Știri
Știri din categoria Externe
Donald Trump a anunțat redeschiderea Strâmtorii Ormuz fără taxe și ridicarea imediată a blocadei navale americane, măsuri cu potențial impact direct asupra fluxurilor de petrol și transportului maritim, potrivit Agerpres.
Într-un mesaj publicat pe Truth Social, Trump a susținut că „acordul cu Republica Islamică Iran este acum finalizat” și a legat decizia de deblocarea rutei maritime de încheierea înțelegerii. El a precizat că autorizează „pe deplin redeschiderea Strâmtorii Ormuz fără taxe de trecere” și „ridicarea imediată a blocadei navale americane”.
„Autorizez pe deplin redeschiderea Strâmtorii Ormuz fără taxe de trecere și, în paralel, ridicarea imediată a blocadei navale americane. Nave din întreaga lume, porniți motoarele. Să curgă petrolul în valuri!”
Premierul pakistanez Shehbaz Sharif a afirmat anterior, pe platforma X, că Statele Unite și Iranul au ajuns la un „acord de pace” care ar pune capăt imediat tuturor operațiunilor militare din Orientul Mijlociu, inclusiv din Liban.
Potrivit acestuia, mediatorii ar urma să faciliteze „o serie de întâlniri” în cursul acestei săptămâni, ca discuții premergătoare punerii în aplicare a acordului. Ceremonia oficială de semnare ar urma să aibă loc la Geneva, în Elveția, pe 19 iunie.
Agerpres notează că Trump anunțase sâmbătă că un acord va fi semnat duminică, când a împlinit 80 de ani, însă informația nu a fost confirmată de partea iraniană. Tot duminică, Trump a spus că semnarea a fost „întârziată” de atacuri israeliene asupra Beirutului, atacuri denunțate de Teheran.
Recomandate
Posibila redeschidere a Strâmtorii Ormuz rămâne incertă , după ce Teheranul a respins calendarul anunțat de Donald Trump pentru semnarea unui acord, potrivit Adevărul . Miza imediată este una cu impact economic global: Ormuz este ruta prin care trece o parte semnificativă din petrolul transportat pe mare, iar orice blocaj sau incident militar se traduce rapid în risc pentru prețuri și pentru lanțurile de aprovizionare. Trump a susținut, pe Truth Social, că un acord „istoric” ar urma să fie semnat duminică, 14 iunie, și l-a prezentat ca pe un instrument care ar opri accesul Iranului la arme nucleare, în contrast cu acordul JCPOA din 2015. În același mesaj, liderul de la Casa Albă a afirmat că SUA ar trimite unități specializate pentru a neutraliza infrastructura nucleară iraniană ascunsă „în munți” și a indicat că își rezervă o „alternativă extremă” dacă Teheranul refuză să semneze. Teheranul respinge termenul, mediatorii vorbesc despre o „semnare electronică” Dinspre Iran, Corpul Gardienilor Revoluției Islamice (IRGC) și purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe, Esmail Baghaei, au criticat „insistența neobișnuită” a lui Trump și au respins explicit semnarea duminică, invocând „ezitările” Washingtonului și faptul că parametrii programului nuclear nu sunt stabiliți. În paralel, mediatorii internaționali – menționați ca fiind conduși de premierul pakistanez Shehbaz Sharif – ar fi pregătit o „semnare electronică” în 24 de ore, din motive de securitate și logistică, inclusiv pe fondul plecării lui Trump la summitul G7 din Franța și al imposibilității de a coordona o deplasare simultană a vicepreședintelui JD Vance în Europa. Baghaei a temperat însă așteptările: „Va trebui să așteptăm și să vedem data exactă. Cu siguranță nu se va întâmpla mâine, deși nu excludem ca semnarea memorandumului să aibă loc în zilele următoare”. Ormuz, între negocieri și incidente: riscul pentru fluxurile de petrol Pe fondul discuțiilor, tensiunile din Strâmtoarea Ormuz au continuat. Publicația notează că forțele americane au doborât din nou drone iraniene care vizau nave comerciale, iar Comandamentul Central al SUA (CENTCOM) a raportat interceptări sâmbătă dimineață. Trump a catalogat aceste acțiuni drept „total inacceptabile”. În același context, articolul menționează că Marina SUA escortează transporturi zilnice de 7 milioane de barili de petrol prin strâmtoarea „blocată”, iar secretarul Trezoreriei SUA, Scott Bessent, ar fi amenințat cu lichidarea a 24 de miliarde de dolari din fonduri iraniene înghețate pentru a acoperi daune regionale. Două narațiuni, un acord încă neclar Textul descrie și o diferență majoră între mesajele publice ale celor două părți: Versiunea Teheranului: ministrul de externe Abbas Araghchi ar fi declarat că „Iranul este învingătorul războiului cu SUA”, iar presa semi-oficială iraniană susține că acordul ar include deblocarea a 24 de miliarde de dolari, ridicarea blocadei navale americane și dreptul de a percepe taxe de tranzit prin Ormuz. Versiunea Washingtonului: oficiali americani ar susține că programul nuclear iranian va fi complet demantelat, materialele nucleare vor fi distruse, iar fondurile înghețate nu vor fi eliberate decât după încetarea finanțării grupărilor militante din regiune. Reacții în Israel și ce urmează Potrivit articolului, graba diplomatică a Washingtonului ar fi generat tensiuni la Tel Aviv, unde premierul Benjamin Netanyahu s-ar fi confruntat cu Trump după ce Casa Albă ar fi cerut Israelului să reducă operațiunile din Liban împotriva Hezbollah pentru a nu afecta negocierile. Ca semnal, aviația israeliană ar fi lansat raiduri în sudul Libanului și ar fi emis ordine de evacuare pentru orașul Nabatieh. În lipsa unei date ferme acceptate de ambele părți și pe fondul incidentelor din Ormuz, riscul principal rămâne ca întârzierea semnării să crească probabilitatea unei escaladări care să afecteze direct traficul de petrol și, implicit, piețele energetice. [...]
Semnarea acordului SUA–Iran este programată pentru 19 iunie la Geneva , iar vicepreședintele american JD Vance spune că intenționează să fie prezent, potrivit Agerpres . Vance a adăugat că participarea președintelui Donald Trump este „posibilă”. Declarația a fost făcută duminică, într-un interviu pentru Fox News, în care Vance a indicat că se așteaptă să asiste la semnarea acordului „peste câteva zile”, în Elveția. „Am toată intenția de a fi acolo, dar este posibil ca însuși președintele să fie prezent.” Ce urmează și de ce contează Potrivit mediatorului pakistanez citat în material, acordul – care vizează încetarea războiului din Orientul Mijlociu – ar urma să fie semnat oficial la Geneva pe 19 iunie. Prezența la semnare a vicepreședintelui SUA, și posibil a președintelui, ridică nivelul politic al momentului și sugerează o miză majoră pentru implementarea și credibilitatea acordului, în condițiile în care detaliile acestuia nu sunt prezentate în știrea Agerpres. [...]
Posibila redeschidere a Strâmtorii Hormuz după un acord SUA–Iran ar putea reduce riscul de întreruperi pe piața globală a petrolului, însă calendarul semnării rămâne disputat între Washington și Teheran, potrivit Al Jazeera . Statele Unite și Iranul „par” aproape de semnarea primei etape a unui acord de pace, dar oferă versiuni diferite despre momentul în care se va întâmpla. Președintele american Donald Trump și mediatori din Pakistan susțin că documentul ar urma să fie semnat duminică, în timp ce Ministerul iranian de Externe spune că nu va fi duminică și că o dată exactă nu a fost stabilită. Miza economică: Strâmtoarea Hormuz și transportul de petrol Trump a scris pe Truth Social că, după semnarea unui acord-cadru, Strâmtoarea Hormuz – descrisă ca o arteră vitală pentru aprovizionarea globală cu petrol și pe care Iranul a blocat-o – ar urma să fie „deschisă imediat pentru toți”. În paralel, Comandamentul Central al SUA (CENTCOM) a transmis sâmbătă că Iranul ar fi „lansat mai multe drone de atac unidirecționale” în încercarea de a lovi nave comerciale care tranzitau strâmtoarea, iar forțele americane „le-au doborât pe toate” în ultimele ore. Ce spune proiectul de acord, potrivit Teheranului Ministrul iranian de Externe, Abbas Araghchi , a declarat vineri că acordul ar avea 14 puncte, primul fiind ridicarea „blocadei” americane asupra porturilor iraniene. El a mai spus că Memorandumul de Înțelegere (MoU) prevede încetarea ostilităților pe toate fronturile, inclusiv în Liban, și un angajament de a nu iniția război sau de a nu folosi forța. Purtătorul de cuvânt al Ministerului iranian de Externe, Esmaeil Baghaei, a afirmat sâmbătă că data semnării nu a fost încă stabilită și că „nu va fi mâine”, adăugând însă că „posibilitatea ca acest lucru să se întâmple în zilele următoare nu poate fi exclusă”. Semnare „virtuală” și reacții politice Premierul Pakistanului, Shehbaz Sharif, a scris sâmbătă pe X că „finalizarea” acordului este așteptată „în următoarele 24 de ore” și că va fi semnat electronic, fără alte detalii. Din Washington, corespondenta Al Jazeera Kimberly Halkett a relatat că Trump a sugerat o semnare virtuală a memorandumului, însă programul publicat pentru duminică nu menționează o astfel de ceremonie, deși ar putea fi adăugată. În SUA, parlamentari democrați și-au exprimat scepticismul față de planurile lui Trump. Senatorul Adam Schiff a scris pe X: „Președintele spune că războiul s-a încheiat. Sper că are dreptate. Dar am mai auzit asta. Împreună cu o serie de promisiuni încălcate.” Context regional: Liban și Israel Din Beirut, Al Jazeera relatează că atacurile israeliene au continuat în Liban, în pofida informațiilor despre apropierea unui acord cu Iranul, iar Israelul a anunțat activarea sirenelor în nordul țării după o „infiltrare a unei aeronave ostile” și identificarea a „două impacturi ale unor ținte aeriene suspecte” în apropierea graniței Israel–Liban. În Israel, perspectiva acordului a generat reacții critice, unii comentatori avertizând că ar putea întări Iranul. Editorialistul Ben Caspit a scris în Maariv că „înfrângerea politică” de după victoriile militare ar fi mai puternică decât succesele obținute împotriva Hamas, Hezbollah și Iran. Ce urmează În acest stadiu, informația-cheie rămâne incertă: părțile și mediatorii indică o semnare iminentă, dar Teheranul nu confirmă o dată. Pentru piețe și pentru lanțurile de aprovizionare energetică, semnalul cu cea mai mare greutate este legat de Strâmtoarea Hormuz: dacă blocajul este ridicat „imediat” după semnare, așa cum susține Trump, riscul operațional pentru transportul de petrol s-ar putea reduce rapid; dacă semnarea se amână, tensiunea rămâne. [...]
Summitul G7 de la Evian-les-Bains riscă să testeze coeziunea aliaților occidentali , pe fondul tensiunilor dintre Donald Trump și partenerii săi și al discuțiilor despre o posibilă restrângere a prezenței americane în statele NATO din Europa, potrivit Euronews . Reuniunea celor mai puternice șapte economii ale lumii începe luni, pe malul francez al Lacului Geneva, într-un context încărcat: războiul din Orientul Mijlociu, competiția pentru minerale rare și controlul inteligenței artificiale sunt pe agendă, însă atenția se concentrează pe întâlnirea lui Trump cu aliații după trei luni în care s-a plâns că nu a primit sprijin în lupta împotriva Iranului. Liderii din Canada, Franța, Germania, Italia, Japonia, Marea Britanie și Statele Unite se întâlnesc la Evian-les-Bains pentru a-și armoniza pozițiile privind problemele curente și direcția viitoare. Întâlnirea are loc pe fondul unei răciri a relațiilor transatlantice și al discuțiilor despre reducerea prezenței militare americane în Europa, element care amplifică miza politică a summitului. Trump, factor de imprevizibilitate și agendă anti-China Cédric Dupont, profesor de relații internaționale la Geneva, avertizează că evoluția discuțiilor poate fi imprevizibilă, amintind un episod din primul mandat al lui Trump, când acesta a părăsit un summit G7 înainte de final. În analiza expertului, Trump ar putea folosi platforma G7 pentru a-și consolida poziția în rivalitatea cu Beijingul, în condițiile în care China – deși a doua economie a lumii – nu a fost invitată niciodată în acest format. „Ceea ce a semnalat Trump în ultimele 12 luni este că nu este foarte interesat să revină la acel model de coordonare «prietenoasă» (...) El este mai degrabă interesat ca aceste state să se alinieze în spatele propriei sale agende. Iar agenda sa este contracararea Chinei.” Franța mizează pe „repararea” relației Trump–Macron Summitul este prezentat și ca o oportunitate de a repara relația tensionată dintre președintele american și cel francez. În acest sens, Emmanuel Macron și-a invitat omologul la cină la Palatul Versailles , un gest cu încărcătură simbolică. Securitate la scară mare, inclusiv anti-drone Înaintea sosirii liderilor, stațiunea de pe malul Lacului Geneva a fost securizată masiv: 13.000 de polițiști au fost mobilizați, iar autoritățile franceze au instalat o rețea de radare și senzori pentru detectarea dronelor, considerate un risc major pentru desfășurarea evenimentului. [...]
Tensiunile Trump–Netanyahu riscă să complice calendarul unui acord SUA–Iran , pe care Casa Albă îl consideră esențial pentru oprirea războiului și pentru controlul programului nuclear iranian, potrivit Digi24 . Donald Trump a declarat pentru Axios că înțelegerea dintre Statele Unite și Iran „este încă pe cale să fie încheiată duminică”, deși Israelul a lovit Beirutul, iar Iranul a amenințat cu represalii. Președintele american spune că atacul a „dat totul peste cap” și a amânat semnarea cu „câteva ore”. Atacul asupra Beirutului, factor de risc pentru semnare Escaladarea din Liban a avut loc cu câteva ore înainte ca SUA și Iranul să semneze un acord menit să pună capăt războiului dintre cele două țări. Trump a afirmat că a fost „șocat” când a fost informat de consilierii săi despre atacul israelian și că s-a înfuriat pe premierul Benjamin Netanyahu. „E groaznic — nu-mi venea să cred. Cu o oră înainte să semnăm înțelegerea”. Trump a recunoscut că Hezbollah ar fi atacat primul Israelul, dar a susținut că acel atac nu a produs pagube și nu au existat victime. Miza Washingtonului: control nuclear și inspecții „inopinate” În relatarea citată, Trump a prezentat acordul cu Iranul drept unul „benefic pentru Israel”, pentru că ar urma să împiedice Iranul să obțină o armă nucleară, să impună eliminarea materialului nuclear și să permită inspecții neanunțate la instalațiile nucleare iraniene. Relația cu Netanyahu, un element care poate influența implementarea În același context, Trump a descris direct nemulțumirea față de decizia lui Netanyahu de a lovi Beirutul, sugerând că aceasta a pus în pericol un moment diplomatic sensibil. „De ce a trebuit Bibi să lanseze un atac nenorocit? M-am enervat la culme. I-am spus-o în față. N-are pic de judecată. I-am spus-o clar”. Din informațiile disponibile în material, acordul era programat să fie semnat „peste câteva ore” față de momentul inițial, însă nu sunt oferite detalii suplimentare despre condițiile finale sau despre garanțiile de implementare în cazul unei noi escaladări. [...]
Loviturile SUA după incidentul din Strâmtoarea Hormuz riscă să se transforme într-un acord rapid cu Iranul, care să calmeze piețele energetice, dar să lase nerezolvată problema nucleară – un rezultat pe care Israelul îl consideră potențial nefavorabil , potrivit unei analize din The Jerusalem Post . Incidentul care a declanșat escaladarea a fost prăbușirea unui elicopter american Apache în apropierea uneia dintre cele mai sensibile rute maritime din lume. Doi membri ai echipajului au fost salvați, iar Donald Trump a pus responsabilitatea pe seama Iranului, urmat de lovituri americane asupra Iranului. Publicația notează însă că împrejurările sunt încă investigate și că, inclusiv potrivit versiunii iraniene, nu există certitudine privind intenția din spatele evenimentului – nuanță care contează, deoarece Trump a tratat episodul ca pe un act de război. Miza Washingtonului: presiune militară, dar fără război lung și fără șocuri la pompă Analiza descrie o strategie în care amenințările și loviturile sunt folosite ca pârghie pentru a obține negocieri, fără a împinge situația până la colapsul discuțiilor. Un element central este sensibilitatea politică internă a SUA la prețurile combustibililor, mai ales în apropierea alegerilor de la mijlocul mandatului (midterms), ceea ce face ca orice perturbare în Hormuz să fie resimțită rapid la Washington. Trump a invocat și o dimensiune direct legată de energie și comerț: a susținut că armata americană ar fi ajutat „în secret” la transportul a peste 100 de milioane de barili de petrol prin Hormuz, cu 22 de nave care ar fi navigat noaptea fără lumini, după ce capacitățile radar iraniene ar fi fost afectate. Chiar și „după ce este îndepărtat stratul obișnuit de exagerare”, scrie autoarea, rămâne ideea-cheie că această criză se concentrează în jurul Hormuz – petrol, comerț, prețuri la energie și presiune politică asupra Casei Albe. În paralel cu loviturile, negocierile continuă, cu Qatar în rol de intermediar, într-un format pe care analiza îl descrie ca fiind departe de „diplomația clasică”: între comunicate ale US Central Command , postări pe rețele sociale și contacte în Doha. De ce se teme Israelul: „calm” în Hormuz, dar uraniu rămas în joc Diferența de obiective dintre SUA și Israel devine, în această lectură, structurală: Washingtonul ar putea urmări un acord limitat care să redeschidă fluxurile prin Hormuz și să reducă atacurile, în timp ce Israelul vizează neutralizarea durabilă a amenințării iraniene. Un punct de presiune recent este decizia Consiliului Guvernatorilor Agenției Internaționale pentru Energie Atomică (AIEA/IAEA), care cere Iranului să raporteze stocul de uraniu îmbogățit și să permită verificări. Rezoluția a trecut cu 21 de voturi pentru, trei împotrivă și 10 abțineri. Potrivit AIEA, Iranul avea 440,9 kilograme de uraniu îmbogățit la 60% înainte de lovituri – „testul critic” pentru Israel, dar care, în logica unui acord rapid dorit de Trump, ar putea ajunge „împins în plan secund”. Analiza sugerează că aici se află tensiunea reală în relația Trump–Netanyahu: SUA pot folosi forța pentru a obține un acord rapid, fără ca acesta să desființeze complet capacitățile care îngrijorează Israelul. În acest context, publicația afirmă că Trump ar fi blocat o lovitură israeliană la Beirut, după avertismente iraniene că operațiunile continue în Liban ar pune în pericol contactele cu Washingtonul, și că i-ar fi cerut premierului israelian „reținere”. Patru scenarii, cu un risc major pentru piețe și pentru regiune Analiza conturează patru evoluții posibile: continuarea loviturilor limitate în paralel cu negocieri intensive (scenariul considerat cel mai probabil); un incident mortal care implică americani (atac asupra unei baze, nave sau personal), ce ar impune un răspuns mult mai amplu; prăbușirea negocierilor și revenirea la un război regional deschis, cu Israel implicat direct; „succesul” prea rapid: un acord care calmează Hormuz, reduce prețurile petrolului și îi oferă lui Trump o victorie politică, dar amână dosarul nuclear. În scenariul unui acord rapid, analiza susține că detaliile tehnice ar decide dacă înțelegerea are substanță sau doar efect de calmare a piețelor: unde este uraniul, cine verifică, când se verifică, ce se întâmplă la refuz, cine reactivează sancțiunile și ce rămâne din arsenalul de rachete al Iranului. Pentru Israel, riscul este să rămână cu un acord „lustruit”, prețuri mai mici la petrol și o capacitate nucleară iraniană care nu a fost pe deplin contabilizată. [...]
