Știri
Știri din categoria Externe
Blocada navală americană în Strâmtoarea Ormuz se adâncește, după ce SUA au lovit o stație militară iraniană și au scos din funcțiune un petrolier care se îndrepta spre Iran, iar Teheranul a răspuns cu rachete și drone asupra unor ținte americane din regiune, potrivit HotNews, care citează BBC.
Schimbul de lovituri vine după eșecul negocierilor din weekend și pe fondul unei dispute deschise privind condițiile în care ar putea fi relaxate sancțiunile împotriva Iranului, în contextul discuțiilor despre programul nuclear.
Armata americană a anunțat atacuri de „autoapărare” în Strâmtoarea Ormuz. Comandamentul Central al SUA (CENTCOM) a precizat că loviturile de pe insula Qeshm au vizat o stație militară iraniană de control la sol, descrisă ca răspuns la tentative de atac ale Iranului în Orientul Mijlociu.
Tot CENTCOM a mai spus că forțele SUA au doborât trei drone lansate de Iran împotriva „marinarilor civili care tranzitau în mod legal apele regionale”.
Iranul a anunțat, la rândul său, că a atacat baze și elicoptere americane într-o „țară din regiune” cu rachete și drone. CENTCOM a raportat „mai multe” rachete balistice lansate de Teheran:
Corpul Gardienilor Revoluției Islamice (IRGC) a avertizat că „perturbarea securității Strâmtorii Ormuz va avea un preț greu de plătit pentru armata agresivă a SUA”. În același context, Iranul a atacat de mai multe ori ținte din Bahrain și Kuweit, unde funcționează baze militare americane.
Înaintea acestor schimburi de lovituri, CENTCOM a anunțat că a lovit și a scos din funcțiune un petrolier fără încărcătură care naviga spre Iran, acțiune încadrată în blocada navală impusă de Washington în Strâmtoarea Ormuz din 13 aprilie.
Potrivit armatei americane, un avion militar al SUA a tras o rachetă Hellfire în sala motoarelor petrolierului aflat sub pavilionul Botswanei, după ce echipajul ar fi ignorat avertismente repetate. Ulterior, CENTCOM a precizat că a aplicat măsuri de blocadă împotriva navei M/T Lexie, care se îndrepta prin ape internaționale spre insula Kharg, invocând nerespectarea instrucțiunilor pe parcursul a 24 de ore.
Bilanțul comunicat de partea americană de la intrarea în vigoare a blocadei: șase nave comerciale imobilizate și alte 122 redirecționate.
Intensificarea conflictului are loc după ce președintele american Donald Trump a susținut public că Iranul „dorește cu adevărat să încheie un acord” și că acesta ar fi „avantajos pentru SUA”. Presa americană a relatat că Trump ar fi cerut modificarea termenilor acordului, iar CBS News a indicat că noile solicitări ar viza situația din Strâmtoarea Ormuz, retragerea uraniului puternic îmbogățit din Iran și un cadru pentru reluarea negocierilor privind programul nuclear iranian.
Teheranul a respins însă această versiune: purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe, Esmail Baghaei, a negat că subiectul ar fi fost pe agendă și a acuzat Washingtonul că își schimbă constant poziția și formulează cereri „noi sau contradictorii”.
În paralel, secretarul de stat american Marco Rubio a declarat în Congres că negociatorii americani nu au oferit Iranului relaxarea sancțiunilor în schimbul redeschiderii strâmtorii.
„În acest moment, tot ce s-a discutat cu ei este că… orice relaxare a sancțiunilor este condiționată, ceea ce înseamnă că trebuie să fie în schimbul motivului pentru care acele sancțiuni au fost impuse în primul rând, și anume programul lor nuclear”, a spus el.
Rubio a mai afirmat, într-un schimb tensionat cu un senator, că:
„Războiul s-a terminat”.
În lipsa unui progres diplomatic, datele prezentate de partea americană sugerează că blocada navală rămâne instrumentul operațional central al Washingtonului în zonă, cu efecte directe asupra traficului comercial prin Strâmtoarea Ormuz.
Recomandate
Donald Trump a relativizat acuzațiile privind un posibil sprijin chinez pentru Iran , sugerând că spionajul și schimburile de informații sunt practici reciproce între marile puteri, potrivit Economica . Declarațiile vin pe fondul relatărilor despre un presupus transfer de informații între China și Iran, într-un context sensibil pentru relația Washington–Beijing, înaintea unei vizite de stat a lui Xi Jinping în SUA, așteptată la final de septembrie. Trump a comentat subiectul la bordul avionului Air Force One, la o zi după ce Wall Street Journal a publicat un articol despre un presupus schimb de informații între China și Iran, informație preluată de Agerpres . Mesajul său a fost că acuzațiile de spionaj nu sunt unilaterale. „Ştiţi, când oamenii spun că China ne spionează, eu spun că au dreptate şi că şi noi îi spionăm.” „Asta facem noi. Practic, ei fac ce facem noi.” Contextul militar: atacul din Iordania Pe 17 iulie, Iranul a lansat rachete asupra bazei aeriene Muwaffaq Salti din Iordania, unde sunt staționate forțe americane. Atacul s-a soldat cu moartea a trei soldați americani. Ce se știe (și ce nu) despre rolul Chinei Potrivit Wall Street Journal, oficiali americani anonimi nu au identificat entitățile chineze implicate și nu au sugerat că guvernul chinez ar fi direct responsabil. Aceiași oficiali ar fi ridicat problema cu partea chineză, care ar fi cerut dovezi privind transferul unor imagini din satelit și nu ar fi recunoscut implicarea unor entități chineze în furnizarea lor către Teheran. Separat, în luna mai, Washingtonul a sancționat trei companii de sateliți cu sediul în China, acuzându-le că ar fi facilitat operațiuni militare iraniene. Miza economică și diplomatică China este unul dintre principalii parteneri economici ai Iranului, cumpărând o mare parte din producția sa de petrol, și un susținător diplomatic important al Teheranului. În acest context, orice acuzații legate de sprijin tehnologic sau informațional pentru operațiuni militare iraniene pot amplifica tensiunile dintre SUA și China, inclusiv în preajma vizitei de stat a lui Xi Jinping în SUA, programată pentru sfârșitul lunii septembrie. [...]
Discuțiile Iran–statele din Golf despre redeschiderea Strâmtorii Hormuz au fost amânate pe termen nedeterminat , ceea ce prelungește incertitudinea asupra unui coridor esențial pentru transportul de petrol și menține presiunea pe costurile de securitate și pe fluxurile comerciale din regiune, potrivit CNN . Reuniunea era programată luni, la Salalah (Oman), și urma să aibă ca temă un plan omanez pentru reluarea traficului regulat al petrolierelelor prin strâmtoare, fără participarea SUA. Ministrul de externe al Omanului, Badr Albusaidi, a anunțat duminică amânarea, invocând „interesul consensului” și reafirmând angajamentul pentru dialog regional. De ce contează: fără un cadru stabil, escortele militare devin „noua normalitate” Deși traficul maritim rămâne sub nivelurile obișnuite, administrația Trump susține că situația este „acceptabilă” pe termen scurt, în condițiile în care armata americană escortează petroliere. În același timp, diplomați din Golf și surse regionale indică faptul că statele din regiune nu vor să accepte actualul aranjament – bazat pe escortare și risc ridicat – ca soluție permanentă. În paralel cu eforturile de dezvoltare a unor rute alternative, discuțiile urmăreau să creeze impuls pentru un acord care să permită redeschiderea strâmtorii în baza unui cadru juridic. Un obiectiv concret al întâlnirii era agrarea unor hărți de rutare pentru tranzit, potrivit uneia dintre surse. Miza financiară: „taxe” respinse, dar apar „contribuții voluntare” Un punct sensibil rămâne posibilitatea ca Iranul și Omanul să colecteze plăți legate de tranzit. Potrivit surselor citate, ideea unor taxe obligatorii (toll-uri) este în continuare respinsă pe scară largă, însă există deschidere pentru „contribuții voluntare” asociate ghidajului, siguranței navigației și protecției mediului, elemente incluse în cadrul juridic omanez. Saudiții au transmis amendamente, pe fondul temerilor că formulările propuse ar putea consolida un „nou status quo” inacceptabil pentru Arabia Saudită și pentru alte state din Consiliul de Cooperare al Golfului . Absența SUA complică un acord, deși Washingtonul monitorizează Deși întâlnirea era gândită fără SUA, surse diplomatice și regionale apreciază că un plan cuprinzător de redeschidere ar fi „practic imposibil” fără Washington la masă. Administrația americană nu ar fi încercat să blocheze reuniunea, dar a transmis că va urmări îndeaproape discuțiile. Un oficial american a declarat duminică, înainte de anunțul Omanului, că SUA sunt în „comunicare strânsă” cu partenerii regionali și că „Iranul nu controlează Strâmtoarea Hormuz și nu o va controla niciodată”. Presiune operațională: escortele cresc tranzitul, dar consumă resurse și nu elimină riscul În ultimele săptămâni, numărul petrolierelelor care tranzitează strâmtoarea a crescut semnificativ datorită escortelor militare americane, însă nave comerciale continuă să fie lovite în atacuri iraniene în timpul tranzitului, potrivit sursei. Marina SUA ar fi escortat cu succes până la 40 de nave comerciale într-o singură zi, dar complexitatea operațiunilor ridică întrebări privind cât timp poate fi menținut un asemenea angajament de nave și resurse. Evaluarea americană este că Iranul rămâne o amenințare reală atât pentru shipping, cât și pentru personalul militar implicat în protecție. Legătura cu dosarul nuclear și ce urmează Oficiali ai administrației Trump ar fi transmis în privat că vor să reorienteze eventualele negocieri SUA–Iran către programul nuclear, nu către redeschiderea strâmtorii. În același timp, iranienii ar fi semnalat actorilor regionali că ar fi deschiși la negocieri nucleare cu SUA după rezolvarea problemei strâmtorii, inclusiv ridicarea blocadei americane, potrivit unei surse regionale. Pe termen scurt, amânarea discuțiilor lasă regiunea dependentă de escortele militare și de aranjamente provizorii. Pe termen mediu, rămâne de văzut dacă Omanul poate reconvoca reuniunea și dacă statele din Golf pot avansa un cadru acceptabil fără SUA, în condițiile în care tema plăților asociate tranzitului și securitatea rutelor rămân principalele blocaje. [...]
Folosirea de către Iran a unor imagini satelitare de înaltă rezoluție din surse chinezești pentru a viza baze americane ridică miza diplomatică și de reglementare înaintea întâlnirii Trump–Xi din 24 septembrie , pe fondul suspiciunilor Washingtonului privind rolul companiilor chineze în sprijinirea capacităților militare iraniene, potrivit The Jerusalem Post . Informația pornește dintr-un articol The Wall Street Journal, care citează oficiali americani familiarizați cu subiectul: Iran ar fi obținut imagini satelitare cu rezoluție mare ale unei baze americane din Iordania din „surse chinezești” înainte de atacul cu rachete din 17 iulie asupra bazei aeriene Muwaffaq Salti. Atacul a lovit o zonă de cazare unde dormeau militari americani, omorând trei soldați și rănind alți patru, care au fost evacuați pentru tratament. Ce susțin oficialii americani și ce nu confirmă Potrivit WSJ, Washingtonul ar fi trasat o legătură directă între imaginile provenite din surse chineze și lovitura din 17 iulie, însă nu ar fi confirmat o implicare directă a guvernului chinez. Oficialii citați nu au numit firmele chineze implicate și au evitat să acuze explicit Beijingul. WSJ mai notează că Iran ar fi obținut imagini atât înainte, cât și după atac, iar la câteva zile de la lovitură ar fi publicat imagini de înaltă rezoluție care documentau pagube în trei secțiuni ale bazei. Acestea ar fi fost mai detaliate decât imaginile comerciale cu rezoluție mai mică analizate de WSJ, care arătau avarii la peste 20 de structuri. Reacții oficiale și presiune diplomatică înaintea summitului Trump–Xi Dezvăluirea apare cu câteva săptămâni înaintea întâlnirii planificate din 24 septembrie dintre președintele SUA, Donald Trump, și liderul chinez Xi Jinping. Conform WSJ, oficiali americani de rang înalt au ridicat direct subiectul în discuții cu omologii chinezi, care ar fi cerut dovezi și ar fi respins acuzațiile. Un purtător de cuvânt al Ambasadei Chinei la Washington, Liu Chang, nu a răspuns direct acuzațiilor punctuale, dar a acuzat „părți” neprecizate că „leagă și denigrează în mod malițios alte țări”, potrivit WSJ. Separat, un oficial de la Casa Albă a declarat, ca reacție la articol, că nicio asistență externă nu ar fi îmbunătățit capacitatea Iranului de a lovi ținte americane, fără a aborda direct chestiunea imaginilor. Secretarul de stat Marco Rubio, întrebat la câteva zile după atac dacă China furnizează Iranului date pentru țintire, a evitat un răspuns direct și a spus că acțiunile Beijingului nu au schimbat cursul conflictului. Dimensiunea de reglementare: sancțiuni pe companii și extinderea investigațiilor Administrația Trump a sancționat deja în luna mai trei companii chineze — MizarVision, Earth Eye și Chang Guang — pe baza acuzațiilor că ar fi furnizat sau publicat imagini satelitare care ar putea fi folosite de Iran împotriva forțelor americane. Departamentul de Stat a acuzat anterior Chang Guang că ar fi furnizat imagini care au sprijinit atacuri ale miliției Houthi din Yemen, susținută de Iran. În paralel, administrația a informat în ultimele săptămâni comisiile de informații din Congres despre sprijinul atât chinez, cât și rusesc pentru Iran, potrivit WSJ. De ce contează: precizia loviturilor și „zona gri” a furnizării de imagini WSJ citează analiști și foști oficiali care spun că imaginile satelitare ar fi probabil doar una dintre sursele de informații folosite de Iran pentru țintire, alături de propriii sateliți, informații umane și sprijin din partea Rusiei. În fazele timpurii ale războiului, lovituri americane asupra sistemelor iraniene de radar și satelit ar fi degradat capacitatea Iranului de a înțelege câmpul de luptă, iar atacurile iraniene ar fi ratat frecvent ținte importante militar. Totuși, oficiali citați de WSJ afirmă că precizia țintirii Iranului ar fi părut să se îmbunătățească pe parcursul verii. Fostul analist CIA Jim Lamson a declarat pentru WSJ că imagini actualizate, de înaltă rezoluție, pot ajuta la identificarea mai exactă a țintelor de valoare și la evaluarea pagubelor după lovituri — o zonă sensibilă pentru reglementare și sancțiuni, deoarece poate implica furnizori comerciali, fără a demonstra automat implicarea directă a unui stat. [...]
Franța și Slovacia au blocat prelungirea sancțiunilor UE împotriva Rusiei , forțând o extindere de avarie de doar o săptămână și readucând în prim-plan vulnerabilitatea deciziilor de politică externă luate prin unanimitate, potrivit Antena 3 . Miza imediată este scoaterea oligarhului ruso-uzbek Alisher Usmanov de pe lista de sancțiuni. Blocajul a apărut luni, cu câteva zile înainte ca sancțiunile să expire. Pentru a evita prăbușirea întregului regim, ambasadorii statelor membre au convenit o soluție temporară: prelungirea cu o săptămână, până la 22 septembrie, interval în care se caută un compromis. „Consultările vor continua, iar alte discuții sunt așteptate la momentul potrivit”, a transmis președinția irlandeză a Consiliului UE . De ce contează: unanimitatea face regimul de sancțiuni fragil Prelungirea sancțiunilor individuale necesită acordul tuturor celor 27 de state membre, iar un singur veto poate bloca decizia. Potrivit Financial Times, dacă nu s-ar fi găsit soluția de prelungire cu o săptămână, lipsa unui acord până la termenul-limită ar fi dus la eliminarea de pe listă și a celorlalte persoane și companii sancționate. UE încearcă să prelungească sancțiunile individuale pentru 12 luni, astfel încât să fie aliniate cu sancțiunile economice împotriva Rusiei, deja prelungite pentru un an de liderii europeni în luna iunie. Miza politică: cazul Usmanov și schimbarea de poziție a Franței Slovacia cere de mai mult timp scoaterea lui Alisher Usmanov de pe lista de sancțiuni, însă intrarea Franței în acest demers i-a surprins pe diplomații europeni, deoarece Parisul nu se alăturase anterior. Un diplomat a descris demersul Franței drept „uimitor”, conform relatării. Oficial, Franța a invocat un motiv de „securitate națională”, fără detalii publice. Un diplomat francez a declarat pentru Euronews că Parisul are „o problemă separată legată de securitatea națională” și că dorește să răspundă pozitiv unor parteneri internaționali care au făcut demersuri în cazul lui Usmanov. Financial Times scrie, citând persoane familiarizate cu negocierile, că poziția Franței ar putea avea legătură cu un posibil acord pentru eliberarea unor cetățeni francezi deținuți în Azerbaidjan. Potrivit FT, acordul nu este final și ar depinde de acceptul tuturor statelor membre pentru scoaterea lui Usmanov de pe lista de sancțiuni. Franța a refuzat să comenteze informațiile despre acest posibil schimb sau situația cetățenilor francezi aflați în Azerbaidjan. Nemulțumirea unor diplomați europeni este redată de FT printr-o declarație a unui înalt diplomat european: „Asta ar însemna nu doar o recompensă pentru Rusia, ci și o recompensă pentru încarcerarea unor europeni.” Cine este Usmanov și ce urmează până la 22 septembrie Usmanov a fost sancționat de UE la scurt timp după invazia pe scară largă a Ucrainei, Consiliul UE susținând că are „legături deosebit de apropiate” cu Vladimir Putin și interese în sectoare importante ale economiei ruse. Omul de afaceri respinge acuzațiile și a deschis procese în state europene pentru a contesta sancțiunile. Majoritatea statelor membre continuă să se opună scoaterii lui Usmanov de pe listă. Luxemburgul susține prelungirea sancțiunilor, dar, potrivit FT, a transmis că, dacă Usmanov va fi scos de pe listă, atunci și Mihail Fridman ar trebui să fie tratat similar. Președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, a criticat ideea relaxării sancțiunilor, afirmând că Usmanov și Fridman sunt „exact genul de oameni de afaceri ruși” care ar trebui să facă pași concreți împotriva războiului și cerând partenerilor europeni să nu ofere noi oportunități unor oameni de afaceri apropiați sistemului de la Moscova, în timp ce economia Ucrainei este afectată de atacurile rusești. [...]
Kremlinul transmite că Rusia va continua loviturile pe tot teritoriul Ucrainei , inclusiv în apropierea graniței cu Polonia, ceea ce ridică miza de securitate pe flancul estic al NATO și amplifică riscul de incidente în zonele-cheie pentru tranzitul ajutorului către Kiev, potrivit Mediafax . Declarația vine după un atac rusesc în vestul Ucrainei, la aproximativ doi kilometri de frontiera cu Polonia, unde a fost lovită o locomotivă. Varșovia a anunțat că nu au existat victime, însă a calificat lovitura drept o „escaladare” și a convocat în aceeași seară o reuniune specială a guvernului. Întrebat de AFP despre atac, purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov , a spus că este vorba despre „teritoriu ucrainean” și a indicat că operațiunile vor continua pe întreg teritoriul Ucrainei. Reacția NATO și a aliaților: sprijinul pentru Kiev, „intensificat” Lovitura a fost condamnată de aliații occidentali ai Ucrainei. Secretarul general al NATO, Mark Rutte , a declarat că atacul asupra trenului care se îndrepta spre Varșovia nu va descuraja statele occidentale să sprijine Kievul și a susținut că răspunsul va fi creșterea sprijinului. Guvernul britanic a condamnat, la rândul său, atacul, apreciind că ar fi urmărit să submineze sprijinul internațional pentru Ucraina, dar a transmis că nu va fi descurajat. De ce contează: presiune pe coridorul logistic prin Polonia Polonia este unul dintre principalii aliați ai Ucrainei și o rută importantă pentru tranzitul ajutorului către Kiev. În acest context, loviturile foarte aproape de granița de vest sunt considerate relativ rare, deși Rusia a atacat în repetate rânduri regiunile vestice ale Ucrainei de la începutul invaziei la scară largă, în februarie 2022. Trenul „diplomatic”, posibilă țintă, dar fără confirmare Ucraina a mai anunțat că Rusia a ratat la limită lovirea unui tren diplomatic care transporta oficiali occidentali de rang înalt, tren care ar fi plecat mai devreme decât era programat. Printre persoanele aflate la bord s-ar fi numărat fostul premier britanic Boris Johnson, fostul premier suedez Carl Bildt și consilieri de securitate din mai multe state europene. Compania feroviară ucraineană a transmis că este posibil ca trenul diplomatic să fi fost ținta atacului, însă acest aspect nu a fost confirmat. În aceeași zonă s-ar fi aflat și fostul director al CIA David Petraeus, într-un alt tren. [...]
Danemarca mizează pe un canal de negociere cu SUA pentru Groenlanda, în timp ce cadrul juridic existent permite deja o extindere rapidă a prezenței militare americane , potrivit Agerpres . Șefa guvernului danez, Mette Frederiksen , a spus că discuțiile din grupul de lucru înființat la începutul anului între Groenlanda, Danemarca și Statele Unite generează „un optimism prudent”, deși „este prea devreme pentru a trage concluzii”. Într-o conferință de presă la Summitul European privind Regiunea Arctică, organizat la Rovaniemi, Frederiksen a indicat că vede „semne și semnale foarte clare” și că speră într-o „modalitate de a avansa pașnic”. De ce contează: acordul din 1951 lasă loc pentru desfășurări americane cu notificare Miza practică a negocierilor este amplificată de cadrul legal deja existent. Un acord de apărare din 1951 , actualizat în 2004, oferă „practic libertate” forțelor americane să desfășoare echipamente în Groenlanda, cu condiția informării autorităților. În acest context, potrivit mai multor instituții media citate de Agerpres, Statele Unite ar intenționa să deschidă trei noi baze militare în sudul Groenlandei, peste baza Pituffik, pe care americanii o dețin deja în nordul teritoriului autonom danez. Context: Arctica a urcat pe agenda UE și NATO Frederiksen a legat evoluțiile din Groenlanda de schimbarea priorităților de securitate în regiune, afirmând că, la începutul mandatului său, Arctica nu era „cu adevărat” pe agenda Uniunii Europene sau a NATO, în timp ce „astăzi” zece aliați desfășoară exerciții împreună în Groenlanda. La începutul acestui an, președintele american Donald Trump și-a reluat cererile privind preluarea controlului asupra Groenlandei, argumentând că Danemarca nu poate apăra acest teritoriu autonom. Agerpres nu oferă detalii despre calendarul sau conținutul concret al discuțiilor din grupul de lucru, dincolo de declarațiile premierului danez și informațiile apărute în media despre posibile baze noi. [...]
