Știri
Știri din categoria Externe
Disponibilitatea europenilor de a călători a urcat la 82%, cel mai ridicat nivel din 2020, iar preferințele se rearanjează în favoarea destinațiilor percepute ca mai sigure și mai îndepărtate de zonele de conflict, potrivit Agerpres. În acest context, Spania și Italia conduc topul destinațiilor de vară pentru europeni, cu o poziție „semnificativ mai solidă” față de anul trecut, evoluție pusă parțial pe seama distanței mai mari față de epicentrul războiului din Orientul Mijlociu.
Pe locul trei se află Franța, aceeași poziție ca anul precedent. Grecia este pe locul patru, la egalitate cu Portugalia, iar top 10 este completat de Germania, Marea Britanie, Turcia, Croația și Austria.
Conform celui mai recent raport al European Travel Commission (ECT), disponibilitatea europenilor de a călători în primăvara și vara acestui an a crescut cu 10%, până la 82% — cel mai ridicat nivel din 2020.
Motivațiile dominante sunt legate de relaxare și vacanțe clasice:
În același timp, 20% dintre respondenți se declară îngrijorați de majorarea costurilor, ceea ce se vede în comportamentul de consum: tendința menționată este către șederi mai scurte, 38% planificând călătorii de 4–6 nopți, cu bugete sub 1.000 euro (aprox. 5.000 lei) de persoană.
Stabilitatea geopolitică influențează direct alegerea destinațiilor: securitatea este cel mai important factor pentru 22% dintre călători. Tensiunile din Orientul Mijlociu reprezintă un motiv de îngrijorare pentru 18% dintre europeni, iar o parte dintre ei se orientează către destinații considerate „mai protejate” geografic.
În acest tablou, Grecia rămâne un motor de creștere al turismului european: 8% dintre respondenți o aleg ca următoare destinație în Europa. Intenția de a vizita Grecia în următoarele luni este indicată de 7% dintre cetățenii din Germania, Marea Britanie, Franța, Țările de Jos, Belgia și Polonia, de 6% dintre austrieci și elvețieni și de 5% dintre italieni și spanioli.
Recomandate
Franța mobilizează 70.000 de polițiști pentru noile proteste și greva din sectorul public , într-un efort de a limita riscul de violențe și perturbări economice după episoadele de revoltă și jafuri din 17 octombrie, potrivit Digi24 . Autoritățile se așteaptă la manifestații de amploare în orașe din toată țara, pe fondul nemulțumirilor legate de costul vieții, serviciile publice și educație, cu cinci luni înainte de alegerile prezidențiale. Miza imediată este una operațională: pe lângă dispozitivul de ordine publică, sindicatele avertizează asupra unor posibile perturbări în transportul feroviar și în transportul public, iar în educație este anticipată o participare semnificativă la grevă. Dispozitiv de securitate și estimări de participare Guvernul francez spune că este în alertă maximă pentru a evita repetarea violențelor din 17 octombrie. Purtătoarea de cuvânt a guvernului, Maud Bregeon, a declarat: „Suntem extrem de vigilenți, deoarece este exclus să retrăim evenimentele din 17 octombrie”. Potrivit BFM TV, citat de Digi24, autoritățile vor mobiliza aproximativ 70.000 de polițiști la nivel național. Același post, citând estimări ale serviciului de informații interne, indică între 500.000 și 700.000 de participanți la demonstrațiile din afara Parisului. Grevă în sectorul public: școli, transport și energie Ministerul Educației a anunțat că se preconizează ca 17,5% dintre profesorii din școlile primare de stat să intre în grevă. În paralel, sindicatele au avertizat că sunt posibile perturbări ale serviciilor feroviare și ale transportului public. În sectorul energetic, sindicatele urmează să se alăture grevei de joi, potrivit companiei de stat EDF. Digi24 notează că o grevă anterioară, la jumătatea lunii septembrie, a redus aprovizionarea cu energie electrică și a diminuat capacitatea de livrare a terminalului de gaz natural lichefiat Dunkirk LNG , un punct important pentru alimentarea cu energie. Context politic: presiune pe Macron înainte de prezidențiale Președintele Emmanuel Macron a convocat o reuniune pe tema apărării și securității înaintea protestelor, în condițiile în care mișcarea – pornită din nemulțumiri legate de școli și perspectivele tinerilor – s-a extins într-o provocare mai amplă pentru guvern. Un oficial apropiat de Macron a indicat drept obiectiv „să readucem râul care a ieșit din matcă în albia sa” și să se intre în perioada alegerilor prezidențiale „în condiții cât mai calme posibil”, menționând și că numărul liceelor blocate ar fi mai mic decât la începutul crizei. În weekendul anterior, protestele naționale s-au desfășurat în general pașnic, cu ciocniri izolate, însă tensiunea politică rămâne ridicată, pe fondul manevrelor electorale și al încercărilor opoziției de a capitaliza frustrarea publică legată de nivelul de trai și politicile guvernului. [...]
Roma încearcă să reducă riscul politic în relația cu Washingtonul , după ce vicepremierul și ministrul de Externe Antonio Tajani a spus că premierul Giorgia Meloni „nu este o susținătoare a MAGA, nici vorbă”, pe fondul răcirii relației cu Donald Trump, potrivit Antena 3 . Declarația lui Tajani vine după ce Partidul Republican al lui Trump a pierdut controlul asupra Congresului în urma alegerilor intermediare desfășurate marți, în relatarea agenției ANSA, preluată de Agerpres. Mesajul central transmis de șeful diplomației italiene este delimitarea de eticheta de „trumpism”, în condițiile în care Meloni a fost percepută drept un interlocutor european apropiat de Trump. „Eu nu am fost niciodată un «trumpist», iar Meloni cu siguranţă nu este o susţinătoare a (mişcării) MAGA, nici vorbă.” De ce contează: Italia își repoziționează public linia de politică externă Tajani a încercat să traseze o diferență între conservatorismul european și mișcarea MAGA, argumentând că relațiile cu republicanii nu echivalează cu susținerea lui Trump. El a descris-o pe Meloni drept „un lider conservator italian și european”, „o femeie de dreapta, nu de extremă-dreapta”, și a susținut că premierul i-ar fi spus „nu” lui Trump „de multe ori”. În același registru, Tajani a afirmat că reacțiile lui Trump ar indica faptul că nu a primit bine aceste refuzuri, sugerând tensiuni recurente în dialogul dintre cei doi. Contextul răcirii: disputa pe Iran și utilizarea bazei Sigonella Materialul notează că Meloni a avut relații foarte bune cu Trump și a fost singurul lider european invitat la a doua ceremonie de învestitură a acestuia, însă relația s-ar fi deteriorat după ce Trump a declanșat războiul contra Iranului. Antena 3 amintește și un interviu acordat în august publicației New York Times, în care Meloni a spus că se aștepta la o colaborare mai ușoară cu Trump, invocând compatibilități pe teme precum imigrația și „cultura woke”, dar că „lucrurile au mers diferit”. Disputa publică dintre cei doi, purtată pe rețelele sociale, a inclus acuzația lui Trump că Meloni l-ar fi „implorat” pentru o fotografie la summitul G7 și reproșul privind lipsa de sprijin în războiul contra Iranului, inclusiv prin refuzul de a autoriza folosirea bazei aeriene italiene Sigonella. În replică, Meloni a invocat existența unor acorduri care guvernează utilizarea bazelor din Italia, a negat episodul fotografiei și i-a sugerat lui Trump să se preocupe de propria popularitate. Ce urmează Din informațiile prezentate, Roma pare să mizeze pe o poziționare publică mai prudentă față de Trump, păstrând în același timp mesajul de „unitate occidentală” pe care Meloni l-a invocat după summitul NATO din iulie. Articolul nu oferă detalii despre pași diplomatici concreți sau schimbări de politică, ci doar despre această delimitare politică formulată de ministrul de Externe. [...]
Schimbarea de gardă din Congresul SUA riscă să încetinească mecanismele prin care Ucraina obține bani și arme , chiar dacă democrații au preluat controlul asupra ambelor camere, potrivit Digi24 , care citează o analiză Kyiv Post. Miza nu este doar „câte voturi” mai are Kievul, ci pierderea unor legislatori cu influență în comisii și experiență în negocierea alocărilor bugetare și a pachetelor de ajutor. Alegerile intermediare din 3 noiembrie au produs, pe de o parte, o majoritate democrată care poate controla mai bine calendarul legislativ și instrumentele de supraveghere (audieri, solicitări de documente, anchete), iar pe de altă parte au scos din Congres mai mulți republicani proeminenți pro-Ucraina. Kyiv Post arată că plecările vin atât din înfrângeri în alegerile generale, cât și din primare și retrageri anunțate din timp, în ambele partide. Cine sunt aliații pro-Ucraina care au ieșit din joc În Senat, Susan Collins (republicană, Maine) a pierdut în fața democratului Troy Jackson. Potrivit analizei, Collins avea o pârghie directă asupra cheltuielilor federale ca președintă a Comisiei pentru alocări bugetare și fusese implicată în supravegherea bipartizană a politicii SUA față de Ucraina, inclusiv în discuții despre întreruperi ale serviciilor de satelit considerate vitale pentru forțele ucrainene. Tot în Senat, Darline Graham (republicană, Carolina de Sud) a fost învinsă de democrata Annie Andrews; ea este prezentată ca susținătoare a legislației privind sancțiunile împotriva Rusiei, asociată cu numele fratelui său, Lindsey Graham. În Camera Reprezentanților, Brian Fitzpatrick (republican, Pennsylvania), copreședinte al Grupului parlamentar pentru Ucraina, a pierdut mandatul în fața democratului Bob Harvie. Kyiv Post notează că Fitzpatrick a fost printre puținii republicani dispuși să conteste poziția administrației față de Moscova și a încercat în repetate rânduri să forțeze votarea ajutorului pentru Ucraina în plen. Analiza mai enumeră și alți republicani învinși: Mike Lawler (New York), Rob Bresnahan (Pennsylvania), Mike Carey (Ohio) și Jen Kiggans (Virginia), care au pierdut în fața democraților Cait Conley, Paige Cognetti, Don Leonard și Elaine Luria. De ce contează: experiența din comisii și „lanțul” ajutorului Kyiv Post susține că efectul imediat pentru Kiev nu se reduce la aritmetica voturilor, deoarece cei care pleacă au ocupat poziții influente în comisii, au negociat legi și au mobilizat colegi reticenți în momente de blocaj politic. Chiar dacă succesorii pot fi favorabili Ucrainei, intră într-un Congres în care adoptarea proiectelor de lege, alocările bugetare și presiunea asupra administrației rămân „provocări politice distincte”. Analiza insistă și pe diferența dintre decizia politică și livrarea efectivă pe front: autorizarea creează cadrul juridic, alocarea dă autoritatea bugetară, iar angajarea fondurilor duce la cheltuieli, însă achizițiile și logistica stabilesc când ajung armele. În acest context, legislatorii experimentați pot influența fiecare etapă, inclusiv după ce un proiect de lege a fost semnat, prin contestarea întârzierilor. Sprijinul pentru Ucraina scade automat? Nu neapărat Kyiv Post argumentează că pierderea unor republicani pro-Ucraina nu înseamnă automat un sprijin mai mic, deoarece locurile lor sunt preluate de democrați, iar noua majoritate poate programa mai ușor măsuri favorabile Ucrainei și poate intensifica supravegherea deciziilor executive. Este dat și un exemplu: în Texas, deși John Cornyn a pierdut primarele în fața lui Ken Paxton (care a atacat sprijinul pentru Ucraina), Paxton a pierdut ulterior alegerile generale în fața democratului James Talarico, descris ca susținător declarat al Ucrainei. În Ohio, Sherrod Brown (democrat) revine în Senat, fiind prezentat ca susținător consacrat al Ucrainei. Totuși, analiza avertizează că „problema crucială” rămâne eficacitatea instituțională: un nou ales poate oferi același vot din prima zi, dar influența în comisii, greutatea în partid și relațiile interpartinice se construiesc în timp. Ce poate face un Congres controlat de democrați și unde rămân limitele Controlul democrat crește influența asupra calendarului legislativ, anchetelor și cheltuielilor federale, dar nu oferă control unilateral asupra politicii externe. Kyiv Post amintește că, potrivit regulilor Senatului, închiderea dezbaterilor pentru majoritatea actelor legislative necesită, de regulă, 60 de voturi, ceea ce menține importantă cooperarea republicană pentru pachete de ajutor sau sancțiuni contestate. În plus, președintele Donald Trump își păstrează dreptul de veto, iar depășirea unui veto cere două treimi din voturile exprimate în fiecare cameră, cu cvorumul întrunit. Concluzia analizei: chiar și cu democrații la conducere, întrebarea-cheie este câți republicani rămași vor fi dispuși să se distanțeze de propriul președinte pentru a susține Ucraina. Pe zona de supraveghere, o majoritate democrată ar putea folosi audieri și anchete pentru a crește costul politic al unor decizii ale administrației, inclusiv pe teme precum acordurile privind motorina din Rusia, derogările de la sancțiuni și restricțiile care afectează capacitățile militare ale Ucrainei, fără ca acest lucru să anuleze automat deciziile executive. Ce urmează: fereastra de tranziție și refacerea coaliției În timp ce noul Congres urmează să se reunească în ianuarie, analiza indică existența unei ultime „ferestre de oportunitate” în sesiunea de tranziție a legislativului aflat la final de mandat, când conducerea actuală a comisiilor încă poate acționa. Pentru Kiev, miza imediată este dublă: să construiască relații de lucru cu noii democrați și, în același timp, să păstreze legături cu republicanii pragmatici, ale căror voturi rămân necesare pentru legislația contestată. Kyiv Post concluzionează că noua majoritate deschide căi pentru supraveghere și autorizarea ajutorului, dar începe mandatul exact când „arhitecții veterani” ai sprijinului bipartizan părăsesc Capitoliul. [...]
Europa ar putea rămâne expusă la șocuri energetice și volatilitate a prețurilor dacă Washingtonul intră într-o perioadă de confruntare politică internă, iar Donald Trump își păstrează libertatea de manevră în politica externă, potrivit unei analize citate de Digi24 . Miza pentru economiile europene este dublă: riscul unui nou val de tensiuni comerciale și, mai ales, persistența presiunilor pe energie, cu efect direct asupra costului vieții și asupra industriei. După alegerile din SUA, democrații au câștigat controlul asupra Senatului și au obținut câștiguri decisive în Camera Reprezentanților, ceea ce deschide calea pentru anchete și audieri extinse asupra administrației Trump. În paralel, analiza notează că președintele SUA păstrează o marjă considerabilă de acțiune în domenii-cheie precum politica externă, securitatea națională și politica comercială, inclusiv prin decrete și veto. Energia: de ce Europa nu ar trebui să se aștepte la ieftiniri rapide Unul dintre punctele centrale pentru Europa este evoluția prețurilor la energie. Analiza avertizează că o scădere nu este un scenariu pe care să se poată „paria” ușor, în condițiile în care tensiunile din Orientul Mijlociu rămân un factor major. În acest context, POLITICO indică drept element critic Strâmtoarea Ormuz : fără un acord de pace cu Teheranul care să permită redeschiderea rutei, șocul energetic care împinge prețurile în sus în Europa ar putea continua, cu efecte negative asupra politicii europene și asupra crizei costului vieții. Sursa menționează și un reper de piață: țițeiul Brent se tranzacționa la 108 dolari pe baril (aprox. 497 lei), chiar dacă prețurile petrolului au înregistrat cea mai rapidă scădere din august. Efecte economice colaterale: aviația avertizează asupra unei „crize” Impactul nu se oprește la facturile la energie. Pentru transportul aerian și industria aeronautică, directorul general al Ryanair, Michael O’Leary, avertizează că, în lipsa unui acord, industria s-ar putea confrunta cu „o adevărată criză” până în martie sau aprilie anul viitor. Această presiune ar putea alimenta costuri mai mari de operare și, implicit, tensiuni suplimentare asupra prețurilor și cererii, într-un moment în care economiile europene sunt sensibile la noi șocuri. Context politic la Washington: risc de blocaj și efecte indirecte asupra Europei Analiza mai arată că SUA ar putea deveni atât de absorbită de „războiul politic” intern, încât politica externă să treacă pe plan secund. Într-un astfel de scenariu, incertitudinea ar crește, iar Europa ar putea rămâne fără un partener american previzibil în dosare care influențează direct economia – de la securitatea energetică la comerț. În paralel, există și riscul ca Trump să își intensifice confruntările cu Europa, un diplomat german avertizând că ar urma „mai multă acrimonie” și mai multe pretenții față de aliații europeni, în timp ce Casa Albă își poate folosi pârghiile pe tarife și acorduri comerciale. Pentru Europa, concluzia practică este că perioada următoare poate aduce mai degrabă volatilitate decât stabilizare: prețurile la energie rămân vulnerabile la decizii geopolitice, iar turbulențele politice din SUA pot întârzia sau complica răspunsurile coordonate cu impact economic. [...]
Donald Trump își apără public secretarul Apărării, Pete Hegseth , dar presiunea politică asupra conducerii Pentagonului crește după alegerile de la jumătatea mandatului, care au adus democraților controlul asupra ambelor camere ale Congresului, potrivit Digi24 . Miza imediată este una operațională: capacitatea administrației de a împinge prin Congres un pachet major de cheltuieli pentru apărare, în condițiile în care Hegseth ar putea deveni ținta unor investigații și chiar a unor discuții interne privind înlocuirea sa. Trump a respins ideea schimbării lui Hegseth, întrebat dacă ia în calcul înlocuirea acestuia, și a spus că „face o treabă foarte bună”. Totuși, în același timp, surse citate în material afirmă că președintele SUA „l-ar putea înlocui totuși” pe Hegseth, pe măsură ce republicanii își evaluează pierderile electorale. De ce contează: pachetul de 1,5 trilioane de dolari pentru apărare Un punct central al tensiunilor este legat de relația lui Hegseth cu legislatorii și de impactul asupra agendei bugetare. Senatorul republican Thom Tillis a declarat pentru CBS News că Hegseth va avea de dat socoteală, iar relația sa tensionată cu Congresul subminează eforturile administrației de a promova un pachet de cheltuieli pentru apărare de 1,5 trilioane de dolari . Tillis a indicat și o fereastră de timp scurtă pentru decizii, afirmând că, după alegeri, trebuie stabilit dacă Hegseth este persoana potrivită pentru a susține aceste nevoi în fața Congresului, în condițiile în care sesiunea curentă ar mai avea „doar 60 de zile”. Războiul cu Iranul, cost politic și potențial „țap ispășitor” Contextul politic al apărării lui Hegseth este legat de nemulțumirea alegătorilor față de războiul cu Iranul, menționată ca factor în rezultatul alegerilor. Vicepreședintele JD Vance a pus public sub semnul întrebării dacă războiul „a meritat efortul” și a spus că acesta i-a costat pe republicani controlul asupra Congresului. Un consilier al lui Trump, citat în articol, a susținut că Hegseth „ar putea fi pe lista celor care vor fi dați afară” din cauza războiului, pe logica găsirii unui vinovat pentru costul politic al conflictului. Investigații și riscuri de demitere Pe lângă presiunea politică, Hegseth se confruntă cu riscuri de anchete și proceduri în Congres: un legislator republican, Thomas Massie, a depus la începutul anului o cerere de impeachment împotriva lui Hegseth, acuzându-l de abuz în serviciu prin declanșarea ostilităților împotriva Iranului fără aprobarea Congresului; democrații au promis să-l investigheze pe Hegseth și modul în care a condus Pentagonul, investigațiile putând viza, potrivit materialului, inclusiv gestionarea războiului cu Iranul și „epurările” unor ofițeri militari de rang înalt. Casa Albă a îndrumat Reuters către declarațiile publice ale lui Trump despre Hegseth, iar Departamentul Apărării a transmis că acesta este „100 la sută dedicat” conducerii Pentagonului până la finalul mandatului lui Trump, care se încheie pe 20 ianuarie 2029. [...]
Donald Trump a reluat presiunea politică pentru eliminarea schimbării orei , după ce Senatul SUA nu a adoptat „ Sunshine Protection Act ”, proiectul care ar împiedica trecerea la ora de iarnă, potrivit Digi24 . Președintele SUA a scris pe rețeaua sa socială, Truth Social, că este „păcat” că legea nu a fost aprobată și a descris efectele imediate ale schimbării orei, invocând faptul că „afară se întunecă atât de devreme”. Trump a indicat și ore concrete: soarele ar fi apus la 17:06, iar la 17:31 era deja întuneric, comparativ cu „doar câteva zile în urmă”, când la aceeași oră era „frumos și însorit”. Blocaj legislativ în Senat, deși Camera a votat proiectul Trump susține că proiectul a fost trimis de „numeroase ori” de Camera Reprezentanților către Senat, cu sprijin bipartizan. În mesajul său, el menționează un vot de 308 „pentru” și 117 „împotrivă”, dar afirmă că Senatul nu a luat inițiativa în dezbatere. În același mesaj, liderul de la Casa Albă spune că nu a vrut să facă „mare caz” înainte de alegeri, pentru a nu afecta șansele unor senatori republicani, însă consideră că problema rămâne nerezolvată fără justificare. Ce urmează, potrivit lui Trump Deși admite că „există priorități mult mai importante”, Trump afirmă că va continua să „lupte” pentru adoptarea legii care ar elimina schimbarea orei, prezentând-o ca o măsură de simplificare pentru populație, inclusiv prin evitarea ajustării ceasurilor. [...]
