Știri
Știri din categoria Externe

Siria spune că a preluat integral fostele baze americane, o schimbare operațională care redesenează controlul militar în nord-estul țării, potrivit Agerpres, care citează AFP. Ministerul sirian de Externe afirmă că transferul s-a făcut „în totală coordonare între guvernele sirian și american”.
În centrul anunțului se află baza aeriană Qasrak, din provincia al-Hasakah, în nord-estul Siriei, zonă descrisă ca bastion kurd. Un responsabil al Ministerului Apărării a declarat pentru AFP că forțele siriene au intrat în bază, care ar fi acum „lipsită de orice prezență americană” după retragerea completă.
Un corespondent AFP aflat în apropierea orașului Qamishli a relatat că a văzut un convoi de vehicule militare americane îndreptându-se spre frontiera irakiană. Qasrak este prezentată ca o bază strategică, folosită în ultimele luni ca centru logistic pentru convoaie și echipamente militare care se deplasau către Irak.
Potrivit informațiilor citate, trupele americane au început retragerea din Qasrak la sfârșitul lunii februarie și își stabiliseră atunci un termen de o lună pentru a părăsi complet Siria, descris ca un moment de cotitură după ani de prezență militară în țară în cadrul luptei împotriva Statului Islamic.
Anunțul plecării a venit în contextul în care SUA își comasau capacitățile militare în jurul Iranului, înainte de războiul declanșat la 28 februarie împreună cu Israelul, mai notează materialul.
Agerpres mai arată că retragerea are loc pe fondul consolidării puterii centrale de la Damasc, descrisă drept islamistă și susținută de Washington, care s-a alăturat anul trecut coaliției împotriva Statului Islamic și și-a întărit controlul asupra teritoriului, inclusiv prin cucerirea unor regiuni mari aflate anterior sub control kurd.
Înainte de retragere, SUA mențineau o mie de militari în bazele din zone care nu se aflau sub controlul lui Bashar al-Assad, înlăturat în decembrie de o coaliție condusă de Ahmad al-Sharaa, devenit ulterior președinte. Bazele erau folosite pentru lansarea de atacuri aeriene asupra Statului Islamic.
Coaliția antijihadistă a fost înființată după ce Statul Islamic a cucerit teritorii importante în 2014, în timpul războiului civil. Gruparea a fost învinsă în 2019 în Siria, unde forțele kurde au fost în prima linie, însă, potrivit aceleiași relatări, organizația ar avea în continuare celule în adormire în zone deșertice.
Recomandate

SUA pregătesc o a doua rundă de negocieri cu Iranul, iar Teheranul condiționează discuțiile de extinderea armistițiului și în Liban , o cerință care complică traseul diplomatic și poate influența stabilitatea regională, inclusiv riscurile pentru rutele energetice, potrivit Mediafax . Casa Albă a transmis că Statele Unite analizează organizarea unei noi runde de negocieri cu Iranul și și-a exprimat optimismul privind șansele unui acord. Purtătoarea de cuvânt Karoline Leavitt a spus că viitoarele discuții „ar urma foarte probabil” să aibă loc joi, la Islamabad , în contextul intensificării eforturilor diplomatice după aproape șapte săptămâni de conflict, informație atribuită de Mediafax publicației Deccan Chronicle. Pakistanul temperează așteptările: „nu a fost stabilită nicio dată” În același timp, Pakistanul a anunțat joi după-amiază că „deocamdată nu a fost stabilită nicio dată” pentru a doua rundă de negocieri dintre Statele Unite și Iran. Purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe, Tahir Andrabi, a precizat că nu există un calendar confirmat, fără să excludă însă discuții viitoare. Teheranul mută miza: armistițiu și în Liban Pe fondul acestor pregătiri, Mohammad Bagher Qalibaf, președintele Parlamentului iranian, a discutat telefonic cu omologul său libanez, Nabih Berri, insistând asupra importanței unui armistițiu în Liban și a unui armistițiu permanent în conflictul din Orientul Mijlociu. „Un armistițiu în Liban este la fel de important pentru noi ca un armistițiu în Iran”, a declarat oficialul iranian. Mediafax notează că Libanul a fost atras în conflict pe 2 martie, după ce Hezbollah , grupare susținută de Iran, a lansat atacuri asupra Israelului. Semnal politic de la Washington pentru dosarul libanez Separat, ambasadorul Statelor Unite în Liban, Michel Issa, s-a întâlnit miercuri cu Donald Trump și cu secretarul de stat Marco Rubio. Potrivit Ambasadei SUA la Beirut, cei trei „și-au reafirmat angajamentul față de negocierile în curs” și față de eforturile ambasadei de a sprijini „restabilirea monopolului statului asupra forței și a suveranității Libanului”. În acest moment, rămâne neclar dacă și când va fi confirmată o dată pentru a doua rundă de discuții și în ce măsură cererea Teheranului privind Libanul va fi acceptată ca parte a cadrului de negociere. [...]

Cel puțin 2.167 de persoane au fost ucise în Liban , iar peste 7.000 au fost rănite în urma atacurilor israeliene de la 2 martie, potrivit Ministerului Sănătății din Liban, relatează Al Jazeera . Bilanțul, publicat pe 16 aprilie 2026, indică o escaladare cu efecte directe asupra stabilității regionale și, implicit, asupra riscului geopolitic care influențează piețele. Datele citate de publicație provin dintr-o actualizare „live” și se referă la perioada începută la 2 martie. Informațiile nu includ detalii despre distribuția victimelor pe zone sau despre natura țintelor, iar Al Jazeera nu oferă în fragmentul disponibil o confirmare independentă a cifrelor. Pentru mediul de afaceri, un astfel de bilanț ridică probabilitatea unor perturbări logistice și a unor costuri mai mari de asigurare și transport în regiune, pe fondul incertitudinii legate de evoluția conflictului. În lipsa altor elemente în sursa citată, nu este clar ce măsuri ar urma să fie luate sau dacă există un calendar al unor inițiative diplomatice care să reducă tensiunile. [...]

Poziționarea externă a lui Pedro Sánchez ridică profilul Spaniei, dar riscă fricțiuni cu aliați-cheie din UE potrivit news.ro , care preia o analiză AFP despre felul în care premierul socialist a devenit o figură de referință a stângii globale, inclusiv prin confruntări publice cu Donald Trump. Sánchez urmează să-și consolideze acest statut prin găzduirea, vineri, la Barcelona, a summitului „ Global Progressive Mobilisation ”, o reuniune de două zile a progresiștilor din întreaga lume. Potrivit organizatorilor, întâlnirea vizează mobilizarea împotriva ascensiunii extremei drepte, iar pe lista participanților sunt menționați președinții brazilian Luiz Inácio Lula da Silva, sud-african Cyril Ramaphosa și mexican Claudia Sheinbaum. De ce contează: câștig de influență, cu potențial cost diplomatic Analiza indică faptul că pozițiile asumate de Sánchez — de la schimburile de replici cu Trump la criticile dure la adresa Israelului și o politică deschisă față de imigrație — îl fac o excepție într-o Europă care „se înclină de ani de zile spre dreapta”. Un episod recent invocat este opoziția sa față de războiul împotriva Iranului, în pofida amenințării cu represalii comerciale din partea lui Trump, după ce Spania ar fi refuzat americanilor utilizarea bazelor militare de pe teritoriul său. În paralel, Sánchez este prezentat drept unul dintre puținii lideri occidentali de prim rang care au calificat drept „genocid” războiul dus de Israel în Gaza după ofensiva Hamas din octombrie 2023. „Mai multă pondere” pentru Madrid, inclusiv prin apartenența la NATO și UE Ignacio Molina, cercetător la Institutul Real Elcano din Madrid, spune că, prin aceste poziții, Spania „a câștigat în leadership, influență și vizibilitate” în mai multe regiuni, inclusiv în lumea arabă și în America Latină. El argumentează că, spre deosebire de alte state care se opun Israelului și Statelor Unite, Spania are o greutate mai mare tocmai pentru că este membră NATO și a Uniunii Europene — mai mare, de exemplu, decât Irlanda sau Norvegia, ambele menționate în contextul recunoașterii statului palestinian, alături de Madrid, în mai 2024. Joan Botella, profesor de științe politice la Universitatea Autonomă din Barcelona, confirmă ideea că „Spania are o pondere mai mare printre marile țări ale Uniunii Europene decât înainte”. Costul intern și riscul extern: diviziuni acasă, rezerve în Europa În timp ce își extinde vizibilitatea internațională — inclusiv prin articole de opinie semnate în The New York Times și Le Monde diplomatique, potrivit textului — Sánchez rămâne o figură polarizantă în Spania. Materialul notează că nu a avut niciodată majoritate parlamentară de la venirea la putere, în 2018, iar mai mulți apropiați, aliați politici și membri ai familiei sale sunt în centrul unor anchete și procese pentru corupție. Botella apreciază că Sánchez „mizează puternic pe politica externă”, inclusiv pentru că o parte importantă a opiniei publice îi este favorabilă. Este citat și un sondaj publicat în martie în El Pais, potrivit căruia peste 68% dintre spanioli se opuneau războiului împotriva Iranului, inclusiv în rândul alegătorilor Partidului Popular (PP). PP îl acuză însă că folosește politica externă pentru a recâștiga votanți și a distrage atenția de la scandaluri. În același timp, Juan Tovar Ruiz, profesor de relații internaționale la Universitatea din Burgos, avertizează că strategia poate avea „consecințe la nivel european”, prin pierderea sprijinului unor aliați tradiționali conduși de dreapta, precum Germania și Italia — deși Molina consideră că, per total, Spania „are mai mult de câștigat decât de pierdut”. [...]

Uniunea Europeană vizează deblocarea în T2 a unui împrumut de 90 mld. euro pentru Ucraina (aprox. 450 mld. lei), după schimbarea prim-ministrului în Ungaria, potrivit Agerpres , care îl citează pe comisarul european pentru economie, Valdis Dombrovskis , într-o declarație pentru AFP. Miza este una de finanțare: Bruxelles-ul „preconizează să înceapă deblocarea” împrumutului în cursul celui de-al doilea trimestru, ceea ce plasează calendarul înainte de finalul lunii iunie. Informațiile disponibile sunt limitate de faptul că materialul integral este accesibil doar abonaților Agerpres; în fragmentul public nu apar detalii despre condițiile împrumutului, tranșe, dobândă sau mecanismul de implementare. [...]

Tirurile dinspre Liban au declanșat lovituri israeliene chiar înainte de armistițiu , într-un episod care riscă să testeze aplicarea încetării focului anunțate pentru joi seară, potrivit Agerpres . Armata israeliană a transmis că lovește lansatoarele de rachete ale Hezbollah din Liban, după ce acestea ar fi tras rachete către nordul Israelului cu puțin peste o oră înainte de intrarea în vigoare a armistițiului. Comunicatul militar a fost publicat la ora 22:56 (19:56 GMT). În nordul Israelului, o persoană a fost grav rănită în urma tirurilor dinspre Liban, cu mai puțin de două ore înainte de momentul stabilit pentru încetarea focului, potrivit serviciilor de salvare din Israel. Armistițiul, anunțat anterior de președintele american Donald Trump , urma să intre în vigoare la ora 21:00 GMT. [...]

Limitarea și posibila blocare a Telegram în Rusia riscă să lovească direct în logistica și comunicațiile armatei , într-un moment în care aplicația a devenit infrastructură de lucru pe front și pentru finanțarea „din mers” a unităților, potrivit Digi24 . Deși militarii ar ocoli deocamdată restricțiile prin VPN, publicația notează că strângerile de fonduri au fost deja afectate. În ianuarie 2026, Telegram ar fi depășit WhatsApp ca popularitate în Rusia, cu peste 90 de milioane de utilizatori. La începutul lui februarie, autoritățile au început să încetinească fără precedent funcționarea aplicației, pe fondul acuzațiilor oficiale la adresa fondatorului Pavel Durov , inclusiv că nu elimină conținut interzis și că ar permite accesul serviciilor de informații străine la corespondența privată. Presiune pentru mutarea utilizatorilor pe Max și avertismente pentru militari Digi24 relatează că presiunea asupra Telegram este parte dintr-o campanie de a muta utilizatorii către Max, un serviciu controlat de holdingul VK. În 21 februarie, FSB a publicat un avertisment potrivit căruia Telegram nu ar fi sigur pentru personalul militar rus, susținând că Ucraina ar putea obține rapid informații postate în aplicație și că folosirea acesteia „în ultimele trei luni” ar fi dus repetat la amenințări la adresa vieții militarilor. În paralel, în presa pro-Kremlin au apărut relatări despre riscurile Telegram, inclusiv declarații atribuite unor militari. Un comandant cu indicativul „Hector” a spus pentru agenția de stat TASS că unitatea sa nu folosește Telegram pentru comandă, invocând faptul că serverele ar fi în străinătate și că „inamicul” ar putea avea acces la date, în timp ce ar exista o aplicație internă pe canale protejate. Frontul se bazează pe Telegram, iar înlocuirea nu e pregătită În același timp, chiar canale pro-război „Z” au criticat restricțiile, descriind Telegram drept aproape „singurul mijloc de comunicare” în unele unități active. Digi24 citează poziții publice din acest ecosistem care pun sub semnul întrebării fezabilitatea mutării rapide pe Max și avertizează că tăierea Telegram fără o alternativă funcțională ar slăbi capacitatea de comandă. Publicația notează și reacția Kremlinului: Dmitri Peskov a declarat că „nu-și poate imagina” ca comunicațiile de pe linia frontului să fie asigurate prin Telegram, iar Vladimir Putin a vorbit ulterior despre pericolul „sistemelor de comunicații necontrolate”, într-o discuție prezentată public. Din a doua jumătate a lunii martie 2026, ar fi existat probleme de acces la Telegram în teritoriile ocupate ale Ucrainei. Tot atunci, canalele „Z” au vehiculat informații despre un ordin prin care militarii ar fi obligați să șteargă Telegram de pe telefoane, cu verificări ale poliției militare, iar în unele unități comandanții i-ar fi obligat pe subordonați să se înregistreze pe Max. De ce contează: impact operațional și financiar în timp real Digi24 descrie Telegram ca instrument central pentru comandă, control și comunicații pe front: coordonare, schimb de informații, transmitere de materiale foto-video pentru geolocalizare și chiar organizarea „lanțului de atac” (identificarea țintei, coordonate, ghidarea dronelor sau artileriei, raportarea rezultatelor). Pe lângă componenta strict militară, aplicația ar susține și o parte din logistica unităților prin legătura cu rețele de voluntari și campanii rapide de strângere de fonduri, care finanțează nevoi ale trupelor. Aici apare și efectul imediat al restricțiilor: chiar dacă accesul ar fi ocolit prin VPN, mecanismele de mobilizare și donații sunt deja lovite, potrivit relatării. Alternativele: sisteme scumpe, distribuție limitată și fricțiuni în teren Articolul menționează că înainte de război existau planuri pentru un sistem unificat de comandă și control la nivel tactic (ESU TZ, Sozvezdie-M2), cu 40 de seturi la nivel de brigadă și un cost de 300 de miliarde de ruble (3,9 miliarde de dolari, aprox. 18 miliarde lei), însă „din câte se știe” nu ar fi funcționat ca soluție unificată și eficientă. În practică, ar exista analogi militari ai Telegram și sisteme hardware/software dedicate, dar telefoanele cu software-ul necesar ar fi distribuite doar ofițerilor superiori. Soldații și sergenții ar ajunge să-și cumpere singuri smartphone-uri și să le trimită la „flashare” (rescrierea software-ului), cu timpi de așteptare de o lună sau mai mult, iar aplicația militară ar avea probleme de securitate și suport tehnic greoi, ceea ce îi împinge pe utilizatori înapoi spre Telegram. În plus, Digi24 arată că, odată cu restricționarea Telegram, autoritățile ruse discută și măsuri împotriva serviciilor VPN folosite pentru ocolirea blocajelor — un pas care, dacă se materializează, ar putea amplifica rapid efectele operaționale descrise, însă amploarea și calendarul acestor măsuri rămân neclare în material. [...]