Știri
Știri din categoria Externe
Șocul din Strâmtoarea Ormuz împinge Africa spre investiții în rafinare și logistică, pe fondul riscului de scumpiri și întreruperi de aprovizionare cu combustibili și bunuri esențiale, arată o analiză Al Jazeera. Conflictul SUA–Israel cu Iranul a transmis deja unde de șoc prin piețele de petrol, rutele maritime și incertitudinea financiară, iar efectele pe termen mai lung pot reconfigura piețele de energie și rețelele comerciale la nivel global, cu consecințe directe pentru economiile africane.
Pe continent, guvernele își reevaluează securitatea energetică, parteneriatele de apărare și strategiile de investiții, într-un context în care lanțurile de aprovizionare și alianțele globale devin mai imprevizibile. Pentru state deja afectate de conflicte, datorii și economii fragile, criza aduce riscuri suplimentare, dar accelerează și dezbateri mai vechi despre creșterea capacității energetice interne, diversificarea partenerilor externi și reducerea dependenței de actori din afara regiunii.
Analiza notează că Africa este expusă la perturbări pe rute-cheie: Strâmtoarea Ormuz este un coridor pentru o parte semnificativă a exporturilor globale de petrol, iar atacurile din Marea Roșie din 2023 au afectat transportul comercial. Pentru economiile dependente de importuri de combustibil, îngrășăminte și alte bunuri esențiale, creșterea costurilor de transport și incertitudinile de aprovizionare amplifică presiunea asupra „rezilienței economice” (capacitatea de a absorbi șocuri fără pierderi majore de activitate).
Aaliyah Vayez, analist de relații internaționale din Africa de Sud, leagă direct criza de nevoia de schimbări structurale:
„Criza Ormuz evidențiază cât de conectat este viitorul economic al Africii la sistemele globale. Întărește nevoia ca țările să-și consolideze capacitatea internă, să diversifice parteneriatele și să reducă vulnerabilitățile din energie, comerț și lanțuri de aprovizionare.”
Un punct central este dezechilibrul structural: Africa exportă cea mai mare parte a țițeiului, dar importă o proporție mare din produsele petroliere rafinate, ceea ce face multe economii sensibile la șocuri externe. În acest context, extinderea capacităților de rafinare este prezentată ca o prioritate strategică.
Exemplul major este rafinăria Dangote din Nigeria, cu o capacitate de 650.000 de barili pe zi, care a început să reducă dependența Nigeriei de importurile de combustibili rafinați și ar putea întări securitatea energetică internă. În schimb, Africa de Est și de Sud rămân mai expuse, fiind puternic dependente de importuri de combustibil din Golful Persic, ceea ce le face vulnerabile la o eventuală perturbare prelungită în Strâmtoarea Ormuz.
Pe acest fond, analiza menționează discuții privind extinderea rafinării în Africa de Est, inclusiv un proiect propus cu parteneri regionali care, dacă va fi finalizat, ar reduce dependența de importuri și ar îmbunătăți reziliența energetică pe coasta Oceanului Indian.
Criza pare să accelereze schimbări deja în curs, scoțând în evidență slăbiciuni în sistemele energetice, rețelele logistice și dependența de parteneri externi pentru securitate. Întrebarea-cheie, potrivit analizei, este dacă impulsul va continua după stabilizarea piețelor și normalizarea rutelor maritime.
În scenariul în care guvernele transformă presiunea de moment în politici și investiții pe termen lung, direcțiile indicate includ: extinderea rafinării, întărirea infrastructurii regionale și accelerarea integrării prin Zona de Liber Schimb Continentală Africană (AfCFTA), pentru a reduce expunerea la șocuri externe și a păstra mai multă valoare în economiile locale.
Marie Camara, șefa diviziei de sector public la Africa CEO Forum, vede criza și ca oportunitate economică:
„Dincolo de perturbările imediate, această criză prezintă și o oportunitate. Africa își poate valorifica poziția geografică strategică pentru a captura mai multă valoare din rutele comerciale și logistica în schimbare. Mai important, subliniază urgența diversificării parteneriatelor, reducerii dependenței de lanțuri externe de aprovizionare și accelerării comerțului intra-african.”
Recomandate
Escaladarea SUA–Iran pune în risc fluxurile de petrol prin Ormuz , iar opțiunile discutate la Washington includ și intensificarea presiunii economice asupra Teheranului, într-un moment în care piețele reacționează deja la posibilitatea unor perturbări, potrivit Adevărul . Fostul comandant suprem al forțelor aliate în Europa (SACEUR), amiralul în rezervă James Stavridis , spune că președintele Donald Trump se confruntă cu trei direcții majore după noile acțiuni militare ale SUA împotriva Iranului, pe fondul unui armistițiu descris ca fragil și aflat „în pragul colapsului”. Stavridis a prezentat analiza pe platforma X și a detaliat-o ulterior la CNN. Miza economică: presiune pe economia Iranului și risc pentru lanțurile de aprovizionare Stavridis consideră că, indiferent de varianta aleasă, „elementul-cheie” va fi capacitatea de a exercita „o presiune reală asupra economiei iraniene”. În același timp, articolul notează că, după ultimele atacuri, prețul petrolului a crescut brusc, pe fondul temerilor privind blocarea lanțurilor de aprovizionare. Strâmtoarea Ormuz este descrisă drept o arteră maritimă îngustă prin care tranzitează, în condiții normale, aproximativ 20% din petrolul mondial, iar orice perturbare are efecte imediate asupra piețelor globale. Autoritățile maritime au ridicat nivelul de alertă pentru navele care tranzitează zona la gradul „sever”. Cele trei opțiuni descrise de Stavridis pentru Trump Potrivit analizei, președintele SUA ar avea trei opțiuni: să „se spele pe mâini și să se retragă”, variantă pe care Stavridis o numește „o idee extrem de proastă”; să lanseze atacuri „masive, de amploare” împotriva Iranului; să „intensifice atacurile punctuale” pentru a constrânge Teheranul să adopte o atitudine mai moderată. Ce a declanșat noua escaladare și cum a răspuns SUA Escaladarea este pusă pe seama atacurilor iraniene asupra unor nave comerciale în Strâmtoarea Ormuz. Oficialii americani au confirmat că trei nave au fost lovite, în incidente descrise de autoritățile maritime drept cele mai grave de la semnarea acordului temporar de pace. Ca răspuns, Comandamentul Central al SUA (CENTCOM) a anunțat o „serie de lovituri puternice” care au vizat peste 80 de obiective în Iran. În comunicatul CENTCOM se arată: „Agresiunea nejustificată a forțelor iraniene reprezintă o încălcare clară și periculoasă a armistițiului și subminează libertatea de navigație.” Conform datelor transmise de armata americană, operațiunea a vizat, între altele, sisteme de apărare antiaeriană, rețele de comandă și control, instalații radar de coastă, capabilități de rachete antinavă și peste 60 de ambarcațiuni mici operate de Corpul Gărzilor Revoluționare Islamice (IRGC). Obiectivul declarat: diminuarea capacității Iranului de a ataca comerțul internațional și impunerea unor „costuri severe” pentru hărțuirea transportului maritim civil. Articolul mai menționează reinstituirea presiunilor economice, inclusiv revocarea derogărilor care permiteau Iranului să exporte țiței. Armistițiul, contestat deschis de Trump La summitul NATO de la Ankara, Donald Trump a sugerat că armistițiul nu mai este valabil. „Cred că s-a terminat. Nu mai vreau să am de-a face cu ei.” Deși a admis că negocierile ar putea continua teoretic, a catalogat eventualele discuții drept „o pierdere de timp”. În paralel, ambele tabere s-au acuzat reciproc de încălcarea memorandumului de înțelegere semnat în iunie, document care permisese redeschiderea Strâmtorii Ormuz și inițierea negocierilor. Ce urmează: risc de prelungire a tensiunilor și efecte în piețe Situația este descrisă ca „extrem de fluidă”, cu semnale că ambele părți sunt pregătite să continue operațiunile militare, deși mențin, declarativ, deschiderea pentru negocieri. În acest context, dilema strategică indicată de Stavridis are o componentă economică directă: orice deteriorare suplimentară a securității în Ormuz poate amplifica volatilitatea pe piețele energetice și poate afecta costurile de transport și aprovizionare la nivel global. [...]
Donald Trump a relansat public acuzația că Iranul ar urmări asasinarea sa , într-un moment în care tensiunile din regiune se traduc deja în riscuri pentru transportul maritim și, implicit, pentru piețele energetice, potrivit Antena 3 . Declarațiile au fost făcute la conferința de presă de la finalul summitului NATO . Trump a spus că este „ținta numărul unu” a iranienilor și că regimul de la Teheran ar vrea să-l asasineze, reluând ideea că Israelul și SUA au eliminat „majoritatea conducerii de rang înalt” a Iranului în primele zile ale războiului și întrebându-se dacă ar putea avea aceeași soartă. „Și știți ce, poate că nici eu n-o să mai fiu, pentru că sunt ținta lor numărul unu.” Într-o altă declarație, președintele SUA a folosit un limbaj dur la adresa iranienilor, susținând că acesta ar fi motivul pentru care ar fi vizat. „Sunt ținta numărul unu pentru că sunt niște gunoaie. Așa se comportă ei și așa s-au comportat vreme de 47 de ani. Eu fac ce e bine pentru țară.” De ce contează: riscul de escaladare rămâne legat de Strâmtoarea Ormuz Dincolo de componenta politică, miza practică este că Trump a legat evaluările despre conducerea de la Teheran de evoluțiile recente din teren. El a făcut comentarii contradictorii despre cât de „rațională” ar fi actuala conducere iraniană, după ce anterior o descrisese drept „un pic dusă cu pluta”, în timp ce a spus că echipa sa de negociere „discută cu oameni extraordinari” de partea iraniană. În același context, Trump a indicat că se referă la atacurile Iranului asupra transportului maritim din Strâmtoarea Ormuz, atacuri care, potrivit articolului, au dus la reluarea bombardamentelor aeriene americane și la noi amenințări privind o posibilă escaladare a războiului. Strâmtoarea Ormuz este un punct-cheie pentru fluxurile globale de petrol, iar orice deteriorare a securității maritime poate amplifica volatilitatea prețurilor la energie și costurile de transport. Context: amenințări mai vechi și măsuri de securitate în jurul lui Trump Potrivit informațiilor prezentate, liderii iranieni ar fi avut planuri de asasinare a lui Trump și a altor foști membri de rang înalt ai primei sale administrații încă de la sfârșitul lui 2019, după ce Trump a ordonat uciderea generalului Qassem Soleimani într-un atac cu dronă. În campania prezidențială din 2024, Trump ar fi mers la evenimente cu un avion privat nemarcat, aparținând lui Steve Witkoff, în loc să folosească Boeingul 757 inscripționat cu numele său („Trump Force One”), pe fondul temerilor Secret Service și ale serviciilor de informații că Iranul ar avea agenți pe teritoriul SUA cu acces la rachete sol-aer portabile. Articolul mai notează că foști consilieri ai lui Trump, inclusiv John Bolton și Mike Pompeo, au beneficiat ani la rând de protecția Secret Service din cauza amenințărilor legate de implicarea lor în uciderea lui Soleimani, însă Trump ar fi ordonat retragerea protecției lor după revenirea la putere, pe fondul criticilor venite din partea acestora. [...]
Avertismentul președintelui ceh ridică riscul unei extinderi a conflictului spre infrastructură NATO și UE , într-un interval de „două luni” în care Ucraina ar trebui să împingă discuțiile de pace, potrivit Antena 3 . Miza pentru regiune, inclusiv pentru România, este că o eventuală escaladare ar putea include nu doar intensificarea războiului, ci și ținte legate de NATO sau de capacități industriale din Uniunea Europeană. Președintele Cehiei, Petr Pavel , a declarat pentru The Telegraph că există o „fereastră” de aproximativ două luni pentru reluarea negocierilor, altfel Rusia ar putea escalada. În evaluarea sa, Vladimir Putin ar putea anunța o mobilizare generală după alegerile parlamentare din Rusia, programate pe 20 septembrie , întrucât o astfel de măsură ar fi „profund nepopulară” înainte de scrutin. „Cred că avem o fereastră pentru a continua să insistăm și să transmitem Rusiei un mesaj clar că suntem dispuși să începem negocierile.” „Președintele Putin cu greu va declara mobilizarea înainte, dar odată ce alegerile se vor termina, fereastra se va micșora.” De ce contează pentru România și companiile din regiune În același material este menționat și un scenariu de escaladare cu implicații directe pentru flancul estic: un editorial publicat în revista Kommersant ar susține că Rusia ar putea decide o nouă etapă a războiului care să includă lovirea bazelor NATO din România sau din țările baltice, precum și a fabricilor din Uniunea Europeană care produc drone și rachete cu rază lungă folosite de armata ucraineană. Informația este prezentată ca opinie editorială, nu ca decizie oficială. Separat, Pavel a argumentat că presiunea asupra Rusiei ar crește pe fondul atacurilor ucrainene în adâncimea teritoriului rus, inclusiv asupra unor instalații energetice, ceea ce ar putea crea condiții pentru negocieri. Contextul invocat: atacuri cu drone și tensiuni interne în Rusia Potrivit declarațiilor citate, în ultima lună dronele ucrainene ar fi lovit Moscova, petroliere rusești care încercau să reaprovizioneze Crimeea cu combustibil și ar fi provocat un incendiu la o rafinărie de petrol din vestul Siberiei. Materialul mai notează că, deși sondatorii „prietenoși cu Kremlinul” ar indica menținerea încrederii în Putin, aceasta ar fi scăzut la 69%, cel mai redus nivel de la invazia din 2022. În același context sunt menționate cozi la benzinării și tensiuni legate de combustibil. Ce urmează Mesajul central al președintelui ceh este că aliații ar trebui să combine sprijinul militar pentru Ucraina cu eforturi diplomatice pentru a împinge Rusia spre negocieri „în următoarele săptămâni”, înainte ca perioada de după alegerile din Rusia să reducă spațiul de manevră și să crească probabilitatea unor decizii de escaladare. [...]
SUA au cerut în Consiliul de Securitate al ONU ca Rusia să „oprească uciderile” și să accepte încheierea războiului , pe fondul intensificării atacurilor asupra Kievului și al costurilor tot mai mari ale conflictului pentru Moscova, potrivit Kyiv Post . Mesajul a fost transmis joi, 9 iulie, de ambasadorul Dan Negrea, reprezentantul SUA la Consiliul Economic și Social al ONU, într-un briefing al Consiliului de Securitate dedicat războiului din Ucraina. Negrea a condamnat loviturile rusești asupra capitalei ucrainene din perioada 2–6 iulie, despre care a spus că au ucis cel puțin 50 de civili și au rănit „mulți” alții. În intervenția sa, oficialul american a insistat că atacurile cu drone și rachete continuă să lovească nu doar locuințe, ci și infrastructură critică și patrimoniu cultural, reafirmând sprijinul Washingtonului pentru populația Ucrainei. „Statele Unite sunt alături de cetățenii ucraineni care continuă să reziste atacurilor ce le distrug casele, infrastructura critică și patrimoniul cultural”, a spus Negrea în Consiliu. Costul războiului, folosit ca argument de presiune Un element central al poziției SUA a fost accentul pe pierderile Rusiei. Negrea a afirmat că Moscova ar suferi „aproape 40.000 de victime în fiecare lună”, prezentând această cifră drept încă o dovadă că războiul ar trebui să se încheie. „Nu avem nevoie de mai multe dovezi despre motivul pentru care războiul trebuie să se termine”, a spus el, adăugând că nici Federația Rusă „nu ar trebui”, în condițiile în care ar înregistra aproape 40.000 de victime lunar. Negrea a invocat și poziția președintelui american Donald Trump , care, potrivit relatării, ar fi transmis că Rusia ar trebui „să facă o înțelegere, să oprească uciderile și să pună capăt războiului”, avertizând că „timpul nu este de partea ei”. Ce urmărește Washingtonul În concluzie, reprezentantul SUA a spus că Washingtonul rămâne angajat pentru obținerea unei încetări imediate a focului și a unei soluții negociate „cât mai curând posibil” pentru războiul declanșat de Rusia împotriva Ucrainei. [...]
Moscova transmite că războiul se oprește doar în condițiile impuse de Kremlin , iar mesajul reduce spațiul de negociere și prelungește incertitudinea pentru regiune, inclusiv pe zona de sancțiuni și securitate energetică, potrivit HotNews . Ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov , a declarat joi că Rusia va continua războiul împotriva Ucrainei până la îndeplinirea obiectivelor stabilite de Vladimir Putin în iunie 2024, relatează The Moscow Times . Lavrov a făcut afirmațiile într-o conferință de presă comună cu omoloaga sa din Mozambic, Maria Lucas. Condițiile invocate de Kremlin pentru oprirea luptelor În discursul din 2024 la care face trimitere Lavrov, Putin a cerut, între altele: retragerea trupelor ucrainene din Donețk, Luhansk, Zaporijie și Herson (regiuni pe care Rusia nu le controla integral); recunoașterea acestor regiuni și a Crimeei ca teritorii rusești; renunțarea Ucrainei la aderarea la NATO; „demilitarizarea” și „denazificarea” Ucrainei. Putin a susținut atunci că, odată îndeplinite condițiile, ar ordona „imediat” un armistițiu. Tot în iunie 2024, el a cerut și ridicarea tuturor sancțiunilor occidentale împotriva Rusiei și a avertizat că, dacă aceste cerințe sunt respinse, „situația de pe teren se va schimba, iar condițiile de negociere vor fi diferite”. Acuzații la adresa Occidentului și refuzul „garanțiilor” Lavrov a acuzat țările occidentale că „simulează o disponibilitate de a negocia”, dar folosesc ultimatumuri împotriva Rusiei. El a mai afirmat că acordurile anterioare (2014, 2015, 2019 și 2022) ar fi fost „distruse” de Occident, motiv pentru care „rezerva de bunăvoință și speranță” a Moscovei ar fi „complet epuizată”, iar Rusia nu va mai avea încredere în garanțiile occidentale. Contrastul cu mesajele lui Trump și semnalele de escaladare Declarațiile vin la o zi după ce Donald Trump a sugerat, la summitul NATO de la Ankara, că un armistițiu ar fi posibil și că ar urma să discute cu Vladimir Putin după o întâlnire cu Volodimir Zelenski. Trump a spus că liderul de la Kremlin își dorește sfârșitul războiului. În paralel, Reuters a relatat, citând surse apropiate Kremlinului, că Putin ar fi respins apelurile de a negocia pacea, iar atacurile recente cu drone ale Ucrainei asupra rafinăriilor și porturilor din Rusia i-ar fi întărit hotărârea de a continua războiul „cel puțin deocamdată”. Două surse au vorbit despre o posibilă escaladare în următoarele luni, una indicând o „probabilitate ridicată”. Potrivit uneia dintre sursele citate de Reuters, Putin ar fi „încăpățânat” să atingă obiectivul de a cuceri restul Donbasului, în condițiile în care înaintarea forțelor ruse ar fi încetinit anul acesta. O altă sursă a afirmat că Putin ar crede că Rusia va cuceri în curând Donbasul. [...]
SUA promit Ucrainei licență pentru producția sistemelor Patriot , o schimbare de poziție cu potențial operațional major pentru apărarea antiaeriană a Kievului, anunțată de președintele Donald Trump la finalul summitului NATO din Ankara, potrivit NPR . Decizia ar permite Ucrainei să producă local sisteme Patriot, folosite pentru apărarea împotriva atacurilor cu rachete ale Rusiei, într-un moment în care aceste echipamente sunt scumpe, foarte căutate și au timpi lungi de fabricație. În material se arată că SUA au rezistat până acum ideii de a permite producția în afara țării, ceea ce face anunțul o răsturnare de poziție. În cadrul unei conferințe de presă alături de Volodîmîr Zelenski, Trump a descris întâlnirea într-un ton mai conciliant decât episoadele anterioare și a spus că un acord pentru încheierea războiului ar fi „la orizont”, adăugând că SUA vor lucra la „un fel de pachet de securitate” pentru Ucraina. „Le vom da dreptul să facă Patriots. Le vom arăta cum să o facă. Cred că le pot produce destul de repede”, a spus Trump. De ce contează: producție locală într-o piață cu blocaje și cerere ridicată Din perspectiva capacității militare, licența ar putea reduce dependența Ucrainei de livrări externe și ar putea accelera completarea stocurilor, într-un context în care Patriot sunt greu de obținut și necesită timp pentru producție. NPR notează că Zelenski a cerut ani la rând mai multe sisteme Patriot, iar mai recent a solicitat explicit o licență pentru a le fabrica în Ucraina. Contextul summitului: presiune pe aliați și ținte de cheltuieli mai mari Anunțul privind Patriot a venit după o zi în care Trump a criticat parteneri europeni pe mai multe teme, inclusiv pentru lipsa de sprijin față de campania SUA în Iran și pentru poziționări legate de Groenlanda. Spre final, președintele american a vorbit însă despre unitate și a lăudat progresele statelor membre în creșterea cheltuielilor de apărare. În același timp, secretarul general NATO, Mark Rutte, a încercat să mențină sprijinul lui Trump pentru alianță și a indicat că aliații europeni și Canada au accelerat creșterea bugetelor militare. Materialul menționează că la summitul de anul trecut aliații au convenit o țintă de 5% din PIB pentru apărare (3,5% pentru bugete de apărare și 1,5% pentru infrastructură), dar că unele state încă se luptă să atingă vechiul prag de 2% din PIB. Ce urmează și ce rămâne neclar NPR nu oferă detalii despre calendarul licenței, condițiile tehnice sau volumul potențial al producției, astfel că impactul concret va depinde de modul în care va fi implementat acordul și de capacitatea industrială pe care Ucraina o poate mobiliza în condiții de război. În declarația finală a summitului, liderii NATO au promis 80 de miliarde de dolari pentru a sprijini nevoile de apărare ale Ucrainei „în acest an și anul viitor”, pe fondul evaluărilor privind amenințarea pe termen lung reprezentată de Rusia pentru securitatea euro-atlantică. [...]
