Știri
Știri din categoria Externe
Rusia ar putea lansa în 24–48 de ore o rachetă balistică cu rază intermediară „Oreșnik” asupra Ucrainei, într-un context în care Moscova își combină presiunea militară cu operațiuni de influențare a percepției despre situația de pe front, potrivit evaluării Institute for the Study of War publicate de Kyiv Post.
Evaluarea indică faptul că forțele ruse își mențin drept efort principal ofensiva din primăvara–vara 2026 în zona orașului Kostiantînivka, unde continuă să obțină câștiguri tactice. În același timp, ISW notează că aceste progrese au fost lente și costisitoare și că, deși Rusia ar putea avansa în timpul verii, este puțin probabil să obțină un „străpungeri operaționale” rapide la nivelul întregului „Fortress Belt” (centura de localități fortificate din estul Ucrainei).
Potrivit ISW, forțele ruse au făcut câștiguri tactice în Kostiantînivka și este posibil să fi consolidat unele poziții în interiorul orașului dincolo de simple infiltrări. Analiza mai arată că abilitatea Ucrainei de a apăra sectoarele sud-estice ale orașului „se deteriorează”, deși sunt menționate și avansuri recente ale forțelor ucrainene în zona tactică Kostiantînivka–Drujkivka și în direcția Oleksandrivka.
Un element distinct al acestei faze, conform evaluării, este utilizarea deliberată a materialelor video de către surse ruse, care ar prezenta activități ale trupelor în Kostiantînivka, ca parte a unui efort de „război cognitiv” (operațiuni menite să influențeze percepțiile publice și ale adversarului) pentru a exagera prezența rusă în oraș.
ISW apreciază că Rusia ar putea lansa o rachetă balistică cu rază intermediară „Oreșnik” către Ucraina în următoarele 24–48 de ore. În paralel, Rusia își extinde capacitatea de atac cu drone: analiza susține că Moscova construiește cel puțin cinci situri de lansare pentru drone cu rază lungă în vestul Rusiei, aproape de granița cu Belarus, posibil pentru a sprijini lovituri asupra Ucrainei, inclusiv prin exploatarea spațiului aerian belarus.
Pe componenta de lovituri reciproce, evaluarea menționează că forțele ucrainene au atacat infrastructură petrolieră rusească în noaptea de 11 spre 12 iunie, iar Rusia a lansat 117 drone asupra Ucrainei peste noapte.
În plan intern, ISW notează că Vladimir Putin a continuat să proiecteze imaginea forței militare cu ocazia zilei de 12 iunie (Ziua Rusiei), însă a recunoscut și unele eșecuri de pe câmpul de luptă din ultimele luni. Separat, un deputat din Duma de Stat din partea Partidului Comunist a criticat Kremlinul și strategia de război înainte de Ziua Rusiei, într-o poziționare care contrazice narațiunea oficială.
În ansamblu, evaluarea descrie o ofensivă care avansează incremental în puncte-cheie precum Kostiantînivka, dar care se sprijină tot mai mult pe combinația dintre atacuri la distanță (drone și, posibil, rachete) și operațiuni informaționale menite să amplifice efectul militar și psihologic al acțiunilor de pe teren.
Recomandate
Schimbarea de ton a lui Donald Trump la G7 poate redesena linia occidentală față de Ucraina , într-un moment în care Washingtonul și partenerii europeni par să evalueze mai favorabil poziția Kievului pe front, potrivit Adevărul . Președintele SUA nu mai crede că Rusia poate obține o victorie militară decisivă, o repoziționare cu potențial de impact asupra agendei diplomatice și a presiunii exercitate asupra Moscovei. Schimbarea este prezentată ca o ruptură față de poziția exprimată de Trump după întâlnirea cu Vladimir Putin din Alaska, în 2025, când susținea că Ucraina „nu are cărți” și ar fi nevoită să accepte concesii teritoriale pentru a pune capăt conflictului . Ce s-a schimbat în evaluarea SUA și a europenilor Potrivit surselor citate de Bloomberg , atât Statele Unite, cât și partenerii europeni consideră acum că poziția Ucrainei pe câmpul de luptă s-a consolidat, în timp ce capacitatea Rusiei de a-și atinge obiectivele militare „se erodează treptat”. În același timp, Adevărul notează că schimbarea de perspectivă a devenit vizibilă în timpul summitului G7 din Franța, în contextul întrevederii dintre Trump și președintele ucrainean Volodimir Zelenski. Factorul care a accelerat repoziționarea: întâlnirea cu Zelenski În discuția cu Zelenski, lui Trump i-au fost prezentate imagini cu distrugerile provocate de atacurile rusești asupra Catedralei Adormirii Maicii Domnului din Lavra Pecerska de la Kiev , fotografii care, potrivit surselor citate, l-au impresionat și ar fi contribuit la schimbarea percepției sale asupra conflictului. Jurnalistul și comentatorul politic ucrainean Ivan Yakovina apreciază că administrația americană ar putea să își modifice în curând și politica față de Rusia , dacă orientarea actuală a lui Trump se menține. „În acest moment, evaluările și opiniile sale despre Ucraina sunt pozitive. Dacă nu își schimbă radical poziția, este posibil să asistăm la lansarea unei campanii de presiune asupra lui Putin.” Mesajul public al lui Trump: „Rusia trebuie să facă o înțelegere” Potrivit The Independent , Trump a declarat la G7 că Rusia trebuie să ajungă la un acord cu Ucraina și a descris întâlnirea cu Zelenski drept una „foarte bună”. El a mai spus că atenția sa se concentrează din nou asupra războiului din Ucraina și că va face tot posibilul pentru a contribui la găsirea unei soluții. „Rusia trebuie să facă o înțelegere. Rusia a suferit pierderi umane enorme, la fel ca și Ucraina.” În aceeași logică, Trump a sugerat că un eventual acord de pace ar putea deveni următoarea mare prioritate diplomatică după dosarul Iranului și a avertizat că Rusia riscă să continue să piardă un număr „masiv” de soldați dacă războiul se prelungește. [...]
Aleksandr Lukașenko încearcă să blocheze extinderea războiului spre Belarus , respingând public scenariul unei noi ofensive ruse dinspre teritoriul belarus și avertizând că o implicare ar putea împinge conflictul într-o confruntare directă cu NATO, potrivit Digi24 . Într-un interviu pentru agenția BelTA, preluat de Kyiv Post , liderul de la Minsk a respins comentariile venite de la Kiev, conform cărora Rusia ar intenționa să lanseze o nouă ofensivă împotriva Ucrainei de pe teritoriul Belarusului. Lukașenko a spus că a discutat subiectul cu Vladimir Putin și a susținut că „intrarea Belarusului în război, în orice calitate, este inacceptabilă”. De ce contează: riscul de escaladare regională și „efectul NATO” Argumentația lui Lukașenko are un fir roșu: evitarea unei escaladări care ar schimba natura conflictului. El a invocat trei motive principale: Vulnerabilitatea militară a Belarusului , afirmând că, dacă Ucraina ar începe să atace, țara sa „ar fi expusă ca o palmă deschisă” în fața armatei ucrainene. Extinderea liniei frontului , despre care a spus că Belarusul și Rusia nu ar putea să o apere, ceea ce ar crea premise pentru o reacție externă. Riscul ca NATO să intervină , Lukașenko afirmând că, într-un astfel de scenariu, statele NATO ar putea trimite trupe în sprijinul Ucrainei, iar războiul „ar căpăta o nouă dimensiune”, devenind un conflict Belarus–Rusia împotriva NATO. Liderul belarus a adăugat că nu exclude ca o astfel de evoluție să se producă „chiar și fără implicarea Belarusului”, sugerând că dinamica regională rămâne volatilă. Context: scuze către Zelenski și avertisment din partea Ucrainei În același material, Lukașenko a revenit asupra criticilor anterioare la adresa președintelui ucrainean Volodimir Zelenski și a spus că „poate că am mers prea departe”, prezentând ulterior scuze publice. El a legat ieșirile sale de ceea ce a descris drept declarații ale lui Zelenski despre „500 de ținte” pregătite pentru a fi lovite dacă Belarus s-ar alătura războiului. Digi24 notează și că un comandant ucrainean de rang înalt, Robert „Magyar” Brovdi , ar fi transmis un avertisment către Lukașenko, printr-o postare pe Facebook, să nu se implice în conflict, pe fondul tensiunilor recente de la graniță. [...]
Un proiect de memorandum SUA–Iran ar putea debloca rapid fluxurile de petrol și transport prin Ormuz , prin ridicarea blocadei navale și emiterea de derogări de sancțiuni pentru exporturile iraniene, potrivit Digi24 . Documentul, în 14 puncte, ar urma să fie semnat pe 19 iunie, în Elveția, și ar deschide o fereastră de 60 de zile pentru negocieri către un acord final. Textul proiectului a fost consultat și publicat de Bloomberg , însă nu este clar dacă varianta aparține SUA sau provine de la un terț, notează Digi24. Ce se schimbă pentru transport și energie: Ormuz și exporturile iraniene Proiectul prevede ca, imediat după semnare, SUA să ridice blocada navală și să prevină interferențe împotriva Iranului, cu obiectivul de a restabili traficul „la capacitate maximă” în cel mult 30 de zile. În paralel, Iranul ar urma să ia măsuri pentru reluarea deplasării navelor comerciale între Golful Persic și Marea Oman, tot într-un orizont de 30 de zile, inclusiv prin eliminarea obstacolelor tehnice și neutralizarea minelor. Pe partea de sancțiuni, proiectul include două elemente cu efect direct asupra pieței: emiterea de derogări (excepții) de către Departamentul Trezoreriei SUA pentru exporturile de țiței iranian, produse petrochimice și servicii conexe (bancare, asigurări, transport); eliberarea fondurilor și activelor înghețate/restricționate ale Iranului, pe măsură ce negocierile avansează, astfel încât acestea să fie „pe deplin disponibile”. Digi24 mai notează că există îngrijorări legate de „taxe de servicii maritime” pe care Iranul le-ar putea percepe după 60 de zile pentru navele comerciale care tranzitează strâmtoarea, iar incertitudinea privind guvernanța Ormuz ar putea descuraja unele nave să intre pe ruta maritimă. Dimensiunea financiară: plan de minimum 300 de miliarde de dolari Un punct central al proiectului este un plan de „reabilitare și dezvoltare economică” pentru Iran, cu o finanțare de cel puțin 300 de miliarde de dolari (aprox. 1.380 miliarde lei). Mecanismul de implementare ar urma să fie formulat în 60 de zile, ca parte a acordului final. Potrivit Digi24, planul ar presupune un angajament financiar major din partea statelor din Golf, afectate de războiul de trei luni, inclusiv de atacuri iraniene asupra unor instalații energetice. Fondul este prezentat ca alternativă la cererea Iranului de compensații din partea SUA și Israelului. Condiții politice și calendarul negocierilor Documentul prevede încetarea imediată și permanentă a războiului „pe toate fronturile, inclusiv în Liban”, angajamente de respectare a suveranității și un termen de maximum 60 de zile pentru a ajunge la un acord final (cu posibilitate de prelungire prin acord reciproc). Acordul final ar urma să fie aprobat printr-o rezoluție obligatorie a Consiliului de Securitate al ONU. În context, Digi24 relatează că șeful diplomației iraniene, Abbas Araghci, a spus că un acord de pace cu SUA ar impune retragerea Israelului din Liban. Publicația amintește și o analiză din The Guardian , potrivit căreia unii experți europeni se tem că Iranul ar putea fi mai înclinat să caute o armă nucleară după atacuri americane succesive, chiar dacă închiderea Strâmtorii Ormuz s-a dovedit o formă eficientă de descurajare. Digi24 mai menționează că au existat semne că blocada americană asupra porturilor iraniene ar fi fost ridicată, „un număr tot mai mare de nave” începând să se deplaseze, în linie cu informațiile dintr-un material anterior al publicației despre tranzitul unor petroliere iraniene prin zonă (link în articolul sursă). [...]
Liderii G7 au promis să intensifice acțiunile privind datoria țărilor în curs de dezvoltare, pe fondul scăderii abrupte a ajutorului public , într-un moment în care finanțarea tradițională pentru dezvoltare nu mai acoperă nevoile globale, potrivit Reuters . Angajamentul a fost inclus într-o declarație comună adoptată după o sesiune a summitului G7 de la Evian-les-Bains (Franța), la care au participat și țări invitate – Kenya, Egipt, India, Brazilia și Coreea de Sud. Liderii au reafirmat sprijinul pentru cooperarea internațională în dezvoltare, dar au cerut reforme și o orientare mai puternică spre investiții private, în condițiile în care resursele publice au fost reduse semnificativ în ultimii ani de SUA și alte economii avansate. De ce contează: presiunea datoriei crește, iar „spațiul fiscal” se îngustează În declarație, liderii G7 avertizează că vulnerabilitățile crescânde ale datoriei globale „amenință stabilitatea economică” și limitează „spațiul fiscal” – adică marja bugetară – necesar pentru servicii publice esențiale. Documentul este susținut și de Coreea de Sud și Kenya. Un punct central este situația țărilor cu venituri medii, care se confruntă cu poveri ridicate ale datoriei, dar nu sunt eligibile pentru inițiativa de reducere a datoriei lansată de Grupul celor 20 (G20) în timpul pandemiei de COVID-19 (așa-numitul „ Common Framework ”, destinat în principal celor mai sărace state). Accent pe restructurări „înainte de criză” și pe capital privat Declarația subliniază importanța progresului către o abordare comună pentru restructurări ale datoriei în cazul țărilor vulnerabile cu venituri medii care nu intră în cadrul G20. Eric LeCompte, director executiv al Jubilee USA Network, a interpretat mesajul ca o chemare la restructurări preventive – adică intervenții asupra datoriei înainte ca situația să degenereze într-o criză – și a spus că accentul pus pe investițiile sectorului privat devine mai important pe fondul reducerii finanțării publice pentru dezvoltare. Context: ajutorul oficial pentru dezvoltare a scăzut puternic în 2025 Datele OCDE citate de Reuters arată că asistența oficială pentru dezvoltare a scăzut cu 23,1% în termeni reali în 2025, la 174,3 miliarde de dolari (aprox. 802 miliarde lei). Scăderea a fost condusă de o reducere de aproape 57% a ajutorului acordat de SUA, alături de diminuări mai mici din partea Germaniei, Franței, Marii Britanii și Japoniei. Kevin Gallagher, director al Global Development Policy Center din cadrul Universității Boston, a spus că este prima recunoaștere oficială a G7 privind problemele de datorie ale țărilor mai sărace care nu sunt eligibile pentru „Common Framework”, dar a criticat faptul că declarația nu abordează nevoile imediate generate de războiul din Orientul Mijlociu, în special pentru importatorii net de energie din Asia și Africa. Oxfam International a criticat, la rândul său, declarația și a cerut G7 să revină la ținta de 0,7% din venitul național brut pentru ajutorul de dezvoltare, avertizând că redirecționarea fondurilor către stimulente pentru investitori privați, în loc de servicii publice precum școli și spitale, riscă să agraveze situația. [...]
Tot mai multe bănci centrale își mută aurul acasă, iar asta începe să erodeze rolul tradițional al Londrei și New York-ului ca „seifuri” globale , pe fondul tensiunilor geopolitice și al riscului ca accesul la rezerve să fie limitat în contexte de sancțiuni, potrivit Antena 3 , care preia un sondaj citat de Financial Times. Mișcarea are o miză economică și operațională: aurul rămâne un activ-cheie de rezervă, dar băncile centrale devin mai prudente cu privire la locul în care îl depozitează, într-un sistem de tranzacționare care se bazează masiv pe Londra (seifurile Băncii Angliei) și pe New York (piața futures – contracte standardizate tranzacționate la bursă). De ce contează: accesul la rezerve devine o problemă de risc Sondajul anual al Consiliului Mondial al Aurului indică o scădere a ponderii băncilor centrale care declară că depozitează aur la Londra și New York față de anul anterior. În paralel, 19% dintre respondenți spun că și-au mărit capacitatea de depozitare internă sau și-au diversificat locațiile de stocare în străinătate în ultimele 12 luni, față de 7% în sondajul precedent. Shaokai Fan, director global pentru bănci centrale în cadrul Consiliului Mondial al Aurului, pune tendința pe seama „preocupărilor geopolitice” și a temerilor legate de menținerea accesului deplin la aur „în orice moment”, inclusiv în scenarii de sancțiuni sau deteriorare a relațiilor internaționale. Exemple concrete: Franța și India au redus expunerea la depozitarea externă Unul dintre cele mai mari programe recente de repatriere este atribuit Franței: țara a retras 129 de tone de aur din Rezerva Federală din New York între iulie 2025 și ianuarie 2026 și își depozitează acum tot aurul pe plan intern. Potrivit materialului, Banca Franței a vândut lingourile în SUA și a cumpărat lingouri echivalente în Europa , obținând un profit de 11 miliarde de euro (aprox. 55 miliarde lei), parțial pe fondul unei prime la lingourile din SUA, asociată tarifelor vamale. Instituția a indicat că mutarea a fost parte dintr-un efort de „actualizare” a stocului la un standard mai ridicat. Și India a accelerat repatrierea: în ultimii trei ani, banca centrală a adus în țară cea mai mare parte a aurului păstrat în străinătate la Banca Angliei și la Banca Reglementelor Internaționale. Ponderea aurului deținut în afara țării de Banca de Rezervă a Indiei a coborât la 22% în martie 2026, de la 55% în martie 2023, conform datelor băncii centrale (RBI nu a răspuns unei solicitări de comentarii, potrivit sursei). Ce se schimbă în „geografia” depozitării: Londra rămâne dominantă, dar pierde teren Sondajul (76 de bănci centrale, chestionate între februarie și mai) arată o scădere a ponderii celor care depozitează aur la Banca Angliei la 57%, de la 64% anul trecut. Pentru Rezerva Federală din New York, ponderea scade la 14%, de la 17%. În același timp, numărul celor care depozitează la Banca Reglementelor Internaționale crește ușor. Totuși, Londra rămâne un nod greu de înlocuit: piața aurului de acolo a avut o cifră de afaceri de peste 200 de miliarde de dolari pe zi luna trecută (aprox. 920 miliarde lei), ceea ce o face cea mai lichidă piață, iar Banca Angliei este descrisă drept cel mai mare depozitar de aur al băncilor centrale, cu dețineri totale la final de mai cu 8,6% mai mari decât cu un an în urmă. Oficialii băncii au spus anterior că păstrează aur pentru aproximativ 70 de țări și au refuzat să comenteze, conform materialului. Presiune politică și diversificare: Asia încearcă să atragă fluxurile Materialul notează că Singapore și Hong Kong încearcă să câștige teren, oferind servicii de seif pentru bănci centrale care vor să-și diversifice depozitarea. Vicepremierul din Singapore a anunțat lansarea în acest an a unui sistem de compensare extrabursieră pentru aur (decontare în afara burselor) și a unui serviciu de seif dedicat băncilor centrale. În Europa, presiunea politică pentru relocarea lingourilor ar fi crescut în Germania și Italia, pe fondul îngrijorărilor privind o posibilă interferență politică în SUA; Rezerva Federală din New York a refuzat să comenteze, potrivit sursei. În același context, este menționată și criticarea publică a fostului președinte al Fed, Jay Powell, de către președintele SUA, Donald Trump, alimentând discuții despre independența băncii centrale americane. În ansamblu, repatrierea și diversificarea depozitării nu înseamnă automat ieșirea din marile centre, dar indică o recalibrare a riscului: băncile centrale par mai dispuse să plătească costuri operaționale mai mari pentru a reduce vulnerabilitatea la șocuri geopolitice și la decizii politice externe. [...]
Armata iraniană amenință cu un „răspuns dur” dacă atacurile Israelului în sudul Libanului continuă , într-un moment în care Teheranul și Washingtonul au anunțat semnarea unui protocol de acord menit să oprească războiul din Orientul Mijlociu, potrivit news.ro . Mesajul sugerează un risc de escaladare regională, în pofida demersurilor diplomatice anunțate. Amenințarea apare după atacuri israeliene în sudul Libanului, soldate cu patru morți, relatează AFP, citată de publicație. Într-un comunicat citat de televiziunea de stat iraniană Irib , Comandamentul Forțelor Armate Khatam al-Anbiya transmite că, dacă Israelul „nu-și pune capăt agresiunilor” în sudul Libanului, „trebuie să se aștepte la un răspuns dur” din partea forțelor armate iraniene. Acuzația privind încălcarea armistițiului Comandamentul Khatam al-Anbiya acuză Israelul că ar fi încălcat armistițiul în Liban de 84 de ori după anunțarea, luni, a protocolului acordului dintre Iran și Statele Unite. Publicația notează că acest protocol a fost prezentat ca un pas în direcția opririi războiului din Orientul Mijlociu. De ce contează Prin asocierea directă a atacurilor din sudul Libanului cu perioada imediat următoare anunțului privind protocolul Iran–SUA, Teheranul ridică miza politică și de securitate a armistițiului din Liban. În absența altor detalii în material despre mecanismele acordului sau despre reacții oficiale ale Israelului ori ale SUA, rămâne neclar ce formă ar putea lua „răspunsul dur” invocat de armata iraniană și în ce orizont de timp. [...]
