Știri
Știri din categoria Externe
Consiliul de Securitate al ONU urmează să voteze o rezoluție despre Strâmtoarea Ormuz, la inițiativa Bahrainului, privind protejarea navigației comerciale, relatează Euronews România, care citează Reuters prin Agerpres. Potrivit a doi diplomați de la sediul ONU din New York, reuniunea celor 15 membri și votul au fost programate pentru sâmbătă dimineață, nu pentru vineri, cum se anunțase inițial, deoarece vineri este zi liberă la ONU.
Miza este una economică și geopolitică: prețul petrolului a urcat puternic după atacurile SUA și Israel asupra Iranului, la finalul lunii februarie, conflict care durează de peste o lună și care a blocat efectiv această rută maritimă considerată esențială pentru economia globală.
Conform Reuters, proiectul de rezoluție finalizat de Bahrain, care deține președinția rotativă a Consiliului, ar autoriza „toate mijloacele defensive necesare” pentru protejarea transportului maritim comercial în și în jurul Strâmtorii Ormuz. Textul consultat de agenție prevede că măsurile ar urma să se aplice „pentru o perioadă de cel puțin șase luni... până când consiliul va decide altfel”.
China, membru permanent cu drept de veto, și-a exprimat însă opoziția față de autorizarea oricărei utilizări a forței. În intervenția de joi în Consiliul de Securitate, reprezentantul Chinei la ONU, Fu Cong, a avertizat că un astfel de pas ar „legitima utilizarea ilegală și nediscriminatorie a forței, ceea ce ar duce inevitabil la o escaladare și mai mare a situației și ar avea consecințe grave”.
Negocierile au fost dificile, iar Bahrainul a renunțat anterior la o referire explicită privind caracterul constrângător juridic al documentului, în încercarea de a depăși obiecțiile altor state, în special Rusia și China. O a patra versiune a rezoluției a intrat într-o procedură de „tăcere” pentru aprobarea conținutului, însă o sursă diplomatică occidentală a indicat că Rusia, China și Franța au făcut opinie separată; ulterior, diplomați de la ONU au indicat că textul a fost totuși finalizat și poate fi supus la vot.
Pentru adoptare, o rezoluție are nevoie de cel puțin nouă voturi „pentru” și de absența unui veto din partea celor cinci membri permanenți (Regatul Unit, China, Franța, Rusia și SUA). În paralel, secretarul general al Ligii Statelor Arabe, Ahmed Aboul Gheit, a spus în Consiliu că organizația susține eforturile Bahrainului, iar Regatul Unit a organizat o reuniune cu peste 40 de țări pe tema redeschiderii și securizării navigației în strâmtoare.
„Orice acțiune provocatoare din partea agresorilor și a susținătorilor acestora, inclusiv în Consiliul de Securitate al ONU, privind situația din Strâmtoarea Ormuz, nu va face decât să complice și mai mult situația”, a transmis ministrul iranian de externe Abbas Araghchi, potrivit AFP, citat de Euronews România.
Recomandate
Blocada navală a SUA și prăbușirea rialului reduc rapid marja de manevră a Iranului , iar semnalele recente sugerează că Teheranul intră într-o fază de negociere din poziție tot mai slabă, potrivit unei analize preluate de Digi24 din Newsweek . Miza imediată ține de fluxurile de petrol prin Strâmtoarea Ormuz și de capacitatea regimului de a-și finanța economia și efortul militar. Presiunea pe petrol: Ormuz nu mai e pârghia de la începutul războiului Unul dintre principalele atuuri ale Iranului – controlul asupra traficului maritim prin Strâmtoarea Ormuz – „a slăbit considerabil”, pe fondul reluării parțiale a tranzitului sub protecția Statelor Unite. În septembrie, exportul de țiței din Golful Persic a atins un nivel record pentru perioada războiului, potrivit datelor Kpler, apropiat de cel de dinainte de 28 februarie. Deși armata iraniană mai atacă petroliere, frecvența a scăzut față de începutul conflictului, conform UK Maritime Trade Operations. Televiziunea de stat iraniană ar fi recunoscut că prin Ormuz sunt transportate cel puțin 7 milioane de barili de țiței pe zi. Negocierile: Teheranul oferă concesii, Washingtonul cere mai mult Pe acest fond, Iranul pare mai dispus să intre la negocieri, în pofida retoricii agresive a ministrului de externe. Cea mai recentă ofertă menționată în analiză: redeschiderea completă a Strâmtorii Ormuz în cel mult șapte zile, în schimbul ridicării blocadei americane, renunțării la sancțiuni și deblocării fondurilor înghețate, printre altele. Donald Trump a refuzat propunerea și a spus că ia în calcul noi bombardamente, ceea ce, în lectura Newsweek, crește presiunea pentru concesii suplimentare. Președintele iranian Masoud Pezeshkian a avansat inclusiv ideea diluării uraniului îmbogățit, afirmând că: „Nu este mare lucru.” Șocul economic: rial la minim, costuri în creștere și risc de proteste Analiza indică deteriorarea accelerată a situației economice interne. Rialul a atins un nou minim: un dolar ar valora 2,5 milioane de riali. Cum multe bunuri – de la alimente la medicamente – sunt raportate la dolar, prețurile cresc de la o săptămână la alta, iar populația resimte direct scumpirile și pierderea locurilor de muncă din sectorul privat. În paralel, blocada navală a porturilor iraniene impusă de SUA ar fi oprit aproape complet exporturile de țiței ale Teheranului din mijlocul lunii iulie, potrivit Vortexa. Prelungirea crizei crește riscul unei noi runde de demonstrații, după episoadele de la începutul anului, când regimul „a ucis mii de protestatari”, conform textului. Semnal politic către SUA: apelul către alegători, interpretat ca vulnerabilitate Un element tratat ca „gest de disperare” este scrisoarea deschisă a Gărzilor Revoluționare Iraniene (IRGC) către americani, în care își revendică victoria, dar le cere alegătorilor să voteze împotriva lui Trump. Publicată cu cinci săptămâni înainte de alegerile pentru Congres, scrisoarea susține că: „Acum este momentul, când sistemul politic american este în punctul cel mai slab.” În interpretarea Newsweek, adevărata țintă ar fi noul Congres, care ar putea bloca eforturile lui Trump – o posibilă „ultimă speranță realistă” a Teheranului pentru un acord mai convenabil. Capacitatea militară și logistica: fabrici avariate și blocadă greu de spart Pe partea operațională, analiza notează că peste 80% din fabricile unde Iranul își produce rachetele și motoarele de rachetă ar fi fost avariate sau distruse, potrivit evaluărilor americane. Iranul ar mai putea fabrica arme din piese depozitate, dar ar depinde de componente și lanțuri de aprovizionare afectate de război și de blocada strictă. În plus, Teheranul nu ar fi reușit să spargă blocada: rachete balistice lansate asupra unui portavion și a unui distrugător american nu ar fi lovit țintele, iar Washingtonul ar fi distrus sau defectat 10 petroliere iraniene într-o singură săptămână. Secretarul american al apărării, Pete Hegseth, este citat afirmând că Iranul nu mai are forțe navale sau aeriene. Ce contează economic și ce urmează Din perspectiva pieței energetice și a riscurilor comerciale, mesajul central este că Iranul își pierde treptat pârghiile – Ormuz, exporturile proprii de țiței și capacitatea de a susține costurile interne – în timp ce blocada și deprecierea monedei împing regimul spre concesii. Totuși, analiza avertizează că regimul ar putea supraviețui, iar Iranul încă poate produce pagube și poate conta pe sprijinul Rusiei pentru reluarea producției de rachete; în același timp, rezervele de interceptoare ale forțelor americane ar rămâne „destul de scăzute”. În lectura Newsweek, conflictul se îndreaptă spre un punct în care una dintre părți rămâne fără „ași în mânecă”, iar Iranul ar fi ajuns să ofere deja „ultima armă” la schimb, în încercarea de a obține o ieșire negociată. [...]
Mihail Kasianov avertizează că ezitarea Occidentului îl încurajează pe Putin să prelungească războiul din Ucraina, pe fondul prețurilor ridicate la petrol și al divergențelor dintre SUA și Europa, potrivit HotNews , care citează un interviu acordat de fostul premier rus agenției AFP. Kasianov, fost prim-ministru al Rusiei și astăzi critic al Kremlinului, susține că Vladimir Putin „a făcut o greșeală” când a invadat Ucraina în 2022, însă nu este dispus să o recunoască și va continua războiul fără concesii. El afirmă că liderul rus a mizat pe evaluările serviciilor de securitate, care ar fi indicat că Ucraina este „slabă”. În interviul pentru AFP , Kasianov spune că nu este convins că războiul se va încheia anul viitor și leagă această perspectivă de doi factori: prețurile ridicate ale petrolului, alimentate de conflictul dintre SUA și Iran, respectiv lipsa unei poziții unitare între Statele Unite și Europa privind abordarea Kremlinului. „Cea mai mare greșeală” a Occidentului, în viziunea lui Kasianov Fostul premier consideră că principala vulnerabilitate a Occidentului este teama de Putin, inclusiv în contextul amenințărilor cu arme nucleare legate de Kaliningrad , despre care HotNews amintește într-un material separat, aici . „Cea mai mare greșeală a Occidentului și a europenilor este că le e prea frică de Putin. Nu este atât de puternic pe cât pare.” Kasianov mai afirmă că Putin ar fi „încurajat” de ideea că poate câștiga un „război de uzură” și că încearcă să ridice miza prin „atacuri hibride”, pentru a provoca reacții pe care ulterior să le exploateze. Context: presiunea internă și calculele Kremlinului Kasianov, care a părăsit Rusia în 2022 și trăiește în exil la Riga (Letonia), spune că a rămas în contact cu membri ai elitei ruse, unde ar domina frica, iar „o majoritate covârșitoare” ar dori încheierea războiului, chiar dacă motivațiile diferă: de la dorința unei „victorii” până la oprirea conflictului „indiferent de rezultat”. În lectura sa, Putin urmărește în primul rând „respectul” și ar încerca să forțeze Europa să i-l acorde, în timp ce, pe plan extern, exploatează orice semn de divizare sau prudență excesivă în tabăra occidentală. [...]
PPE își pregătește din timp repoziționarea pentru europarlamentarele din 2029 , mizând pe o platformă care să recupereze voturi de la extrema dreaptă, o direcție care riscă să schimbe echilibrele de negociere și vot din Parlamentul European, potrivit Antena 3 . Cea mai mare familie politică din Parlamentul European, Partidul Popular European (PPE) , a lansat un grup de lucru numit „Win2029” („Victorie2029”), inițiat de președintele PPE, Manfred Weber . Miza este construirea unei platforme politice suficient de „atrăgătoare” pentru a contracara ascensiunea partidelor de extremă dreapta la alegerile europarlamentare programate în 2029, notează Politico, citată de Antena 3. O strategie care tensionează linia de demarcație față de extrema dreaptă În interiorul PPE există divergențe legate de cât de departe poate merge colaborarea cu grupuri europarlamentare de extremă dreapta, în special pe teme precum migrația, politicile sociale și clima. În același timp, documentul lansat de Weber indică o urgență resimțită de liderii PPE pe fondul creșterii influenței extremei drepte în Europa. Europarlamentarul finlandez Sirpa Pietikäinen (PPE) descrie dilema ca fiind una de identitate politică: dacă PPE rămâne o formațiune de centru-dreapta sau se transformă într-un „alt partid de dreapta”. „Cordonul sanitar” și voturile care îl erodează Politico arată că, în unele state, guvernarea „cu sau alături de extrema dreaptă” a devenit deja o realitate politică, menționând Spania, Suedia, Finlanda, Danemarca și Olanda. În alte țări, precum Polonia sau România, se menține încă un „cordon sanitar” care să împiedice formarea unei coaliții cu extremiștii de dreapta. În Germania, situația rămâne sensibilă în jurul AfD, după ce partidul a câștigat ultimele două alegeri regionale din Saxonia-Anhalt și Mecklenburg–Pomerania Inferioară, iar parlamentarii din Bundestag sunt descriși ca fiind încă indeciși privind menținerea cordonului sanitar. La nivelul Parlamentului European, PPE încearcă să păstreze această linie de separație: legislatorii ar fi fost instruiți să respingă inițiativele de extremă dreapta, dar să sprijine propunerile venite din partea Conservatorilor și Reformiștilor Europeni, grup din care face parte și formațiunea conducerii italiene Giorgia Meloni. Totuși, aceeași sursă indică episoade în care PPE a votat alături de dreapta pe dosare unde acordul cu socialiștii și democrații este mai dificil, exemplificând cu votul pe bugetul UE, când o majoritate de dreapta a susținut eliminarea unor fonduri pentru mediu și criterii de gen. De ce contează: semnal pentru agenda legislativă din următorii ani Dincolo de competiția electorală, repoziționarea PPE are un efect direct asupra modului în care se formează majoritățile în Parlamentul European: dacă PPE își mută agenda „spre dreapta” pentru a recâștiga alegători, negocierile pe dosare sensibile (migrație, climă, buget) pot deveni mai volatile, iar „cordonul sanitar” poate fi mai greu de susținut în practică. În acest cadru, PPE își asumă o provocare dublă: să limiteze creșterea extremei drepte fără a-i valida temele și, simultan, să rămână recognoscibil ca pol politic de centru-dreapta în UE. [...]
Analiza ISW contrazice direct bilanțul teritorial prezentat de Vladimir Putin pentru luna septembrie , indicând pierderi nete ale Rusiei pe front, într-un episod care arată miza „războiului cognitiv” – controlul percepțiilor despre evoluția conflictului – descris de institut. Potrivit Antena 3 , Institutul pentru Studiul Războiului (ISW) , citat de Moscow Times, susține că declarațiile liderului de la Kremlin despre „succesele” din Ucraina sunt atât de departe de realitatea de pe teren încât „seamănă cu niște halucinații”. ISW afirmă că, în loc să câștige cei 1.301 km pătrați revendicați de Putin, Rusia a încheiat septembrie cu pierderi teritoriale nete de 80,81 km pătrați. Institutul mai notează că, dacă sunt incluse și zonele în care trupele ruse au pătruns, dar pe care nu au reușit să le controleze, pierderile teritoriale nete ar ajunge la 175,18 km pătrați. Ce a spus Putin și ce contestă ISW Pe 1 octombrie, la reuniunea Clubului de discuții Valdai, Putin a declarat că armata rusă ar fi preluat controlul asupra a 1.301 km pătrați de teritoriu ucrainean în septembrie, susținând că suprafața ar fi „de 2,5 ori mai mare decât în lunile precedente”. În evaluarea ISW, concluzia este opusă, pe baza analizei situației de pe linia frontului. Institutul consideră că astfel de declarații construiesc o imagine „fictivă” a câmpului de luptă și se înscriu într-un efort mai larg al Kremlinului de a prezenta evoluțiile într-o lumină favorabilă. „Război cognitiv” și posibile explicații pentru discrepanțe ISW descrie această abordare drept parte a unui „război cognitiv” – adică o strategie de influențare a percepțiilor publice și politice despre realitatea din teren. Institutul precizează că nu poate spune dacă Putin știe că cifrele prezentate nu corespund realității. O ipoteză avansată este că liderul rus ar putea primi date distorsionate de la comandamentul militar, pe fondul unei culturi înrădăcinate în structurile militare ruse de a ascunde eșecurile și de a transmite conducerii informații convenabile. Mesajul politic: Donețk și presiunea asupra Kievului Pe lângă bilanțul din septembrie, Putin a afirmat că Rusia ar fi capabilă să cucerească întreaga regiune Donețk mai devreme decât se așteaptă Europa și Ucraina și a sugerat că guvernul de la Kiev ar trebui să renunțe „de bunăvoie” la Donbas, pe care Rusia nu a reușit să îl ocupe complet nici după patru ani și jumătate de război. „Dacă pierderea acestor teritorii se va produce oricum inevitabil, mai are rost să vă agățați de ele?” Context: amenințări repetate și referiri la Kaliningrad Materialul mai arată că Putin a susținut un discurs-maraton de circa trei ore, în care a reluat teme recurente – conspirații, falsuri și amenințări cu arma nucleară – și a lansat noi avertismente la adresa Occidentului. El a invocat, între altele, riscuri la adresa exclavei Kaliningrad și a afirmat că Rusia ar apăra teritoriul inclusiv cu arme nucleare „dacă va fi necesar”. Totodată, Putin a susținut că Rusia nu intenționează să atace, dar a repetat că va riposta dacă se va considera atacată și a spus că furnizarea de arme Ucrainei reprezintă „o amenințare” care trebuie evaluată. În același context, a afirmat că Rusia nu va lovi „teritoriile și companiile” țărilor care furnizează arme Ucrainei „mâine”. De ce contează Diferența dintre cifrele prezentate de Kremlin și evaluarea ISW indică o miză care depășește frontul: credibilitatea informațiilor despre evoluția războiului și capacitatea Moscovei de a susține, intern și extern, o narațiune de succes. În lipsa unor clarificări independente suplimentare în material, rămâne de urmărit dacă și alte evaluări publice vor confirma amploarea pierderilor teritoriale nete invocate de ISW pentru luna septembrie. [...]
Presiunile SUA asupra rezervelor europene de motorină riscă să transforme energia într-un dosar de securitate și piață , pe fondul amenințărilor cu restricții la export care ar putea afecta aprovizionarea și prețurile înainte de iarnă, potrivit Antena 3 , care citează o analiză Politico . Țările din G7 au anunțat că vor elibera aproximativ 15,9 miliarde de litri de motorină și țiței din rezervele strategice, după o campanie de presiuni a administrației Trump, care ar fi cerut Europei să scoată pe piață motorină înainte de iarnă sau să riște o interdicție americană asupra exporturilor. În discuții private, un diplomat european a descris explicit solicitarea drept „șantaj”, iar un oficial a spus că statele membre UE o tratează ca pe „o problemă mai amplă de securitate”. De ce contează pentru economie: prețuri record și risc de volatilitate În material se arată că prețurile motorinei au ajuns la niveluri record, pe fondul războiului declanșat de administrația Trump împotriva Iranului la începutul anului și al războiului Rusiei împotriva Ucrainei, ambele lovind rafinăriile din Orientul Mijlociu și Europa. În acest context, eliberarea coordonată de rezerve urmărește să crească oferta și să tempereze prețurile, însă modul în care s-a ajuns la decizie a amplificat tensiunile politice și incertitudinea de piață. Casa Albă susține că Europa are „cantități uriașe” de produse rafinate, în special motorină, și „spațiu de manevră” pentru a ajuta economia mondială, potrivit declarațiilor lui Kevin Hassett, directorul Consiliului Economic Național. Cum s-au făcut presiunile: bilateral, „haotic”, în afara canalelor tradiționale Un oficial european din energie descrie abordarea SUA drept „haotică”, deoarece, în loc să folosească Agenția Internațională pentru Energie (canalul tradițional pentru eliberări coordonate), oficialii americani ar fi contactat țările bilateral, cu propuneri care se schimbau de la o zi la alta. În text sunt menționate mai multe repere ale negocierilor: o cerere transmisă miercuri la Berlin de secretarul american al energiei, Chris Wright, pentru eliberarea a aproximativ 19,1 miliarde de litri (potrivit unui oficial european); un contact direct, în seara zilei următoare, către președintele francez Emmanuel Macron, pentru eliberarea a aproximativ 15,9 miliarde de litri (potrivit unui alt oficial); discuții informale purtate de Wright cu un oficial european de rang înalt, la New York, în marja Adunării Generale a ONU . În interiorul UE, unele state – inclusiv Germania, potrivit materialului – s-ar fi opus inițial, considerând ultimatumul o mișcare cu miză electorală internă în SUA, în condițiile în care Trump a spus în repetate rânduri că ia în calcul o interdicție la export pentru a reduce prețurile motorinei în Statele Unite. Ce urmează: implementare monitorizată și posibilitatea unor noi eliberări Un oficial american de rang înalt, citat anonim, afirmă că „aceste cantități trebuie să ajungă rapid pe piață” și că ar putea fi necesare măsuri suplimentare, precizând că SUA vor urmări îndeaproape punerea în aplicare și condițiile de pe piață. În același timp, o parte dintre diplomații UE implicați în discuțiile de urgență susțin că anunțul de vineri ar putea să nu fie, în practică, o „victorie” pentru SUA, ci o reafirmare a unui angajament anterior din martie privind eliberarea a aproximativ 63,6 miliarde de litri, din care „cea mai mare parte” nu ar fi ajuns efectiv pe piețele europene, deoarece nu putea concura cu țițeiul american mai ieftin. ClearView Energy Partners atrage atenția asupra formulării „elastice” a declarației G7 și spune că nu este clar ce proporție revine efectiv Europei, G7 sau altor parteneri și nici cât se va elibera de la început. Emmanuel Macron respinge ideea că amenințările ar fi forțat decizia și susține că discuția a fost „constructivă”, iar Trump ar fi fost „foarte clar” că nu va exista o interdicție asupra exporturilor. Separat, Chris Wright s-a pronunțat public împotriva unei interdicții, pe motiv că ar duce, în final, la creșterea prețurilor carburanților, iar în material se arată că industria petrolieră încearcă să convingă Casa Albă că o astfel de măsură ar putea avea efecte adverse, inclusiv prin reducerea activității rafinăriilor după pierderea piețelor externe. [...]
Grecia exclude un acord cu British Museum care ar recunoaște proprietatea britanică asupra Sculpturilor Partenonului , o poziție care blochează, practic, varianta unui „împrumut” și menține disputa într-o zonă cu implicații juridice și instituționale pentru orice parteneriat cultural pe termen lung, potrivit Antena 3 . Mesajul a fost transmis de premierul grec Kyriakos Mitsotakis , la Salonic, în cadrul unei ceremonii care a marcat restituirea unor artefacte religioase istorice între Grecia și Bulgaria. În intervenția sa, Mitsotakis a insistat că Atena nu va accepta nicio formulă care ar presupune că sculpturile se află în proprietatea altei țări și nici nu va fi de acord să „împrumute” piese pe care le consideră parte a propriului patrimoniu cultural. „Țara mea nu va accepta înțelegeri care presupun că acestea se află în proprietatea altcuiva și nici nu își va «împrumuta», chipurile, propriile comori.” Miza: formularea juridică a unui eventual acord Potrivit materialului, negocierile dintre guvernul de la Atena și British Museum au luat în calcul diferite forme de parteneriat cultural și acorduri pe termen lung. Obstacolul major rămâne însă dreptul de proprietate: Grecia respinge formulele care ar obliga-o să recunoască British Museum drept proprietar legal înainte ca sculpturile să poată ajunge la Atena sub forma unui împrumut. Mitsotakis a încercat să delimiteze cazul Partenonului de o dispută generală cu muzeele lumii, argumentând că este un „caz excepțional”, deoarece sculpturile au fost create ca părți integrante ale unui singur monument. „Atunci când le îndepărtezi din mediul care le-a creat, mutilezi istoria care le-a dat naștere.” Poziția British Museum și istoricul disputei British Museum susține că Lord Elgin a îndepărtat sculpturile cu permisiunea autorităților otomane care administrau Atena la acel moment și că acțiunile sale au fost ulterior examinate de Parlamentul Regatului Unit, înainte ca muzeul să achiziționeze colecția. În aceste condiții, problema proprietății rămâne unul dintre principalele puncte de divergență. Sculpturile au fost realizate în secolul al V-lea î.Hr. ca parte a Partenonului, iar o parte importantă a decorației păstrate a fost îndepărtată la începutul secolului al XIX-lea, în perioada ocupației otomane. Ele sunt expuse la British Museum de peste două secole. Conform muzeului, aproximativ jumătate dintre sculpturile păstrate se află la Atena, iar cealaltă jumătate la Londra. Ce urmează: presiune pentru reluarea eforturilor, dar fără compromis pe proprietate Disputa se concentrează tot mai mult nu doar pe posibilitatea ca sculpturile să revină la Atena pentru o perioadă îndelungată, ci și pe formularea juridică ce ar însoți un asemenea acord. În paralel, UNESCO rămâne implicată: în mai 2026, Comitetul interguvernamental pentru promovarea restituirii bunurilor culturale a cerut Greciei și Regatului Unit să își intensifice eforturile pentru reunificarea Sculpturilor Partenonului. Din declarațiile premierului grec reiese că Atena își păstrează linia roșie: orice soluție care ar echivala cu recunoașterea proprietății britanice este respinsă, ceea ce limitează spațiul de negociere la formule care evită explicit această recunoaștere. [...]
