Știri
Știri din categoria Externe
State precum Qatar pot transforma banii și influența mediatică în pârghii geopolitice, iar asta complică felul în care sunt evaluate riscurile în diplomație și în spațiul informațional, potrivit unei analize din The Jerusalem Post.
Textul argumentează că, deși marile puteri domină „realitatea politică”, arhitectura instituțională internațională oferă statelor mici avantaje greu de ignorat. În Adunarea Generală a ONU, fiecare stat are un vot, indiferent de populație sau putere militară, ceea ce poate amplifica rolul unor țări cu resurse limitate atunci când voturile sunt strânse sau când se formează blocuri de vot.
Autorul susține că globalizarea a schimbat instrumentele de influență: puterea nu mai este măsurată doar în tancuri și avioane, ci și în capital, tehnologie, media și rețele sociale, adică în capacitatea de a modela percepții și agende. În acest registru, „soft power” (influență prin cultură, comunicare și reputație) devine un activ strategic comparabil ca importanță cu forța militară.
Ca exemple de state mici cu impact economic și tehnologic, analiza menționează Singapore, prezentat drept centru financiar internațional, și Israel, descris ca pol de inovație în domenii precum securitatea cibernetică, medicina și agricultura.
Punctul principal al articolului este cazul Qatarului, descris ca stat mic ca teritoriu și populație, dar cu resurse financiare foarte mari din gaze și petrol. În timp, Qatar ar fi construit o poziție internațională peste greutatea sa demografică, inclusiv prin găzduirea de conferințe, relații cu lideri globali și roluri de mediator în conflicte regionale.
În paralel, analiza notează criticile legate de sprijinul politic, mediatic și financiar acordat de-a lungul anilor unor grupuri afiliate Frăției Musulmane. În acest context, textul afirmă că lideri ai Hamas au operat ani la rând din Doha și că „miliarde de dolari” au fost transferate către Fâșia Gaza sub eticheta de ajutor civil și umanitar, fonduri care, potrivit autorului, ar fi permis deturnarea resurselor către infrastructură militară (tuneluri, achiziții de arme și pregătiri care au precedat atacul din 7 octombrie).
Analiza mai susține că influența Qatarului nu s-ar limita la Orientul Mijlociu. Sunt invocate „diverse rapoarte” din SUA, potrivit cărora sume mari ar fi ajuns în timp la universități, institute de cercetare și centre academice; o parte ar fi fost filantropie legitimă, iar o parte ar fi urmărit influențarea discursului academic, a numirilor de cercetători și a unor narațiuni anti-Israel și antisemite.
Totodată, articolul indică investiții consistente în media internațională și campanii de comunicare, ca exemplu al modului în care influența poate fi exercitată prin „modelarea conștiinței”, nu doar prin forță militară.
Pentru a ilustra că statele mici pot folosi pârghiile diplomatice și în sens constructiv, autorul oferă exemplul unor state insulare din Pacific (Nauru, Kiribati, Insulele Marshall, Fiji), care își coordonează pozițiile în forumuri internaționale, inclusiv la ONU. În această logică, un singur vot per stat devine relevant când mai multe țări acționează împreună.
Analiza afirmă că aceste state s-au remarcat prin sprijin constant pentru Israel și opoziție față de rezoluții considerate „unilaterale”, menționând și faptul că Nauru s-a numărat printre primele țări care au recunoscut Ierusalimul drept capitală a Israelului.
Concluzia articolului este că puterea în secolul XXI include capacitatea de a influența idei, instituții, media și percepții la scară largă. În această cheie, statele mici pot deveni actori importanți ai agendei globale, „în bine sau în rău”, iar relațiile personale și canalele informale pot cântări uneori mai mult decât discursurile oficiale din instituțiile multilaterale.
Recomandate
O declarație a șefei diplomației UE riscă să slăbească și mai mult coeziunea politicii externe europene , după ce Kaja Kallas a comparat tratamentul aplicat palestinienilor de către Israel cu regimul de apartheid din Africa de Sud, potrivit Digi24 . Episodul adâncește controversele privind eficiența Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE) , instituția care gestionează diplomația Uniunii. Remarca a fost făcută în timpul discuțiilor cu reprezentanți ai guvernului mexican, în contextul unei deplasări la Ciudad de Mexico (20–22 mai), unde Kallas a condus delegația UE la un summit, notează Agerpres. Potrivit Euractiv, oficiali și diplomați – inclusiv unii prezenți la întâlnire – au spus că șefa diplomației europene a invocat și o vizită anterioară în Africa de Sud, unde a fost la Muzeul Apartheidului din Johannesburg. De ce contează: mandatul UE cere „o singură voce”, dar controlul politic e limitat În interiorul instituțiilor europene, declarația a fost tratată ca o problemă de reprezentare și de mandat: un diplomat european citat de Euractiv afirmă că, deși UE este critică la adresa Israelului și sprijină o soluție cu două state, „comparația cu apartheid este inacceptabilă și nu este politica UE”, adăugând că devine „o mare problemă” când astfel de poziții sunt exprimate „în timp ce reprezintă oficial UE pe scena mondială”. Un funcționar de rang înalt din Comisia Europeană a susținut, potrivit aceleiași surse, că „afirmațiile neînțelepte” ale Kajei Kallas în mai multe ocazii au amplificat criticile din partea unui număr tot mai mare de state membre, între care sunt menționate Franța, Germania, Suedia, Finlanda și Irlanda. Context: poziția oficială a UE și tensiunile din jurul ei În linie cu politica UE, Kallas a recunoscut dreptul Israelului la autoapărare, dar a spus că răspunsul ar trebui să fie proporționat și că politica de colonizare israeliană în Cisiordania subminează posibilitatea unei soluții cu două state, potrivit informațiilor citate de Digi24. Miza internă ține și de arhitectura instituțională: funcționarul citat a atras atenția că, spre deosebire de un ministru de externe național, care poate fi tras la răspundere direct de premier, în sistemul UE acest tip de control politic nu funcționează la fel, deși Înaltul Reprezentant „vorbește în numele celor 27 de state membre”. Kaja Kallas deține simultan funcția de Înalt Reprezentant al UE pentru afaceri externe și politică de securitate și pe cea de vicepreședinte al Comisiei Europene. [...]
SUA și Iran spun că un acord de încetare a războiului este „mai aproape ca niciodată”, dar lipsa semnăturii menține riscul de escaladare potrivit Al Jazeera , care relatează declarațiile celor două părți din 13 iunie 2026. Ministrul iranian de Externe, Abbas Araghchi , a afirmat că un memorandum de înțelegere cu Statele Unite pentru încheierea războiului „nu a fost niciodată mai aproape”, dar a cerut oprirea speculațiilor din presă „până la finalizarea” documentului. Formularea indică faptul că negocierile sunt avansate, însă acordul nu este încă închis procedural. Semnal politic din SUA, dar fără confirmarea unui text final În același timp, președintele SUA, Donald Trump , a redistribuit pe platforma sa Truth Social mesajul ministrului iranian. Gestul sugerează o deschidere publică față de mesajul Teheranului, după ce Trump criticase anterior Iranul pentru presupuse scurgeri către presa de stat privind detalii ale memorandumului, pe care le-a catalogat drept „știri false”. De ce contează: „aproape” nu înseamnă implementabil Pentru mediul economic și pentru piețe, diferența dintre un acord „aproape” și unul semnat rămâne esențială: până la finalizarea și asumarea oficială a unui text, riscul operațional și geopolitic rămâne ridicat, iar predictibilitatea scăzută. În informațiile publicate de Al Jazeera nu apar detalii despre calendarul semnării sau despre clauzele memorandumului. [...]
Donald Trump i-a transmis lui Benjamin Netanyahu că „e timpul să se termine războiul” și a descris viitorul acord SUA–Iran drept „un acord grozav”, într-o convorbire care, potrivit The Jerusalem Post , l-a luat prin surprindere pe premierul israelian și sugerează că Washingtonul este aproape de finalizarea înțelegerii. Informațiile provin dintr-un material Axios , citat de publicație, care indică faptul că Netanyahu nu este implicat direct în discuțiile SUA–Iran și ar fi încercat să obțină detalii prin aliații săi de la Washington, pe fondul unei înțelegeri „în așteptare”. Un oficial american de rang înalt a declarat pentru Axios că Trump l-a sunat pe Netanyahu joi seară și i-a prezentat acordul potențial ca fiind „un acord grozav”, insistând asupra încheierii conflictului. Potrivit aceleiași relatări, Netanyahu și-a exprimat îngrijorarea că înțelegerea trebuie să abordeze programul nuclear al Iranului, însă a evitat o confruntare majoră cu președintele SUA. „Acesta este acordul. Este un acord grozav și e timpul să se termine acest război.” Israelul, între rezerve și evitarea criticilor publice Axios mai notează că oficialii israelieni sunt preocupați de conținutul acordului, dar au evitat să îl critice public. Un oficial american a spus vineri, în discuții cu reporterii, că Washingtonul „înțelege scepticismul israelian”, invocând victimele provocate de Hezbollah, însă a adăugat că SUA se așteaptă ca toate părțile să participe la un proces de pace și că administrația americană este încrezătoare că Israelul va „intra în joc” în privința acordului. Miza operațională: libertatea de acțiune a Israelului Ministrul israelian al Apărării, Israel Katz , a declarat vineri că acordul aflat în pregătire se bazează pe „evaluarea intereselor americane” făcută de Trump și a subliniat că Israelul își rezervă dreptul de a acționa independent împotriva programului nuclear iranian. Potrivit raportului, o altă îngrijorare a Israelului este că acordul ar putea limita operațiunile Forțelor de Apărare ale Israelului (IDF) împotriva Hezbollah în Liban. În același timp, oficialul american citat de Axios a susținut că sprijinul iranian suplimentar pentru Hezbollah ar încălca acordul, la fel ca orice atac cu rachete al Hezbollah asupra Israelului, și că beneficiile pentru Iran ar urma să fie condiționate de „livrarea” prealabilă a obligațiilor de către Teheran. [...]
Refuzurile de vize pentru oficiali și jurnaliști pun presiune operațională pe organizarea Cupei Mondiale , după ce delegația Iranului acuză FIFA că nu a reușit să asigure accesul în SUA pentru o parte din staff înaintea meciurilor, relatează The Jerusalem Post . Potrivit declarațiilor făcute pentru Reuters de Mahdi Mohammad Nabi, supervizorul echipei Iranului, 15 membri ai federației iraniene au fost refuzați la viză pentru a intra în Statele Unite, deși președintele FIFA, Gianni Infantino , ar fi promis „acces complet” pentru federație la cele trei partide ale Iranului programate în SUA. Nabi a cerut respectarea „regulamentelor și protocoalelor FIFA” atât de către federații, cât și de către țările gazdă. Departamentul de Stat al SUA a justificat respingerile prin faptul că „nu va permite echipei iraniene să abuzeze de acest sistem pentru a introduce teroriști în SUA sub pretexte false”. FIFA nu a răspuns imediat unei solicitări de comentariu, potrivit aceleiași relatări. De ce contează: risc de precedent pentru accesul la competiție Cazul Iranului apare într-un context mai larg de măsuri de intrare în SUA care afectează turneul: articolul menționează refuzuri de vize pentru jurnaliști iranieni și africani, introducerea unor măsuri de tip „bond” (garanții) pentru țări cu rate ridicate de depășire a șederii și interdicții de călătorie pentru cetățeni din patru state calificate la Cupa Mondială. În plus, SUA i-ar fi refuzat intrarea arbitrului somalez Omar Abdulkadir Artan, deși avea viză validă, invocând presupuse legături cu „organizații teroriste”. Totuși, Iranul este prezentat drept singura echipă a cărei federație se confruntă cu un număr mare de refuzuri pentru membri ai delegației. Context: tensiuni geopolitice și un turneu cu miză politică Refuzurile vin „pe fondul” escaladării loviturilor între țările aflate în conflict, care ar putea reaprinde un război de amploare, după un armistițiu fragil convenit în aprilie, notează materialul. Este, potrivit textului, prima Cupă Mondială de la debutul competiției în 1930 în care o țară gazdă urmează să primească o națiune cu care se află în război. Jucătorii Iranului au primit vizele americane cu 10 zile înainte de primul meci, programat luni, în apropiere de Los Angeles, contra Noii Zeelande. Proteste în Canada, pe fondul legăturilor FIFA cu Israel Separat, FIFA se confruntă și cu proteste în Toronto: activiști au afișat un banner cu mesajul „Kick Israel out of FIFA”, înaintea debutului Canadei la turneu, împotriva Bosniei și Herțegovinei. Un purtător de cuvânt al activiștilor, Faisal Ibrahim, a acuzat FIFA de complicitate, invocând meciuri ale Asociației Israeliene de Fotbal disputate pe teritorii considerate ocupate. Materialul amintește că, în martie, FIFA a spus că nu va lua măsuri împotriva cluburilor israeliene acuzate de Federația Palestiniană că ar concura fiind bazate, potrivit acuzațiilor, în teritoriu palestinian, invocând statutul juridic „nerezolvat” al Cisiordaniei în dreptul internațional public. [...]
Reluarea negocierilor de aderare pentru Ucraina și Moldova deblochează un proces de reglementare care poate remodela relațiile UE cu vecinătatea estică , după ce Ungaria și-a retras veto-ul, potrivit Al Jazeera . Ambasadorii celor 27 de state membre au convenit la Bruxelles ca discuțiile să fie reluate oficial luni, la Luxemburg, iar „procesul de aderare” să fie lansat săptămâna viitoare. Decizia vine după ce negocierile au fost puse pe pauză din cauza opoziției Ungariei, condusă la acel moment de premierul pro-rus Viktor Orban, față de candidatura Ucrainei. Noul guvern de la Budapesta, instalat în mai, a acceptat să renunțe la veto, ceea ce permite reluarea calendarului de extindere pentru cele două state candidate. Într-o postare comună pe rețelele sociale, președintele Consiliului European , Antonio Costa, și președinta Comisiei Europene , Ursula von der Leyen, au transmis că „toate statele membre au fost de acord să deschidă primul grup de negocieri de aderare cu Ucraina și Moldova”. Cei doi au descris extinderea drept „o alegere strategică”, argumentând că, într-un context de „incertitudine în creștere”, o Uniune Europeană mai mare este „în interesul comun”. Ce se deschide luni: capitolul „fundamentals” Negocierile încep cu deschiderea secțiunii „fundamentals” („fundamente”), care acoperă principiile de bază pe care candidații trebuie să le respecte, inclusiv statul de drept. Este, în esență, un pas de reglementare: fixează cadrul și condiționalitățile care vor ghida întregul proces de aderare. Al Jazeera amintește că liderii UE au fost de acord să deschidă discuțiile de aderare cu Ucraina și Moldova în decembrie 2023, iar negocierile cu Kievul au fost „deschise formal” în iunie 2024, într-un proces complex care, de regulă, durează ani și acoperă domenii de la agricultură la statul de drept. Mișcarea a avut și o componentă simbolică, ca semnal de sprijin pentru Ucraina după invazia pe scară largă a Rusiei din 2022. Miza politică a deblocării: Ungaria și condițiile puse Un element-cheie al deblocării a fost un acord recent între Kiev și noul premier ungar, Peter Magyar, privind drepturile minorității maghiare din Ucraina, subiect care a fost mult timp un punct de fricțiune între cele două țări vecine. Totuși, Magyar a spus că Ungaria nu susține o procedură accelerată pentru aderarea Ucrainei. Potrivit aceleiași surse, Budapesta ar urma să organizeze un referendum privind aderarea Ucrainei dacă aceasta „reușește să închidă toate cele 33 de capitole de aderare în următorii 10-15 ani”. Ucraina și Moldova văd aderarea la UE ca pe o garanție suplimentară de securitate în fața agresiunii ruse, în timp ce Moscova insistă că menținerea controlului asupra „vecinătății apropiate” (statele post-sovietice) este esențială pentru securitatea sa națională. [...]
Iranul condiționează un acord de pace de un pachet economic de cel puțin 300 de miliarde de dolari (aprox. 1.380 miliarde lei) pentru reconstrucție , potrivit detaliilor publicate în presa iraniană despre proiectul de înțelegere cu SUA, relatează Mediafax . Documentul ar urma să pună capăt războiului dintre Iran și Israel și include, pe lângă reconstrucție, despăgubiri pentru daunele provocate Iranului de „agresiunea americano-israeliană”. Acordul ar prevedea ca detaliile compensațiilor să fie stabilite în negocieri care ar urma să înceapă în termen de 60 de zile de la semnare. Iranul susține că ar fi obținut și garanții din partea unor state terțe, iar, potrivit agenției Anadolu (care citează IRNA și Mehr), SUA și aliații lor „ar urma să fie obligați” să prezinte planuri de reconstrucție de minimum 300 de miliarde de dolari. Ce ar acoperi negocierile post-semnare Proiectul de acord ar avea șapte puncte-cheie, de la programul nuclear și sancțiuni până la despăgubiri de război, active iraniene înghețate și redeschiderea Strâmtorii Ormuz. Totuși, negocierile din cele două luni de după semnare s-ar concentra exclusiv pe trei teme: programul nuclear pașnic al Iranului; ridicarea sancțiunilor americane; despăgubirile pentru pagubele provocate de război. Pe componenta nucleară, Iranul afirmă că nu și-ar asuma noi obligații prin acord, iar programul său nuclear „pașnic” ar rămâne neschimbat. Eventualele negocieri nucleare ar începe doar după semnarea acordului și ar include discuții despre dreptul Teheranului de a îmbogăți uraniu și de a păstra materialele deja îmbogățite. Miza financiară: active înghețate și relaxarea sancțiunilor Înțelegerea ar include deblocarea imediată a unei părți din activele iraniene înghețate, restul urmând să fie eliberate gradual în timpul negocierilor. În plus, 24 de miliarde de dolari (aprox. 110 miliarde lei) din aceste active ar urma să fie eliberate în perioada negocierilor de 60 de zile, jumătate din sumă fiind disponibilă înainte de începerea negocierilor finale. Pe sancțiuni, proiectul ar prevedea ridicarea restricțiilor americane și a măsurilor internaționale impuse Iranului, inclusiv suspendarea celor care vizează petrolul iranian, produsele petrochimice și derivații acestora, precum și eliminarea măsurilor americane primare și secundare. Strâmtoarea Ormuz , punct sensibil pentru comerțul global Potrivit versiunii iraniene, Strâmtoarea Ormuz ar urma să fie redeschisă, însă Iranul nu ar renunța la autoritatea asupra acesteia și nu ar acorda SUA niciun rol în administrarea viitoare a rutei maritime. Securitatea și navigația ar urma să fie gestionate de statele riverane, iar aranjamentele viitoare discutate direct între Iran și Oman. Proiectul ar exclude programul iranian de rachete din viitoarele negocieri. SUA contestă versiunea Teheranului Statele Unite resping termenii prezentați public de Iran. Potrivit Reuters, Donald Trump a scris pe Truth Social că detaliile divulgate de Teheran „nu au nimic de-a face” cu ceea ce ar fi fost convenit în scris și a criticat public poziția iraniană. Vicepreședintele JD Vance a susținut, la rândul său, că „nu sunt eliberate fonduri doar pentru semnarea unui acord” și că beneficiile economice ar ajunge la Iran doar dacă acesta își respectă obligațiile. Un oficial american de rang înalt, citat de Reuters sub protecția anonimatului, a declarat că, în baza acordului, materialele nucleare ale Iranului „vor fi distruse și îndepărtate”, iar programul nuclear va fi desființat, adăugând că nu ar fi eliberat niciun ban până la îndeplinirea obligațiilor. [...]
