Știri
Știri din categoria Externe
Polonia cere un loc la negocierile de pace, invocând riscurile logistice și de securitate ale flancului estic al UE, pe fondul unei competiții tot mai vizibile pentru cine reprezintă Europa în eventuale discuții cu Rusia, potrivit TVR Info.
Ministrul de externe polonez, Radoslaw Sikorski, a criticat rolul principal jucat de Germania, Franța și Regatul Unit în discuțiile privind încheierea războiului din Ucraina și a insistat ca și Polonia să fie prezentă la masa negocierilor. Declarațiile au fost făcute pentru Frankfurter Allgemeine, într-un material văzut în avans de dpa și preluat de Agerpres.
Argumentul central al Varșoviei este că statele din estul Uniunii sunt expuse mai direct riscurilor generate de agresiunea Rusiei. Sikorski a indicat că între Marea Neagră, Marea Baltică și Marea Adriatică trăiesc 120 de milioane de oameni în UE, iar împreună cu Scandinavia cifra urcă la 150 de milioane, sub o amenințare mai directă decât Germania. El a subliniat și diferența de poziționare geografică:
„Suntem vecini atât ai Rusiei, cât și ai Ucrainei; voi, în Germania, nu sunteți.”
Sikorski a legat cererea de participare de rolul operațional al Poloniei în sprijinul Ucrainei, menționând transporturile de arme care trec constant prin țară și riscurile asociate. În această logică, Varșovia susține că implicarea directă trebuie să se traducă și într-un rol formal în negocieri.
Ca soluții, șeful diplomației poloneze a indicat două opțiuni:
Potrivit dpa, UE pare divizată pe acest subiect. La summitul UE de joi și vineri de la Bruxelles, președintele Consiliului European, Antonio Costa, a fost criticat de cancelarul german Friedrich Merz și de președintele francez Emmanuel Macron pentru că și-a instruit echipa să deschidă canale proprii de comunicare cu Moscova, separat de inițiativa liderilor naționali.
În același timp, liderii Germaniei și Franței, împreună cu Regatul Unit (care nu mai este membru UE), ar dori să își păstreze leadershipul în eforturile de pace. În acest cadru, cererea Poloniei adaugă presiune pentru o formulă de reprezentare care să includă explicit statele de pe flancul estic, acolo unde costurile și riscurile războiului sunt resimțite mai direct.
Recomandate
Gestul lui Volodimir Zelenski riscă să adâncească tensiunile politice dintre Kiev și Varșovia , într-un moment în care relația bilaterală are relevanță directă pentru cooperarea regională și pentru stabilitatea flancului estic al UE și NATO, potrivit Digi24 . Președintele ucrainean a anunțat că a returnat Poloniei cea mai înaltă distincție a țării, Ordinul Vulturul Alb , după ce i-a fost retrasă de omologul său polonez, Karol Nawrocki . Zelenski a susținut, într-un mesaj publicat pe rețelele de socializare, că distincția acordată în 2023 era percepută la Kiev ca un semn de recunoaștere pentru „poporul ucrainean și armata” Ucrainei, așa cum „s-a declarat atunci”. Totodată, liderul ucrainean a transmis că Ucraina rămâne „deschisă tuturor formatelor de discuții semnificative cu Polonia”, cu obiectivul de a evita „interpretările contradictorii” ale unor episoade „dificile și dureroase” din istoria comună. De ce a fost retrasă decorația Karol Nawrocki a anunțat vineri seară retragerea Ordinului Vulturul Alb, invocând decizia lui Zelenski de la sfârșitul lunii mai de a glorifica Armata Insurecțională Ucraineană (UPA), o organizație naționalistă din Al Doilea Război Mondial considerată în Polonia responsabilă pentru moartea a peste 100.000 de polonezi. Președintele polonez s-a declarat „indignat” de hotărârea omologului său ucrainean. Efecte imediate: reacții în lanț la Kiev După anunțul de la Varșovia, mai mulți oficiali ucraineni au indicat încă de vineri seară că vor restitui, în semn de protest, decorații primite de la statul polonez. Între numele menționate se află ministrul ucrainean de externe Andrii Sîbiga și șeful administrației prezidențiale de la Kiev, Kirilo Budanov. Episodul mută disputa istorică în zona deciziilor simbolice cu încărcătură politică, ceea ce poate complica dialogul bilateral pe termen scurt, chiar dacă Zelenski afirmă că Ucraina rămâne deschisă discuțiilor. [...]
Recalibrarea Turciei spre NATO începe să taie din „oxigenul” economic al Rusiei , pe fondul unei reduceri treptate a dependenței energetice și al înăspririi relațiilor financiare cu entități rusești, potrivit Adevărul , care citează o analiză din Foreign Affairs . După ani în care Ankara a cultivat legături economice, energetice și de securitate cu Moscova sub conceptul de „autonomie strategică”, Turcia transmite acum mesaje pro-alianță înaintea summitului NATO pe care urmează să îl găzduiască în iulie. Ministrul turc de Externe, Hakan Fidan , descrie legăturile transatlantice drept o necesitate strategică și vorbește despre o „oportunitate istorică” de reafirmare a unității NATO. De ce contează: comerț, energie și riscul de sancțiuni secundare Textul plasează pivotarea Turciei într-un context economic: Ankara a devenit după 2022 o „gură de oxigen” pentru Rusia, inclusiv prin afluxul de cetățeni ruși și prin intensificarea schimburilor comerciale. Comerțul bilateral aproape s-a dublat în 2022, depășind 60 de miliarde de dolari (aprox. 276 miliarde lei), ceea ce a făcut din Turcia al doilea partener comercial al Rusiei după China. În paralel, legăturile energetice s-au adâncit: în doi ani de la invazia pe scară largă a Ucrainei, Turcia a devenit al treilea cel mai mare importator de combustibili fosili ruși, iar importurile de petrol rusesc din 2023 și 2024 au fost, potrivit analizei, mai mult decât duble față de nivelurile din 2021. Aceste evoluții au atras avertismente din partea oficialilor europeni și americani privind posibile sancțiuni secundare pentru instituții turcești care ar colabora cu entități rusești sancționate. Resetarea: presiunea internă și costurile din industria de apărare Potrivit analizei citate, problemele economice interne au forțat Ankara să-și regândească politica externă înainte și după alegerile din 2023: inflație ridicată, monedă în declin și o criză a balanței de plăți. Cutremurul din februarie 2023 a agravat situația, cu peste 50.000 de morți și pagube estimate la aproape 100 de miliarde de dolari (aprox. 460 miliarde lei). În acest context, Erdogan ar fi recunoscut că schimbarea percepțiilor asupra Turciei a devenit un imperativ economic și strategic, inclusiv pentru relația cu UE, descrisă drept cel mai mare partener comercial și sursă de investiții. În plus, sancțiunile americane legate de achiziția sistemelor S-400 au afectat industria de apărare, iar excluderea din programul F-35 a costat firmele turcești „miliarde de dolari” în contracte, conform textului. Ca parte a corectării cursului, Erdogan l-a numit pe Mehmet Șimșek la conducerea economiei, iar acesta a încercat să reasigure investitorii că Turcia revine la politici economice „ortodoxe” (adică politici monetare și fiscale mai apropiate de practicile standard ale băncilor centrale și ale piețelor). Măsuri concrete: frână pe canalele comerciale și reducerea dependenței energetice Analiza descrie o serie de ajustări cu efect direct asupra fluxurilor economice cu Rusia: exporturile turcești către Rusia au scăzut brusc la începutul lui 2024; băncile turcești au început să închidă conturi corporative rusești, să suspende procesarea plăților și să rupă legături cu omologi ruși; Ankara a restricționat exporturile de bunuri de origine americană (precum microcipuri și sisteme de telecomandă), de teama redirecționării către armata rusă; Turcia a accelerat diversificarea energetică, inclusiv discuții pentru creșterea fluxurilor de gaze din Turkmenistan prin Iran și planuri de creștere a importurilor de gaze naturale lichefiate (GNL) din SUA și alți furnizori. Pe gaze, ponderea importurilor din Rusia ar fi coborât de la peste 50% în 2018 la sub 40% până la finalul lui 2025, potrivit textului. Totodată, Turcia a prelungit contractele de gaze rusești care expirau cu doar un an, dar a acceptat un acord pe 15 ani pentru aproximativ 1.500 de încărcături de GNL din SUA. Efecte colaterale: proiecte strategice și fricțiuni cu Moscova Un punct sensibil rămâne centrala nucleară Akkuyu, construită de Rosatom în baza acordului din 2010, care prevede că Rusia păstrează acțiuni majoritare. Analiza notează că proiectul, programat inițial să înceapă să funcționeze în 2024, a avut întârzieri repetate din cauza îngrijorărilor furnizorilor legate de sancțiuni. În paralel, Turcia ar lucra cu SUA și Coreea de Sud la planuri pentru o a doua centrală nucleară la Sinop, proiect care anterior era așteptat să fie condus tot de Rosatom. Pe fondul apropierii de NATO, relația cu Moscova s-a tensionat: Putin nu a mai vizitat Turcia din 2020, iar analiza menționează incidente precum focuri de avertisment trase asupra unei nave de marfă turcești în Marea Neagră (2023) și atacuri rusești din 2025 care ar fi vizat inclusiv un petrolier GNL sub pavilion turcesc în Odesa și o instalație de drone Bayraktar lângă Kiev. Ce urmează: mai multă integrare NATO, dar fără rupere totală În pofida realinierii, analiza subliniază că Turcia nu renunță complet la „autonomia strategică” și vrea să-și păstreze libertatea de a lucra simultan cu actori concurenți. Totuși, direcția descrisă este una de reangajare în NATO, inclusiv prin inițiative operaționale: un plan în curs din 2023 pentru înființarea unui corp multinațional în Turcia (țintă de finalizare până în 2028) și o inițiativă de deminare în Marea Neagră alături de Bulgaria și România, lansată în ianuarie. [...]
Ungaria a ridicat interdicția asupra distribuției mass-mediei ucrainene , o decizie pe care noul guvern de la Budapesta o leagă direct de normalizarea relațiilor cu Kievul și de accesul minorității ucrainene și al refugiaților la informații independente, potrivit Kyiv Post . Măsura a fost anunțată vineri, 19 iunie, de ministrul ungar al relațiilor sociale și culturii, Zoltán Tarr , într-o postare pe Facebook. Oficialul a spus că ridicarea restricțiilor urmărește să asigure „acces fiabil la informație” în limba maternă pentru ucrainenii din Ungaria și să contribuie la refacerea relațiilor bilaterale. De ce contează decizia: semnal politic și schimbare de abordare Interdicția fusese introdusă în 2025, „voluntar”, de partidul Fidesz al fostului premier Viktor Orbán. La acel moment, guvernul invocase măsuri luate de Ucraina împotriva unor publicații maghiare, pe care Kievul le acuza că încalcă standardele jurnalistice și promovează narațiuni ale statului rus. Tarr a respins justificarea vechii administrații și a diferențiat explicit între propagandă și presă independentă. „Nu se poate confunda presa care răspândește propaganda rusă cu presa autentică, independentă, nici în Ungaria, nici la nivel internațional.” În aceeași logică, ministrul a susținut că interdicția ar fi fost folosită pentru a deteriora deliberat relațiile diplomatice și a prezentat schimbarea ca parte a unei politici de „bună vecinătate”, cu efecte inclusiv asupra situației maghiarilor din afara granițelor. Implementare și context: coordonare cu minoritatea ucraineană și alte dosare sensibile Ridicarea interdicției a fost coordonată cu Liliana Grexa, reprezentantă a minorității naționale ucrainene din Ungaria, care a invocat necesitatea practică de a oferi refugiaților acces la informații actuale despre Ucraina. Decizia este prezentată ca un element dintr-o serie de pași ai administrației premierului Péter Magyar pentru a reduce tensiunile cu Ucraina. În acest context, Kyiv Post menționează și două evoluții conexe: investigația internă dispusă de Magyar în cazul „convoiului de aur ucrainean”, după ce în martie autoritățile ungare au reținut două vehicule blindate ale băncii de stat ucrainene Oschadbank, care transportau 40 de milioane de dolari (aprox. 184 milioane lei) , 35 de milioane de euro (aprox. 178 milioane lei) și 9 kilograme de aur bancar din Viena spre Kiev; acuzațiile au fost retrase în mai, iar activele au fost returnate; acordul din 12 iunie privind drepturile minorității maghiare din vestul Ucrainei, prin care Kievul s-a angajat, printr-o notă diplomatică, la Planul de acțiune al UE pentru minorități, inclusiv reluarea școlarizării în limba maternă și permisiunea folosirii simbolurilor naționale maghiare pentru aproximativ 100.000 de etnici maghiari din Transcarpatia. Potrivit materialului, după formalizarea acestor garanții, Ungaria și-a retras amenințarea cu veto, permițând UE să deschidă, pe 15 iunie, primul „cluster” (pachet tematic) de negocieri de aderare cu Ucraina. [...]
Ucraina a lovit podul peste strâmtoarea Henicesk, o rută-cheie de aprovizionare pentru trupele ruse din sud , într-o serie de atacuri menite să degradeze logistica și capacitățile operaționale ale Rusiei, potrivit Kyiv Post . Lovitura a vizat un pod rutier din regiunea Herson, pe care armata ucraineană îl descrie drept un coridor folosit de forțele ruse pentru transportul de materiale militare între Peninsula Crimeea ocupată și dispozitivele rusești din sudul Ucrainei. Atacurile au avut loc în noaptea de vineri spre sâmbătă, conform comunicărilor militare citate de publicație. În paralel, forțele ucrainene au raportat că au lovit un sistem rusesc de apărare antiaeriană Pantsir-S în regiunea Zaporijjea, în apropierea localității Dolînske, precum și mai multe puncte de comandă pentru drone (UAV) în trei locații diferite: lângă Soledar (Donețk), Hrozove (Zaporijjea) și Terebreno (regiunea Belgorod, pe teritoriul Rusiei). Incendii raportate în Crimeea, inclusiv la infrastructură energetică și de transport Atacurile asupra logisticii și punctelor de comandă au coincis cu relatări despre mai multe atacuri cu drone asupra unor ținte din Crimeea ocupată, sâmbătă dimineață. Potrivit aceleiași surse, au fost semnalate incendii la mai multe obiective din energie și transport. Datele satelitare ar fi indicat două incendii separate la centrala termoelectrică Tavriyska, lângă Strohonivka, în districtul Simferopol. Facilitatea are o capacitate de 470 MW și a fost pusă în funcțiune în 2019, conform articolului. Au mai fost înregistrate incendii la depozite de petrol și gaze la nord-vest de Bahcisarai, operate de „TES”, companie care administrează o rețea mare de benzinării în peninsulă. De asemenea, au fost raportate incendii la două stații de distribuție a gazelor din apropierea satelor Juravlivka și Lokhivka, după explozii semnalate în acele zone. Ce urmărește Ucraina prin aceste lovituri Din informațiile prezentate, țintele indică o strategie de presiune asupra lanțurilor de aprovizionare și a coordonării operaționale rusești: întreruperea rutelor de transport între Crimeea ocupată și sudul Ucrainei (podul peste strâmtoarea Henicesk); reducerea protecției antiaeriene locale (lovirea Pantsir-S); afectarea controlului și coordonării dronelor (puncte de comandă UAV). Publicația notează și că sateliții au detectat un incendiu în vecinătatea podului Henicesk, pe fâșia Arabat, într-o zonă unde autoritățile de ocupație ar fi construit anterior o traversare pe pontoane după lovituri anterioare asupra podurilor permanente. Separat, a fost raportat un incendiu la intrarea feroviară către uzina Crimean Titan din Armiansk, iar localnici ar fi auzit explozii și focuri de armă în jurul miezului nopții. Pe parcursul nopții, au existat relatări despre explozii și activarea apărării antiaeriene ruse în Simferopol, Perevalne, Sevastopol și districtul Krasnoperekopsk. [...]
Declarațiile lui Trump despre o posibilă operațiune în Cuba ridică miza riscului geopolitic în emisfera vestică , într-un moment în care președintele SUA admite că un conflict cu Iranul „durează mai mult” decât anticipase, potrivit Stirile Pro TV , care citează Axios. În emisiunea „ The Axios Show ”, Donald Trump a spus că este „posibil” ca o eventuală invazie a Cubei să semene cu capturarea rapidă a președintelui venezuelean Nicolás Maduro, în ianuarie. Întrebat direct dacă o operațiune în Cuba ar putea arăta ca cea din Venezuela, Trump a răspuns: „Posibil. Este posibil.” De ce contează: semnal de extindere a utilizării forței Potrivit materialului, Trump încearcă să proiecteze puterea militară a Statelor Unite în emisfera vestică, într-un al doilea mandat descris ca fiind caracterizat de utilizarea forței și ambiții expansioniste. În același timp, el a recunoscut că disputa cu Iranul se prelungește, invocând faptul că Iranul are o armată „mai puternică” și este la o distanță mare de SUA. În contrast, Trump a sugerat că Cuba ar fi mai ușor de învins militar, argumentând inclusiv prin proximitate. El a comparat distanța până în Iran cu cea până în Venezuela și Cuba, afirmând că „Venezuela este relativ aproape, iar Cuba este la o aruncătură de băț”. Argumentele invocate: distanță, resurse, complexitate militară Trump a indicat și o diferență legată de resursele naturale, în contextul comparației dintre Cuba și Venezuela: „Venezuela are petrol. Cuba nu are. Cuba are proprietăți frumoase și un litoral frumos.” În ceea ce privește Iranul, el a susținut că operațiunea ar fi „mult mai mare și mult mai puternică” din perspectiva armamentului implicat decât cea din Venezuela, deși a descris Venezuela drept „un stat foarte militarizat”. Trump a mai spus că acțiunea din Venezuela „a durat, de fapt, 48 de minute”, referindu-se la o operațiune care a implicat o armată cu „foarte mulți soldați”. Ce urmează: scenarii militare pentru un posibil colaps al regimului de la Havana Conform articolului, Trump a declarat în repetate rânduri că preferă o „preluare prietenoasă” a Cubei și o tranziție pașnică spre „o insulă liberă”. Totuși, administrația sa ar fi elaborat scenarii militare pentru situația în care regimul de la Havana s-ar prăbuși, posibil chiar în cursul acestei veri. Materialul notează și că armata Cubei nu mai are capacitățile de altădată: după prăbușirea Uniunii Sovietice și pierderea sprijinului sovietic în anii 1990, forțele armate cubaneze s-au redus semnificativ, iar o parte importantă din echipamentele aflate încă în serviciu provin din perioada sovietică. [...]
Washingtonul respinge reformele economice ale Cubei ca insuficiente, ceea ce menține riscul de izolare pentru investiții și prelungește incertitudinea într-o economie aflată în criză, potrivit Economica . Un purtător de cuvânt al Departamentului de Stat a declarat pentru AFP că măsurile anunțate de Havana sunt „modeste”, întârziate și „nu reprezintă nimic mai mult decât o perdea de fum”, sugerând că regimul ar folosi astfel de anunțuri pentru a crea „iluzia” schimbării, dar ar renunța rapid dacă i-ar fi amenințat controlul. Ce a anunțat Cuba și de ce contează Cuba a adoptat joi un program de reforme menit să promoveze o economie de piață, într-o încercare de a ieși dintr-o „criză severă”, în condițiile unei presiuni crescute din partea SUA. Pachetul include 176 de măsuri, descrise drept cea mai importantă revizuire a modelului economic al insulei de la adoptarea comunismului, în urmă cu aproape 70 de ani. Din perspectiva Washingtonului, însă, direcția nu este suficientă pentru a schimba fundamental atractivitatea țării pentru capital privat: SUA cer „reforme economice și politice mult mai substanțiale”, care să facă insula „atractivă pentru investitori” și să ofere populației „libertatea, demnitatea și oportunitățile” invocate de Departamentul de Stat. Contextul de reglementare: embargo, sancțiuni și presiune energetică Relațiile SUA–Cuba, marcate de embargoul impus din 1962 , s-au tensionat „considerabil” de la începutul anului, pe fondul unor măsuri americane care includ, conform materialului, o blocadă petrolieră de facto, sancțiuni noi împotriva unor companii și oficiali cubanezi și punerea sub acuzare a fostului președinte Raul Castro într-un caz datând din 1996. În același timp, președintele american Donald Trump a descris Cuba drept o „amenințare extraordinară” la adresa securității naționale a SUA și a amenințat în repetate rânduri că va „prelua controlul” asupra insulei. Semnale de dialog, dar într-un „mediu foarte ostil” În acest climat, Raul Guillermo Rodriguez Castro , nepotul lui Raul Castro, a susținut într-un rar interviu pentru presa internațională că țara sa „nu reprezintă cea mai mică amenințare” pentru SUA, relatează EFE, citată de Economica. El a pledat pentru o relație „cordială” și „normală”, dar a admis dificultatea negocierilor într-un „mediu foarte ostil”, cu „măsuri coercitive, amenințări și încercări de condiționare”. Pentru mediul economic, mesajul central rămâne că, în lipsa unei convergențe politice și a unor reforme considerate credibile de Washington, riscul de sancțiuni și de blocaje operaționale continuă să apese asupra oricărei perspective de investiții în Cuba. [...]
