Știri
Știri din categoria Externe
Polonia cere un loc la negocierile de pace, invocând riscurile logistice și de securitate ale flancului estic al UE, pe fondul unei competiții tot mai vizibile pentru cine reprezintă Europa în eventuale discuții cu Rusia, potrivit TVR Info.
Ministrul de externe polonez, Radoslaw Sikorski, a criticat rolul principal jucat de Germania, Franța și Regatul Unit în discuțiile privind încheierea războiului din Ucraina și a insistat ca și Polonia să fie prezentă la masa negocierilor. Declarațiile au fost făcute pentru Frankfurter Allgemeine, într-un material văzut în avans de dpa și preluat de Agerpres.
Argumentul central al Varșoviei este că statele din estul Uniunii sunt expuse mai direct riscurilor generate de agresiunea Rusiei. Sikorski a indicat că între Marea Neagră, Marea Baltică și Marea Adriatică trăiesc 120 de milioane de oameni în UE, iar împreună cu Scandinavia cifra urcă la 150 de milioane, sub o amenințare mai directă decât Germania. El a subliniat și diferența de poziționare geografică:
„Suntem vecini atât ai Rusiei, cât și ai Ucrainei; voi, în Germania, nu sunteți.”
Sikorski a legat cererea de participare de rolul operațional al Poloniei în sprijinul Ucrainei, menționând transporturile de arme care trec constant prin țară și riscurile asociate. În această logică, Varșovia susține că implicarea directă trebuie să se traducă și într-un rol formal în negocieri.
Ca soluții, șeful diplomației poloneze a indicat două opțiuni:
Potrivit dpa, UE pare divizată pe acest subiect. La summitul UE de joi și vineri de la Bruxelles, președintele Consiliului European, Antonio Costa, a fost criticat de cancelarul german Friedrich Merz și de președintele francez Emmanuel Macron pentru că și-a instruit echipa să deschidă canale proprii de comunicare cu Moscova, separat de inițiativa liderilor naționali.
În același timp, liderii Germaniei și Franței, împreună cu Regatul Unit (care nu mai este membru UE), ar dori să își păstreze leadershipul în eforturile de pace. În acest cadru, cererea Poloniei adaugă presiune pentru o formulă de reprezentare care să includă explicit statele de pe flancul estic, acolo unde costurile și riscurile războiului sunt resimțite mai direct.
Recomandate
Vizita lui Volodimir Zelenski în Serbia testează echilibrul geopolitic al Belgradului între dependența energetică de Rusia și parcursul de aderare la UE, potrivit G4Media . Deplasarea, programată sâmbătă, este prima a președintelui ucrainean în acest stat considerat aliat tradițional al Moscovei de la începutul invaziei ruse din 2022. Informația a fost confirmată pentru AFP de un înalt responsabil ucrainean, sub protecția anonimatului. Miza, în lectura Kievului, este una politică: apropierea Serbiei de pozițiile occidentale și reducerea influenței ruse în regiune. „Trebuie să-i despărțim pe sârbi de tabăra rusă”, a declarat responsabilul ucrainean pentru AFP. Același oficial a descris vizita drept „o palmă pentru ruși” și a susținut că deplasarea ar transmite mesajul că Serbia nu mai poate fi tratată ca „domeniu rezervat al Rusiei”. De ce contează: Serbia între gazul rusesc și presiunea europeană Serbia se numără printre puținele țări care nu au adoptat sancțiuni împotriva Rusiei după invazia din 2022, iar Belgradul „depinde foarte mult de Moscova pentru aprovizionarea sa cu gaz”, notează publicația. În același timp, Serbia este candidată la aderarea la Uniunea Europeană, ceea ce o obligă să mențină un „echilibru fragil” între Bruxelles și Moscova. În acest context, vizita lui Zelenski are potențialul de a complica și mai mult poziționarea publică a autorităților sârbe, într-un moment în care relația cu Rusia rămâne relevantă inclusiv prin prisma energiei. Context: întâlniri Vucic–Putin și gesturi limitate către Ucraina G4Media amintește că președintele sârb Aleksandar Vucic s-a întâlnit în mai 2025 cu Vladimir Putin la Moscova, într-o perioadă în care majoritatea liderilor europeni evită astfel de vizite după declanșarea războiului. Ulterior, Vucic a mers în Ucraina la un summit regional, prima sa vizită acolo de la începutul conflictului, dar a refuzat să semneze declarația comună care condamna „războiul de agresiune brutal purtat de Rusia împotriva Ucrainei”. Ce urmează Din informațiile disponibile în material, nu sunt prezentate detalii despre agenda vizitei sau eventuale acorduri. Semnalul principal rămâne unul politic: Kievul încearcă să deschidă un canal direct într-o capitală care a evitat până acum o aliniere fermă la sancțiunile occidentale împotriva Rusiei. [...]
Un sondaj Socis indică o vulnerabilitate politică majoră pentru Zelenski dacă Ucraina ar organiza alegeri imediat după ridicarea legii marțiale, într-un moment în care cadrul legal blochează scrutinul, iar presiunea publică pentru reluarea procesului electoral crește, potrivit G4Media . Datele, preluate de publicație dintr-o relatare BBC și din presa ucraineană, provin dintr-un sondaj realizat la finalul lunii iulie și începutul lunii august de centrul sociologic ucrainean Socis. Concluzia principală: Volodimir Zelenski ar ieși pe primul loc în primul tur, însă ar pierde în turul al doilea în fața unor contracandidați cu profil de securitate și administrație. Ce arată scenariile de tur doi Într-un duel direct cu Valeri Zalujnîi (fost comandant-șef al Forțelor Armate Ucrainene, în prezent ambasador în Marea Britanie), sondajul indică o diferență foarte mare în defavoarea lui Zelenski: Zelenski: 33,8% Zalujnîi: 66,2% Același sondaj arată că Zelenski ar fi învins și de: Mhailo Fedorov , ministrul Apărării recent demis (conform textului citat de G4Media); Kirilo Budanov , fost șef al informațiilor militare, actualmente șef al Biroului Prezidențial. Publicația notează că, în primul tur, Zelenski ar putea câștiga, dar „cu o marjă foarte mică” față de Zalujnîi. De ce contează: alegeri interzise acum, dar cerute după legea marțială Organizarea de alegeri este în prezent interzisă de lege în Ucraina, din cauza legii marțiale instituite după invazia Rusiei. Totuși, potrivit aceluiași sondaj, 61,7% dintre respondenți se declară în favoarea organizării alegerilor imediat după ridicarea legii marțiale . În acest context, cifrele sugerează că, odată ce cadrul legal va permite reluarea alegerilor, competiția ar putea fi dominată de figuri asociate cu aparatul de securitate și cu conducerea din timpul războiului, ceea ce ar schimba semnificativ calculele politice de la Kiev. [...]
Acuzațiile Chinei privind presiuni americane asupra Argentinei riscă să complice proiectele Huawei și investițiile chineze în infrastructura locală, într-un moment în care Buenos Aires încearcă să păstreze simultan sprijinul Washingtonului și legăturile economice cu Beijingul, potrivit Mediafax . Disputa a pornit după ce Beijingul a acuzat SUA că ar încerca să intimideze oficiali argentinieni din cauza colaborării cu Huawei, pe fondul unei reclamații venite de la o companie de utilități din provincia Neuquén. Cazul pune Argentina într-o poziție delicată între cele două puteri, în special pe componenta de infrastructură digitală, unde Washingtonul tratează Huawei ca pe o problemă de securitate. Ce a declanșat conflictul: un acord local cu Huawei și amenințări legate de vize Ambasada Chinei la Buenos Aires a reacționat după ce cooperativa energetică CALF a susținut că reprezentanții săi au fost amenințați cu revocarea vizelor americane din cauza unui acord încheiat cu Huawei. CALF, descrisă drept cel mai mare distribuitor de energie electrică din sudul Argentinei, a spus că unul dintre directorii săi a primit mesaje pe WhatsApp în care era avertizat că persoanele implicate în extinderea operațiunilor Huawei în Argentina ar putea rămâne fără vize pentru SUA. Compania a anunțat că a cerut explicații atât Ambasadei SUA la Buenos Aires, cât și Ministerului de Externe al Argentinei. În iulie, CALF comunicase extinderea parteneriatului cu Huawei pentru dezvoltarea primei sale rețele de fibră optică și pentru alte proiecte de modernizare a infrastructurii. Reacții oficiale: Beijingul invocă suveranitatea, Washingtonul invocă securitatea Într-un comunicat, diplomații chinezi au calificat acțiunile Washingtonului drept o dovadă de „aroganță și prejudecăți”, susținând că reprezintă „o gravă lipsă de respect pentru suveranitatea altor țări” și o încălcare a principiilor pieței libere. Beijingul a cerut SUA „să își corecteze percepția asupra Chinei” și să renunțe la ceea ce a descris drept practici hegemonice. Ambasadorul SUA în Argentina, Peter Lamelas, nu a comentat direct acuzațiile, dar a transmis pe platforma X că fiecare stat are dreptul să decidă cine poate intra pe teritoriul său. „Refuzul sau revocarea unei vize nu este o pedeapsă, ci o decizie luată pentru protejarea securității și intereselor țării” În paralel, Federația Argentiniană a Cooperativelor de Electricitate și Servicii Publice (FACE) a cerut ca disputa să fie rezolvată prin „dialog instituțional, transparent și respectuos” și a anunțat că va solicita o întâlnire oficială cu ambasadorul american. De ce contează pentru economie: Argentina încearcă să nu piardă nici sprijinul SUA, nici banii Chinei Episodul vine într-un moment sensibil pentru președintele argentinian Javier Milei , care, potrivit materialului, încearcă să mențină o relație privilegiată cu administrația președintelui american Donald Trump fără a renunța la legăturile economice tot mai strânse cu China, unul dintre cei mai importanți parteneri comerciali ai țării. În același context, articolul notează că Washingtonul a sprijinit administrația Milei inclusiv printr-un pachet financiar de 20 de miliarde de dolari (aprox. 90 miliarde lei). În același timp, Argentina și China au prelungit pentru încă cinci ani acordul bilateral de swap valutar, iar ministrul de Finanțe, Pablo Quirno, este așteptat să efectueze o vizită oficială în China pentru aprofundarea cooperării economice. Pe fundal, prezența companiilor chineze în Argentina a crescut: sunt menționate popularitatea platformelor Shein, Temu și AliExpress, creșterea cotei de piață a producătorilor auto chinezi și investițiile companiei Ganfeng Lithium în exploatarea zăcămintelor de litiu din nordul țării. Potrivit analiștilor citați, colaborarea cu Huawei este una dintre principalele „linii roșii” pentru Washington, care consideră infrastructura dezvoltată de compania chineză o problemă de securitate națională și încearcă să limiteze influența Beijingului în America Latină. [...]
Ucraina își intensifică loviturile asupra industriei militare ruse , într-o mișcare care vizează direct capacitatea Moscovei de a produce armament și de a susține operațional războiul, potrivit Agerpres . Președintele Volodimir Zelenski a anunțat că a ordonat desfășurarea unor „operațiuni speciale” împotriva unor „companii precise” deja identificate. Zelenski a transmis pe Facebook, după o reuniune cu conducerea politică și militară a Ucrainei, că participanților li s-au trasat sarcini clare și că se așteaptă ca acestea să fie „executate întocmai”. Obiectivul declarat este ca industria militară a Rusiei să fie „redusă semnificativ”. În același mesaj, liderul ucrainean a susținut că Rusia continuă să obțină din străinătate sprijin și componente-cheie pentru armele sale, afirmând că rachetele și dronele rusești includ „componente esențiale din alte țări”, fără de care aceste sisteme „pur și simplu nu ar putea exista”. Campania cu drone: ținte logistice, rafinării și transport maritim În completarea operațiunilor anunțate acum, Zelenski a indicat că, mai devreme în această săptămână, a vorbit despre noi lovituri cu drone în profunzimea teritoriului rus, în continuarea unei campanii de 40 de zile ordonate pe 25 iunie, care vizează în special centre logistice și rafinării. Potrivit datelor prezentate, în perioada scursă de la lansarea campaniei, armata ucraineană ar fi atacat: aproximativ 20 de depozite ale companiei ruse de comerț electronic Wildberries; alte 25 de rafinării și infrastructuri energetice; aproximativ 200 de petroliere și nave comerciale în Marea Neagră și Marea Azov. Represalii și presiune pe exporturile Ucrainei Agerpres notează că Rusia a răspuns prin intensificarea atacurilor: numai în iulie ar fi lansat 381 de rachete asupra Ucrainei, „mai multe decât în orice altă lună” de la începutul invaziei din februarie 2022. În paralel, Rusia atacă susținut cu rachete și drone porturile Ucrainei, cu scopul de a-i limita exporturile – în special de cereale – în contextul în care și exporturile rusești au fost perturbate de loviturile ucrainene asupra infrastructurii portuare, mai arată aceeași sursă. [...]
Iran vrea să introducă taxe de până la 7% din valoarea mărfii pentru navele comerciale care tranzitează Strâmtoarea Hormuz , într-un plan aflat în analiza Parlamentului de la Teheran, cu potențial de a crește costurile de transport pe una dintre cele mai importante rute pentru petrol și gaze, potrivit NPR . Proiectul prevede și interzicerea tranzitului pentru nave asociate SUA, Israelului și altor „țări ostile”, până când Iranul ar fi „compensat pentru pagubele de război”, conform presei de stat iraniene citate de publicație. Planul ar introduce un mecanism de cost direct pentru companii: o taxă de până la 7% din valoarea încărcăturii pentru navele comerciale care trec prin strâmtoare. În plus, ar exista amenzi de 20% din valoarea mărfii pentru navele care ar încălca condițiile impuse de Iran. Rute „temporare” și disputa privind controlul strâmtorii Iranul a transmis miercuri că finalizează un acord privind rutele de navigație cu Oman , aliat al SUA aflat pe cealaltă parte a Strâmtorii Hormuz. Potrivit presei de stat iraniene, Ministerul de Externe de la Teheran ar fi indicat că navele ar urma să intre prin coridorul nordic, aproape de coasta iraniană, și să iasă prin coridorul sudic, aproape de coasta Omanului. Oman nu a comentat, notează NPR. Administrația Trump contestă însă această interpretare. Un oficial american, citat de NPR sub protecția anonimatului, a spus că eventualele rute temporare nu ar implica „aprobări sau permisiuni și nici taxe ori tarife”, argumentând că Strâmtoarea Hormuz este o cale navigabilă internațională. Ulterior, președintele Donald Trump a afirmat că SUA „controlează” în prezent strâmtoarea prin blocada navală asupra Iranului. Context: războiul și efectele economice ale închiderii Evoluția vine la peste cinci luni după ce SUA și Israel au început războiul împotriva Iranului, la 28 februarie, conform NPR. Strâmtoarea Hormuz a rămas deschisă pentru transportul maritim până la declanșarea conflictului, însă, după atacurile comune ale Israelului și SUA, Iranul a ripostat în regiune și a susținut că a preluat controlul asupra acestei rute critice. În acest context, SUA au impus o blocadă navală asupra Iranului în aprilie și din nou în iulie, pe care o mențin, potrivit aceleiași surse. NPR notează că închiderea strâmtorii a produs „o perturbare majoră” a aprovizionării cu combustibil și îngrășăminte, a împins prețurile în sus și a afectat economii din întreaga lume. Ce urmează: negocieri pentru redeschidere și presiune regională Președintele Trump a declarat joi că negocierile pentru redeschiderea strâmtorii avansează. Tot joi, ministrul de externe al Turciei, implicat în mediere, a spus că un acord temporar între SUA și Iran ar putea fi anunțat curând, potrivit NPR. Statele din Golf, expuse represaliilor iraniene asupra unor situri militare americane în timpul războiului, împing părțile către un acord interimar de detensionare, de teama unei noi escaladări care ar putea pune în pericol infrastructura lor petrolieră, vulnerabilă la atacuri cu drone și rachete, mai arată publicația. [...]
Acordul Iran–Oman pentru un nou traseu prin Ormuz riscă să nu deblocheze rapid comerțul cu petrol , deoarece Teheranul condiționează înțelegerea de absența „părților terțe” și susține că factorii de insecuritate rămân, potrivit HotNews . Iranul a anunțat miercuri că a ajuns la un acord cu Sultanatul Oman privind „un nou traseu” pentru tranzitul navelor prin Strâmtoarea Ormuz , după ce „coordonatele geografice” ale rutei au fost aprobate de ambele părți, conform declarațiilor purtătorului de cuvânt al ministerului iranian de externe, Esmail Baghaei, citat de agenția Irna. Oficialul iranian a spus că cele două state lucrează la o „declarație comună”, dar a introdus o condiție explicită: „Părțile terțe să nu vină să împiedice procesul”. De ce contează: Ormuz rămâne blocată, iar riscul operațional persistă De la reluarea ostilităților cu Statele Unite la începutul lunii iulie, Iranul „blochează din nou” Strâmtoarea Ormuz, rută strategică prin care, înainte de război, trecea „o cincime din comerțul mondial cu hidrocarburi”, potrivit aceleiași surse. În acest context, chiar și un acord tehnic cu Omanul nu garantează automat o trecere sigură și predictibilă pentru nave. Baghaei a susținut că, inclusiv în scenariul unui acord, tranzitul nu ar deveni „lipsit de riscuri”, deoarece „factorii care fac ca Strâmtoarea Ormuz să fie nesigură” ar veni „din partea Statelor Unite”. El a invocat blocada navală impusă de Washington ca represalii, precum și „alte acțiuni agresive și amenințătoare” împotriva Iranului și intereselor sale. Negocieri paralele și mesaje contradictorii SUA–Iran Președintele american Donald Trump a afirmat în repetate rânduri că Teheranul ar dori un acord pentru redeschiderea rutei navale, însă Iranul neagă existența discuțiilor cu Washingtonul și indică drept alternativă o înțelegere cu Omanul. Vicepreședintele SUA, JD Vance, a declarat miercuri la Fox News că negocierile cu Iranul au fost dificile și că procesul va fi de durată: „Va fi complicat și va dura mult timp până se va ajunge la un acord”. Totodată, Trump a spus marți că strâmtoarea se va redeschide „foarte curând”, avertizând că, în caz contrar, Iranul ar urma să fie lovit „foarte puternic”, și a indicat că un acord ar putea fi încheiat până joi. Teheranul a negat însă orice discuție cu Washingtonul. (În context, HotNews trimite la un material anterior despre declarațiile lui Trump: HotNews .) Miza imediată: rute, taxe și dreptul mării Iranul nu vizează o revenire la situația de dinainte de război și permite, „deocamdată”, doar o singură rută, de-a lungul coastelor sale. În plus, Teheranul ia în calcul introducerea unor „taxe de serviciu”, idee respinsă de Statele Unite și de alte țări și care, potrivit sursei, contravine dreptului internațional al mării. Pe fondul tensiunilor, instituirea unei rute omaneze în luna iunie a provocat reacția Iranului și a fost urmată de „o serie de atacuri asupra navelor”, ceea ce amplifică incertitudinea pentru operatorii maritimi și pentru lanțurile de aprovizionare cu energie. [...]
