Știri
Știri din categoria Externe
Programul lui Nicușor Dan în SUA include întâlniri cu investitori și JP Morgan, pe fondul participării României la Săptămâna la Nivel Înalt a Adunării Generale a ONU, potrivit Economica. Agenda, relatată de publicație cu trimitere la Mediafax, combină componenta diplomatică cu una de interes economic – discuții cu investitori în obligațiuni românești și cu reprezentanți ai JP Morgan Chase.
Pe 20 septembrie, Nicușor Dan urmează să participe la o cină oferită de Mike Waltz, ambasadorul Statelor Unite la ONU, la reședința acestuia din New York, iar ulterior să se întâlnească cu Ronald S. Lauder, președintele World Jewish Congress. În aceeași zi, președintele are programată și o întâlnire cu secretarul general al ONU, António Guterres, la sediul Organizației Națiunilor Unite, iar ziua se încheie cu o vizită, împreună cu partenera sa, Mirabela Grădinaru, la Memorialul 9/11.
Pe 21 septembrie, Nicușor Dan se va întâlni cu Alianța foștilor ambasadori ai Statelor Unite ale Americii în România, apoi cu antreprenori români din SUA care activează în domeniul tech. Programul continuă cu o întâlnire cu reprezentanții JP Morgan Chase și cu investitori în obligațiuni românești, potrivit aceleiași surse.
Tot pe 21 septembrie, Mirabela Grădinaru este programată să participe la summitul „Fostering the Future Together Partnership Event”, organizat sub patronajul Primei Doamne a Statelor Unite, Melania Trump.
Pe 22 septembrie, Nicușor Dan și Mirabela Grădinaru vor participa la inaugurarea intersecției „The Queen Marie of Romania Corner”, în New York, eveniment organizat în contextul aniversării a 100 de ani de la turneul istoric al Reginei Maria în Statele Unite. Ulterior, cei doi se vor întâlni cu reprezentanții comunității românești din New York.
În aceeași zi, Nicușor Dan va participa, la sediul ONU, la deschiderea Săptămânii la Nivel Înalt a celei de-a 81-a sesiuni a Adunării Generale a ONU, iar Mirabela Grădinaru va participa separat la dejunul oferit de Melania Trump pentru Primele Doamne și Domni prezenți la New York.
Pe 23 septembrie, președintele are programată o întâlnire cu Benjamin Black, CEO al US International Development Finance Corporation. Tot atunci, Nicușor Dan și Mirabela Grădinaru vor participa la recepția tradițională oferită de președintele Statelor Unite, Donald Trump, și de Prima Doamnă Melania Trump.
Recomandate
Temerile privind un acord SUA–Rusia care ar redesena securitatea Europei au reaprins discuțiile despre rolul UE în negocierile de pace pentru Ucraina, pe fondul semnalelor venite dinspre administrația Trump, potrivit Antena 3 , care citează o analiză Financial Times. Oficiali europeni se tem că Washingtonul ar putea încheia un acord separat cu Moscova în cadrul negocierilor pentru încetarea războiului din Ucraina, înțelegere care ar putea submina NATO și ar putea facilita o revenire a „sferei de influență” a Rusiei în Europa, conform Financial Times. În acest context, lideri din capitale europene au reacționat la declarații atribuite administrației Trump despre un nou „cadru” de securitate europeană care ar urma să fie discutat cu Rusia ca parte a unui viitor acord de pace. Semnalele de la Washington: „un acord mare” și „mai mult decât Ucraina” Antena 3 relatează că Donald Trump s-a întâlnit la Casa Albă cu Kirill Dmitriev, prezentat drept un înalt oficial rus și unul dintre emisarii lui Vladimir Putin pentru negocieri. Ulterior, Trump a spus jurnaliștilor că „va exista un acord” și că acesta „va implica mai mult decât Ucraina”, sugerând că ar putea viza „întreaga Europă”. După acest anunț, Jared Kushner a scris pe rețeaua X că Washingtonul ar urmări „aranjamente practice” care să răspundă preocupărilor de securitate ale tuturor părților, inclusiv „un cadru durabil” pentru securitatea și stabilitatea Europei pe termen lung. Un oficial european citat de Financial Times, sub anonimat, a descris mesajul drept „o surpriză totală” și a susținut că nu ar urma să existe negocieri simultane privind securitatea europeană înainte de încheierea războiului. Linia UE: securitatea Europei nu se negociază „pe lângă” europeni Liderii europeni se opun ideii ca discuțiile despre pacea din Ucraina să fie folosite ca pretext pentru negocierea unei noi arhitecturi de securitate în Europa. Temerea, potrivit materialului, este că Moscova ar putea încerca să-și reafirme influența și să submineze suveranitatea statelor vecine din NATO. Un purtător de cuvânt al Comisiei Europene a declarat vineri: „Este responsabilitatea Uniunii Europene să decidă asupra problemelor care îi afectează securitatea”. Totodată, un oficial european citat de Financial Times a afirmat că nu s-ar fi discutat „absolut deloc” despre viitorul NATO și că „orice schimbare” a alianței sau reducerea prezenței sale în Europa ar fi „exclusă”. „Garanțiile de securitate pentru Rusia” și condițiile puse de Moscova Președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, a recunoscut că răspunsuri la întrebările ridicate de Rusia despre propria securitate ar putea intra într-o înțelegere de pace, însă doar cu „implicarea Europei”. El a mai spus că „garanțiile de securitate pentru Rusia” ar însemna schimbarea cadrului de securitate în Europa și în lume și că un recul al NATO ar fi „un semn de slăbiciune”. În paralel, Kushner și trimisul special al SUA, Steve Witkoff, și-ar fi intensificat eforturile de a găsi puncte comune cu Kievul, Moscova și unele capitale europene înaintea discuțiilor planificate între negociatorii SUA, ruși și ucraineni la Abu Dhabi , programate pentru săptămâna viitoare. În același timp, ar fi fost prezentate și posibile acorduri economice și de investiții între SUA și Rusia. Materialul mai notează, citând două persoane implicate în eforturi neoficiale, că este puțin probabil ca discuțiile de la Abu Dhabi să ducă la un armistițiu „semnificativ”, pe fondul unei campanii de iarnă de atacuri aeriene asupra infrastructurii energetice din Ucraina. În acest cadru, Moscova ar vedea mutarea discuției de la teritorii la „garanții de securitate” ca pe o modalitate de a prelungi negocierile, în timp ce slăbește poziția militară a Ucrainei. Potrivit articolului, Putin ar fi cerut Ucrainei să predea partea rămasă a regiunii estice Donbas ca o condiție prealabilă pentru un armistițiu și s-ar aștepta la concesii teritoriale suplimentare în schimbul oricăror garanții de securitate oferite de NATO. Ce urmează: negocieri la Abu Dhabi, cu europenii divizați Capitalele europene ar încerca să obțină o implicare mai mare în discuțiile conduse de SUA, însă sunt divizate în privința modului de acțiune și a reprezentării, mai arată materialul. În această săptămână au avut loc discuții la Bruxelles cu oficiali din Franța, Germania, Marea Britanie, NATO și UE, alături de reprezentanți americani și ucraineni, iar liderii Finlandei și Norvegiei ar fi avut recent un apel telefonic cu Vladimir Putin. Un oficial european citat de Financial Times a caracterizat ansamblul negocierilor drept „neorganizat, haotic și imprevizibil”, susținând că nu ar exista un document sau un proiect de acord aflat efectiv la negociere. [...]
Schimbarea de gardă din Congresul SUA riscă să încetinească mecanismele prin care Ucraina obține bani și arme , chiar dacă democrații au preluat controlul asupra ambelor camere, potrivit Digi24 , care citează o analiză Kyiv Post. Miza nu este doar „câte voturi” mai are Kievul, ci pierderea unor legislatori cu influență în comisii și experiență în negocierea alocărilor bugetare și a pachetelor de ajutor. Alegerile intermediare din 3 noiembrie au produs, pe de o parte, o majoritate democrată care poate controla mai bine calendarul legislativ și instrumentele de supraveghere (audieri, solicitări de documente, anchete), iar pe de altă parte au scos din Congres mai mulți republicani proeminenți pro-Ucraina. Kyiv Post arată că plecările vin atât din înfrângeri în alegerile generale, cât și din primare și retrageri anunțate din timp, în ambele partide. Cine sunt aliații pro-Ucraina care au ieșit din joc În Senat, Susan Collins (republicană, Maine) a pierdut în fața democratului Troy Jackson. Potrivit analizei, Collins avea o pârghie directă asupra cheltuielilor federale ca președintă a Comisiei pentru alocări bugetare și fusese implicată în supravegherea bipartizană a politicii SUA față de Ucraina, inclusiv în discuții despre întreruperi ale serviciilor de satelit considerate vitale pentru forțele ucrainene. Tot în Senat, Darline Graham (republicană, Carolina de Sud) a fost învinsă de democrata Annie Andrews; ea este prezentată ca susținătoare a legislației privind sancțiunile împotriva Rusiei, asociată cu numele fratelui său, Lindsey Graham. În Camera Reprezentanților, Brian Fitzpatrick (republican, Pennsylvania), copreședinte al Grupului parlamentar pentru Ucraina, a pierdut mandatul în fața democratului Bob Harvie. Kyiv Post notează că Fitzpatrick a fost printre puținii republicani dispuși să conteste poziția administrației față de Moscova și a încercat în repetate rânduri să forțeze votarea ajutorului pentru Ucraina în plen. Analiza mai enumeră și alți republicani învinși: Mike Lawler (New York), Rob Bresnahan (Pennsylvania), Mike Carey (Ohio) și Jen Kiggans (Virginia), care au pierdut în fața democraților Cait Conley, Paige Cognetti, Don Leonard și Elaine Luria. De ce contează: experiența din comisii și „lanțul” ajutorului Kyiv Post susține că efectul imediat pentru Kiev nu se reduce la aritmetica voturilor, deoarece cei care pleacă au ocupat poziții influente în comisii, au negociat legi și au mobilizat colegi reticenți în momente de blocaj politic. Chiar dacă succesorii pot fi favorabili Ucrainei, intră într-un Congres în care adoptarea proiectelor de lege, alocările bugetare și presiunea asupra administrației rămân „provocări politice distincte”. Analiza insistă și pe diferența dintre decizia politică și livrarea efectivă pe front: autorizarea creează cadrul juridic, alocarea dă autoritatea bugetară, iar angajarea fondurilor duce la cheltuieli, însă achizițiile și logistica stabilesc când ajung armele. În acest context, legislatorii experimentați pot influența fiecare etapă, inclusiv după ce un proiect de lege a fost semnat, prin contestarea întârzierilor. Sprijinul pentru Ucraina scade automat? Nu neapărat Kyiv Post argumentează că pierderea unor republicani pro-Ucraina nu înseamnă automat un sprijin mai mic, deoarece locurile lor sunt preluate de democrați, iar noua majoritate poate programa mai ușor măsuri favorabile Ucrainei și poate intensifica supravegherea deciziilor executive. Este dat și un exemplu: în Texas, deși John Cornyn a pierdut primarele în fața lui Ken Paxton (care a atacat sprijinul pentru Ucraina), Paxton a pierdut ulterior alegerile generale în fața democratului James Talarico, descris ca susținător declarat al Ucrainei. În Ohio, Sherrod Brown (democrat) revine în Senat, fiind prezentat ca susținător consacrat al Ucrainei. Totuși, analiza avertizează că „problema crucială” rămâne eficacitatea instituțională: un nou ales poate oferi același vot din prima zi, dar influența în comisii, greutatea în partid și relațiile interpartinice se construiesc în timp. Ce poate face un Congres controlat de democrați și unde rămân limitele Controlul democrat crește influența asupra calendarului legislativ, anchetelor și cheltuielilor federale, dar nu oferă control unilateral asupra politicii externe. Kyiv Post amintește că, potrivit regulilor Senatului, închiderea dezbaterilor pentru majoritatea actelor legislative necesită, de regulă, 60 de voturi, ceea ce menține importantă cooperarea republicană pentru pachete de ajutor sau sancțiuni contestate. În plus, președintele Donald Trump își păstrează dreptul de veto, iar depășirea unui veto cere două treimi din voturile exprimate în fiecare cameră, cu cvorumul întrunit. Concluzia analizei: chiar și cu democrații la conducere, întrebarea-cheie este câți republicani rămași vor fi dispuși să se distanțeze de propriul președinte pentru a susține Ucraina. Pe zona de supraveghere, o majoritate democrată ar putea folosi audieri și anchete pentru a crește costul politic al unor decizii ale administrației, inclusiv pe teme precum acordurile privind motorina din Rusia, derogările de la sancțiuni și restricțiile care afectează capacitățile militare ale Ucrainei, fără ca acest lucru să anuleze automat deciziile executive. Ce urmează: fereastra de tranziție și refacerea coaliției În timp ce noul Congres urmează să se reunească în ianuarie, analiza indică existența unei ultime „ferestre de oportunitate” în sesiunea de tranziție a legislativului aflat la final de mandat, când conducerea actuală a comisiilor încă poate acționa. Pentru Kiev, miza imediată este dublă: să construiască relații de lucru cu noii democrați și, în același timp, să păstreze legături cu republicanii pragmatici, ale căror voturi rămân necesare pentru legislația contestată. Kyiv Post concluzionează că noua majoritate deschide căi pentru supraveghere și autorizarea ajutorului, dar începe mandatul exact când „arhitecții veterani” ai sprijinului bipartizan părăsesc Capitoliul. [...]
Europa ar putea rămâne expusă la șocuri energetice și volatilitate a prețurilor dacă Washingtonul intră într-o perioadă de confruntare politică internă, iar Donald Trump își păstrează libertatea de manevră în politica externă, potrivit unei analize citate de Digi24 . Miza pentru economiile europene este dublă: riscul unui nou val de tensiuni comerciale și, mai ales, persistența presiunilor pe energie, cu efect direct asupra costului vieții și asupra industriei. După alegerile din SUA, democrații au câștigat controlul asupra Senatului și au obținut câștiguri decisive în Camera Reprezentanților, ceea ce deschide calea pentru anchete și audieri extinse asupra administrației Trump. În paralel, analiza notează că președintele SUA păstrează o marjă considerabilă de acțiune în domenii-cheie precum politica externă, securitatea națională și politica comercială, inclusiv prin decrete și veto. Energia: de ce Europa nu ar trebui să se aștepte la ieftiniri rapide Unul dintre punctele centrale pentru Europa este evoluția prețurilor la energie. Analiza avertizează că o scădere nu este un scenariu pe care să se poată „paria” ușor, în condițiile în care tensiunile din Orientul Mijlociu rămân un factor major. În acest context, POLITICO indică drept element critic Strâmtoarea Ormuz : fără un acord de pace cu Teheranul care să permită redeschiderea rutei, șocul energetic care împinge prețurile în sus în Europa ar putea continua, cu efecte negative asupra politicii europene și asupra crizei costului vieții. Sursa menționează și un reper de piață: țițeiul Brent se tranzacționa la 108 dolari pe baril (aprox. 497 lei), chiar dacă prețurile petrolului au înregistrat cea mai rapidă scădere din august. Efecte economice colaterale: aviația avertizează asupra unei „crize” Impactul nu se oprește la facturile la energie. Pentru transportul aerian și industria aeronautică, directorul general al Ryanair, Michael O’Leary, avertizează că, în lipsa unui acord, industria s-ar putea confrunta cu „o adevărată criză” până în martie sau aprilie anul viitor. Această presiune ar putea alimenta costuri mai mari de operare și, implicit, tensiuni suplimentare asupra prețurilor și cererii, într-un moment în care economiile europene sunt sensibile la noi șocuri. Context politic la Washington: risc de blocaj și efecte indirecte asupra Europei Analiza mai arată că SUA ar putea deveni atât de absorbită de „războiul politic” intern, încât politica externă să treacă pe plan secund. Într-un astfel de scenariu, incertitudinea ar crește, iar Europa ar putea rămâne fără un partener american previzibil în dosare care influențează direct economia – de la securitatea energetică la comerț. În paralel, există și riscul ca Trump să își intensifice confruntările cu Europa, un diplomat german avertizând că ar urma „mai multă acrimonie” și mai multe pretenții față de aliații europeni, în timp ce Casa Albă își poate folosi pârghiile pe tarife și acorduri comerciale. Pentru Europa, concluzia practică este că perioada următoare poate aduce mai degrabă volatilitate decât stabilizare: prețurile la energie rămân vulnerabile la decizii geopolitice, iar turbulențele politice din SUA pot întârzia sau complica răspunsurile coordonate cu impact economic. [...]
Donald Trump își apără public secretarul Apărării, Pete Hegseth , dar presiunea politică asupra conducerii Pentagonului crește după alegerile de la jumătatea mandatului, care au adus democraților controlul asupra ambelor camere ale Congresului, potrivit Digi24 . Miza imediată este una operațională: capacitatea administrației de a împinge prin Congres un pachet major de cheltuieli pentru apărare, în condițiile în care Hegseth ar putea deveni ținta unor investigații și chiar a unor discuții interne privind înlocuirea sa. Trump a respins ideea schimbării lui Hegseth, întrebat dacă ia în calcul înlocuirea acestuia, și a spus că „face o treabă foarte bună”. Totuși, în același timp, surse citate în material afirmă că președintele SUA „l-ar putea înlocui totuși” pe Hegseth, pe măsură ce republicanii își evaluează pierderile electorale. De ce contează: pachetul de 1,5 trilioane de dolari pentru apărare Un punct central al tensiunilor este legat de relația lui Hegseth cu legislatorii și de impactul asupra agendei bugetare. Senatorul republican Thom Tillis a declarat pentru CBS News că Hegseth va avea de dat socoteală, iar relația sa tensionată cu Congresul subminează eforturile administrației de a promova un pachet de cheltuieli pentru apărare de 1,5 trilioane de dolari . Tillis a indicat și o fereastră de timp scurtă pentru decizii, afirmând că, după alegeri, trebuie stabilit dacă Hegseth este persoana potrivită pentru a susține aceste nevoi în fața Congresului, în condițiile în care sesiunea curentă ar mai avea „doar 60 de zile”. Războiul cu Iranul, cost politic și potențial „țap ispășitor” Contextul politic al apărării lui Hegseth este legat de nemulțumirea alegătorilor față de războiul cu Iranul, menționată ca factor în rezultatul alegerilor. Vicepreședintele JD Vance a pus public sub semnul întrebării dacă războiul „a meritat efortul” și a spus că acesta i-a costat pe republicani controlul asupra Congresului. Un consilier al lui Trump, citat în articol, a susținut că Hegseth „ar putea fi pe lista celor care vor fi dați afară” din cauza războiului, pe logica găsirii unui vinovat pentru costul politic al conflictului. Investigații și riscuri de demitere Pe lângă presiunea politică, Hegseth se confruntă cu riscuri de anchete și proceduri în Congres: un legislator republican, Thomas Massie, a depus la începutul anului o cerere de impeachment împotriva lui Hegseth, acuzându-l de abuz în serviciu prin declanșarea ostilităților împotriva Iranului fără aprobarea Congresului; democrații au promis să-l investigheze pe Hegseth și modul în care a condus Pentagonul, investigațiile putând viza, potrivit materialului, inclusiv gestionarea războiului cu Iranul și „epurările” unor ofițeri militari de rang înalt. Casa Albă a îndrumat Reuters către declarațiile publice ale lui Trump despre Hegseth, iar Departamentul Apărării a transmis că acesta este „100 la sută dedicat” conducerii Pentagonului până la finalul mandatului lui Trump, care se încheie pe 20 ianuarie 2029. [...]
Donald Trump a reluat presiunea politică pentru eliminarea schimbării orei , după ce Senatul SUA nu a adoptat „ Sunshine Protection Act ”, proiectul care ar împiedica trecerea la ora de iarnă, potrivit Digi24 . Președintele SUA a scris pe rețeaua sa socială, Truth Social, că este „păcat” că legea nu a fost aprobată și a descris efectele imediate ale schimbării orei, invocând faptul că „afară se întunecă atât de devreme”. Trump a indicat și ore concrete: soarele ar fi apus la 17:06, iar la 17:31 era deja întuneric, comparativ cu „doar câteva zile în urmă”, când la aceeași oră era „frumos și însorit”. Blocaj legislativ în Senat, deși Camera a votat proiectul Trump susține că proiectul a fost trimis de „numeroase ori” de Camera Reprezentanților către Senat, cu sprijin bipartizan. În mesajul său, el menționează un vot de 308 „pentru” și 117 „împotrivă”, dar afirmă că Senatul nu a luat inițiativa în dezbatere. În același mesaj, liderul de la Casa Albă spune că nu a vrut să facă „mare caz” înainte de alegeri, pentru a nu afecta șansele unor senatori republicani, însă consideră că problema rămâne nerezolvată fără justificare. Ce urmează, potrivit lui Trump Deși admite că „există priorități mult mai importante”, Trump afirmă că va continua să „lupte” pentru adoptarea legii care ar elimina schimbarea orei, prezentând-o ca o măsură de simplificare pentru populație, inclusiv prin evitarea ajustării ceasurilor. [...]
Sprijinul partidelor arabe poate decide cine formează guvernul în Israel după alegerile din 29 octombrie, în condițiile în care niciun bloc nu a obținut majoritatea de 61 de mandate, potrivit Libertatea . Partidul arabo-israelian Ra’am (Lista Unită Arabă) a anunțat că îl va susține pe liderul opoziției, Gadi Eisenkot , pentru a primi mandatul de formare a viitorului executiv. Ra’am a transmis că grupul său parlamentar a decis să îl recomande pe Eisenkot, înaintea unei întâlniri cu președintele Isaac Herzog, aflat în consultări cu partidele pentru desemnarea unui candidat la funcția de prim-ministru. Informația este atribuită de Libertatea publicației RTE. Consultările lui Herzog și miza majorității de 61 de mandate Președintele Israelului a început miercuri, 4 noiembrie, consultările cu formațiunile politice, pe fondul unui rezultat electoral fără „câștigător” clar. Discuțiile sunt programate să dureze două zile, iar Herzog a anunțat că va începe cu partidele mai mici, urmând apoi întâlniri cu principalele formațiuni: Likud (condus de premierul Benjamin Netanyahu) și Yashar (partidul de centru-dreapta al lui Gadi Eisenkot). În mesajul său, Herzog a cerut „originalitate și creativitate, curaj și bunăvoință” pentru a evita prelungirea blocajului politic. Cum arată aritmetica parlamentară și de ce contează voturile partidelor arabe Blocul politic al lui Netanyahu a obținut 53 de locuri, iar cel al lui Eisenkot 48. În acest context, partidele minorității arabe — care au câștigat un număr record de 19 mandate — pot deveni decisive pentru atingerea pragului de 61 de locuri necesar formării unei majorități. Totuși, Libertatea notează că unele partide din opoziție ezită să se bazeze pe sprijinul parlamentarilor arabi, iar Netanyahu a criticat dur scenariul unei majorități construite cu voturile acestora, susținând că listele arabe ar fi „furat” voturi. Pe acest fond, procurorul general al Israelului a cerut serviciului de securitate Shin Bet să prezinte stadiul investigației privind acuzații de fraudă electorală aduse partidelor arabe. Până acum, nu au fost prezentate dovezi care să susțină aceste acuzații, iar liderii arabi-israelieni le-au respins. Eisenkot l-a acuzat, la rândul său, pe Netanyahu și Likud că încearcă să orchestreze un „pogrom împotriva democrației”. Ce urmează: termenele pentru formarea guvernului Conform Constituției Israelului, candidatul desemnat de președinte are: 28 de zile pentru a forma guvernul; posibilitatea unei prelungiri de încă 14 zile. Dacă nu reușește, mandatul trece la un alt candidat; dacă nici atunci nu se formează un guvern, parlamentul poate propune un alt nume în termen de 21 de zile. În lipsa unei soluții, sunt declanșate noi alegeri. [...]
