Știri
Știri din categoria Externe
Benjamin Netanyahu spune că războiul cu Iranul nu e încheiat, iar miza rămasă este „retragearea” uraniului îmbogățit, potrivit HotNews, care citează un extras dintr-un interviu acordat postului CBS. Mesajul indică faptul că, din perspectiva Israelului, obiectivul operațional se mută de la lovituri militare la controlul efectiv al materialelor nucleare și al infrastructurii de îmbogățire.
Netanyahu a afirmat că războiul „a permis îndeplinirea multor lucruri”, dar „nu s-a terminat”, deoarece „rămân încă materiale nucleare – uraniu îmbogățit – care trebuie retrase din Iran”. În aceeași logică, premierul israelian a spus că mai există și „instalații de îmbogățire” care trebuie „destructurate”.
Întrebat cum ar putea fi „extras” uraniul din Iran, Netanyahu a răspuns că Israelul ar urma să meargă „acolo” și să îl ia.
„O să mergem acolo şi o să-l luăm.”
Dincolo de retorică, declarația mută accentul pe o chestiune concretă: cine și cum ar putea pune mâna pe stocurile de uraniu îmbogățit și cum ar fi neutralizate instalațiile de îmbogățire. În termeni operaționali, asta sugerează că Israelul condiționează ideea de „final” al războiului de o acțiune fizică asupra materialelor și infrastructurii, nu doar de degradarea lor prin atacuri.
Netanyahu a legat această posibilă acțiune de un eventual acord și de o implicare americană, invocând o discuție cu președintele Donald Trump.
„Dacă ajungem la un acord, o să mergem acolo şi o să-l luăm. De ce nu? E cea mai bună soluţie.”
HotNews relatează că declarațiile provin dintr-un extras al interviului difuzat duminică. Nu sunt oferite detalii despre cadrul unui posibil „acord”, despre mecanismul concret de „retrageare” a uraniului sau despre calendar, astfel că rămâne neclar în ce condiții ar putea fi implementată o astfel de operațiune și cine ar participa efectiv.
Recomandate
SUA și Iranul reiau canalul de negociere prin Qatar, cu miza directă pe sancțiuni și fluxurile de petrol prin Strâmtoarea Hormuz , în discuții separate programate luni sau marți, potrivit The Jerusalem Post , care citează un oficial informat despre negocieri. Mediatorii qatarezi ar urma să discute separat, la New York, cu ministrul iranian de Externe Abbas Araghchi și cu partea americană, a declarat pentru Reuters oficialul, sub protecția anonimatului. Araghchi a rămas la New York după participarea la Adunarea Generală a ONU , însă nu era clar cine va reprezenta SUA în întâlnirile cu mediatorii. Ce se negociază: o versiune „amendată” a planului iranian pe șapte zile Potrivit aceleiași surse, discuțiile sunt așteptate să se concentreze pe o versiune modificată a unei propuneri pe șapte zile prezentate de Iran săptămâna trecută, în marja Adunării Generale a ONU. Planul iranian, așa cum este descris în material, include: încetarea tuturor ostilităților în Iran și Liban; deblocarea unor active iraniene în valoare de „miliarde de dolari”; încetarea sancțiunilor asupra petrolului iranian; ridicarea blocadei americane asupra porturilor iraniene. În schimb, Teheranul ar permite redeschiderea Strâmtorii Hormuz, iar cele două părți ar relua discuțiile privind programul nuclear al Iranului. Pozițiile publice: Trump spune „nu”, dar lasă ușa deschisă pentru noi runde Președintele SUA Donald Trump a declarat sâmbătă că a respins propunerea Iranului, afirmând că Teheranul își dorește un acord rapid din cauza presiunii economice „paralizante”. Totuși, el a spus duminică pentru Axios că se așteaptă ca negociatorii americani să participe la noi discuții în această săptămână. De partea iraniană, Araghchi a afirmat duminică faptul că mediatorii nu au transmis oficial Teheranului o respingere din partea SUA și că Iranul așteaptă o poziție „definitivă” a Washingtonului înainte de a decide pașii următori. „Condițiile noastre sunt clare, iar orice pas către redeschiderea Strâmtorii Hormuz este condiționat de îndeplinirea acestor condiții”, a spus el, adăugând că doar o soluție negociată poate rezolva impasul. De ce contează: Strâmtoarea Hormuz rămâne pârghia cu impact imediat asupra pieței Chiar dacă discuțiile sunt descrise ca fiind indirecte și separate, miza operațională imediată este legată de accesul prin Strâmtoarea Hormuz și de regimul sancțiunilor asupra petrolului iranian. Următorul punct de urmărit este dacă SUA vor confirma oficial, prin mediatori, poziția față de propunerea iraniană și cine va reprezenta Washingtonul în întâlnirile de la New York. [...]
Respingerea de către Trump a armistițiului propus de Iran prelungește riscul de șoc pe piața energiei , într-un moment în care Strâmtoarea Hormuz rămâne practic blocată, iar costurile politice și economice ale conflictului cresc pentru ambele părți, potrivit Al Jazeera . Donald Trump a spus sâmbătă că respinge propunerea Teheranului de a opri războiul și de a redeschide Hormuz, argumentând că Iranul „pierde foarte rău” și că vrea un acord, dar „acel acord nu ar fi acceptabil”. Duminică, ministrul iranian de externe Abbas Araghchi a declarat că Iranul a văzut reacția inițială a lui Trump, însă nu a primit încă un răspuns prin intermediari; Qatar ar fi avut un rol de mediere în discuții purtate în marja Adunării Generale a ONU de la New York. Ce cerea Iranul și de ce contează pentru fluxurile de energie Propunerea iraniană, descrisă ca un plan pe șapte zile, includea o succesiune de pași care ar fi legat redeschiderea Strâmtorii Hormuz de concesii economice și de securitate din partea SUA. Concret, Teheranul cerea: ridicarea blocadei navale asupra porturilor iraniene; renunțarea la sancțiuni privind vânzările de petrol iranian; eliberarea a circa 12 miliarde de dolari (aprox. 54 miliarde lei) din active iraniene înghețate; respectarea unui armistițiu regional mai larg, inclusiv în Liban și Yemen. În schimb, Iranul ar fi redeschis Hormuz și ar fi început negocieri cu Washingtonul pentru un acord final. Miza economică este directă: închiderea „esențială” a strâmtorii a perturbat fluxurile de petrol și gaze din statele din Golf, care depind de exporturile energetice pentru finanțarea bugetelor, notează publicația. De ce Casa Albă crede că poate „aștepta” un acord mai bun Experții citați de Al Jazeera spun că respingerea indică o strategie de negociere în care Washingtonul mizează pe faptul că presiunea economică asupra Iranului nu și-a epuizat efectele. Andreas Krieg (King’s College London) apreciază că Trump vede propunerea Teheranului mai degrabă ca pe un semn de slăbiciune decât ca pe o oportunitate care trebuie acceptată imediat. În acest cadru, administrația Trump ar fi intensificat presiunea prin: întărirea blocadei navale; sancțiuni care vizează veniturile Iranului din petrol; amenințarea cu sancțiuni secundare (adică penalizări pentru țări/companii terțe care fac afaceri cu Iranul); sancțiuni în domeniul aviației, menite să perturbe zborurile. Richard Weitz (NATO Defence College) a declarat că Washingtonul ar putea crede că poate „aștepta puțin și obține termeni mai buni”, inclusiv din cauza îngrijorărilor legate de ordinea pașilor propusă de Iran. Riscul politic și economic pentru SUA: prețuri mai mari și presiune electorală Așteptarea nu este lipsită de costuri pentru Trump, avertizează analiștii. Un sondaj Reuters/Ipsos din august (citat de Al Jazeera) indica faptul că 63% dintre americani se opun războiului SUA-Israel cu Iranul, iar 31% îl susțin. În plus, creșterea costurilor cu combustibilul și transportul poate alimenta nemulțumiri legate de costul vieții înaintea alegerilor de la mijloc de mandat din noiembrie. Mohamad Elmasry (Doha Institute for Graduate Studies) spune că oferta Iranului poate fi interpretată ca o încercare de a-i oferi lui Trump o cale către scăderea prețurilor la petrol și gaze înainte de vot, dar avertizează că Teheranul ar putea decide să „îl facă să plătească” pentru refuz, inclusiv prin escaladare în apropierea alegerilor. De ce prelungirea conflictului poate lovi și transportul maritim global Krieg avertizează că Trump ar putea confunda „durerea” economică a Iranului cu disponibilitatea de a capitula, iar presiunea suplimentară nu garantează concesii suplimentare. În schimb, Iranul ar putea crește costurile conflictului pentru adversari, inclusiv prin Hormuz, infrastructură regională și, potențial, Bab al-Mandeb (strâmtoare între Yemen și Cornul Africii). În acest context, Al Jazeera notează că importanța Bab al-Mandeb a crescut după ce houthiții aliniați Iranului și-au extins controlul asupra coastei yemenite la Marea Roșie, obținând acces „neîngrădit” la această rută îngustă, cu implicații pentru transportul maritim. Gruparea a anunțat deja o blocadă navală asupra navelor saudite în Marea Roșie, după ce Riadul a început să folosească ruta ca alternativă pentru exporturile sale de petrol. Ce urmează: un conflict „prelungit” și o negociere pe termen Ross Harrison (Middle East Institute) apreciază că Teheranul ar putea fi acum „mai puțin îngrijorat” să nu exagereze și mai preocupat să nu pară dispus la compromisuri prea devreme. Într-un interviu difuzat sâmbătă de Al Jazeera, președintele iranian Masoud Pezeshkian a spus că Iranul nu mai are încredere în negocierile cu Washingtonul după atacuri în timpul rundelor anterioare și sancțiuni ulterioare: „Nu avem nicio încredere în partea americană și nu știm pe ce bază se poate ajunge la o înțelegere cu ea.” Concluzia experților citați este că „prelungirea” conflictului este scenariul cel mai probabil: ambele părți ar avea nevoie de un acord, dar fiecare crede că timpul îi va îmbunătăți poziția de negociere. Pentru piețele de energie și transport, asta înseamnă menținerea riscului de perturbări și a presiunii asupra prețurilor atât timp cât Hormuz rămâne un punct de blocaj. [...]
Refuzul lui Donald Trump de a accepta planul Iranului pentru deblocarea Strâmtorii Ormuz menține incertitudinea asupra unei rute maritime strategice , în condițiile în care Washingtonul contestă explicit că Teheranul ar avea control asupra pasajului, potrivit Euronews . Propunerea iraniană a fost transmisă Statelor Unite în timpul negocierilor indirecte de la New York, desfășurate săptămâna aceasta la ONU. Teheranul nu a făcut public conținutul documentului, dar a susținut că aplicarea lui ar permite redeschiderea rutei maritime în șapte zile. Donald Trump a declarat că respinge oferta și a susținut că SUA au „control total” asupra Strâmtorii Ormuz. „Resping propunerea lor. Vor să încheie un acord prin care să deschidă imediat strâmtoarea, pentru că pierd rău de tot. (...) Avem control total asupra Strâmtorii Ormuz. (...) acest acord nu poate fi acceptat.” Ce cere Iranul și cum își justifică planul „în șapte zile” Ministrul iranian de Externe, Abbas Araghchi , a afirmat că Iranul a transmis un „plan concret” prin intermediul Qatarului și că reluarea traficului maritim normal ar fi posibilă în termen de șapte zile, dacă sunt îndeplinite condițiile cerute de Teheran. Iranul nu a detaliat public aceste condiții. „Iranul a transmis Statelor Unite, prin intermediul Qatarului, un plan concret pe șapte zile. Dacă sunt îndeplinite condițiile necesare, strâmtoarea poate fi redeschisă (...) Alegerea aparține acum Statelor Unite.” În aceeași declarație, Araghchi a spus că Iranul „nu acceptă constrângerea, amenințările sau intimidarea” și că nu va renunța la „drepturile sale suverane sub presiune”. Poziția Washingtonului: Iranul „nu controlează” strâmtoarea Un oficial american citat în material a indicat că, în pofida refuzului exprimat de Trump, discuțiile dintre Washington și Teheran continuă prin mediatori regionali, inclusiv pe dosarul nuclear. În plus, potrivit unei surse citate de publicația Axios (menționată de Euronews), negociatorii americani le-ar fi transmis omologilor iranieni că Teheranul nu controlează calea navigabilă strategică și, „prin urmare, nu poate ridica pretenții” în legătură cu aceasta. Separat, înainte de respingerea oficială, Trump a publicat pe rețeaua sa de socializare o hartă în care Strâmtoarea Ormuz era redenumită „Strâmtoarea Trump”, ca semnal că nu intenționează să cedeze. [...]
Iran condiționează redeschiderea Strâmtorii Hormuz de un acord rapid, dar spune că nu mai are încredere în negocierile cu SUA , într-un moment în care ruta prin care trecea înainte de război circa o cincime din petrolul și gazele tranzacționate la nivel global rămâne principalul său instrument de presiune, potrivit Al Jazeera . Președintele iranian Masoud Pezeshkian a declarat, într-un interviu difuzat sâmbătă, că Teheranul „nu mai are încredere” în discuțiile cu Washingtonul, după ce runde anterioare de negocieri ar fi fost urmate de atacuri și sancțiuni. „Nu avem nicio încredere în partea americană și nu știm pe ce bază se poate ajunge la o înțelegere cu ea.” Miza economică: Hormuz, pârghia Iranului în război Pezeshkian și ministrul de Externe Abbas Araghchi au fost în această săptămână în SUA, la reuniunea liderilor mondiali organizată de ONU, unde au prezentat o propunere care ar urma să ducă la încetarea luptelor în războiul SUA–Israel cu Iranul și la deblocarea Strâmtorii Hormuz în termen de șapte zile. Conform planului descris de Araghchi, „pașii inițiali” ar dura patru-cinci zile, strâmtoarea ar fi redeschisă în ziua a șasea, iar „în ziua a șaptea” ar începe discuțiile cu SUA pentru un acord final pe subiecte agreate reciproc, inclusiv programul nuclear al Iranului. Ce cere Teheranul și ce oferă în schimb În cadrul propunerii, Washingtonul ar urma să: ridice blocada navală asupra porturilor iraniene; renunțe la sancțiunile privind vânzările de petrol ale Iranului; elibereze aproximativ 12 miliarde de dolari (aprox. 54 miliarde lei) din active iraniene înghețate; respecte o încetare a focului la nivel regional, inclusiv în Liban și Yemen. În schimb, Iranul ar urma să redeschidă Strâmtoarea Hormuz, descrisă de Al Jazeera drept principala pârghie a Teheranului. Pezeshkian a mai spus că mediatorii Qatar și Pakistan transmit mesajele Iranului către Washington și că negocierile ar porni de la un memorandum de înțelegere (MoU) convenit în iunie, pe care SUA ar trebui să-și clarifice poziția, după ce acesta a expirat luna trecută. Teheranul neagă responsabilitatea pentru blocaj și leagă redeschiderea de negocieri Pezeshkian a respins ideea că Iranul ar fi responsabil pentru blocarea strâmtorii, afirmând că SUA „au închis rutele înaintea noastră” și calificând închiderea drept „un răspuns natural” când accesul Iranului este tăiat. El a susținut că ruta ar putea fi redeschisă pentru transportul comercial dacă negocierile ar duce la încheierea războiului. Separat, într-un material video NewsFeed al aceleiași publicații, Al Jazeera notează că declarațiile lui Pezeshkian au venit cu puțin timp înainte ca Donald Trump să respingă propunerea Iranului privind redeschiderea Strâmtorii Hormuz în șapte zile. [...]
Retragerea completă a trupelor SUA din Irak schimbă direct ecuația de securitate și riscul operațional din regiune , într-un moment în care Bagdadul spune că va marca plecarea printr-o „Zi a independenței”, potrivit HotNews . Un oficial guvernamental irakian a declarat pentru DPA (informație preluată de Agerpres) că armata americană și-a încheiat complet retragerea din Irak, inclusiv forțele combatante și trupele de sprijin logistic. DPA notează însă că informația nu a fost confirmată oficial, deocamdată, de Washington. Conform Pentagonului, în ultimii ani în Irak mai erau desfășurați în jur de 2.500 de militari americani, staționați la Erbil (Kurdistanul irakian), la o bază din apropierea aeroportului din Bagdad și în Zona Verde, cartierul guvernamental din capitală. Retragerea a fost convenită de SUA și Irak în 2024 . Context: de la campania anti-ISIS la escaladarea regională Trupele americane din Irak au participat la campaniile împotriva organizației teroriste Stat Islamic (ISIS) , lansate în 2014 de SUA și țări aliate. Gruparea a fost declarată învinsă militar în Irak în 2017 și în Siria în 2019, dar celule ale Statului Islamic rămân active și continuă să întreprindă sau să revendice atacuri ocazionale. În același timp, sursa arată că situația de securitate din Irak s-a deteriorat din nou după declanșarea războiului americano-israelian împotriva Iranului la sfârșitul lunii februarie. În ultimii ani, Washingtonul și Teheranul s-au confruntat repetat pe teritoriul Irakului, iar în contextul actualului conflict legat de Iran au avut loc sute de atacuri care au vizat instalații și trupe americane din Irak, precum și ținte aparținând forțelor kurde. Ce urmează: „Ziua independenței” și dosarul milițiilor DPA mai notează că este de așteptat ca Iranul și forțele aliniate cu el să salute retragerea trupelor americane. Irakul va organiza patru zile de sărbătoare oficiale începând de miercuri, când expiră oficial termenul-limită pentru retragerea americană. Evenimentul va fi celebrat drept „Ziua independenței”, iar instituțiile publice vor fi închise. În paralel, planul inițial prevedea ca milițiile puternice aliate cu Iranul să se dezarmeze și să fie integrate în aparatul de securitate al statului, în același timp cu retragerea SUA. Măsura anunțată de premierul Ali al-Saidi a fost însă amânată și ar urma să fie pusă în practică începând cu vara anului viitor. SUA și aliații lor au invadat Irakul în 2003 și l-au înlăturat de la putere pe Saddam Hussein. După retragerea din 2011, armata americană a revenit în 2014, la solicitarea guvernului irakian, pentru a lupta împotriva ISIS. [...]
Președintele ucrainean Volodîmîr Zelenskiy spune că Rusia ar putea primi încă 10.000 de militari nord-coreeni , într-un nou pas care ar adânci implicarea Phenianului în război și ar complica suplimentar calculele de securitate pentru regiune, potrivit Reuters . Zelenskiy a afirmat că pe teritoriul Rusiei se află deja „peste 8.000” de soldați nord-coreeni și că sunt în desfășurare pregătiri pentru dislocarea altor 10.000. El a invocat „date noi” și a spus, într-o postare pe X, că militarii „sunt selectați pentru instruire și dislocare ulterioară în Rusia”. Contextul estimărilor și miza operațională În august, Zelenskiy declara că până la 50.000 de soldați nord-coreeni ar putea fi trimiși să lupte de partea Rusiei și cerea Coreei de Sud sprijin pentru apărarea antiaeriană a Ucrainei. Seulul a anunțat în iulie un pachet de ajutor de 100 milioane de dolari (aprox. 450 milioane lei), care a exclus armele letale. Potrivit estimărilor ucrainene și sud-coreene citate de Reuters , Coreea de Nord a trimis din 2024 între 14.000 și 15.000 de militari pentru a sprijini Rusia, majoritatea fiind desfășurați în regiunea Kursk, pentru a ajuta la respingerea unei incursiuni ucrainene. Tensiuni Kiev–Seul pe tema prizonierilor Declarațiile lui Zelenskiy vin pe fondul unei dispute între Kiev și Seul, după ce liderul ucrainean a anunțat săptămâna trecută că Ucraina a transferat în Coreea de Sud doi soldați nord-coreeni capturați. Seulul și-a exprimat regretul, invocând un acord de confidențialitate privind transferul, și a protestat față de ceea ce a numit o declarație falsă a administrației prezidențiale ucrainene, care ar fi negat existența unui astfel de acord. Sprijin militar nord-coreean dincolo de trupe Reuters mai notează că Phenianul ar fi furnizat Rusiei milioane de proiectile de artilerie și mortar, precum și rachete balistice, sisteme de artilerie cu rază lungă și lansatoare multiple de rachete, potrivit evaluărilor ucrainene și independente. Informațiile privind noi dislocări rămân, în acest stadiu, la nivel de declarații și estimări prezentate de partea ucraineană, însă ele indică o posibilă creștere a sprijinului nord-coreean pentru efortul de război al Rusiei. [...]
