Știri
Știri din categoria Externe
Eșecul negocierilor SUA–Iran de la Islamabad readuce în discuție o posibilă blocadă navală în Strâmtoarea Ormuz, cu risc direct pentru fluxurile de petrol și costurile energetice globale, potrivit Jurnalul. Discuțiile s-au încheiat fără acord după 21 de ore, iar negociatorii americani au părăsit Pakistanul.
Vicepreședintele SUA, JD Vance, a spus că negocierile au eșuat deoarece Iranul ar fi refuzat condițiile privind renunțarea la dezvoltarea unei arme nucleare și la „instrumentele” care i-ar permite să obțină rapid o astfel de armă. Vance a precizat că a fost în legătură permanentă cu președintele Donald Trump și cu alți membri ai administrației.
„Dar simplul fapt este că trebuie să vedem un angajament afirmativ că nu vor căuta o armă nucleară și nu vor căuta instrumentele care le-ar permite să obțină rapid o armă nucleară. Acesta este obiectivul principal al președintelui Statelor Unite. Și asta am încercat să realizăm prin aceste negocieri”, a declarat JD Vance.
Teheranul a confirmat, la rândul său, că discuțiile s-au încheiat fără rezultat și a criticat cerințele „excesive” ale SUA. Potrivit postului iranian Press TV, punctele de dispută au inclus strategia nucleară și drepturile de trecere prin Strâmtoarea Ormuz.
În acest context, materialul citează evaluări potrivit cărora o „mișcare surpriză” a lui Trump ar putea fi o blocadă, prezentată ca instrument de presiune. Experții menționați susțin că o astfel de măsură ar putea „sufoca” economia iraniană și ar crește presiunea diplomatică asupra Chinei și Indiei prin limitarea accesului la o sursă importantă de petrol.
Articolul notează că portavionul USS Gerald Ford se află în Golful Persic, alături de USS Abraham Lincoln și alte unități navale. În același material este citată Rebecca Grant, expertă în securitate națională la Institutul Lexington, care a declarat pentru Just the News că Marina SUA ar putea controla ce intră și ce iese din strâmtoare „acum”.
Totodată, Donald Trump ar fi sugerat că opțiunea unei blocade totale este „pe masă” și, după eșecul negocierilor, a distribuit un articol de presă pe rețeaua sa Truth Social.
Informațiile sunt atribuite de Jurnalul publicației The Times of Israel, iar materialul este preluat de la Mediafax. Pentru moment, nu este indicat un calendar sau o decizie oficială privind o eventuală blocadă; rămâne, din datele prezentate, o opțiune discutată în spațiul public după eșecul negocierilor.
Recomandate
Un memorandum SUA–Iran ar putea debloca Strâmtoarea Ormuz și reduce riscul de șoc pe petrol , dar documentul negociat încă așteaptă aprobarea finală a președintelui Donald Trump, potrivit G4Media , care citează informații publicate de Axios . Negociatorii americani și iranieni ar fi convenit asupra unui memorandum de înțelegere pe 60 de zile, menit să prelungească încetarea focului și să deschidă o fereastră de negocieri privind programul nuclear al Iranului. Două surse americane și o sursă regională implicată în mediere au declarat pentru Axios că acordul este conturat, însă decizia politică „de vârf” nu este încă închisă, în special la Washington. Potrivit informațiilor, termenii ar fi fost stabiliți în mare parte până marți, iar oficiali americani susțin că Iranul ar fi transmis ulterior că are aprobările necesare și este pregătit să semneze. Teheranul nu a confirmat public acest lucru. În paralel, negociatorii americani i-au prezentat lui Trump detaliile, însă acesta nu ar fi semnat imediat și ar fi cerut câteva zile pentru a se gândi. Ce ar schimba memorandumul în Strâmtoarea Ormuz Miza imediată, cu impact direct asupra fluxurilor comerciale și a pieței energetice, este regimul de navigație prin Strâmtoarea Ormuz. Conform oficialilor americani citați: memorandumul ar stipula că navigația va fi „nerestricționată”, definită ca absența taxelor și a hărțuirilor; Iranul ar urma să îndepărteze toate minele din strâmtoare în termen de 30 de zile; blocada navală a SUA ar urma să fie ridicată, însă „proporțional” cu reluarea transportului comercial. Dosarul nuclear și sancțiunile, împinse în negocieri de 60 de zile Documentul ar include angajamentul Iranului de a nu dezvolta o armă nucleară, iar primul subiect de negociere în perioada de 60 de zile ar urma să fie eliminarea uraniului înalt îmbogățit al Iranului, potrivit acelorași oficiali. În plus, SUA s-ar angaja să discute ridicarea sancțiunilor și deblocarea fondurilor iraniene înghețate, ca parte a negocierilor. Memorandumul ar include și discuții despre un mecanism care să permită Iranului să înceapă să primească bunuri și ajutor umanitar. Semnarea memorandumului ar fi, potrivit sursei citate, cel mai important pas diplomatic de la începutul războiului, însă un acord final care să răspundă cererilor lui Trump privind programul nuclear ar necesita în continuare negocieri „intense”. [...]
O nouă ieșire publică a lui Donald Trump ridică riscuri de confuzie diplomatică într-o zonă-cheie pentru comerțul global cu energie , după ce, într-o ședință de cabinet la Casa Albă, a amenințat că va „spulbera” Omanul, deși sultanatul este aliat al Statelor Unite, potrivit Libertatea . Declarația a venit când Trump a fost întrebat despre un scenariu în care controlul asupra Strâmtorii Ormuz ar urma să fie exercitat în egală măsură de Oman și Iran. El a respins ideea și a spus că strâmtoarea va rămâne deschisă tuturor, insistând că sunt „ape internaționale” care vor fi supravegheate, dar „nimeni nu o va controla”. În acest context, a rostit însă amenințarea la adresa Omanului, pe care publicația o descrie ca rezultat al unei confuzii cu Iranul. De ce contează: Strâmtoarea Ormuz, un punct critic pentru fluxurile de energie Miza depășește episodul de comunicare: Strâmtoarea Ormuz este una dintre cele mai sensibile rute maritime din lume, iar orice escaladare verbală sau ambiguitate privind controlul și securitatea ei poate alimenta tensiuni regionale și incertitudine în piețele energetice. În material se menționează explicit că Trump a exclus ideea unui control împărțit și a susținut menținerea deschiderii strâmtorii pentru navigație. A doua confuzie: Iran amestecat cu Venezuela În aceeași intervenție, Trump a afirmat că economia SUA rămâne solidă „în ciuda conflictului cu Venezuela”, adăugând că această țară „nu mai are marină” și „nu mai are forțe aeriene”. Potrivit AFP, citată de Libertatea , formulări de acest tip sunt folosite de obicei de Trump pentru a se referi la Iran, ceea ce a alimentat din nou confuzia. Context: un șir de erori publice și discuții despre starea de sănătate Libertatea notează că nu este prima dată când Trump face astfel de greșeli, amintind episoade anterioare în care ar fi confundat Albania cu Armenia sau Islanda cu Groenlanda. Tot marți, el a declarat că examinarea sa medicală periodică a decurs „perfect”, pe fondul intensificării discuțiilor publice despre starea sa de sănătate. [...]
Donald Trump ridică miza în negocierile cu Iranul și condiționează orice acord de concesii fără ridicarea sancțiunilor , semnal care poate prelungi tensiunile din regiune și menține riscurile pentru fluxurile comerciale prin Strâmtoarea Ormuz , potrivit Digi24 . Într-o ședință de cabinet, Trump a spus că nu se grăbește să încheie un acord și a respins ideea că ar fi constrâns de costul politic intern al conflictului, afirmând că „nu-i pasă de alegerile de la jumătatea mandatului” din noiembrie, când miza este controlul asupra Congresului. El a susținut că Iranul ar încerca să tragă de timp în speranța unei slăbiri politice a sa, dar că această strategie „nu va da roade”. Președintele american a afirmat că SUA ar putea ajunge „în curând” la un acord pentru a pune capăt conflictului, însă a avertizat că administrația nu este încă mulțumită de termeni și că este dispusă să reia luptele dacă nu obține condițiile dorite. Sancțiunile rămân, chiar și cu predarea uraniului Trump a mai declarat, într-un interviu telefonic pentru PBS News , că Iranul nu va beneficia de ridicarea sancțiunilor dacă renunță la stocul de uraniu puternic îmbogățit, respingând explicit această posibilitate. Dispută pe „memorandumul” apărut în presa iraniană Casa Albă a respins informațiile apărute în presa de stat iraniană despre un proiect de memorandum de înțelegere, pe care l-a calificat drept „complet fabricat”. Potrivit materialului, presa iraniană a susținut că documentul ar cere retragerea forțelor americane din vecinătatea Iranului și ridicarea blocadei asupra porturilor iraniene. În același context, oficiali americani au declarat că Trump ar fi dispus să ridice blocada dacă Iranul permite navelor comerciale să tranziteze Strâmtoarea Ormuz. O purtătoare de cuvânt a Casei Albe, Olivia Wales, a spus că președintele va accepta doar un acord care „trebuie să garanteze că Iranul nu va putea avea niciodată o armă nucleară”. De ce contează Mesajul că Washingtonul nu leagă concesiile nucleare de relaxarea sancțiunilor și că rămâne deschis la reluarea luptelor indică o negociere mai dură, cu potențial de prelungire a incertitudinii în jurul securității maritime și a tranzitului comercial printr-un punct critic precum Strâmtoarea Ormuz. În lipsa unor termeni agreați, riscul de escaladare rămâne, iar un calendar clar pentru un acord nu este conturat în informațiile prezentate. [...]
Concentrarea de forțe navale americane în Caraibe ridică presiunea operațională asupra Pentagonului , pe fondul unor misiuni prelungite care, potrivit Antena 3 , ar putea permite SUA să acționeze rapid împotriva Cubei dacă președintele Donald Trump ar da undă verde finală. Potrivit relatării, Pentagonul ar fi petrecut luni întregi poziționând trupe și armament pentru un posibil atac, după ce presiunile economice și politice nu ar fi reușit să răstoarne guvernul comunist de la Havana. În acest context, prezența întărită a Marinei SUA în regiune este descrisă ca fiind cea mai mare din lume în afara Orientului Mijlociu, ceea ce ar reduce timpul de reacție pentru o eventuală operațiune. Ce capabilități sunt deja în zonă Materialul indică o desfășurare care include atât platforme de lovire, cât și mijloace de supraveghere: grupul de atac al portavionului USS Nimitz , intrat în Caraibe în luna mai, împreună cu distrugătoare și crucișătoare capabile să lanseze rachete de precizie asupra țintelor de pe uscat; drone avansate și aeronave de supraveghere care ar fi „înconjurat” Cuba timp de luni, conform site-urilor de urmărire a zborurilor; nave amfibii și escortele USS Kearsarge , care transportă 2.500 de pușcași marini , aflate în largul coastei Virginiei și pregătite pentru o nouă desfășurare, cu posibilitatea de a înlocui nave care se întorc acasă. În același timp, sursa notează că, pentru o invazie terestră de amploare, Pentagonul ar avea nevoie de trupe suplimentare. „Fereastra” de acțiune, limitată de uzura flotei și a echipajelor Un element central al analizei este constrângerea de timp: mai multe dintre cele mai mari nave de război desfășurate în vară se apropie de 10 luni pe mare , peste intervalul obișnuit de șase–șapte luni . Această prelungire ar alimenta îngrijorări privind suprasolicitarea echipajelor și ar pune presiune pe o forță navală care, potrivit textului, derulează și o blocadă a navelor iraniene în Golful Persic . Un oficial din domeniul apărării, citat sub protecția anonimatului, avertizează că desfășurările consecutive lungi se acumulează și complică recondiționarea și reparațiile după revenirea navelor. Context politic și semnale publice În material este citat și secretarul de stat Marco Rubio , care a susținut că situația Cubei reprezintă un risc de securitate pentru SUA: „Cuba se află în mare pericol. A avea un stat eșuat la 90 de mile de țărmurile noastre reprezintă o amenințare la adresa securității naționale a Statelor Unite.” De asemenea, Mark Cancian, fost oficial al Pentagonului și analist senior la Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale, apreciază că prezența portavionului ar putea avea în primul rând rol de descurajare, dar ar putea fi folosită dacă ar fi necesar. El enumeră drept scenarii posibile lovituri aeriene pentru neutralizarea apărării antiaeriene sau țintirea conducerii. Casa Albă ar fi trimis întrebări Pentagonului, însă Marina a refuzat să comenteze desfășurările, iar Comandamentul Sudic al Forțelor Navale nu a răspuns unei solicitări de comentarii, potrivit articolului. Ce urmează, potrivit informațiilor disponibile Din datele prezentate, miza imediată nu este doar decizia politică, ci și sustenabilitatea operațională: menținerea unei prezențe navale mari pentru perioade peste normele uzuale poate reduce flexibilitatea de rotație a navelor și poate amplifica problemele de mentenanță și retenție a personalului. În lipsa unor poziții oficiale publice suplimentare, rămâne neclar dacă și în ce formă ar exista un calendar de decizie sau o schimbare de postură militară în perioada următoare. [...]
SUA au lovit din nou ținte militare în Iran, invocând protecția traficului prin Strâmtoarea Hormuz , într-un moment în care Washingtonul susține că armistițiul general din conflict „încă se menține”, potrivit Politico . Miza imediată este operațională și economică: securitatea unei rute maritime prin care trece aproximativ 20% din petrolul mondial. Loviturile aeriene au vizat un obiectiv militar de pe coasta sudică a Iranului, considerat o amenințare pentru forțele americane și pentru navigația comercială în Strâmtoarea Hormuz, a declarat un oficial american sub protecția anonimatului. În paralel, forțele SUA au doborât patru drone iraniene, despre care același oficial a spus că reprezentau, de asemenea, o amenințare. „Forțele SUA au lovit și o stație iraniană de control la sol în Bandar Abbas care era pe punctul de a lansa o a cincea dronă. Aceste acțiuni au fost măsurate, strict defensive și au avut ca scop menținerea armistițiului.” De ce contează: Hormuz, punct critic pentru petrol și transport maritim Atacurile vin în contextul negocierilor pentru încheierea campaniei militare comune SUA–Israel în Iran, conflict care, potrivit publicației, a dus la mii de morți și a împins în sus prețurile petrolului la nivel global. Chiar dacă Washingtonul descrie loviturile drept „defensive”, ele au loc într-o zonă cu sensibilitate ridicată pentru piețele energetice și pentru lanțurile logistice maritime. Politico notează că acesta este al doilea atac al SUA în Iran într-o săptămână. Luni, Washingtonul a anunțat „lovituri de autoapărare” în sudul Iranului asupra mai multor ținte, inclusiv lansatoare de rachete și ambarcațiuni iraniene care ar fi încercat să planteze mine în Strâmtoarea Hormuz. Semnal politic: Trump spune că „un acord ar putea fi atins”, dar lasă deschisă escaladarea Președintele Donald Trump a declarat miercuri că un acord „ar putea fi atins”, însă a sugerat că, în lipsa unei înțelegeri, SUA „vor trebui să termine treaba”, relatează Politico. Tot miercuri, Trump a respins o propunere care ar fi presupus ca Iranul și Omanul (descris ca facilitator important al discuțiilor din culise) să supravegheze traficul maritim prin Strâmtoarea Hormuz. Potrivit relatării, Trump a insistat că Iranul nu ar trebui să aibă control asupra acestei rute și a spus că își dorește ca SUA să „vegheze” asupra ei, tratând-o ca pe o zonă de apă internațională. [...]
Iranul încearcă să impună un control selectiv asupra traficului prin Strâmtoarea Ormuz , susținând că a permis tranzitul a 23 de nave în ultimele 24 de ore, dar că vasele „țărilor ostile” rămân blocate, potrivit Mediafax . Mesajul are o miză economică directă: Ormuz este o rută vitală pentru transportul de petrol și mărfuri, iar orice restricție sau incertitudine poate afecta fluxurile comerciale și costurile de transport. Iranul afirmă, prin agenția Mehr (citată de CNN), că navele – inclusiv petroliere, portcontainere și alte vase comerciale – ar fi trecut „după obținerea autorizației”, „în coordonare cu și sub protecția de securitate” a Marinei Corpului Gărzilor Revoluționare Islamice (IRGC). Totuși, informația nu a putut fi confirmată independent de serviciile de urmărire a navelor, inclusiv din cauza faptului că vasele care tranzitează strâmtoarea își dezactivează frecvent transponderele AIS (sistem automat de identificare), care transmit poziția. „Țările ostile”, vizate explicit de restricții Oficiali iranieni citați de postul public IRIB susțin că „navele aparținând unor «țări ostile» au interzisă trecerea” prin Strâmtoarea Ormuz. În același timp, Teheranul spune că va continua „cooperarea” cu statele care respectă „ordinul iranian”, semnalând o abordare diferențiată a accesului la această rută maritimă. IRGC a acuzat, într-o declarație citată în material, armata SUA pentru escaladarea insecurității în zonă: „Golful Persic este o întindere de apă aparținând națiunilor musulmane din regiune, iar agresiunea și provocările armatei teroriste americane sunt principala cauză a insecurității din aceste zile”. Context: negocieri SUA–Iran și disputa asupra „supravegherii” strâmtorii În paralel, președintele american Donald Trump a declarat că Strâmtoarea Ormuz va fi „deschisă tuturor” și că SUA o vor „supraveghea”, afirmând că acești termeni fac parte din negocierile cu Iranul. Materialul notează că, deși există „optimism” privind un acord propus SUA–Iran care ar putea crește traficul comercial, Teheranul pare să urmărească menținerea unui control mai strict asupra căii navigabile decât înainte de conflict. [...]
