Știri
Știri din categoria Externe
Marco Rubio se întâlnește vineri în Franța cu miniștrii de externe din G7, pentru discuții despre conflictul cu Iranul și războiul din Ucraina, potrivit News.ro, care citează AFP.
Departamentul de Stat american a anunțat că aceasta va fi prima deplasare externă a șefului diplomației SUA de la atacurile lansate de Statele Unite și Israel asupra Iranului, pe 28 februarie. Reuniunea are loc într-un context în care președintele Donald Trump a susținut că Washingtonul se află în negocieri cu Teheranul, afirmație pe care Iranul a respins-o, conform informațiilor din comunicatul citat.
Marco Rubio va aborda în special „situația din Orientul Mijlociu”, a declarat marți purtătorul de cuvânt al Departamentului de Stat, Tommy Pigott, într-un comunicat.
Discuțiile miniștrilor de externe din G7 sunt programate la Cernay-la-Ville, lângă Rambouillet, la aproximativ 50 de kilometri de Paris. Potrivit Departamentului de Stat, agenda include „războiul dintre Rusia și Ucraina, situația din Orientul Mijlociu și amenințările care planează asupra păcii și stabilității în lume”.
Franța deține în prezent președinția G7, grup care reunește cele mai puternice economii democratice: Statele Unite, Regatul Unit, Canada, Germania, Italia și Japonia. În acest cadru, miniștrii de externe ai G7 au cerut anterior Iranului „încetarea imediată și necondiționată” a atacurilor sale „nejustificate” împotriva țărilor din Orientul Mijlociu.
News.ro mai arată că Iranul a răspuns campaniei aeriene americano-israeliene prin atacuri în regiune, inclusiv asupra unor ținte militare occidentale, infrastructuri energetice și instalații civile, ceea ce a alimentat o creștere puternică a prețurilor mondiale la petrol și gaze, pe fondul blocării Strâmtorii Ormuz.
Recomandate
Franța avertizează Israelul să nu lanseze o ofensivă terestră în sudul Libanului , potrivit POLITICO , pe fondul intensificării operațiunilor militare și al deteriorării situației umanitare din zonă. Ministrul francez de Externe, Jean-Noël Barrot , a cerut marți autorităților israeliene să nu extindă campania militară în sudul Libanului, susținând că o operațiune terestră ar agrava criza. > „Îndemnăm autoritățile israeliene să se abțină de la astfel de operațiuni terestre, care ar avea consecințe umanitare majore și ar înrăutăți situația deja dramatică din țară”, a declarat Barrot într-un interviu pentru Agence France-Presse. Declarațiile vin în contextul în care ministrul israelian al Apărării, Israel Katz , a spus că vrea să ocupe sudul Libanului până la râul Litani, ceea ce ar însemna aproape o zecime din teritoriul libanez. Katz a invocat nevoia unei „zone tampon” împotriva tirurilor cu rachete ale Hezbollah. Barrot a lăudat, totodată, guvernul libanez pentru expulzarea ambasadorului Iranului, decizie pe care a numit-o „curajoasă”, după ce Hezbollah , sprijinit de Teheran, a lansat rachete spre Israel la începutul lunii martie. Oficialul francez a afirmat că Hezbollah a „târât țara… într-un război”, iar avertismentul său a urmat unei vizite în Liban și Israel, săptămâna trecută, în care a discutat cu interlocutori din ambele state despre riscurile escaladării. Mesajul Parisului se înscrie într-o poziționare mai fermă a unor lideri occidentali față de Israel. Într-o declarație comună de la mijlocul lunii martie, liderii din Canada, Franța, Germania, Italia și Regatul Unit au avertizat că o ofensivă terestră majoră ar avea „consecințe umanitare devastatoare” și ar putea prelungi conflictul, cerând o soluție politică. În pofida acestor apeluri, operațiunile Israelului în Liban au continuat, notează POLITICO: peste un milion de oameni din sudul Libanului ar fi fugit din calea noii ofensive, iar peste o mie de persoane, inclusiv aproximativ 100 de copii, ar fi fost ucise în urma loviturilor israeliene, care au vizat și capitala Beirut. Katz a mai spus că sute de mii de libanezi strămutați nu vor putea reveni în zonele de la sud de Litani până când „securitatea” nu va fi garantată, ceea ce ridică perspectiva unei strămutări prelungite și a unui control israelian extins în unele părți ale sudului Libanului. [...]
Administrația SUA încă evaluează reluarea testelor nucleare , potrivit Mediafax , care citează declarațiile unui oficial de rang înalt al Departamentului de Stat făcute marți, în fața Comitetului pentru Relații Externe al Senatului. Thomas DiNanno, subsecretar de stat pentru Controlul Armelor și Securitate Internațională, a spus că nu au existat discuții despre testele nucleare atmosferice. Statele Unite nu au mai efectuat un astfel de test din 1962, notează Reuters, citată de Mediafax. În schimb, DiNanno nu a exclus reluarea testelor nucleare subterane, ultimul test de acest tip al SUA fiind realizat în 1992. Declarațiile au venit în contextul întrebărilor despre implementarea directivei emise în octombrie de președintele Donald Trump privind reluarea testelor nucleare. „Nu am luat nicio decizie specifică privind modul sau forma pe care ar urma să o aibă un eventual program de testare”, a declarat oficialul. Potrivit relatării, oficialul a reiterat acuzațiile SUA că Rusia și China ar fi efectuat teste nucleare subterane. Moscova și Beijingul neagă aceste acuzații, iar unele analize independente le contestă, conform informațiilor prezentate. În esență, discuția despre un posibil program de testare include mai multe elemente distincte: absența unor discuții privind testele atmosferice; posibilitatea testelor subterane, fără o decizie deocamdată asupra formei programului; argumentul administrației că testarea ar conta în raport cu presupuse acțiuni ale altor puteri nucleare; avertismentele unor experți că reluarea testelor ar putea amplifica tensiunile internaționale și riscul unei noi curse a înarmării nucleare; poziția unor oficiali americani că testele ar întări postura SUA în negocieri strategice și ar avea efect de descurajare. Deocamdată, din declarațiile prezentate reiese că administrația americană se află în faza de evaluare, fără un calendar sau o decizie publică privind reluarea efectivă a testelor și fără detalii despre parametrii unui eventual program. [...]
Rusia a început să trimită petroliere cu petrol și gaz spre Cuba , în pofida embargoului impus de SUA, într-o mișcare care poate amplifica tensiunile dintre Moscova și Washington, potrivit Libertatea , care citează publicația sârbă Blic și „date din analize internaționale”. Conform datelor din industrie invocate de sursă, cel puțin două nave rusești au fost implicate în transporturi de energie către Cuba . Un petrolier încărcat cu aproximativ 100.000 de tone de țiței se îndreaptă către insulă și ar urma să ajungă la începutul lunii aprilie. O altă navă, cu circa 27.000 de tone de gaz natural lichefiat, și-a schimbat traseul către Venezuela; dacă livrarea va fi finalizată, ar fi prima aprovizionare de acest tip după cea din Mexic, de la începutul anului. Miza este ridicată pentru Havana, în condițiile în care Cuba se confruntă cu pene de curent, lipsă de combustibil și inflație în creștere, iar sistemul energetic este descris ca fiind aproape de colaps. În acest context, autoritățile caută soluții pentru menținerea funcționării economiei, iar orice flux suplimentar de combustibil are impact imediat. În paralel, articolul amintește și de modul în care Rusia ar încerca să ocolească sancțiunile prin așa-numita „flotă-fantomă” (nave folosite pentru transporturi de energie în afara circuitelor obișnuite de control și asigurare). O investigație realizată împreună de OCCRP , Delfi , Helsingin Sanomat și Important Stories susține că petrolierele ar naviga, de regulă, cu doi membri suplimentari ai echipajului: un mercenar Wagner și un agent al serviciului secret militar GRU. Pe fondul acestor transporturi, administrația americană ar fi transmis că va lua măsuri împotriva țărilor care continuă să trimită combustibil în Cuba, iar Donald Trump a avut declarații dure în ultimele zile. „Ar putea «prelua Cuba» și că va face «ce va dori» cu ea.” În același timp, Rusia își consolidează relațiile cu Iranul, iar Vladimir Putin a transmis mesaje de susținere pentru conducerea de la Teheran, afirmând că Rusia rămâne „un prieten de încredere și un partener loial”. Totodată, potrivit sursei, în Europa există îngrijorări că Moscova ar încerca să profite de tensiunile globale pentru a slăbi relațiile dintre SUA și Europa și pentru a-și extinde influența, inclusiv pe fondul efectelor asupra pieței energiei și al mutării atenției internaționale de la războiul din Ucraina. [...]
Mohammad Bagher Ghalibaf este evaluat de SUA ca posibil interlocutor în Iran , pe fondul recalibrării contactelor după escaladarea militară, potrivit Libertatea , care citează The Guardian . Deși în trecut a lansat amenințări la adresa Washingtonului, președintele Parlamentului iranian este descris acum la Casa Albă drept un potențial partener „de încredere” pentru discuții care ar putea contribui la încheierea războiului. Articolul îl prezintă pe Ghalibaf ca pe un „supraviețuitor” într-o ierarhie politică și de securitate afectată de ceea ce sursa numește o campanie de „bombardamente chirurgicale”. În această ecuație, administrația americană ar încerca să identifice o figură pragmatică, însă The Guardian avertizează că o astfel de așteptare ar putea fi înșelătoare, Ghalibaf fiind asociat mai degrabă cu un profil de „mână de fier” decât cu unul tehnocratic. Mohammad Bagher Ghalibaf s-a născut în 1961, la Mashhad, și are legături vechi cu Corpul Gărzilor Revoluționare Islamice (IRGC). În timpul războiului Iran-Irak a comandat o divizie a IRGC, iar ulterior a fost promovat în structurile de forță: a condus Divizia Aerospațială a IRGC (din 1997) și apoi poliția (din 2000). Textul mai notează că, în interiorul Gărzilor Revoluționare, a condus și brațul de construcții al organizației, un detaliu invocat în contextul ideii că ar avea experiență în proiecte de infrastructură și dezvoltare. În plan politic, Ghalibaf a fost primar al Teheranului între 2005 și 2017, perioadă în care au apărut acuzații de corupție, fără ca el să ajungă în fața instanței, conform relatării. Susținătorii săi îi atribuie proiecte de dezvoltare urbană, inclusiv extinderea metroului, iar un portret din 2008 din New York Times îl descria drept „modernizator autoritar”, după ce vorbise la forumul economic de la Davos despre deschiderea Iranului către investiții străine. În același timp, articolul menționează decizii cu componentă conservatoare socială, precum ordinul din 2013 ca anumite posturi ocupate de femei în administrația municipală să fie înlocuite cu bărbați. Un element central al profilului său rămâne asocierea cu reprimarea protestelor. Într-o înregistrare audio apărută ulterior pe rețelele sociale, Ghalibaf a spus că a participat la suprimarea protestelor studențești din 1999 și a afirmat: „Am fost printre cei care au bătut oameni pe stradă și sunt mândru de asta. Nu mi-a păsat că eram un comandant de rang înalt”. Textul mai arată că el a susținut o linie dură și în 2022, la protestele „Femeie, Viață, Libertate”, iar la începutul lui 2026 a catalogat protestele pe fondul crizei economice drept o „cvasi-lovitură de stat” și „terorism”. Pe lângă trecutul din aparatul de securitate, imaginea publică a lui Ghalibaf a fost afectată și de acuzații privind cheltuieli extravagante ale familiei sale. În campania prezidențială din 2024, au circulat relatări despre cumpărături la Istanbul făcute în 2022 de soția, fiica și ginerele său, inclusiv informația vehiculată că ar fi achiziționat două apartamente în valoare de 1,6 milioane de dolari. Ghalibaf a respins acuzațiile, susținând că este ținta unei campanii de denigrare și că s-a opus acelei călătorii. [...]
Pakistan își consolidează poziția ca potențial mediator în conflictul din Iran , bazându-se pe relațiile apropiate cu președintele american Donald Trump și pe reputația sa de jucător neutru cu legături de lungă durată cu Republica Islamică Iran, informează Reuters . Dacă discuțiile vor avea loc, Pakistan ar putea să-și crească importanța pe scena internațională, similar cu rolul său în deschiderea diplomatică secretă care a condus la vizita președintelui american Richard Nixon în China în 1972. În ultimul an, Pakistanul a dezvoltat relații cu administrația Trump prin diplomație abilă și acorduri în domeniul criptomonedelor. Țara menține contacte directe atât cu Washingtonul, cât și cu Teheranul, într-un moment în care majoritatea altor state nu au astfel de canale deschise. Pakistanul ar beneficia și de încheierea războiului, având în vedere că este casa celei de-a doua mari populații de musulmani șiiți din lume, după Iran. Războiul din Iran, început pe 28 februarie, a provocat proteste în Pakistan și a generat temeri privind extinderea conflictului în regiune. Pakistanul, care se confruntă cu o insurgență a talibanilor afgani, a suferit și din cauza întreruperilor de aprovizionare cu combustibil cauzate de conflictul din Iran. Adam Weinstein, director adjunct al programului pentru Orientul Mijlociu la Quincy Institute, a declarat pentru Reuters că Pakistanul are o credibilitate neobișnuită ca mediator, menținând relații de lucru cu ambele părți implicate. Consolidarea relațiilor cu Trump Șeful armatei pakistaneze, feldmareșalul Asim Munir, a construit o relație strânsă cu Trump pentru a repara ani de neîncredere. Pakistanul s-a alăturat Consiliului pentru Pace al lui Trump după ce Munir a zburat la Davos pentru a se întâlni cu președintele american în ianuarie. De asemenea, Pakistanul a încheiat un acord cu o afacere în domeniul criptomonedelor legată de familia Trump pentru a utiliza moneda stabilă USD1 în plăți transfrontaliere. Pakistanul a fost implicat în diplomația pentru încheierea conflictului din Iran încă de la începutul acestuia, trimițând cel puțin șase mesaje între SUA și Iran. Premierul pakistanez Shehbaz Sharif a confirmat oferta de discuții, iar oficiali din ambele țări ar putea să se întâlnească la Islamabad până la sfârșitul săptămânii. Relațiile cu Teheran Kamran Bokhari, cercetător senior la Middle East Policy Council din Washington, a afirmat că Pakistanul este cel mai puțin adversar vecin al Iranului, menținând în același timp legături strânse cu Arabia Saudită și fiind de încredere pentru Washington. Pakistanul împărtășește o graniță sensibilă cu Iranul în provincia Balochistan, unde a avut loc o insurgență de lungă durată. Iranul ar putea percepe Pakistanul ca fiind mai neutru decât alți mediatori potențiali. Spre deosebire de statele din Golf, cum ar fi Qatarul, Pakistanul nu găzduiește baze militare americane și este o putere militară de sine stătătoare. "Pakistanul găzduind discuții între SUA și Iran reprezintă o îmbunătățire semnificativă a poziției strategice a Islamabadului", a declarat Kamran Bokhari pentru Reuters. "După decenii de a fi un stat problematic, Pakistanul pare să redevină un aliat major al Americii în Asia de Vest." Acordul de apărare mutuală al Pakistanului cu Arabia Saudită, semnat în septembrie, obligă ambele țări să se ajute reciproc, ceea ce a influențat calculele diplomatice. Ministrul de externe pakistanez Ishaq Dar a declarat că a reamintit Iranului de acest pact și încearcă să medieze cu Teheranul. Surse de securitate din Pakistan au afirmat că Islamabadul este obligat de pact, dar lucrează pentru a evita implicarea în conflict prin discuțiile sale neoficiale cu Iranul. [...]
Guvernul și Banca Mondială au discutat rolul României în reconstrucția Ucrainei potrivit Mediafax , în cadrul unei conferințe organizate marți, la Palatul Victoria, pe tema „Consolidarea rolului României în procesul de redresare și reconstrucție a Ucrainei”. Ce s-a discutat la Palatul Victoria și de ce contează Evenimentul a reunit reprezentanți ai instituțiilor statului, ai mediului asociativ și ai sectorului privat, pentru a analiza „oportunitățile și responsabilitățile” României în sprijinirea Ucrainei, în contextul internațional actual. Conform comunicatului citat de Mediafax, discuțiile au vizat evaluările privind nevoile de reconstrucție și modernizare ale Ucrainei, precum și modalitățile prin care România își poate consolida contribuția în sectoare considerate strategice, inclusiv prin valorificarea poziției geografice și economice. „România continuă să fie un partener solid al Ucrainei, motiv pentru care ne dorim să participăm activ în programul de redresare și reconstrucție.” Mesajele Guvernului și ale Băncii Mondiale despre implicarea companiilor Mihai Jurca, șeful Cancelariei prim-ministrului și reprezentant special al României pentru reconstrucția Ucrainei, a spus că Guvernul urmărește o acțiune coordonată la nivel național și local, pentru a consolida implicarea instituțiilor publice și pentru a facilita accesul companiilor românești pe piața ucraineană. El a vorbit și despre conturarea „unei viziuni concrete” și a „unui calendar de acțiuni”, în contextul consolidării fiscale și al avantajului de proximitate. Anna Akhalkatsi, director al Băncii Mondiale pentru Uniunea Europeană, a apreciat implicarea României în sprijinul Ucrainei de la începutul conflictului și a indicat potențialul companiilor românești în procesul de reconstrucție. Ea a enumerat domenii precum construcțiile, energia, logistica și serviciile digitale și a spus că Grupul Băncii Mondiale este pregătit să sprijine România în valorificarea avantajului competitiv. Energie, transporturi și instrumente de finanțare menționate la conferință Un reprezentant al Ministerului Energiei a afirmat că România poate contribui la creșterea securității energetice regionale, prin producția de gaze din Marea Neagră și prin capacitatea de stocare a Ucrainei. Tot el a menționat extinderea sprijinului ca partener comercial în tranzacționarea energiei electrice și interconectarea regională, inclusiv prin dezvoltarea a două linii electrice aeriene. Ministerul Transporturilor a prezentat, la rândul său, priorități legate de modernizarea infrastructurii feroviare și rutiere, deschiderea de noi puncte de trecere a frontierei, dezvoltarea portului Constanța și creșterea capacității de tranzitare pe canalul Sulina. În zona de finanțare, Guvernul a indicat că, pentru demararea proiectelor de investiții, sunt avute în vedere mai multe opțiuni, între care: fondurile de coeziune; programul East-Invest; o serie de platforme ale Băncii Mondiale. La conferință au participat oficiali guvernamentali, reprezentanți ai agențiilor regionale, ai patronatelor și ai mediului de afaceri, cu obiectivul de a defini o strategie de implicare a României în sprijinul reconstrucției Ucrainei. [...]
