Știri
Știri din categoria Externe
Ambasadorul Israelului în SUA susține că există „un interes comun” cu Libanul pentru a reduce influența Hezbollah, după discuții cu omologul său libanez, potrivit Al Jazeera.
Yechiel Leiter, ambasadorul Israelului la Washington, a declarat că aceste discuții ar fi scos la iveală „o dorință reciprocă” de a „subjuga” Hezbollah, sugerând o convergență de poziții între cele două părți pe tema grupării șiite susținute de Iran, actor central în ecuația de securitate de la granița israeliano-libaneză.
„Am descoperit astăzi că suntem de aceeași parte a ecuației.”
Materialul nu oferă detalii despre cadrul discuțiilor, nivelul de reprezentare al părții libaneze sau eventuale măsuri concrete care ar urma să decurgă din această „aliniere” descrisă de diplomat. În lipsa acestor elemente, impactul practic rămâne, deocamdată, neclar.
Recomandate
Șase nave comerciale au fost întoarse din drum în primele 24 de ore ale blocadei navale americane asupra porturilor și coastelor Iranului , potrivit The Jerusalem Post , care citează o informare a Comandamentului Central al SUA (CENTCOM). Măsura ridică imediat riscurile operaționale pentru transportul maritim din zonă și amplifică incertitudinea pe o rută care susține o parte semnificativă din fluxurile globale de energie. CENTCOM a transmis că „nicio navă nu a reușit să treacă de blocada SUA”, iar șase nave comerciale au respectat indicațiile forțelor americane de a se întoarce pentru a reintra într-un port iranian de pe Golful Oman. Este prima raportare cu detalii despre efortul început cu o zi înainte, după ce președintele Donald Trump a ordonat blocada în urma eșuării discuțiilor de pace dintre SUA și Iran. Ce acoperă blocada și cum este aplicată Armata SUA a precizat că blocada, începută luni, se aplică doar navelor care merg către sau vin din Iran, incluzând toate porturile iraniene de la Golful Persic și Golful Oman. Potrivit declarației, aplicarea este „imparțială” față de navele tuturor statelor care intră sau ies din porturile și zonele de coastă iraniene. Pentru impunerea blocadei sunt implicați peste 10.000 de militari americani, peste o duzină de nave de război și zeci de aeronave, conform aceleiași informări. Riscul pentru operatori: interceptare, deviere, capturare Într-o notificare către navigatori transmisă luni, armata SUA a avertizat că orice navă care intră sau părăsește zona blocată fără autorizare poate fi „interceptată, deviată și capturată”. Notificarea mai arată că blocada ar include întreaga coastă a Iranului, însă transporturile umanitare — inclusiv alimente, medicamente și alte bunuri esențiale — ar urma să fie permise, sub rezerva inspecției. De ce contează: presiune pe piața energiei și pe tranzitul prin Strâmtoarea Hormuz Blocada se suprapune peste tensiunile generate de războiul de șase săptămâni dintre SUA și Iran și vine după prăbușirea negocierilor din weekend, context în care Trump a anunțat măsura, iar prețul petrolului a urcat din nou peste 100 de dolari pe baril (aprox. 460 lei). Publicația notează că blocada adaugă incertitudine privind tranzitul navelor prin Strâmtoarea Hormuz, un punct strategic prin care trece aproximativ o cincime din livrările mondiale de petrol și gaze. [...]
Blocada navală a SUA asupra porturilor iraniene riscă să scoată de pe piață peste un milion de barili de petrol și să împingă prețurile în sus , într-un moment în care Teheranul amenință cu extinderea conflictului la nivelul întregii regiuni a Golfului, potrivit Stirile Pro TV . Măsura americană este descrisă ca fiind deja în vigoare, iar miza imediată este traficul maritim din jurul Strâmtorii Ormuz , un punct-cheie pentru transporturile de energie. Teheranul consideră blocada o încălcare a suveranității și amenință cu atacarea porturilor din regiunea Golfului, în timp ce China – un cumpărător important de petrol iranian – a catalogat acțiunea drept „periculoasă” și „iresponsabilă”. Ce presupune blocada și cum ar urma să fie aplicată Publicația notează că este „prima zi completă” a blocadei proclamate de Donald Trump asupra navelor care încearcă să intre sau să plece din porturile iraniene. În același timp, patru vase cu legături cu Iranul, aflate sub sancțiuni, au traversat Strâmtoarea Ormuz, iar două dintre ele au legături și cu China. În material sunt prezentate și elemente despre modul de aplicare: atenția ar urma să se concentreze pe marile petroliere care pleacă din Insula Kharg, iar SUA ar folosi sateliți, drone și informații comerciale despre traficul maritim pentru a identifica navele care ies din porturile iraniene spre apele deschise. De ce contează economic: presiune pe piața petrolului și pe China Un efect direct invocat în material este reducerea ofertei de petrol: corespondentul CNN Nick Paton Walsh afirmă că blocada „scoate de pe piață peste un milion de barili de petrol iranian”, ceea ce „va duce probabil la creșterea prețurilor”. În aceeași logică, situația este prezentată ca o problemă majoră pentru China, descrisă drept un client important al Iranului. Beijingul a condamnat blocada, iar Ministerul de Externe chinez a avertizat că intensificarea desfășurării militare și acțiunile de blocadă ar amplifica tensiunile și ar afecta siguranța navigației în strâmtoare. Escaladare și calendar: termenul de 21 aprilie Teheranul denunță blocada ca „act de piraterie maritimă” și amenință că va răspunde lovind „toate porturile din regiunea Golfului” și că nu va mai permite „niciun fel de trafic în Golf”, potrivit materialului. Pe plan diplomatic, Stirile Pro TV menționează, citând NBC, că negocierile dintre SUA și Iran ar putea fi reluate în această săptămână. Donald Trump a lansat un nou avertisment pentru Teheran în contextul unui termen-limită: dacă nu se ajunge la un acord până pe 21 aprilie, când expiră armistițiul de două săptămâni. Ce se discută în negocieri, potrivit presei americane Potrivit New York Times, la discuțiile de la Islamabad, Teheranul ar fi propus suspendarea activității nucleare pentru o perioadă de până la cinci ani, idee respinsă de americani, care ar fi insistat pentru un moratoriu de 20 de ani. Publicația nu oferă detalii suplimentare despre stadiul negocierilor sau despre un posibil compromis. [...]
Războiul cu Iranul riscă să lovească în stabilitatea energetică globală și să ridice costurile de securitate în regiune, în condițiile în care Teheranul și-a consolidat poziția în Strâmtoarea Hormuz , pe unde trece „aproximativ 20%” din livrările mondiale de petrol, potrivit unei analize publicate de Al Jazeera . Textul susține că, la o lună și jumătate de la începutul conflictului, Israel nu a reușit să obțină o înfrângere decisivă a Iranului, în pofida sprijinului american, iar această evoluție ar fi întărit capacitatea Iranului de a proiecta putere în regiune. În plan economic, miza imediată este riscul de perturbare a fluxurilor de țiței și de creștere a primei de risc în prețurile energiei, într-un punct de tranzit critic precum Hormuz. De ce contează Hormuz și ce semnal transmite analiza Potrivit autorului, Iranul ar fi obținut un „câștig geopolitic” prin consolidarea controlului asupra Strâmtorii Hormuz. Chiar și fără a detalia mecanismele concrete, ideea centrală este că simpla percepție a unei poziții mai puternice a Teheranului într-un astfel de nod energetic poate amplifica volatilitatea pe piețele de petrol și poate schimba calculele de risc ale companiilor care depind de rutele din Golf. În același timp, analiza afirmă că războiul a scos la iveală dependența Israelului de sprijin extern: ar fi fost necesară implicarea directă a SUA pentru apărarea împotriva atacurilor cu rachete ale Iranului, în timp ce Israelul nu ar avea capacitatea independentă de a susține o ofensivă de amploare. În această lectură, limitările operaționale pot influența durata conflictului și, implicit, perioada în care riscul asupra transporturilor energetice rămâne ridicat. Implicații regionale: costuri de securitate și presiune pe alianțe Analiza argumentează că efectele depășesc confruntarea Israel–Iran și că acțiunile Israelului ar putea determina o schimbare de abordare la nivelul altor actori regionali, inclusiv un posibil val mai larg de rezistență. Pentru mediul economic, o astfel de dinamică înseamnă, de regulă, costuri mai mari de securitate, incertitudine pentru investiții și o probabilitate mai mare de episoade de întreruperi logistice. Autorul mai susține că fereastra de sprijin „necondiționat” al SUA pentru Israel s-ar putea îngusta, invocând schimbări în opinia publică americană și posibile efecte electorale la alegerile de la mijloc de mandat din 2026 și la ciclul electoral din 2028. Dacă sprijinul american devine mai condiționat, calculele strategice ale părților se pot modifica, cu potențialul de a prelungi incertitudinea regională. Contextul politic invocat: „Israel Mare” și logica escaladării În interpretarea autorului, înfrângerea Iranului ar fi văzută de elitele politice și de securitate israeliene ca un pas-cheie pentru un proiect mai amplu, denumit „Israel Mare”, descris ca o strategie ce urmărește nu doar extindere teritorială, ci și dominanță militară regională și o sferă de influență politică. Analiza trece în revistă elemente precum controlul asupra unor zone și aranjamente de securitate regionale, inclusiv integrarea Israelului în aria de responsabilitate a Comandamentului Central al SUA (CENTCOM) , menționând că acest pas ar fi facilitat operarea avioanelor israeliene în regiune prin acces la sisteme de identificare „prieten–inamic”. (Referința indicată în text: Defense News, link către materialul despre CENTCOM: https://www.defensenews.com/global/mideast-africa/2021/09/07/us-central-command-absorbs-israel-into-its-area-of-responsibility/ ) Notă: articolul este un text de opinie; evaluările privind intențiile și rezultatele strategice sunt prezentate ca interpretări ale autorului, nu ca fapte confirmate independent în material. [...]
Speranțele de reluare rapidă a negocierilor SUA–Iran au început să se vadă în prețul petrolului , care a scăzut marți dimineață pe fondul așteptărilor că un acord ar putea duce la redeschiderea Strâmtorii Ormuz , un coridor esențial pentru transportul de țiței, potrivit HotNews . Două persoane familiarizate cu discuțiile au declarat pentru NBC News că o nouă rundă de negocieri față în față între delegațiile Washingtonului și Teheranului ar putea avea loc chiar în această săptămână, după ce discuțiile conduse de vicepreședintele american JD Vance în Pakistan, în weekend, au eșuat în privința unui acord de pace care să pună capăt războiului. De ce contează Strâmtoarea Ormuz și dosarul nuclear Potrivit surselor citate de NBC News, două teme rămân puncte-cheie de blocaj: redeschiderea Strâmtorii Ormuz pentru libera circulație a navelor, în contextul în care forțele americane au lansat o blocadă care împiedică navele să intre sau să iasă din porturile iraniene; capacitatea nucleară a Iranului , în special îmbogățirea uraniului și gestionarea stocurilor existente. Un oficial american a declarat pentru NBC News că dialogul SUA–Iran continuă și că se înregistrează progrese în încercarea de a ajunge la un acord. Cerințele SUA și poziția Teheranului, potrivit surselor În discuțiile „maraton” de la Islamabad, SUA ar fi cerut Iranului o suspendare pe 20 de ani a îmbogățirii uraniului , în timp ce Teheranul ar fi acceptat trei până la cinci ani , o variantă pe care Donald Trump a spus că nu o consideră acceptabilă, potrivit uneia dintre surse. Washingtonul ar fi solicitat și înlăturarea uraniului puternic îmbogățit de pe teritoriul Iranului, însă Teheranul ar fi acceptat un „proces monitorizat de diluare” – adică amestecarea uraniului puternic îmbogățit cu uraniu natural sau mai puțin îmbogățit pentru a obține un material mai puțin puternic, conform celei de-a doua surse. Agenția Internațională pentru Energie Atomică (AIEA) a estimat că Iranul deține aproape 1.000 de livre de uraniu puternic îmbogățit (aprox. 453 de kilograme ), suficient pentru 11 arme nucleare , potrivit materialului citat. Iranul susține că programul său nuclear este pașnic și că nu urmărește obținerea unei arme nucleare. Presiune politică la Washington și semnale publice de la lideri HotNews notează că administrația de la Washington mizează pe succesul negocierilor și din rațiuni interne: sondajele ar indica o nemulțumire în creștere a alegătorilor americani față de conflict, pe fondul inflației și al scumpirii benzinei, în perspectiva alegerilor „midterms” din noiembrie. JD Vance a spus într-un interviu la Fox News că au existat „discuții constructive” cu Teheranul și că „mingea este de fapt în terenul” iranienilor. El a insistat că miza principală rămâne îmbogățirea uraniului: „Trebuie să scoatem materialul îmbogățit din Iran.” Donald Trump a declarat, la rândul său, că SUA au fost contactate „de oamenii potriviți” și că aceștia „doresc să ajungă la o înțelegere”. Context regional: discuții directe Israel–Liban, un eveniment rar În paralel, Israelul și Libanul poartă marți discuții directe la Washington, cu participarea șefului diplomației americane, Marco Rubio, potrivit unui oficial al Departamentului de Stat. Oficialul a spus că sunt primele discuții la nivel înalt dintre cele două părți din 1993. Hezbollah, susținut de Iran, a îndemnat guvernul libanez să renunțe la discuțiile de la Washington, în timp ce armistițiul de două săptămâni din conflict „pare să se mențină”, potrivit textului. Ce urmează Dacă întâlnirea directă SUA–Iran se confirmă „chiar din această săptămână”, miza imediată rămâne reducerea riscului de escaladare în zona Ormuz și conturarea unui compromis pe dosarul nuclear. Deocamdată, informațiile despre parametrii negocierii vin din declarații și surse familiarizate cu discuțiile, iar punctele de blocaj rămân nerezolvate. [...]
SUA iau în calcul reluarea negocierilor directe cu Iranul chiar săptămâna aceasta, pe fondul blocadei navale din Strâmtoarea Ormuz , o combinație care menține un risc ridicat pentru fluxurile energetice și transportul maritim din regiune, potrivit G4Media , care citează NBC News . Discuțiile ar urma să aibă loc în contextul în care tensiunile au escaladat după instituirea unei blocade navale americane asupra porturilor iraniene, dar ambele părți „au lăsat ușa deschisă” pentru dialog. La Washington, vicepreședintele JD Vance și președintele Donald Trump condiționează orice „acord istoric” de renunțarea totală a Teheranului la îmbogățirea uraniului. Miza: programul nuclear și condițiile impuse de SUA Principalul blocaj rămâne programul nuclear iranian. Conform surselor apropiate negocierilor de la Islamabad, SUA cer: o suspendare de 20 de ani a îmbogățirii uraniului; eliminarea completă a stocurilor de uraniu înalt îmbogățit din Iran. Iranul ar fi venit cu o contra-ofertă: o suspendare de 3 până la 5 ani și un proces monitorizat de „diluare” a uraniului (adică reducerea concentrației materialului îmbogățit), în locul exportării acestuia. Donald Trump a calificat deja oferta Teheranului drept „inacceptabilă”, iar JD Vance a întărit public poziția administrației într-un interviu pentru Fox News. „Trebuie să scoatem materialul îmbogățit din Iran și avem nevoie de un angajament ferm că nu vor dezvolta o armă nucleară.” Strâmtoarea Ormuz: libertatea de navigație, legată de un acord Un al doilea punct critic este libertatea de navigație în Strâmtoarea Ormuz, despre care materialul notează că a fost „practic golită” de blocada americană, navele fiind forțate să se întoarcă din drum. SUA condiționează ridicarea blocadei de un acord cuprinzător, în timp ce forțele armate iraniene acuză Washingtonul de „piraterie” și amenință porturile din regiune cu represalii. Ce știm despre stocurile de uraniu, potrivit AIEA Agenția Internațională pentru Energie Atomică (AIEA) estimează că Iranul deține aproape 450 kg de uraniu înalt îmbogățit, cantitate pe care o evaluează ca fiind suficientă pentru producerea a 11 arme nucleare. Teheranul susține că programul său este strict pașnic, în pofida faptului că facilitățile sale au fost ținta unor atacuri aeriene americane anul trecut. În acest stadiu, reluarea negocierilor este prezentată ca posibilă („ar putea avea loc”), fără un calendar confirmat public sau detalii despre formatul exact al întâlnirii. [...]
Germania ridică miza diplomatică în dosarul israeliano-palestinian , avertizând că o „anexare parțială de facto” a Cisiordaniei trebuie împiedicată, într-un mesaj care poate influența poziționările europene și discuțiile de securitate din regiune, potrivit G4Media . Cancelarul german Friedrich Merz a transmis că este „profund îngrijorat” de evoluțiile din teritoriile palestiniene și a spus că, într-o convorbire telefonică cu premierul israelian Benjamin Netanyahu , a subliniat că „nu trebuie să existe o anexare de facto a Cisiordaniei”. Mesajul a fost publicat de Merz pe rețeaua de socializare X. Mesajul Berlinului: anexarea „de facto” trebuie evitată În formularea folosită de cancelarul german, tema centrală este riscul unei schimbări de statut pe teren, fără o decizie formală, dar cu efecte echivalente unei anexări parțiale. În acest cadru, Merz indică explicit că a ridicat subiectul direct în dialogul cu Netanyahu. Linia de politică externă: presiune pe dezescaladare și protecția civililor Declarațiile lui Merz sunt susținute, conform aceleiași surse, de ministrul german de externe Johann Wadephul, care a discutat telefonic cu omologul său libanez Youssef Raggi. Wadephul a spus că „discuțiile directe dintre Israel și Liban ar putea constitui un prim pas important” către un viitor în care să fie respectate atât interesele de securitate ale Israelului, cât și „dreptul Libanului la integritate teritorială și suveranitate”. În același context, ministrul german a cerut încetarea atacurilor Hezbollah asupra Israelului și a susținut ca Libanul să își exercite „monopolul asupra folosirii forței” pe întreg teritoriul, inclusiv prin dezarmarea Hezbollahului. Totodată, Wadephul a afirmat că armata israeliană trebuie să protejeze populația civilă și infrastructura civilă. Contextul operațional: discuții Israel–Liban la Washington G4Media notează că Israelul a început atacurile asupra Libanului la scurt timp după războiul dintre SUA și Israel împotriva Iranului, izbucnit pe 28 februarie. De atunci, „peste 2.000 de persoane” au murit, iar „peste un milion” au fost strămutate. După un armistițiu mediat de Pakistan în războiul din Iran, Libanul și Israelul au convenit să poarte discuții, prima întâlnire fiind programată marți, la Washington. [...]
