Știri
Știri din categoria Externe
Libanul încearcă să obțină sprijin politic de la Washington, după luni de confruntări cu implicații regionale, pe fondul luptelor dintre Israel și Hezbollah, într-un context în care președintele american Donald Trump a promis ajutor, fără să ofere detalii, relatează Focus.
Președintele Libanului, Joseph Aoun, s-a întâlnit marți cu Trump la Casa Albă, în cadrul unei vizite de stat de patru zile. Aoun l-a numit pe Trump „un președinte grozav”, iar liderul american a răspuns în glumă că omologul libanez „poate avea acum totul” de la el.
În timpul vizitei, Trump a spus că vrea să ajute Libanul, însă nu a prezentat măsuri sau termene. În lipsa unor detalii, rămâne neclar dacă sprijinul ar urma să fie politic, financiar sau de securitate și ce condiții ar putea fi atașate.
Potrivit agenției Associated Press, citată de publicație, Libanul speră într-o „calmare pe termen lung” a situației, după luni de lupte între Israel și Hezbollah, grupare susținută de Iran.
Un obiectiv menționat este recâștigarea „controlului deplin” asupra zonelor ocupate din sudul Libanului, despre care articolul afirmă că sunt în prezent controlate de combatanți Hezbollah. Ce pași concreți ar urma să fie făcuți pentru acest obiectiv nu sunt precizați.
Recomandate
Ideea unei intervenții militare siriene în Liban ar putea destabiliza atât Libanul, cât și tranziția fragilă a Siriei , avertizează analiști citați de Al Jazeera , după ce președintele SUA Donald Trump a reluat la Casa Albă sugestia ca Siria să „facă ceva cu Hezbollah”. Trump a făcut declarațiile marți, la Washington, alături de președintele libanez Joseph Aoun, susținând că noul președinte sirian Ahmed al-Sharaa „ar dori să intervină” și că o astfel de mișcare „ar fi foarte eficientă”. Propunerea apare în contextul presiunilor SUA și Israelului asupra guvernului libanez pentru dezarmarea Hezbollah, grupare susținută de Iran. În ziua următoare, secretarul de stat Marco Rubio a temperat public perspectiva unei intervenții, spunând că Washingtonul încurajează autoritățile siriene să se concentreze pe „provocările interne” ale construirii unui stat. Rubio a indicat însă o direcție alternativă: securizarea frontierei cu Libanul pentru a limita circulația armelor și încercările de destabilizare. De ce ar fi „contraproductivă” o intrare a Siriei în Liban Bassel Doueik, cercetător pe teme politice și de securitate, spune că o intervenție militară în Liban pentru a sprijini dezarmarea Hezbollah ar fi „strategic contraproductivă” pentru noile autorități de la Damasc. Argumentul central: ar submina relația cu statul libanez și ar putea întări narațiunea internă a Hezbollah, care ar prezenta acțiunea ca „agresiune străină”, reîncadrând conflictul drept „rezistență” pentru suveranitatea Libanului. Riscul nu este doar politic. Nanar Hawach, analist senior pentru Siria la International Crisis Group, avertizează că o revenire militară siriană ar redeschide o rană istorică în memoria politică libaneză, după decenii de control sirian, și ar provoca rezistență inclusiv din partea comunităților anti-Hezbollah. La nivel regional, ar pune sub semnul întrebării ruptura Siriei de vechile tipare de ingerință și ar putea transforma din nou Siria într-un teatru al conflictelor regionale. Vulnerabilități interne în Siria și „rețeta pentru dezastru” O altă consecință invocată este impactul asupra securității interne a Siriei, care se confruntă cu amenințări din partea rămășițelor fostului regim și a grupărilor afiliate ISIL (ISIS). Samy Akil, analist sirian de securitate, afirmă că, dincolo de presiunea politică a lui Trump, comunitatea americană de informații și apărare ar vedea o astfel de mișcare drept o „rețetă pentru dezastru”. Akil consideră improbabil ca trupele siriene să intre în Liban; iar dacă s-ar întâmpla, ar fi doar în cadrul unui acord regional. El rezumă costul operațional al unei astfel de decizii printr-o formulare tranșantă: „Să intri în Liban e ușor, să ieși din Liban e întotdeauna foarte dificil.” Contextul: acordul-cadru și presiunea militară din sudul Libanului Declarațiile lui Trump vin în momentul în care armata libaneză a început marți să se desfășoare în „zone-pilot”, conform unui acord-cadru intermediat de SUA și semnat luna trecută de Liban și Israel. Acordul prevede o retragere treptată a Israelului și desfășurarea de trupe libaneze pentru a împiedica Hezbollah să își refacă prezența în sud. În paralel, conflictul Israel–Hezbollah, început în octombrie 2023, a cunoscut două escaladări majore menționate în analiză: în septembrie 2024 și la începutul lunii martie din acest an, după declanșarea războiului SUA–Israel cu Iranul. Ce alternative sunt considerate mai realiste În locul unei intervenții pe teren în Liban, analiștii citați indică măsuri mai plauzibile și mai acceptabile politic, centrate pe controlul frontierei. Souhaib Jawhar, fellow (cercetător asociat) non-rezident la Badil Policy Institute din Beirut, spune că scenariul realist este ca Siria să rămână pe propriul teritoriu și să acționeze prin: întărirea prezenței armatei siriene pe partea siriană a graniței; control mai strict al trecerilor ilegale; închiderea sau distrugerea tunelurilor folosite pentru contrabandă; creșterea schimbului de informații de securitate cu armata libaneză. În aceeași logică, Rubio a sugerat că Siria poate acționa împotriva Hezbollah fără trupe în Liban, prin securizarea frontierei și limitarea fluxului de arme. În ansamblu, analiza indică faptul că presiunea publică pentru o intervenție militară ar funcționa mai degrabă ca instrument de negociere și intimidare regională decât ca plan operațional realist, din cauza costurilor politice și de securitate pentru Damasc și Beirut. [...]
Libanul își leagă agenda diplomatică de Washington de un obiectiv de securitate pe termen lung, cerând sprijinul SUA pentru retragerea Israelului din sudul țării , potrivit Al Jazeera . Președintele libanez Joseph Aoun i-a transmis președintelui american Donald Trump că „obiectivul final” al Beirutului este să pună capăt ostilităților cu Israelul „pentru totdeauna”, în contextul unui acord-cadru susținut de SUA. Miza imediată a demersului este obținerea sprijinului american pentru o retragere israeliană din sudul Libanului. Aoun se află la Washington pentru discuții în această direcție, pe fondul cadrului negociat cu implicare americană, care ar urma să reducă riscul de escaladare și să creeze condiții pentru o încetare durabilă a confruntărilor. Informațiile provin dintr-un material video de tip NewsFeed publicat pe 21 iulie 2026; sursa nu oferă detalii suplimentare despre conținutul acordului-cadru sau despre un calendar al unei eventuale retrageri. [...]
Ucraina semnalează reluarea canalelor diplomatice cu echipa lui Trump , după ce președintele Volodimir Zelenski a discutat cu doi emisari ai liderului american, într-o mișcare care poate influența direcția negocierilor privind încetarea războiului, potrivit Mediafax . Zelenski a anunțat miercuri că a avut o convorbire cu Steve Witkoff și Jared Kushner, descriind discuția drept „bună și importantă” și precizând că tema a fost „impulsionarea procesului diplomatic” pentru încheierea războiului declanșat de Rusia împotriva Ucrainei. „Pacea este necesară – o pace cu demnitate, iar Ucraina este pregătită de mult timp pentru aceasta.” Ce urmează: contactele continuă, dar fără detalii despre propuneri Președintele ucrainean susține că echipele celor două părți vor rămâne în contact pentru a pune în aplicare aspectele discutate în timpul convorbirii. În același timp, Zelenski nu a oferit detalii despre propunerile aflate pe masă și nici despre un calendar sau pași concreți ai negocierilor, limitându-se la ideea că dialogul va continua. Mesaj politic către Washington Zelenski le-a mulțumit celor doi emisari pentru „implicarea personală” în promovarea unei soluții de pace și a transmis aprecieri președintelui Donald Trump și „poporului american” pentru sprijinul acordat Ucrainei. „Suntem recunoscători președintelui Trump și poporului american pentru sprijinul lor neclintit.” În ansamblu, mesajul indică o încercare de a menține deschisă o linie de comunicare cu cercul apropiat al lui Trump, într-un moment în care diplomația legată de războiul din Ucraina rămâne în prim-plan, însă fără elemente publice suficiente pentru a evalua dacă discuțiile se pot traduce rapid într-un format de negociere. [...]
Escaladarea din Strâmtoarea Ormuz riscă să lovească direct exporturile energetice și investițiile din Golf , pe fondul presiunilor tot mai mari din partea unor aliați arabi ai SUA pentru o intervenție militară americană mai agresivă în Iran, inclusiv scenarii de trupe terestre și preluarea insulei Kharg, potrivit Mediafax , care citează Bloomberg. Nemulțumirea statelor din Golf este alimentată de atacurile iraniene, dar și de îndoieli legate de capacitatea Washingtonului de a proteja regiunea și de a redeschide Strâmtoarea Ormuz. Conform Bloomberg (citat de Mediafax), unii oficiali consideră că Teheranul nu va renunța la controlul asupra traficului naval decât în urma unei operațiuni americane „mult mai agresive”. Presiune pentru „escaladare” și scenariul Kharg Printre opțiunile discutate s-ar afla desfășurarea unor trupe americane în anumite zone din Iran și chiar preluarea insulei Kharg, descrisă ca punct central al infrastructurii iraniene pentru exportul petrolului. Susținătorii acestei abordări invocă principiul „escaladării pentru dezescaladare”, adică provocarea unor pierderi suficient de mari pentru a forța concesii privind Ormuz și programul nuclear. Mediafax notează însă că o astfel de operațiune ar veni cu riscuri majore: trupele americane ar putea deveni ținte la distanță mică, iar Iranul ar putea răspunde prin lovituri mai puternice asupra bazelor SUA, orașelor din Golf și infrastructurii energetice. În plus, un atac asupra insulei ar putea împinge și mai sus prețul petrolului, într-un moment în care piețele sunt deja sensibile la perturbarea livrărilor prin Ormuz și la amenințarea rebelilor Houthi de extindere a blocadei navale asupra transporturilor saudite. Potrivit materialului, cotațiile petrolului au urcat la cel mai ridicat nivel din ultimele cinci săptămâni. Atacuri în regiune și fisuri între aliați Frustrarea statelor din Golf este amplificată de atacuri asupra infrastructurii militare, energetice și civile. Kuwaitul a anunțat avarii la centrale care produc atât energie electrică, cât și apă potabilă, iar Bahrainul și Iordania au fost, de asemenea, vizate. În apropierea Strâmtorii Ormuz au fost atacate petroliere și alte nave comerciale. Emiratele Arabe Unite au condamnat separat atacurile asupra Bahrainului, Kuwaitului și Iordaniei, considerându-le încălcări ale suveranității și amenințări directe la adresa securității regionale. În paralel, escaladarea i-a determinat pe unii lideri arabi să se întrebe dacă garanțiile de securitate ale Washingtonului mai sunt suficiente; potrivit Bloomberg, unele state încearcă deja să-și extindă cooperarea militară cu țări europene. Totodată, statele arabe nu au o poziție unitară: Qatarul, care încearcă să medieze conflictul alături de Pakistan, se opune extinderii operațiunilor militare și cere revenirea imediată la negocieri, de teama unei intensificări similare celei din martie și aprilie, când „mii de rachete și drone” au fost lansate în regiune, potrivit materialului. Ormuz, aproape blocată: semnal de alarmă pentru comerț și bugete Cea mai mare îngrijorare rămâne situația din Strâmtoarea Ormuz, coridor maritim esențial pentru exporturile de petrol și gaze ale statelor din Golf. Traficul naval „s-a prăbușit din nou” după reluarea ostilităților: pe 16 iulie au traversat strâmtoarea doar trei nave de transport de mărfuri, cel mai redus nivel zilnic din luna mai, iar în aceeași perioadă nu a fost raportată trecerea niciunui petrolier de foarte mare capacitate și a niciunei nave de transport al gazelor naturale lichefiate. În plan economic, Mediafax arată că războiul amenință strategiile de transformare ale Arabiei Saudite, Emiratelor Arabe Unite și Qatarului, care încearcă să atragă investiții în domenii precum inteligența artificială, turismul, serviciile financiare, tehnologia și infrastructura — planuri dependente de stabilitate și rute comerciale sigure. Atacurile și blocarea parțială a Ormuz au obligat deja unele state să reducă exporturile, au crescut costurile de transport și au pus presiune asupra bugetelor publice. În plus, liderii din Golf sunt nemulțumiți și de prevederile economice discutate într-un acord provizoriu Washington–Teheran: potrivit Bloomberg, Iranul ar putea primi relaxarea sancțiunilor, acces la fonduri înghețate și un fond de reconstrucție de 300 de miliarde de dolari (aprox. 1.350 miliarde lei). Niciunul dintre cele șase state ale Consiliului de Cooperare al Golfului nu intenționează, pentru moment, să contribuie la acest fond, iar oficialii arabi resping ideea ca țările atacate de Iran să finanțeze reconstrucția Republicii Islamice. Donald Trump a sugerat că operațiunile americane nu se vor încheia imediat, afirmând că, deși Washingtonul ar putea considera campania un succes dacă ar pleca, „nu plecăm mâine”, potrivit declarației citate în material. [...]
Donald Trump a indicat că SUA ar putea lovi în curând un obiectiv nuclear subteran iranian , ceea ce ridică miza operațională a campaniei de bombardamente și readuce în prim-plan limita tehnică a distrugerii unor instalații fortificate la mare adâncime, potrivit Agerpres . Declarația a fost făcută la Casa Albă, în timpul unei întâlniri cu președintele libanez Joseph Aoun, după „a zecea noapte la rând” de bombardamente asupra infrastructurilor iraniene. Trump a spus că SUA „nu au terminat deloc” cu Iranul și a indicat drept posibilă țintă un complex nuclear fortificat în subteran, cunoscut public doar sub numele de „Muntele Târnăcopului” („Pickaxe Mountain”). „Probabil vom ataca acea zonă foarte curând. Și ei (iranienii) nu pot face nimic pentru a se opune (...) Vom ataca acea zonă foarte curând și cu foarte multă forță.” Ce se știe despre „Muntele Târnăcopului” și de ce contează operațional Complexul este descris ca o instalație militară subterană puternic fortificată, situată la sud de uzina nucleară de la Natanz , principala uzină iraniană de îmbogățire a uraniului. La Natanz funcționează mii de centrifuge (echipamente care separă izotopi pentru a crește concentrația de uraniu), iar uzina a fost deja atacată de SUA în bombardamentele din iunie anul trecut și din nou anul acesta, în războiul declanșat de SUA și Israel la sfârșitul lunii februarie. Accesul inspectorilor Agenției Internaționale pentru Energie Atomică (AIEA) la instalațiile de sub „Muntele Târnăcopului” nu a fost permis până în prezent, deși Natanz a fost ani la rând sub supraveghere internațională. Șeful AIEA, Rafael Grossi, a confirmat inițierea construcției unei instalații subterane de înlocuire, după ce, în iulie 2020, o explozie și incendiul care a urmat au avariat sever halele supraterane de asamblare a centrifugelor de la Natanz (Teheranul a susținut atunci că a fost sabotaj). Adâncimea și muniția: dificultatea lovirii unei ținte îngropate Imagini din satelit publicate de presa americană arată intrări în tuneluri și instalații de securitate în jurul complexului. Analiza acestor imagini sugerează că unele părți ale complexului ar putea fi fortificate la o adâncime de 80–100 de metri, ceea ce ar face dificilă distrugerea inclusiv cu bombele penetrante GBU-57 , cea mai puternică bombă anti-buncăr din arsenalul SUA. Agerpres notează că acest tip de muniție a fost folosit anul trecut în atacul asupra instalației subterane de îmbogățire a uraniului de la Natanz. Ce spune Trump despre capacitatea Iranului de a relua îmbogățirea uraniului Întrebat dacă Iranul a mutat centrifuge nucleare în infrastructura subterană, Trump a spus că nu are cunoștință, dar a susținut că acest lucru „nu este important”, afirmând că, în urma bombardamentelor, Iranul „nu mai are materialul” necesar pentru a îmbogăți uraniul și că ar avea nevoie de „20, 25 de ani” pentru a reconstrui instalațiile. Separat, potrivit CNN (citat de Agerpres), Israelul estimează că, după atacurile aeriene americane și israeliene din 2025 asupra instalațiilor nucleare ale Iranului, Teheranul ar fi mutat centrifuge avansate și o parte din stocul de uraniu puternic îmbogățit în complexul din „Muntele Târnăcopului”. În lipsa accesului AIEA la această instalație, rămâne neclar ce capacități sunt efectiv operaționale în subteran și cât de rapid ar putea fi afectate de o lovitură, însă declarația lui Trump indică o posibilă escaladare către ținte mai greu de neutralizat militar. [...]
China avertizează că ar putea riposta comercial după ce Franța a adoptat o lege „anti-fast fashion” care impune restricții considerate discriminatorii pentru platforme chineze precum Shein, Temu și AliExpress, potrivit Global Times . Beijingul susține că actul normativ ar încălca principiile de nediscriminare ale Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) și ar funcționa ca o barieră comercială. Ministerul Comerțului din China (MOFCOM) a transmis că legea franceză, prezentată drept un demers de mediu și sustenabilitate, ar folosi „măsuri exclusive” care se abat de la principiile concurenței loiale și ale comerțului liber pe care Franța afirmă că le susține. În plus, partea chineză afirmă că măsura nu ar afecta doar companiile chineze, ci și consumatorii francezi. „Partea chineză va monitoriza îndeaproape elaborarea și implementarea regulilor detaliate ale legii. Dacă drepturile și interesele legitime ale întreprinderilor chineze sunt încălcate, China va lua măsurile necesare pentru a riposta”, a declarat un purtător de cuvânt al MOFCOM, citat de publicație. Ce a decis Franța și de ce contează Parlamentul francez a adoptat pe 29 iunie un proiect de lege menit să limiteze creșterea rapidă a „fast fashion”, vizând direct platforme asiatice de comerț electronic precum Shein, Temu și AliExpress, conform articolului. Din perspectiva Chinei, miza este una de acces pe piață: dacă regulile de aplicare vor introduce condiții sau costuri suplimentare pentru anumite platforme, acestea pot afecta competitivitatea și fluxurile de vânzări transfrontaliere (comerț online între țări). MOFCOM cere Franței să respecte regulile OMC și să „corecteze imediat” practicile considerate discriminatorii, solicitând un mediu de afaceri „echitabil, transparent și nediscriminatoriu” pentru companiile chineze. Critici interne în Franța: acuzații de tratament preferențial Potrivit cotidianului francez Le Monde (citat de Global Times), legea a fost criticată de unii pentru că ar ocoli companii europene și franceze precum Zara și Kiabi. Articolul menționează și că unii parlamentari de stânga din ambele camere s-au abținut la vot. În acest stadiu, China indică faptul că va urmări modul în care vor fi scrise și aplicate normele secundare ale legii, sugerând că eventualele contramăsuri ar depinde de impactul concret asupra firmelor chineze. [...]
