Știri
Știri din categoria Externe
Israelul amenință că îl va elimina pe noul lider suprem al Iranului, Mojtaba Khamenei, la scurt timp după ce acesta a fost anunțat oficial ca succesor al ayatollahului Ali Khamenei, într-o escaladare majoră a conflictului dintre cele două state. Oficiali israelieni de rang înalt au transmis că noul lider iranian ar putea deveni o „țintă clară pentru eliminare”, pe fondul operațiunilor militare intense din regiune.
Declarațiile au venit imediat după anunțul televiziunii de stat iraniene din 8 martie 2026, care a confirmat că Mojtaba Khamenei, fiul fostului lider suprem, a fost numit în fruntea regimului de la Teheran. Israelul a reacționat dur, Ministerul de Externe publicând pe platforma X un mesaj în care îl descrie drept „un alt tiran” care ar continua politicile dure ale tatălui său.
Ministrul israelian al Apărării, Israel Katz, a transmis un avertisment direct: orice lider care continuă planurile Iranului de a amenința Israelul, Statele Unite și aliații din regiune „va deveni o țintă pentru eliminare, indiferent de nume sau de locul unde se ascunde”. Mesaje similare au fost publicate și de armata israeliană (IDF), inclusiv în limba persană, avertizând că Israelul va urmări „orice succesor al regimului iranian”.
Conflictul dintre Israel și Iran a intrat deja în a doua săptămână. Armata israeliană a anunțat pe 9 martie o nouă serie de atacuri aeriene asupra infrastructurii militare iraniene din mai multe zone, inclusiv:
În paralel, au fost vizate și poziții ale grupării Hezbollah din Beirut. Potrivit unor surse citate de Reuters, aviația israeliană a efectuat mii de misiuni aeriene de la începutul confruntărilor, declanșate pe 28 februarie, când lovituri comune americano-israeliene ar fi dus la moartea ayatollahului Ali Khamenei și a mai multor comandanți militari iranieni.
Situația lui Mojtaba Khamenei rămâne neclară. Acesta nu a apărut public de la începutul conflictului, iar unele informații sugerează că ar fi fost rănit într-un atac israelian anterior. Televiziunea de stat iraniană l-a descris drept „Jaanbaz”, termen folosit în Iran pentru veteranii răniți în război, însă autoritățile de la Teheran nu au confirmat oficial aceste informații.
Reprezentantul Israelului la ONU, Danny Danon, a declarat că schimbarea liderului suprem „nu schimbă natura regimului iranian”, sugerând că Israelul va continua strategia de lovire a conducerii politice și militare a Iranului.
Recomandate
Blocada navală a SUA și prăbușirea rialului reduc rapid marja de manevră a Iranului , iar semnalele recente sugerează că Teheranul intră într-o fază de negociere din poziție tot mai slabă, potrivit unei analize preluate de Digi24 din Newsweek . Miza imediată ține de fluxurile de petrol prin Strâmtoarea Ormuz și de capacitatea regimului de a-și finanța economia și efortul militar. Presiunea pe petrol: Ormuz nu mai e pârghia de la începutul războiului Unul dintre principalele atuuri ale Iranului – controlul asupra traficului maritim prin Strâmtoarea Ormuz – „a slăbit considerabil”, pe fondul reluării parțiale a tranzitului sub protecția Statelor Unite. În septembrie, exportul de țiței din Golful Persic a atins un nivel record pentru perioada războiului, potrivit datelor Kpler, apropiat de cel de dinainte de 28 februarie. Deși armata iraniană mai atacă petroliere, frecvența a scăzut față de începutul conflictului, conform UK Maritime Trade Operations. Televiziunea de stat iraniană ar fi recunoscut că prin Ormuz sunt transportate cel puțin 7 milioane de barili de țiței pe zi. Negocierile: Teheranul oferă concesii, Washingtonul cere mai mult Pe acest fond, Iranul pare mai dispus să intre la negocieri, în pofida retoricii agresive a ministrului de externe. Cea mai recentă ofertă menționată în analiză: redeschiderea completă a Strâmtorii Ormuz în cel mult șapte zile, în schimbul ridicării blocadei americane, renunțării la sancțiuni și deblocării fondurilor înghețate, printre altele. Donald Trump a refuzat propunerea și a spus că ia în calcul noi bombardamente, ceea ce, în lectura Newsweek, crește presiunea pentru concesii suplimentare. Președintele iranian Masoud Pezeshkian a avansat inclusiv ideea diluării uraniului îmbogățit, afirmând că: „Nu este mare lucru.” Șocul economic: rial la minim, costuri în creștere și risc de proteste Analiza indică deteriorarea accelerată a situației economice interne. Rialul a atins un nou minim: un dolar ar valora 2,5 milioane de riali. Cum multe bunuri – de la alimente la medicamente – sunt raportate la dolar, prețurile cresc de la o săptămână la alta, iar populația resimte direct scumpirile și pierderea locurilor de muncă din sectorul privat. În paralel, blocada navală a porturilor iraniene impusă de SUA ar fi oprit aproape complet exporturile de țiței ale Teheranului din mijlocul lunii iulie, potrivit Vortexa. Prelungirea crizei crește riscul unei noi runde de demonstrații, după episoadele de la începutul anului, când regimul „a ucis mii de protestatari”, conform textului. Semnal politic către SUA: apelul către alegători, interpretat ca vulnerabilitate Un element tratat ca „gest de disperare” este scrisoarea deschisă a Gărzilor Revoluționare Iraniene (IRGC) către americani, în care își revendică victoria, dar le cere alegătorilor să voteze împotriva lui Trump. Publicată cu cinci săptămâni înainte de alegerile pentru Congres, scrisoarea susține că: „Acum este momentul, când sistemul politic american este în punctul cel mai slab.” În interpretarea Newsweek, adevărata țintă ar fi noul Congres, care ar putea bloca eforturile lui Trump – o posibilă „ultimă speranță realistă” a Teheranului pentru un acord mai convenabil. Capacitatea militară și logistica: fabrici avariate și blocadă greu de spart Pe partea operațională, analiza notează că peste 80% din fabricile unde Iranul își produce rachetele și motoarele de rachetă ar fi fost avariate sau distruse, potrivit evaluărilor americane. Iranul ar mai putea fabrica arme din piese depozitate, dar ar depinde de componente și lanțuri de aprovizionare afectate de război și de blocada strictă. În plus, Teheranul nu ar fi reușit să spargă blocada: rachete balistice lansate asupra unui portavion și a unui distrugător american nu ar fi lovit țintele, iar Washingtonul ar fi distrus sau defectat 10 petroliere iraniene într-o singură săptămână. Secretarul american al apărării, Pete Hegseth, este citat afirmând că Iranul nu mai are forțe navale sau aeriene. Ce contează economic și ce urmează Din perspectiva pieței energetice și a riscurilor comerciale, mesajul central este că Iranul își pierde treptat pârghiile – Ormuz, exporturile proprii de țiței și capacitatea de a susține costurile interne – în timp ce blocada și deprecierea monedei împing regimul spre concesii. Totuși, analiza avertizează că regimul ar putea supraviețui, iar Iranul încă poate produce pagube și poate conta pe sprijinul Rusiei pentru reluarea producției de rachete; în același timp, rezervele de interceptoare ale forțelor americane ar rămâne „destul de scăzute”. În lectura Newsweek, conflictul se îndreaptă spre un punct în care una dintre părți rămâne fără „ași în mânecă”, iar Iranul ar fi ajuns să ofere deja „ultima armă” la schimb, în încercarea de a obține o ieșire negociată. [...]
Kievul pregătește în octombrie un pachet legislativ pentru drepturile minorităților în educație, o mișcare care ar putea debloca veto-ul Ungariei și relansa negocierile de aderare a Ucrainei la UE , potrivit Antena 3 . Budapesta condiționează de ani buni avansul Kievului pe traseul european de schimbări concrete privind drepturile etnicilor maghiari din Transcarpatia. Kievul ar urma să trimită în parlament ( Rada Supremă ) un proiect de lege privind drepturile educaționale ale minorităților naționale, cu vot așteptat în octombrie. În paralel, un proiect de lege privind drepturile lingvistice și culturale ar urma să fie prezentat tot mai târziu în cursul lunii, însă autoritățile ucrainene nu au comentat oficial aceste evoluții. Miza: ridicarea blocajului ungar din negocierile cu UE Ungaria a blocat negocierile de aderare ale Ucrainei la UE până când Kievul adoptă legislația convenită într-un plan în 11 puncte privind drepturile minorității maghiare. În iunie, cele două țări au convenit asupra acestui plan, iar Ungaria a permis deschiderea a două „clustere” de negociere (pachete de capitole tematice din procesul de aderare), dar a oprit ulterior progresele, cerând adoptarea efectivă a legilor. Ministrul ungar de Externe, Anita Orbán, a transmis pe rețelele sociale că vicepremierul ucrainean Vsevolod Chsentsov a informat-o că proiectul de lege va fi înaintat parlamentului ucrainean. „Vicepremierul Ucrainei, Vsevolod Chsentsov, m-a informat personal că un proiect de lege privind drepturile educaționale ale minorităților naționale va fi înaintat parlamentului ucrainean. Salutăm acest pas.” „Ungaria rămâne interesată de dialog și de rezultate concrete în viața de zi cu zi a comunității maghiare din Transcarpatia.” Ce poate urma și unde sunt riscurile Publicația ucraineană LIGA.net a relatat că experți din cele două țări au avut în această săptămână negocieri intense și au convenit asupra prevederilor din planul în 11 puncte pe care Kievul le poate pune în aplicare. Totuși, Dániel Hegedűs, director adjunct al Institutului pentru Politică Europeană, a declarat pentru Euronews că adoptarea legislației în octombrie ar putea fi dificilă, în contextul lipsei unor majorități stabile în Rada Supremă. În evaluarea sa, votul ar fi „un obiectiv ambițios” și un test pentru capacitatea administrației ucrainene de a-și recâștiga controlul politic asupra unor teme considerate strategice pentru integrarea europeană. În scenariul în care Ucraina adoptă pachetul legislativ, Ungaria și-ar putea ridica veto-ul pentru deschiderea unor noi clustere, însă rămâne incert dacă sprijinul Budapestei ar viza toate clusterele sau doar o parte dintre ele, potrivit aceleiași analize. [...]
Franța analizează eliberarea coordonată a unor volume mari de țiței și motorină din rezervele strategice , ca răspuns la presiunile administrației Trump, într-un context de tensiuni pe piața combustibililor și de risc de măsuri comerciale americane, potrivit Antena 3 . Guvernul de la Paris s-a reunit de urgență după ce SUA le-au cerut aliaților europeni să „elibereze” pe piață rezerve strategice, în caz contrar fiind invocată posibilitatea unei interdicții de export. În discuțiile de la nivel european, Franța ar fi sugerat ca statele UE să pună pe piață 50 de milioane de barili de țiței și 50 de milioane de barili de motorină, însă propunerea este „încă evaluată tehnic”, potrivit unui oficial citat. Presiune americană pe motorină și un calendar accelerat Secretarul american al energiei, Chris Wright , le-a cerut statelor europene să elibereze 120 de milioane de barili din rezervele strategice pe parcursul a trei luni, ca parte a unei încercări de a opri creșterile de preț la motorină. Ulterior, potrivit oficialilor europeni citați, solicitarea ar fi fost rafinată într-o cerere directă către președintele Emmanuel Macron pentru punerea pe piață a 100 de milioane de barili de motorină. În același timp, Germania s-a arătat reticentă față de o astfel de mișcare, un oficial german anonim invocând ideea că rezervele ar trebui folosite „doar din motive reale de securitate și cerere”. Coordonare dificilă în UE și miza G7 Pe fond, discuția atinge o zonă sensibilă pentru piață: rezervele strategice sunt un instrument de securitate energetică, iar eliberarea lor în scop de temperare a prețurilor poate deveni un precedent politic și operațional. Potrivit sursei, nu este clar dacă o eventuală punere pe piață s-ar face coordonat la nivelul UE sau bilateral, în condițiile în care oficialii europeni susțin că Washingtonul nu ar fi folosit canalele oficiale și ar fi trimis solicitări individuale mai multor țări. Președinția franceză a anunțat că Macron va convoca o reuniune a liderilor G7 pentru a coordona un posibil efort comun. Joi, Macron a discutat telefonic cu Trump despre „situația energiei la nivel global” și despre nevoia de a asigura o furnizare adecvată de produse petroliere rafinate. Reacții oficiale: dezmințiri și avertismente Un purtător de cuvânt al ministrului francez al economiei, Roland Lescure, a respins informațiile, catalogându-le drept „zvonuri”. La nivelul Comisiei Europene, purtătoarea de cuvânt Anna-Kaisa Itkonen a avertizat că o interdicție americană pe exporturile de petrol „ar submina încrederea în SUA ca partener de nădejde” și a indicat că UE este pregătită pentru acțiune colectivă în cadrul Agenției Internaționale a Energiei, organismul care ar urma să organizeze eventualele eliberări din stocuri. Oficialii britanici au transmis, la rândul lor, că se așteaptă la o reuniune rapidă a G7, dar că este puțin probabil să se ajungă „foarte rapid” la o acțiune concretă. [...]
Rusia ar fi suferit peste 46.000 de pierderi într-o singură lună fără câștiguri de teren , un semnal de uzură accelerată care poate limita capacitatea Moscovei de a susține ritmul operațiunilor pe front, potrivit evaluării Institute for the Study of War publicate de Kyiv Post . Analiza notează că, în septembrie 2026, forțele ruse „probabil, în cel mai bun caz, nu au câștigat teren” în schimbul a „peste 46.000 de victime”, descris drept cel mai ridicat ritm lunar al pierderilor rusești din 2026. În paralel, între martie și septembrie 2026, Rusia ar fi pierdut controlul asupra „aproape 300 km²”, perioadă care include Operațiunea ucraineană „Vivaldi”, despre care ISW spune că a eliberat „cel puțin 147 km²” pe parcursul mai multor luni. Presiune operațională: „Vivaldi” și blocarea planurilor ruse în zona Lyman–Slovyansk Un element central al evaluării este impactul Operațiunii „Vivaldi” în direcția Lyman. Potrivit ISW, milbloggeri ruși își exprimă îngrijorarea că această operațiune va îngreuna încercările Rusiei de a ataca Slovyansk dinspre est. ISW apreciază că „Vivaldi” nu doar că a perturbat planurile Rusiei de a realiza o încercuire largă a așa-numitului „Fortress Belt” (centură de localități fortificate) din direcțiile Lyman și Dobropillya, dar ar putea afecta și planurile de atac frontal asupra orașelor din partea de nord a acestei centuri. În același timp, un ofițer ucrainean citat în sinteză a discutat despre stabilirea unei poziții ucrainene în direcția Slovyansk, care ar putea servi drept bază pentru operațiuni ucrainene majore viitoare, după „Vivaldi”. Lovituri asupra infrastructurii și adaptări tehnologice Evaluarea mai consemnează că forțele ruse au lovit Podul de Sud din Kiev, ca parte a unei campanii descrise de ISW drept orientată spre „distrugerea economiei ucrainene” și complicarea vieții în capitală. În acest context, ISW menționează posibilitatea ca Rusia să folosească încărcături cumulative (shaped charges) pe dronele cu rază lungă pentru a lovi ținte mari și întărite, precum podurile, dar avertizează că ar fi necesare lovituri repetate și precise într-un interval scurt pentru a produce pagube semnificative. Separat, președintele Ucrainei, Volodîmîr Zelenski , a anunțat la 1 octombrie că forțele ucrainene au folosit pentru prima dată noua rachetă balistică tactică FP-7 pentru a lovi o țintă nespecificată. Evoluții recente: avansuri locale și intensificarea atacurilor cu drone ISW mai arată că forțele ucrainene au avansat recent în zona tactică Lyman și au continuat campania de lovituri la distanță împotriva activelor militare și infrastructurii petroliere din Rusia. Pe componenta aeriană, Rusia ar fi lansat 107 drone împotriva Ucrainei în noaptea de 30 septembrie spre 1 octombrie și încă 97 de drone în cursul zilei de 1 octombrie, potrivit aceleiași evaluări. [...]
Semnalele de la Moscova indică o continuare a războiului și o presiune mai mare asupra Europei , pe fondul intensificării ofensivei ruse în Ucraina și al unei retorici care mută responsabilitatea conflictului către statele europene, potrivit unei analize BBC . După alegerile legislative din Rusia, care au produs o Dumă „mai pro-Putin ca oricând”, Kremlinul poate invoca un „mandat covârșitor” pentru direcția actuală. În acest context, întrebarea centrală este dacă Vladimir Putin ar putea căuta o ieșire din conflict. Concluzia analizei este că, „deocamdată”, nu există semnale în acest sens, în pofida pierderilor mari și a costurilor economice pentru Rusia. De ce contează: presiunea asupra sprijinului european pentru Kiev Moscova mizează, potrivit relatărilor din presa rusă citate în analiză, pe vulnerabilități ale apărării antiaeriene ucrainene și pe ideea că atacurile din iarnă ar putea crește presiunea asupra populației și autorităților de la Kiev. Ucraina a vorbit despre dificultăți în interceptarea rachetelor balistice rusești și a „noilor drone cu reacție”, folosite în atacuri zilnice. În paralel, Kremlinul își declară deschis obiectivul de a reduce sprijinul militar și financiar european pentru Ucraina, pe care îl descrie drept factor ce „prelungește războiul” sau, în interpretarea Moscovei, împiedică o victorie rusă. „Zona gri”: acuzații de război hibrid și mesajul de intimidare Oficiali occidentali citați în analiză acuză Rusia că își intensifică „războiul hibrid” împotriva țărilor europene prin: atacuri cibernetice; acte de sabotaj; incursiuni ale dronelor rusești în spațiul aerian european. Este menționat și un exemplu din Germania: o dronă care transporta un dispozitiv exploziv ar fi fost găsită în apropierea unor avioane de marfă ucrainene pe aeroportul din Leipzig. Analiza descrie această campanie drept una desfășurată în „zona gri”, adică între pace și război, cu scopul de a descuraja și fragmenta sprijinul european pentru Kiev, fără a ajunge la o confruntare militară directă. Retorica oficială: „Europa poartă un război împotriva noastră” Întrebat dacă admite că Rusia poartă un război hibrid împotriva Europei, ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov , a răspuns în cheia narațiunii oficiale potrivit căreia conflictul din Ucraina ar fi, în esență, un război al Europei împotriva Rusiei. „Nu am nicio îndoială că Europa poartă un război împotriva noastră. Spunem acest lucru de multă vreme.” Analiza notează că această narațiune ignoră faptul că Rusia a lansat invazia pe scară largă în 2022 și continuă operațiunile militare în Ucraina. Escaladare ca instrument de presiune, nu neapărat ca obiectiv Textul ridică și întrebarea până unde ar merge Rusia pentru a submina sprijinul european, inclusiv dacă ar putea provoca un conflict cu un stat NATO. O astfel de evoluție este descrisă ca „puțin probabilă”, inclusiv pe fondul faptului că, după „mai bine de patru ani și jumătate de război”, armata rusă nu a reușit să ocupe integral Donbasul. În schimb, analiza sugerează că intimidarea ar putea fi parte a strategiei. În acest sens este citat Serghei Karaganov, prezentat drept un strateg influent de politică externă, care vorbește despre posibilitatea escaladării, inclusiv prin recurs la arma nucleară, dacă Europa continuă sprijinul pentru Ucraina. „Dacă Europa nu va ceda, din păcate va trebui să recurgem la arma nucleară.” Ce urmează: un conflict fără semne de încheiere rapidă În ansamblu, analiza indică faptul că discursurile și declarațiile lui Putin sugerează încrederea Kremlinului într-o victorie militară și lipsa intenției de a opri războiul. În plus, pozițiile exprimate de oficiali ruși și de voci influente din cercurile de politică externă sunt prezentate ca indicii că Moscova urmărește să slăbească sprijinul european pentru Kiev, inclusiv prin presiune și amenințări, în timp ce ofensiva din Ucraina continuă. [...]
Vizita lui Marco Rubio în Islanda și Grecia indică o accelerare a agendei de securitate a SUA în Arctica și pe flancul sudic al NATO, cu implicații directe pentru cooperarea economică și energetică în regiune , potrivit Economica . La Reykjavik, Rubio urmează să se întâlnească cu oficiali „pentru a discuta despre cooperarea în domeniile economiei şi securităţi”, conform unui comunicat citat în material. Deplasarea vine pe fondul creșterii tensiunilor în Arctica, context în care Islanda – stat fără armată – rămâne dependentă în mare măsură de SUA și de NATO pentru securitate. Context: acordul privind Groenlanda și repoziționarea SUA în Arctica Potrivit Agerpres, vizita are loc la câteva zile după acordul de securitate privind Groenlanda, semnat săptămâna trecută la New York, care a pus capăt unei dispute ce a afectat relațiile cu Uniunea Europeană. În cadrul acordului, Washingtonul intenționează să instaleze două noi baze militare, consolidând integrarea teritoriului autonom danez în zona de influență a SUA, după amenințările anterioare cu anexarea formulate de președintele Donald Trump. Materialul amintește și un episod recent de tensiune diplomatică: la începutul lunii septembrie, președintele american a stârnit o polemică după publicarea unei „hărți” care acoperea cu steagul SUA America de Nord, Mexicul, Caraibele, Groenlanda și Islanda. Islanda a reacționat prin convocarea ambasadorului american la Reykjavik, pentru a transmite că imaginea a fost „total inadecvată”. Islanda între SUA și UE: referendum și miza strategică Vizita are loc și după referendumul de la sfârșitul lunii august, în care islandezii au respins reluarea negocierilor de aderare la Uniunea Europeană, înghețate din 2013: 52,8% împotrivă și 47,2% pentru. În acest context, importanța strategică a Islandei crește, pe fondul presiunilor geopolitice din Arctica. Ultima vizită a unui secretar de stat american în Islanda a avut loc în 2021. Următoarele opriri: Grecia și Portugalia După Islanda, Rubio se va deplasa la Atena pentru un „ dialog strategic ” axat, între altele, pe securitatea regională și energetică. Ultima etapă a deplasării este o scurtă escală la Lisabona. [...]
