Știri
Știri din categoria Externe

Armistițiul de două săptămâni riscă să prelungească instabilitatea regională și să mențină presiunea pe rutele energetice, în condițiile în care reacțiile din Iran indică o societate profund divizată și un regim care ar putea ieși întărit după cinci săptămâni de conflict, potrivit digi24.ro.
Armistițiul a fost anunțat pe 7 aprilie și ar urma să dureze două săptămâni. În paralel, este menționat un posibil plan de pace între SUA și Israel, pe de o parte, și Iran, pe de altă parte, cu negocieri mai ample găzduite la Islamabad și negociate de Pakistan.
Conflictul a început pe 28 februarie, după atacuri ale Israelului și Statelor Unite asupra Iranului, în urma cărora au fost uciși mai mulți oficiali militari, oameni de știință și politicieni, inclusiv liderul suprem al Iranului, Ali Khamenei. Iranul a răspuns cu atacuri la scară largă împotriva Israelului și a unor țări arabe care găzduiesc baze militare americane, între care Irak, Kuweit, Arabia Saudită, Qatar, Emiratele Arabe Unite, Bahrain, Iordania și Oman.
Un element cu relevanță economică este faptul că, dincolo de țintele militare, ambele părți au lovit infrastructură civilă, inclusiv instalații de gaze și petrol, centrale electrice și stații de tratare a apei. În acest context, un iranian intervievat în Teheran susține că autoritățile de la Teheran au identificat un nou instrument de presiune: posibilitatea de a bloca Strâmtoarea Ormuz, cu scopul de a obține bani.
În plan operațional, mesajul este că armistițiul nu închide automat riscul asupra infrastructurii și a rutelor critice, ci îl poate transforma într-o pârghie de negociere, cu efecte în lanț asupra piețelor de energie și transport.
Armistițiul a divizat inclusiv tabăra iranienilor care se opun regimului islamic. O parte spera ca atacurile să ducă la o schimbare de regim și, prin urmare, se opune încetării focului. Cealaltă parte consideră că riscul unei distrugeri totale este prea mare și susține oprirea atacurilor, cel puțin asupra infrastructurii.
În relatarea preluată de Digi24, un antreprenor din Teheran spune că se simte „trădat” de Donald Trump, invocând mesajele anterioare transmise iranienilor în timpul protestelor și la începutul războiului. O altă persoană intervievată, care conduce o afacere, descrie panica legată de posibile atacuri asupra electricității, apei și gazului și afirmă că, după conflict, perspectivele unei răsturnări a regimului ar fi devenit mai îndepărtate, în timp ce represiunea internă ar fi continuat.
Potrivit grupului pentru drepturile omului HRANA, în Iran au fost uciși 1.701 civili, inclusiv 254 de copii, în timpul războiului. În Israel, 26 de persoane au fost ucise, conform rapoartelor oficiale.
Următorul test pentru armistițiu este dacă negocierile anunțate la Islamabad vor produce un cadru mai amplu de pace sau dacă pauza de două săptămâni va rămâne doar o suspendare temporară a loviturilor, într-un climat intern iranian dominat de furie, teamă și polarizare.
Recomandate

Donald Trump spune că Strâmtoarea Ormuz va fi redeschisă „în curând”, o declarație care țintește direct riscul de blocaj pe una dintre cele mai importante rute maritime pentru comerțul global , în condițiile în care navigația rămâne „sever restricționată” de Iran, potrivit agerpres.ro . Președintele SUA a afirmat că Washingtonul va „deschide” Golful „cu sau fără ei”, referindu-se la iranieni. Declarațiile au fost făcute în fața reporterilor, înainte ca Trump să se îmbarce în Air Force One pentru o deplasare în Virginia. „Vom deschide Golful cu sau fără ei – sau strâmtoarea, cum o numesc ei.” Trump a susținut că redeschiderea „se va întâmpla destul de repede” și a indicat că, dacă nu se va produce de la sine, SUA „vor putea să obțină acest lucru”. În același timp, el a argumentat că strâmtoarea „se va deschide automat” deoarece, altfel, Iranul „nu face bani”. Ce contează pentru economie și lanțurile de aprovizionare Strâmtoarea Ormuz este descrisă în material drept o cale maritimă „vitală pentru comerțul global”. În acest context, mesajul Casei Albe are o miză economică: semnalizează intenția SUA de a reduce riscul ca restricțiile impuse de Iran să afecteze fluxurile comerciale care depind de această rută. „Alte țări vor ajuta”, fără detalii Trump a sugerat că și alte state ar urma să se implice, fără să numească vreunul. „Alte țări folosesc strâmtoarea. Așadar, avem și alte țări care vor veni, și ele vor ajuta.” Materialul nu oferă detalii despre un calendar, măsuri concrete sau un mecanism internațional prin care ar urma să fie schimbată situația din teren, astfel că rămâne neclar ce pași ar urma să fie făcuți și în ce termen. [...]

Riscul de perturbare a fluxurilor energetice prin Strâmtoarea Ormuz rămâne ridicat , în timp ce negocierile SUA–Iran găzduite sâmbătă, 11 aprilie, la Islamabad intră într-o etapă descrisă drept „dificilă”, pe fondul unui armistițiu fragil, potrivit stirileprotv.ro . Discuțiile au loc în Pakistan între oficiali americani și o delegație iraniană, în contextul în care președintele american Donald Trump a avertizat că Teheranul ar avea „o singură șansă” la negociere și a amenințat cu reluarea operațiunilor militare „cu o intensitate și mai mare” dacă nu se ajunge la un acord. În paralel, vicepreședintele JD Vance a transmis că Washingtonul este deschis dialogului, dar a avertizat Iranul să nu încerce să „păcălească” Statele Unite. Ormuz, miza cu efect direct asupra piețelor și logisticii Un punct sensibil rămâne Strâmtoarea Ormuz, rută strategică pentru transportul de petrol. Trump a avertizat Teheranul „să nu perceapă taxe petrolierelor” care tranzitează strâmtoarea, iar un oficial iranian a indicat, la rândul său, intenția de a schimba regimul de control asupra zonei. În acest context, premierul britanic Keir Starmer a discutat cu Trump și a susținut includerea Strâmtorii Ormuz într-un acord permanent, invocând percepția că armistițiul este fragil și că „nu pot exista taxe sau restricții asupra acestei căi navigabile”. Avertisment pentru aviație: risc de penurie de combustibil în Europa O consecință operațională imediată, dacă situația se degradează, este riscul pentru lanțurile de aprovizionare cu combustibil. ACI Europe avertizează că aeroporturile europene ar putea ajunge la o penurie de combustibil pentru avioane dacă Strâmtoarea Ormuz nu va fi redeschisă în trei săptămâni, potrivit unei scrisori adresate comisarului european pentru transporturi. Pozițiile de negociere: condiții iraniene și distanță mare între tabere Teheranul, prin vocea președintelui Parlamentului, a cerut înaintea oricărei negocieri de pace un armistițiu în Liban și deblocarea activelor iraniene înghețate ca urmare a sancțiunilor. SUA și Israel contestă includerea Libanului în acordul de armistițiu, conform materialului. Publicația mai notează că delegația Iranului la Islamabad ar avea 71 de persoane, inclusiv experți tehnici, iar presa internațională citată în articol indică existența unei propuneri iraniene „în 10 puncte”, descrisă ca fiind greu de acceptat de partea americană. Ce urmează Negocierile pornesc cu așteptări prudente și cu avertismente publice de ambele părți. În lipsa unor detalii despre un calendar sau despre puncte de acord, rămâne de urmărit dacă discuțiile de la Islamabad pot stabiliza armistițiul și, mai ales, dacă pot reduce riscul de restricții în Strâmtoarea Ormuz, cu efecte în cascadă asupra energiei și transporturilor. [...]

Presa rusă leagă armistițiul SUA–Iran de riscul unui petrol scump prelungit , cu posibile efecte în lanț asupra inflației și costurilor de energie, potrivit adevarul.ro , care trece în revistă reacțiile unor publicații apropiate Kremlinului după conflictul din Iran și mesajele transmise de Donald Trump. În plan politic, publicațiile ruse resping afirmațiile președintelui american privind o „victorie totală” și îl ironizează pe Trump pentru modul în care prezintă încetarea focului. Un ziar notează că liderul de la Casa Albă „a reușit să iasă din capcana pe care singur și-a întins-o”, dar că doar „mintea febrilă a americanului” ar putea vedea în asta „o victorie triumfătoare”. Moskovski Komsomoleț ridiculizează termenii armistițiului propus, mergând până la a sugera, sarcastic, că ar mai lipsi doar ca Trump să vină personal la Teheran „să se târască kilometri întregi” și să-și ceară scuze public. Rossiskaia Gazeta susține, la rândul ei, că războiul ar fi scos la iveală limitele puterii americane și că „aliați și adversari deopotrivă” vor trage concluzii. Miza economică: petrol în jur de 100 de dolari și risc de criză de aprovizionare Dincolo de retorica politică, aceeași sursă consemnează avertismente legate de energie și transport. Presa rusă estimează că prețul petrolului ar putea rămâne ridicat, „în jur de 100 de dolari pe baril” (aprox. 460 lei), iar o eventuală criză de aprovizionare s-ar putea prelungi până la finalul anului. În acest context, Strâmtoarea Ormuz este descrisă ca punct nevralgic, iar Orientul Mijlociu ca „butoi cu pulbere”, în pofida încercărilor de calmare a situației — o combinație care menține volatilitatea și incertitudinea pe piețele de energie. Ce urmează: armistițiu fragil și trafic întârziat prin Ormuz Donald Trump a transmis că forțele americane rămân în stare de alertă și sunt pregătite să reia atacurile dacă încetarea focului nu este respectată. În paralel, Iranul a avertizat că armistițiul ar putea eșua rapid, pe fondul lipsei unor progrese și al continuării operațiunilor militare ale Israel împotriva Hezbollah în Liban. Deși Trump anunțase oprirea ostilităților „în ultimul moment”, luptele au continuat în regiune, iar reluarea completă a traficului prin Strâmtoarea Ormuz întârzie, alimentând incertitudinea globală, inclusiv pe componenta de prețuri la energie și lanțuri de aprovizionare. [...]

Amenințările lui Trump privind noi lovituri cresc riscul de blocaj în Strâmtoarea Ormuz, un punct-cheie pentru fluxurile globale de petrol , în condițiile în care doar puține nave au tranzitat zona după armistițiul anunțat recent, potrivit stirileprotv.ro . Președintele american Donald Trump a susținut vineri că Iranul „nu are nicio altă carte în mână” la negocieri în afară de Strâmtoarea Ormuz și a acuzat Teheranul că folosește „căile maritime internaționale” pentru „extorcarea pe termen scurt a restului lumii”. Declarațiile au fost făcute pe rețeaua sa Truth Social, înaintea negocierilor programate în acest weekend în Pakistan între delegațiile americană și iraniană. De ce contează Ormuz pentru economie Miza imediată este controlul și funcționarea Strâmtorii Ormuz, rută prin care tranzita aproximativ 20% din țițeiul mondial înainte de război , conform informațiilor din material. Deși Iranul și SUA au declarat că strâmtoarea va fi redeschisă după armistițiul de două săptămâni anunțat marți, „în realitate, doar un număr mic de nave” au trecut de atunci. Trump a afirmat joi că Iranul „nu își face deloc treaba” în Ormuz și a contestat înțelegerea: „Nu acesta este acordul pe care l-am încheiat!”. Ce urmează: negocieri în Pakistan și posibilă escaladare militară Într-un interviu pentru cotidianul New York Post, Trump a spus că armata americană se pregătește de noi lovituri dacă discuțiile din Pakistan nu duc la un rezultat. „Dacă nu va exista un acord, le vom utiliza, și le vom utiliza foarte eficace” În același context, Trump a descris o reluare a pregătirilor militare, vorbind despre încărcarea navelor cu muniții și arme. Materialul nu oferă detalii despre calendarul exact al negocierilor sau despre condițiile concrete ale unui posibil acord, dincolo de faptul că discuțiile sunt programate pentru acest weekend în Pakistan. [...]

Posibilele livrări de sisteme chinezești de apărare aeriană către Iran riscă să declanșeze noi măsuri comerciale americane , într-un moment în care Washingtonul a legat explicit tarifele de sprijinul militar pentru Teheran, potrivit jpost.com , care citează un material CNN bazat pe evaluări ale serviciilor de informații ale SUA. Informațiile invocate de CNN indică faptul că Beijingul s-ar pregăti să transfere către Iran, „în următoarele săptămâni”, sisteme antiaeriene portabile de tip MANPADS (rachete antiaeriene lansate de pe umăr). Acestea sunt descrise ca o amenințare asimetrică pentru aeronave militare americane care zboară la joasă altitudine, mai ales dacă încetarea focului s-ar prăbuși. Două dintre sursele citate de CNN susțin că există semne că livrările ar putea fi rutate prin țări terțe, pentru a ascunde originea reală a transporturilor. În același timp, evaluarea menționată în material sugerează că Iranul ar putea folosi armistițiul pentru a-și reface anumite capabilități, cu sprijinul unor parteneri externi. Tarifele, folosite ca instrument de presiune Pe acest fundal, președintele SUA Donald Trump a anunțat, la începutul săptămânii, că importurile din țările care furnizează arme Iranului vor fi taxate imediat cu tarife de 50%, „fără excepții”. Anunțul a venit la câteva ore după ce Trump a fost de acord cu un armistițiu de două săptămâni cu Teheranul. Miza economică și de reglementare este directă: dacă Washingtonul consideră credibile informațiile privind livrările, tarifele pot deveni un instrument rapid de sancționare comercială, cu efecte asupra fluxurilor de import din țările vizate. Reacția Chinei și contextul diplomatic Un purtător de cuvânt al ambasadei Chinei la Washington a respins acuzațiile, afirmând că „China nu a furnizat niciodată arme vreunei părți din conflict” și că informația este „neadevărată”. Reprezentantul a cerut SUA „să se abțină de la acuzații nefondate” și de la „senzaționalism”. În același context, Beijingul a anunțat recent că ar fi avut un rol în facilitarea armistițiului care a oprit războiul dintre Iran și Statele Unite, iar Donald Trump este programat să viziteze China la începutul lunii viitoare pentru discuții cu președintele Xi Jinping. Ce urmează depinde de două elemente care, în acest moment, rămân neconfirmate public: dacă livrările descrise de serviciile de informații americane se materializează și dacă SUA vor aplica efectiv tarifele anunțate în cazul unor astfel de transferuri. [...]

Keir Starmer leagă menținerea SUA în NATO de securitatea rutelor energetice , pe fondul tensiunilor din Golf și al blocajului din Strâmtoarea Ormuz, potrivit mediafax.ro . Mesajul premierului britanic vine în contextul în care Donald Trump a reluat amenințările privind o posibilă retragere a Washingtonului din alianță. Starmer a vorbit la finalul unei vizite cu mai multe opriri în state din Golf, unde a discutat despre armistițiul provizoriu și despre opțiuni pentru redeschiderea completă a Strâmtorii Ormuz, descrisă ca vitală din punct de vedere comercial. În Qatar, el a respins ideea ieșirii SUA din NATO și a susținut că alianța rămâne în interesul american și european. Presiune pentru cheltuieli mai mari, dar cu SUA în interiorul alianței În același timp, premierul britanic s-a declarat de acord cu solicitările lui Trump ca statele europene să aloce mai mult pentru apărare, insistând însă că soluția nu este slăbirea NATO, ci întărirea contribuției europene în cadrul ei. „Suntem susținători foarte puternici ai NATO și argumentez de ceva vreme că trebuie să facem mai mult. Este cea mai eficientă alianță militară pe care a cunoscut-o vreodată lumea.” Starmer a mai spus că NATO este o alianță defensivă care „timp de decenii” a crescut siguranța membrilor și a pledat pentru o coordonare strategică mai strânsă între aliați. Strâmtoarea Ormuz, în centrul discuțiilor cu Trump Potrivit informațiilor citate, Starmer și Trump au discutat joi seară, iar o parte importantă a convorbirii a vizat modul în care poate fi asigurată trecerea în siguranță a navelor prin Strâmtoarea Ormuz, rută-cheie pentru transportul de petrol și gaze, dar și pentru alte mărfuri. În material se arată că Iranul a blocat practic strâmtoarea după atacurile SUA și Israelului. În paralel, Trump a criticat în repetate rânduri statele europene din NATO pentru implicarea redusă în atacurile asupra Iranului și a inclus, în acest context, o amenințare privind retragerea completă a SUA din alianță. De ce contează Miza imediată este dublă: pe de o parte, coeziunea NATO într-un moment în care Washingtonul pune presiune pe aliați; pe de altă parte, securitatea unei rute comerciale esențiale pentru fluxurile globale de energie, cu efecte potențiale în lanț asupra prețurilor și aprovizionării, dacă blocajul persistă. [...]