Știri
Știri din categoria Externe
Armistițiul de două săptămâni riscă să prelungească instabilitatea regională și să mențină presiunea pe rutele energetice, în condițiile în care reacțiile din Iran indică o societate profund divizată și un regim care ar putea ieși întărit după cinci săptămâni de conflict, potrivit digi24.ro.
Armistițiul a fost anunțat pe 7 aprilie și ar urma să dureze două săptămâni. În paralel, este menționat un posibil plan de pace între SUA și Israel, pe de o parte, și Iran, pe de altă parte, cu negocieri mai ample găzduite la Islamabad și negociate de Pakistan.
Conflictul a început pe 28 februarie, după atacuri ale Israelului și Statelor Unite asupra Iranului, în urma cărora au fost uciși mai mulți oficiali militari, oameni de știință și politicieni, inclusiv liderul suprem al Iranului, Ali Khamenei. Iranul a răspuns cu atacuri la scară largă împotriva Israelului și a unor țări arabe care găzduiesc baze militare americane, între care Irak, Kuweit, Arabia Saudită, Qatar, Emiratele Arabe Unite, Bahrain, Iordania și Oman.
Un element cu relevanță economică este faptul că, dincolo de țintele militare, ambele părți au lovit infrastructură civilă, inclusiv instalații de gaze și petrol, centrale electrice și stații de tratare a apei. În acest context, un iranian intervievat în Teheran susține că autoritățile de la Teheran au identificat un nou instrument de presiune: posibilitatea de a bloca Strâmtoarea Ormuz, cu scopul de a obține bani.
În plan operațional, mesajul este că armistițiul nu închide automat riscul asupra infrastructurii și a rutelor critice, ci îl poate transforma într-o pârghie de negociere, cu efecte în lanț asupra piețelor de energie și transport.
Armistițiul a divizat inclusiv tabăra iranienilor care se opun regimului islamic. O parte spera ca atacurile să ducă la o schimbare de regim și, prin urmare, se opune încetării focului. Cealaltă parte consideră că riscul unei distrugeri totale este prea mare și susține oprirea atacurilor, cel puțin asupra infrastructurii.
În relatarea preluată de Digi24, un antreprenor din Teheran spune că se simte „trădat” de Donald Trump, invocând mesajele anterioare transmise iranienilor în timpul protestelor și la începutul războiului. O altă persoană intervievată, care conduce o afacere, descrie panica legată de posibile atacuri asupra electricității, apei și gazului și afirmă că, după conflict, perspectivele unei răsturnări a regimului ar fi devenit mai îndepărtate, în timp ce represiunea internă ar fi continuat.
Potrivit grupului pentru drepturile omului HRANA, în Iran au fost uciși 1.701 civili, inclusiv 254 de copii, în timpul războiului. În Israel, 26 de persoane au fost ucise, conform rapoartelor oficiale.
Următorul test pentru armistițiu este dacă negocierile anunțate la Islamabad vor produce un cadru mai amplu de pace sau dacă pauza de două săptămâni va rămâne doar o suspendare temporară a loviturilor, într-un climat intern iranian dominat de furie, teamă și polarizare.
Recomandate
SUA își mențin opțiunea de a relua loviturile asupra Iranului , dacă negocierile nu duc la un acord, a declarat secretarul american al Apărării Pete Hegseth , potrivit Reuters . Mesajul vine în timp ce negociatorii din Washington și Teheran încearcă să depășească diferențe majore care blochează înțelegerea, pe fondul unui război care a alimentat deja scumpirea energiei la nivel global. Hegseth a spus, la Singapore, că SUA sunt „mai mult decât capabile” să reia atacurile „dacă va fi necesar” și a invocat nivelul stocurilor de muniții, atât în regiune, cât și la nivel global. Miza economică: energia rămâne punctul sensibil Reuters notează că războiul lansat de SUA și Israel pe 28 februarie a ucis mii de persoane, în principal în Iran și Liban, și a produs „durere economică globală” prin creșterea prețurilor la energie, după ce Iranul a închis efectiv Strâmtoarea Hormuz — rută critică pentru transportul petrolului. Context operațional: SUA susțin că pot susține simultan două teatre În intervenția de la Shangri-La Dialogue, Hegseth a afirmat că SUA nu „au întors spatele” regiunii Asia-Pacific, deși sunt implicate în conflictul cu Iranul. El a indicat și accelerarea producției din industria de apărare, cu obiectivul de a crește rapid producția de muniții de „2X, 3X, 4X”, pentru a finanța planurile operaționale la nivel global. Ce urmează: decizia lui Trump și fereastra de 60 de zile Potrivit aceleiași surse, Hegseth a spus că președintele Donald Trump este „răbdător” și urmărește un „acord foarte bun” care să se asigure că Iranul nu obține o armă nucleară. Reuters mai relatează că Trump a declarat vineri că se va reuni într-o cameră securizată a Casei Albe pentru a lua o „decizie finală” privind o propunere de încheiere a războiului, care ar prelungi armistițiul de la începutul lunii aprilie cu încă 60 de zile, oferind negociatorilor timp pentru un acord permanent. [...]
Implicarea militară a EAU în conflictul cu Iranul a escaladat riscul de represalii în Golf , după ce Emiratele Arabe Unite au efectuat „zeci” de lovituri aeriene asupra Iranului, coordonându-se cu SUA și Israel și folosind informații furnizate de ambele țări, potrivit The Jerusalem Post , care citează un articol din The Wall Street Journal . Loviturile ar fi vizat în principal infrastructură energetică iraniană și ar fi continuat pe durata războiului până „a doua zi” după anunțarea armistițiului SUA–Iran, la începutul lunii aprilie, conform aceleiași relatări. WSJ susține, citând mai multe surse, că operațiunile au fost un răspuns la atacurile Iranului asupra infrastructurii petroliere și de gaze a EAU. Ținte și amploare: energie și puncte strategice în Strâmtoarea Hormuz Potrivit WSJ, Iran ar fi vizat EAU cu „peste 2.800” de rachete și drone – mai multe decât ar fi fost lansate împotriva oricărei alte țări, inclusiv Israel. În replică, Emiratele ar fi lovit ținte din Iran, inclusiv: insulele Qeshm și Abu Musa, în Strâmtoarea Hormuz; Bandar Abbas; rafinăria de petrol de pe insula Lavan, în Golful Persic. În plus, WSJ menționează un atac asupra complexului petrochimic Asaluyeh, descris ca fiind realizat „împreună cu Israel”, atac care a atras condamnare internațională. În contextul acestui episod, publicația notează că președintele SUA, Donald Trump, i-ar fi cerut Israelului să oprească loviturile asupra facilităților energetice. Cooperarea EAU–Israel și tensiunile cu vecinii din Golf Relatarea indică o apropiere accelerată între EAU și Israel în timpul războiului, inclusiv prin trimiterea de baterii Iron Dome și soldați ai armatei israeliene în Emirate, potrivit WSJ. Sunt menționate și vizite în EAU ale unor oficiali israelieni de rang înalt (inclusiv șefi ai serviciilor și ai armatei), precum și o vizită a premierului Benjamin Netanyahu, care ar fi fost inițial negată de Ministerul de Externe al EAU, apoi reconfirmată de purtătorul de cuvânt al lui Netanyahu. Pe fondul acestei abordări, Arabia Saudită ar fi criticat în aprilie „linia agresivă” a EAU și ar fi reclamat către SUA că loviturile Emiratelor cresc riscul de represalii iraniene în regiune, potrivit WSJ. Separat, The Jerusalem Post mai notează că Bloomberg a relatat anterior în cursul lunii despre frustrarea președintelui EAU, șeicul Mohamed bin Zayed (MBZ), față de state vecine precum Arabia Saudită și Qatar, care ar fi refuzat să coordoneze un răspuns militar la atacurile Iranului. În aceeași logică, materialul leagă deteriorarea relațiilor regionale de decizia EAU de a se retrage din OPEC și OPEC+ la finalul lunii aprilie, menționată de Bloomberg și WSJ. Ce rămâne neclar Informațiile provin din relatări de presă bazate pe „mai multe surse” citate de WSJ, iar articolul nu oferă detalii verificabile independent despre numărul exact al loviturilor, bilanțul sau lanțul complet de comandă al operațiunilor. În plus, există o contradicție relevantă: în timp ce WSJ descrie atacul asupra Asaluyeh ca fiind realizat cu Israel, Netanyahu a declarat jurnaliștilor că „Israel a acționat singur” în acel caz. [...]
Iranul transmite că negocierile cu SUA nu sunt închise , contrazicând mesajele venite de la Washington, potrivit Al Jazeera . Miza imediată este una de stabilitate și predictibilitate: dacă nu există un acord „finalizat”, riscul de escaladare rămâne, iar orice așteptări privind o detensionare rapidă sunt premature. Purtătorul de cuvânt al Ministerului iranian de Externe, Esmail Baghaei , a declarat pentru presa de stat că un acord propus cu SUA „nu a fost finalizat”. Declarația vine ca reacție la afirmațiile președintelui american Donald Trump , care a spus că administrația sa face o „determinare finală” privind un potențial acord cu Iranul. Din informațiile publicate, nu reiese care sunt punctele rămase în dispută, calendarul negocierilor sau dacă există un text agreat în principiu. Publicația notează doar diferența de poziționare publică dintre cele două părți, într-un moment în care semnalele politice pot influența percepția asupra probabilității unui acord. [...]
Posibila redeschidere a Strâmtorii Hormuz rămâne în așteptare , după ce președintele SUA, Donald Trump, a spus că urmează să ia o „decizie finală” privind un posibil acord cu Iranul care ar putea prelungi armistițiul și ar permite reluarea navigației prin acest culoar strategic, potrivit Al Jazeera . Trump a declarat vineri că s-a întâlnit cu consilieri în „Situation Room” pentru a discuta subiectul. Casa Albă a confirmat ulterior că întâlnirea s-a încheiat, fără să ofere detalii suplimentare. În paralel, Ministerul iranian de Externe a transmis că încă „nu există un acord final” cu SUA. Pe fondul neîncrederii dintre părți, negociatorul Mohammad Bagher Ghalibaf a spus că Teheranul va judeca orice înțelegere „după acțiuni, nu după promisiuni”, pe măsură ce discuțiile continuă. Condițiile enunțate de Trump și miza pentru navigație Într-o postare pe Truth Social , înaintea întâlnirii de vineri, Trump a enumerat mai multe condiții pe care Teheranul ar trebui să le accepte, inclusiv: Iranul să nu aibă „niciodată” o armă nucleară sau o bombă; Strâmtoarea Hormuz să fie deschisă „în ambele direcții” și fără taxe; îndepărtarea minelor rămase în strâmtoare; SUA să „dezgroape și să distrugă” uraniul îmbogățit al Iranului, despre care Trump afirmă că este îngropat. Tot în postare, Trump a susținut că blocada navală americană – pe care o descrie drept „fără precedent” – ar urma să fie ridicată și că navele „prinse” în strâmtoare ar putea începe să se întoarcă. „Nu se vor schimba bani până la noi ordine. Alte elemente, mult mai puțin importante, au fost agreate. Mă voi întâlni acum, în Situation Room, pentru a lua o decizie finală.” Iranul contestă „blocada” și cere dovezi, nu declarații Purtătorul de cuvânt al Ministerului iranian de Externe, Esmaeil Baghaei, a declarat pentru presa de stat că nu a fost finalizat niciun acord și a respins limbajul imperativ atribuit părții americane. Baghaei a calificat ceea ce SUA numesc „blocadă navală” drept o acțiune „ilegală”, susținând că ar fi încălcat armistițiul și ar fi perturbat libertatea de navigație. El a adăugat că Teheranul trebuie să vadă dacă SUA își vor respecta declarațiile. Ghalibaf a reiterat, într-o postare pe rețele sociale, că „nu există încredere în garanții și cuvinte”, iar „niciun pas” nu va fi făcut înainte ca cealaltă parte să acționeze. Ce se știe despre stadiul discuțiilor și unde rămân divergențele Incertitudinea privind detaliile unui memorandum de înțelegere (MOU – document-cadru, fără a fi neapărat un tratat final) a crescut în ultima săptămână, pe fondul neîncrederii dintre cele două părți, care încearcă să pună capăt unui război de trei luni, notează publicația. Cu o zi înainte, surse de la Casa Albă au declarat pentru Al Jazeera că SUA și Iranul ar fi ajuns la un acord provizoriu pentru prelungirea armistițiului cu 60 de zile, pentru a permite negocieri formale, însă Trump nu ar fi semnat încă. Separat, agenția de presă iraniană Fars, citând surse, a relatat că înțelegerea ar fi în „stadiile finale” de ratificare, dar că nu a fost luată o decizie finală. Potrivit acelorași surse, MOU nu ar include prevederi privind distrugerea materialelor nucleare ale Iranului, iar redeschiderea Strâmtorii Hormuz ar putea presupune monitorizarea și inspectarea navelor. [...]
Incursiunile repetate ale dronelor rusești în spațiul aerian NATO cresc presiunea pentru ajustări de apărare aeriană , inclusiv prin posibile acorduri cu Ucraina și Republica Moldova, potrivit unei analize a Institutului pentru Studiul Războiului (ISW) citate de Antena 3 . Evaluarea vine după incidentul de la Galați , unde o dronă rusească de tip Gheran-2 a lovit un bloc și a rănit civili, descris ca primul caz de la începutul războiului în care un atac cu drone lansate de Rusia rănește civili pe teritoriul unui stat NATO. În analiza ISW, frecvența tot mai mare a intrărilor dronelor rusești în spațiul aerian aliat este interpretată ca un semnal că Vladimir Putin ar fi adoptat o „politică iresponsabilă”, acceptând riscul ca dronele să ajungă pe teritoriul NATO ca „o consecință acceptabilă” a campaniei de atacuri aeriene asupra Ucrainei. „Putin pare să accepte acum riscul de a provoca victime în rândul civililor din țările NATO ca o consecință acceptabilă a campaniei de atacuri aeriene a Rusiei”, se arată în raportul ISW. Ce indică datele invocate de ISW despre România Potrivit cifrelor menționate în analiza citată, de la începutul invaziei ruse în Ucraina (24 februarie 2022) și până în prezent: drone rusești ar fi încălcat spațiul aerian al României de cel puțin 28 de ori ; fragmente de dronă ar fi căzut pe teritoriul României de cel puțin 47 de ori . Aceste episoade, coroborate cu incidentul de la Galați, mută discuția din zona „incidentelor de frontieră” spre una cu implicații directe pentru protecția civililor și pentru modul în care NATO își organizează apărarea aeriană în proximitatea războiului. Posibile consecințe operaționale: acorduri de apărare aeriană ISW susține că, în contextul „restricțiilor privind operațiunile de apărare aeriană ale României”, NATO ar putea fi nevoită să ia în calcul negocierea unor posibile acorduri de apărare aeriană cu Ucraina și Republica Moldova , prezentate ca o chestiune de autoapărare împotriva atacurilor cu drone rusești asupra țărilor NATO, indiferent dacă incursiunile sunt accidentale sau intenționate. Contextul de comunicare: Moscova ar testa reacția NATO Experții ISW mai afirmă că oficiali ai Kremlinului ar înclina spre variante de răspuns care urmăresc transferarea responsabilității pentru incident și aruncarea vinei pe Ucraina , în paralel cu testarea reacției NATO la astfel de incursiuni cu drone. Articolul nu oferă un calendar sau detalii despre eventuale negocieri, ci indică direcția de analiză: pe măsură ce astfel de incidente se repetă, crește probabilitatea unor ajustări în arhitectura de apărare aeriană la granița estică a Alianței. [...]
Incursiunile cu drone pe teritoriul României sunt prezentate ca test NATO, cu potențial de a împinge Alianța în decizii de securitate mai costisitoare , într-un context în care Moscova ar urmări să profite de ezitări și dispute între aliați, potrivit unei analize citate de Digi24 . Paul Goble , analist american de politică externă și fost consilier special al Departamentului de Stat al SUA, respectiv analist CIA, susține că ultima incursiune a Rusiei cu drone în România nu ar fi fost un accident, ci o provocare deliberată „menită să testeze unitatea NATO” și să pună presiune pe Republica Moldova, într-o logică de intimidare la graniță. Declarațiile lui Goble sunt relatate de Kyiv Post, publicație citată în material. În această cheie, negarea publică a implicării de către Vladimir Putin ar fi, în opinia lui Goble, o tactică previzibilă: să încetinească reacția occidentală și să mute discuția de la răspuns colectiv la dispute despre responsabilitate și dovezi. Disputa pe „originea dronei” și miza decizională Digi24 relatează că Putin, aflat la un summit la Astana (Kazahstan), a încercat să devieze vina către Ucraina, sugerând că drona care a lovit o clădire rezidențială din Galați s-ar fi abătut de la curs din cauza unei defecțiuni tehnice. În același context, liderul rus a cerut ca România să predea epava pentru o anchetă rusească. Pe de altă parte, anchetatorii români și președintele Nicușor Dan au declarat că epava aparținea unei drone rusești Geran-2 , iar Goble afirmă că, din ce au comunicat autoritățile române după examinare, drona „nu putea veni de altundeva”. „Aprobată de Putin”: ipoteza escaladării controlate Elementul central al evaluării lui Goble este că astfel de acțiuni nu ar fi posibile fără o aprobare politică la vârf, chiar dacă nu neapărat la nivel de detaliu operațional. „Nu știu dacă el personal cunoștea toate detaliile”, a afirmat Goble. „Dar sunt absolut sigur că a aprobat ideea ca dronele rusești să poată fi folosite împotriva României.” De ce contează pentru România și regiune În lectura prezentată, miza nu este doar incidentul punctual, ci efectul asupra funcționării NATO: dacă aliații se blochează în dezbateri despre „cine e vinovat” și „ce dovadă e suficientă”, reacția colectivă întârzie, iar Rusia câștigă timp și spațiu de manevră. În paralel, Goble leagă aceste provocări de „anxietatea” Moscovei față de apropierea Republicii Moldova de București și de Occident. Materialul Digi24 nu indică ce măsuri concrete ar urma să fie adoptate în urma incidentului, dar pune în prim-plan riscul ca astfel de episoade să fie folosite pentru a testa pragurile de răspuns ale Alianței și pentru a amplifica presiunea în vecinătatea estică a României. [...]
