Știri
Știri din categoria Externe
Iranul condiționează reluarea traficului prin Strâmtoarea Ormuz, menținând riscul de volatilitate pe piața energiei, după ce Teheranul a anunțat că ar redeschide ruta doar dacă SUA fac „pași concreți” pentru îndeplinirea unei liste de cerințe, potrivit G4Media. Mesajul a fost transmis de Mohsen Rezaei, secretarul Consiliului Suprem de Securitate Națională de la Teheran, într-un context în care comunitatea internațională urmărește cu atenție orice semnal privind revenirea la fluxuri comerciale normale.
Iranul spune că pregătește o listă explicită de condiții, la solicitarea mediatorilor internaționali, iar „încheierea războiului din regiune” este menționată între cerințe. În același timp, Teheranul avertizează că redeschiderea nu va veni „automat” și că SUA trebuie să ia măsuri practice înainte ca traficul să revină la normal.
În material sunt amintite drept cerințe „vehiculate anterior” de Iran: ridicarea blocadei asupra porturilor iraniene, despăgubiri și eliminarea sancțiunilor economice. Publicația notează însă că nu este clar dacă Teheranul își va modifica lista astfel încât să poată fi acceptată de Washington.
Evoluția este legată și de eforturile diplomatice ale Qatarului: declarația vine după vizita la Teheran a premierului și ministrului de Externe al Qatarului, care a discutat inclusiv despre viitorul strâmtorii și despre posibilitatea reluării dialogului dintre Iran și SUA.
Rezaei a mai spus că Iranul și Omanul ar fi ajuns la un acord privind un posibil coridor pentru transportul maritim prin strâmtoare. Planul ar presupune un traseu împărțit între apele teritoriale ale Omanului și cele ale Iranului, cu utilizarea unui canal central desemnat, dar numai dacă SUA îndeplinesc condițiile Teheranului. Detaliile mecanismului sunt descrise ca fiind încă în negociere.
Miza economică este ridicată: înainte de război, prin Strâmtoarea Ormuz trecea aproximativ 20% din petrolul mondial, potrivit articolului.
SUA transmit că strâmtoarea ar fi fost deminată și că este sigură pentru tranzit, iar Casa Albă susține că nu există negocieri cu Iranul „în acest moment” și nici discuții programate. În aceeași linie, comandantul Comandamentului Central al SUA, amiralul Brad Cooper, a declarat că forțele americane au eliminat minele marine din rutele internaționale.
Cu toate acestea, traficul maritim rămâne mult sub nivelul de dinaintea războiului: articolul indică faptul că tranzitele ar fi crescut în ultima perioadă, dar transportul comercial funcționează încă „în condiții de criză”.
În paralel, Gardienii Revoluției Islamice susțin că Iranul păstrează „controlul decisiv” asupra strâmtorii și acuză oficialii americani că ar prezenta fals situația pentru a influența prețurile energiei. În acest moment, redeschiderea „în mod normal” nu s-a produs, iar Teheranul plasează decizia efectivă în sarcina Washingtonului.
Recomandate
Volodimir Zelenski spune că nu există, deocamdată, o confirmare pentru o întâlnire trilaterală SUA–Rusia–Ucraina , vehiculată în contextul summitului G20 din decembrie, iar lipsa unui acord explicit din partea Moscovei și Washingtonului menține incertitudinea asupra oricărui format de negociere la nivel înalt, potrivit Mediafax . Președintele ucrainean a declarat că Statele Unite lucrează pentru a face posibilă o astfel de întâlnire între liderii Ucrainei, SUA și Rusiei. În același timp, Zelenski a indicat că discuțiile sunt, în acest moment, la nivel de propunere, nu de aranjament final. Ce spune Zelenski despre format și locație Potrivit presei ucrainene citate în material, Zelenski a afirmat că SUA ar avea „o propunere pentru o întâlnire trilaterală”, iar scenariile de locație ar include: o țară din Orientul Mijlociu, menționându-se Emiratele Arabe Unite sau Arabia Saudită; Statele Unite, în timpul reuniunii G20 din decembrie; o țară europeană. Zelenski a precizat însă că nu există încă o confirmare din partea Rusiei și nici din partea Statelor Unite pentru varianta unei întâlniri în SUA. De ce contează: incertitudine în jurul unei posibile runde de negocieri Mesajul liderului de la Kiev indică faptul că, deși există eforturi diplomatice pentru un cadru trilateral, discuțiile rămân neconsolidate instituțional. În practică, fără confirmări oficiale din partea Washingtonului și Moscovei, orice „întâlnire la vârf” rămâne la stadiul de opțiune, nu de calendar. În același context, Zelenski a reiterat că este pregătit pentru o întâlnire față în față cu Vladimir Putin în Statele Unite, dacă președintele rus va participa la summitul G20 din decembrie. „Da, desigur. Trebuie să mergem. Trebuie să ne întâlnim, să discutăm și să luăm decizii”, a spus liderul de la Kiev. Zelenski a mai adăugat că europenii „încep să ia legătura” în această privință și că rezultatele ar urma să se vadă „puțin mai târziu”, fără a oferi un termen sau detalii despre formatul acestor contacte. [...]
SUA încearcă să aranjeze o întâlnire Zelenski–Trump–Putin, cu potențial de a debloca negocieri la nivel înalt , potrivit Meduza , care citează declarațiile președintelui ucrainean Volodimir Zelenski . Zelenski a spus jurnaliștilor că Washingtonul „lucrează la asta” și că există o propunere pentru o întâlnire trilaterală între președinții Ucrainei, SUA și Rusiei. Relatarea întâlnirii cu presa a fost publicată pe canalul de Telegram al lui Zelenski. Unde ar putea avea loc întâlnirea Potrivit lui Zelenski, SUA iau în calcul organizarea reuniunii într-„una dintre țările din Orientul Mijlociu”, menționând explicit două opțiuni: Emiratele Arabe Unite sau Arabia Saudită. Președintele ucrainean nu a exclus nici varianta ca întâlnirea să aibă loc în marja viitorului summit G20 de la Miami (14–15 decembrie), însă a precizat că, până acum, nu există confirmări din partea Rusiei și nici din partea SUA. Zelenski a mai spus că o altă posibilitate ar fi o țară europeană, susținând că „europenii încep să contacteze” pe acest subiect, urmând ca rezultatele să fie văzute „puțin mai târziu”. Miza și principalele obstacole Din perspectiva Kievului, o astfel de întâlnire ar însemna trecerea discuțiilor la nivel de șefi de stat, dar rămâne deschisă problema locului și a formatului acceptabil pentru ambele părți. Autoritățile ruse au declarat în repetate rânduri că o întâlnire Zelenski–Putin ar putea avea loc doar la Moscova, în timp ce Ucraina spune că este pregătită pentru negocieri la nivel prezidențial, dar nu la Moscova. În același context, Meduza amintește episodul din septembrie, de la Adunarea Generală a ONU din New York, când corespondentul VGTRK Valentin Bogdanov l-a întrebat pe Zelenski când va veni la Moscova, iar acesta a răspuns: „Pe o rachetă” (detalii în materialul Meduza ). Context: G20 Miami și poziția Rusiei Summitul G20 este programat pe 14–15 decembrie la Miami. Potrivit lui Zelenski, reuniunea trilaterală ar putea fi legată de acest eveniment, însă confirmările lipsesc. Meduza notează că șeful Departamentului de Stat al SUA, Marco Rubio , a anunțat că Vladimir Putin a fost invitat la summitul G20 de la Miami, dar Kremlinul, la data de 17 octombrie, nu comunicase că președintele rus a acceptat invitația (context în materialul Meduza ). În plus, aceeași sursă precizează că, de la începutul războiului pe scară largă al Rusiei împotriva Ucrainei, Putin s-a întâlnit personal cu Donald Trump o singură dată, la un summit desfășurat în Alaska, în august 2025. [...]
Blocajul dintre marile puteri prelungește cursa pentru șefia ONU , iar riscul unui compromis de ultim moment – inclusiv prin apariția unui candidat nou – crește pe măsură ce organizația intră într-o perioadă de presiune bugetară și contestare politică, potrivit HotNews , care citează AFP via News.ro. Antonio Guterres își încheie pe 31 decembrie al doilea mandat de cinci ani la conducerea ONU, iar în cursă sunt în prezent șapte candidați (patru femei și trei bărbați). Într-un vot orientativ desfășurat cu ușile închise în Consiliul de Securitate , niciun candidat nu a reușit să evite un vot negativ din partea uneia dintre cele cinci puteri cu drept de veto (Marea Britanie, Franța, Statele Unite, China și Rusia) – un semnal că negocierile sunt departe de un acord. Cum arată clasamentul după votul orientativ Statele membre au acordat anonim fiecărui candidat una dintre mențiunile „încurajează”, „descurajează” sau „fără opinie”. Pentru prima dată în acest proces, voturile celor cinci membri permanenți au fost afișate în culori. În frunte se află Rebeca Grynspan (Costa Rica, 70 de ani), fostă șefă a agenției ONU pentru Comerț și Dezvoltare (UNCTAD), cu 9 „încurajează”, 5 „descurajează” (dintre care două de la membri permanenți) și un „fără opinie”. Pe locul al doilea este Rafael Grossi (Argentina, 65 de ani), director general al Agenției Internaționale pentru Energie Atomică (AIEA), cu 8 „încurajează”, 6 „descurajează” (două de la membri permanenți) și un „fără opinie”. Următorii clasați, conform datelor din articol: Carolyn Rodrigues-Birkett (Guyana, 53 de ani), fost ministru de Externe: 8-6-1 Olara Otunnu (Uganda, 76 de ani), fost reprezentant special ONU pentru copii și conflicte armate: 4-10-1 Macky Sall (Senegal, 64 de ani), fost președinte: 5-10-0 Maria Fernanda Espinosa (Ecuador, 62 de ani), fost ministru de Externe și al Apărării: 3-9-3 Ivonne A-Baki (Ecuador, 75 de ani), diplomat: 1-14-0 De ce contează: veto-ul și „surprizele” pot schimba jocul Miza practică a acestui blocaj este că procesul rămâne deschis inclusiv pentru intrarea unui nume nou „în orice moment”, notează materialul. Este invocat precedentul din 1996, când Kofi Annan „nu era candidat și a apărut cu o zi înainte de a fi ales”, potrivit unei surse diplomatice citate. În acest context, reprezentantul permanent al SUA la ONU, Mike Waltz, a indicat prioritățile Washingtonului pentru viitorul mandat: reformarea operațiunilor de menținere a păcii, reformă bugetară și „mai multă rigoare”, inclusiv reducerea birocrației și a cheltuielilor de funcționare. „Este nevoie de o reformă a operaţiunilor de menţinere a păcii, de o reformă bugetară şi de mai multă rigoare (…) Să reducem birocraţia. Să reducem cheltuielile de funcţionare”. Tot el a nuanțat discuția despre rotația regională și despre posibilitatea ca, pentru prima dată, o femeie să conducă ONU: „Înţelegem că există o dorinţă de rotaţie regională. Desigur, dacă cel mai bun candidat este o femeie, ne-am bucura. Dar ceea ce avem cu adevărat nevoie este, în primul rând, cel mai bun candidat”. Context: ONU, între crize, diviziuni și dificultăți financiare Procesul are loc într-un moment descris drept unul dintre cele mai dificile din istoria organizației, cu multilateralismul „grav subminat” inclusiv de state care îl susțineau anterior, precum Statele Unite, pe fondul multiplicării conflictelor și al problemelor financiare. În luna precedentă, Antonio Guterres a descris degradarea situației în termeni apăsați: „În fiecare zi, lucrurile se înrăutăţesc puţin”. „Nu se observă nicio îmbunătăţire nicăieri”. „Nu am nicio putere”. [...]
Tensiunile dintre Donald Trump și Volodimir Zelenski riscă să afecteze direct sprijinul militar și de informații al SUA pentru Ucraina , într-un moment în care Kievul se pregătește pentru o nouă iarnă de atacuri rusești asupra infrastructurii energetice, potrivit HotNews , care citează o analiză Reuters. Ruptura s-a adâncit pe fondul nemulțumirii lui Trump legate de costurile ridicate ale energiei, pe care le pune parțial pe seama atacurilor ucrainene asupra rafinăriilor rusești. În paralel, o întrerupere a serviciilor de internet prin satelit furnizate de SUA a alimentat temeri că Ucraina ar putea deveni mai vulnerabilă în fața loviturilor rusești. Zelenski a răspuns cu critici publice neobișnuit de dure la adresa lui Trump, sugerând că Washingtonul ar favoriza acum Rusia. Totodată, liderul ucrainean a spus că Ucraina va ignora cererea lui Trump de a opri atacurile asupra țintelor energetice rusești, invocând loviturile continue ale Rusiei. Decizii și semnale de la Washington care cresc presiunea pe Kiev Un punct major de fricțiune îl reprezintă blocarea de către Trump a sancțiunilor împotriva Rusiei chiar înainte ca acestea să intre în vigoare. The New York Times notează că decretul nu explică de ce renunțarea la sancțiuni ar fi în interesul SUA și nici nu prezintă argumente în fața Congresului pentru derogări. Zelenski a avertizat că această decizie ar putea încuraja Rusia să continue atacurile, în timp ce, la Moscova, un consilier al lui Vladimir Putin a numit momentul „istoric”. În acest context, Reuters enumeră câteva direcții în care Trump ar putea merge mai departe, cu efecte directe asupra capacității de apărare a Ucrainei: restricționarea livrărilor de arme către Ucraina; punerea în aplicare a amenințărilor privind oprirea schimbului de informații de pe câmpul de luptă; încheierea unor acorduri economice suplimentare cu Moscova. Vulnerabilitatea operațională: informațiile și sateliții Miza imediată pentru Kiev este accesul la informații și la infrastructură tehnologică esențială. Fără informațiile serviciilor secrete americane, Ucraina ar putea avea dificultăți mai mari în detectarea și contracararea atacurilor cu rachete și drone, mai ales împotriva rețelelor energetice vizate frecvent iarna. Trump susține că SUA continuă să împărtășească informații cu Ucraina, însă Zelenski a declarat pentru NPR că oficiali americani i-ar fi avertizat pe comandanții ucraineni că fluxul de informații ar putea fi redus sau întrerupt. Separat, Reuters relatează că sistemul ucrainean Starshield (varianta militară a Starlink, operată de SpaceX) a fost întrerupt în urma unui ordin descris de oficiali drept provenind de la Casa Albă. Serviciul a fost parțial restabilit, dar episodul a scos în evidență dependența Ucrainei de tehnologie controlată de companii americane și, implicit, de decizii politice la Washington. De ce contează și ce ar putea urma Analiza indică faptul că deteriorarea relației nu e doar un conflict de stil între lideri, ci poate produce consecințe concrete pe front și în apărarea infrastructurii critice. Daniel Fried, fost înalt oficial al Departamentului de Stat, spune că nu este clar dacă Washingtonul se îndepărtează definitiv de Ucraina, dar avertizează că efectele se văd deja în perspectivele de încheiere a războiului început odată cu invazia pe scară largă din 2022. În același timp, Kievul încearcă să mențină canalele deschise: doi oficiali ucraineni au declarat pentru Reuters că Ucraina vrea să continue dialogul cu emisarii lui Trump, Steve Witkoff și Jared Kushner. Trump a afirmat, la rândul său, că va continua să lucreze atât cu Zelenski, cât și cu Putin. Un potențial factor de frânare rămâne Congresul: Trump s-ar putea lovi de rezistență dacă republicanii consideră că abordarea sa slăbește Ucraina și avantajează Rusia. În interiorul Partidului Republican există încă voci care susțin că Washingtonul nu ar trebui să împingă Kievul spre o înțelegere în condiții favorabile Moscovei, iar calculele politice legate de alegerile de la jumătatea mandatului din noiembrie pot influența direcția administrației americane. [...]
Ucraina încearcă să obțină un armistițiu energetic verificabil, ca măsură de protecție a infrastructurii înainte de iarnă , în discuții purtate cu trimișii diplomatici ai președintelui american Donald Trump, potrivit Kyiv Post . Președintele Volodîmîr Zelenski a spus că negociatorii ucraineni au avut consultări vineri, 16 octombrie, pentru a pregăti întâlniri față în față care ar urma să aibă loc în decurs de o săptămână. Zelenski a precizat că secretarul Consiliului Național de Securitate și Apărare, Rustem Umerov , a discutat cu emisarul special american Jared Kushner pentru stabilirea calendarului și a locului unor negocieri „cuprinzătoare”. Liderul ucrainean a afirmat că este pregătit să participe direct la discuții. Miza: oprirea loviturilor asupra infrastructurii critice Potrivit declarațiilor lui Zelenski, obiectivul imediat este un „armistițiu energetic” care să oprească atacurile rusești asupra infrastructurii critice din Ucraina. El a indicat că, deși preferința Kievului este încheierea completă a războiului, un acord limitat pe energie ar putea fi un prim pas, iar formatul întâlnirilor urmează să fie definit în cursul săptămânii. În același timp, Zelenski a spus că Ucraina este dispusă să oprească atacurile cu drone asupra rafinăriilor rusești dacă Moscova acceptă o încetare „reciprocă” și „verificabilă” a loviturilor asupra rețelelor energetice municipale ucrainene, susținută de garanții internaționale cu caracter obligatoriu. De ce e dificil de aplicat: mecanisme neclare și atacuri în curs În material se arată că Trump a declarat pe 11 octombrie existența unui „armistițiu energetic” între Rusia și Ucraina, susținând că ambele părți ar fi fost de acord să oprească loviturile asupra rețelelor electrice și instalațiilor petrochimice. Totuși, mecanismele de implementare au rămas neclare, iar Rusia ar fi continuat atacurile cu rachete și drone asupra infrastructurii de producție și transport al energiei electrice din Ucraina. Kyiv Post notează că demersurile diplomatice vin în contextul unor discuții mai largi privind posibile armistiții menite să protejeze infrastructura municipală înaintea sezonului rece. Contextul canalului american: contacte și cu Moscova Coordonarea dintre Umerov și Kushner are loc pe fondul unor demersuri paralele ale Washingtonului pentru consultări cu Kremlinul. Agenția rusă de stat TASS a relatat anterior că Kushner și un alt emisar special, Steve Witkoff, ar putea vizita Moscova la mijlocul sau spre finalul lunii octombrie, după o convorbire telefonică Trump–Putin din 9 octombrie. După acel apel, consilierul de politică externă al Kremlinului, Iuri Ușakov, a declarat pentru presa de stat rusă că Putin ar fi respins reluarea negocierilor formale de pace, invocând faptul că forțele ruse ar avea inițiativa pe linia frontului și că Moscova intenționează să continue ostilitățile până la atingerea obiectivelor operaționale. [...]
Escaladarea atacurilor asupra navelor în Strâmtoarea Hormuz împinge prețul petrolului în sus și amplifică riscul de întreruperi pe una dintre cele mai importante rute energetice ale lumii, în condițiile în care SUA și Iranul își dispută public controlul zonei, potrivit unei analize Al Jazeera . În octombrie, zeci de nave au fost atacate în sau lângă Strâmtoarea Hormuz. Doar în săptămâna încheiată la 16 octombrie, United Kingdom Maritime Trade Operations (UKMTO) a raportat cel puțin 12 nave atacate, cu mențiunea că organizația „se chinuie să raporteze cu acuratețe numărul real”, deoarece majoritatea navelor lovite refuză să raporteze incidentele. Publicația notează că luna octombrie a înregistrat cel mai mare număr de atacuri asupra navelor de la începutul războiului SUA-Israel cu Iranul, declanșat pe 28 februarie. Din cele 12 atacuri confirmate de UKMTO, jumătate dintre nave au continuat către destinație sau au ajuns în port; una s-a scufundat, două au fost avariate grav (imobilizate), iar trei au fost fie avariate, fie au avut un rezultat neconfirmat. UKMTO a raportat și un tip nou de atac: un petrolier ar fi fost lovit de o grenadă propulsată de rachetă (RPG) trasă de pe o ambarcațiune mică, la 78 mile marine (aprox. 144 km) nord-est de orașul saudit Jubail, provocând avarii. Efectul economic: petrol mai scump și fluxuri încă sub nivelul de dinainte de război Pe fondul atacurilor, cotația Brent a atins 110 dolari/baril pentru prima dată din mai, potrivit materialului. În paralel, fluxurile de petrol prin Hormuz au rămas sub nivelul de referință de dinaintea războiului: 11,6 milioane barili/zi în cele șapte zile până la 13 octombrie, adică aproximativ 68% din baza de 17,1 milioane barili/zi, conform datelor Kpler citate. Analiza leagă presiunea pe preț și de atacurile houthiților aliniați Iranului asupra infrastructurii energetice saudite și de capturarea strâmtorii Bab al-Mandeb, pe lângă așteptările pieței că escaladarea dintre SUA și Iran continuă. Două narațiuni opuse despre „control” și siguranță Comandantul CENTCOM, Brad Cooper, a susținut într-un mesaj video că, în pofida atacurilor iraniene, în ultima săptămână au tranzitat Hormuz 400 de nave și 100 de milioane de barili de petrol. El a afirmat explicit: „Să fie clar: Strâmtoarea Hormuz este controlată de Statele Unite și partenerii noștri regionali, nu de Iran.” Armata americană mai susține că menține o blocadă navală „de neclintit” asupra porturilor sudice ale Iranului, care ar fi costat Iranul 25 miliarde dolari (aprox. 115 miliarde lei) în venituri din exporturi de petrol, și că SUA ar fi confiscat recent 350 milioane dolari (aprox. 1,6 miliarde lei) din finanțări iraniene în criptomonede. De cealaltă parte, Teheranul nu a publicat cifre privind navele atacate sau traficul prin Hormuz și acuză Washingtonul că exagerează pentru a proiecta succesul campaniei navale. În același timp, Corpul Gardienilor Revoluției Islamice (IRGC) a intensificat raportările privind mine navale în zonă și susține că ruta rămâne nesigură pentru navele care nu se coordonează cu „Autoritatea Strâmtorii Golfului Persic”, o structură creată în timpul războiului pentru gestionarea trecerii. Incidente cu mine și proiectile, plus risc de escaladare după alegeri În această săptămână, două nave ar fi fost lovite de mine în strâmtoare, însă SUA și Iranul oferă versiuni contradictorii. IRGC a afirmat sâmbătă că un superpetrolier care transporta peste două milioane de barili de țiței a luat foc după ce ar fi lovit o mină pe o rută „neautorizată;” Press TV a difuzat imagini despre care spune că arată petrolierul în flăcări. CENTCOM a contrazis, afirmând că a curățat strâmtoarea de mine și că navele sunt lovite de proiectile. Un alt caz menționat: armata americană spune că o navă civilă de containere, M/V GFS Pride, a fost lovită de un proiectil al IRGC, nu de o mină, cum ar fi susținut iranienii; nava s-a scufundat în timp ce era remorcată spre țărm. SUA nu au răspuns militar direct la atacurile recente asupra navelor, dar există temeri că Washingtonul ar putea escalada războiul după alegerile de la 3 noiembrie. Canalele diplomatice nu sunt complet blocate, cu mesaje transmise prin mediatori regionali precum Pakistan și Qatar, însă analiza notează că nu este așteptat un progres în negocieri în viitorul apropiat. În paralel, ministrul interimar al Apărării din Iran, Majid Ibn Reza, a transmis că Teheranul intenționează să continue atacurile, avertizând că „viitorul războiului” va fi decis de rachete iraniene, nu de bombele americane. [...]
