Știri
Știri din categoria Externe
Războiul dintre SUA, Israel și Iran s-a extins în mai multe state din regiune, cu atacuri asupra unui aeroport din Azerbaidjan, lovituri asupra petrolierelor din Golful Persic și noi lansări de rachete balistice iraniene către Israel. Potrivit Mediafax, conflictul a ajuns joi, 5 martie 2026, în a șasea zi, iar tensiunile cresc în mai multe puncte strategice din Orientul Mijlociu.
În Azerbaidjan, un aeroport din exclava Nahicevan a fost lovit de rachete și drone venite din direcția Iranului, provocând incendii și rănirea a cel puțin două persoane. În paralel, Israelul a activat sistemele de apărare aeriană după ce Iranul a lansat mai multe runde de rachete balistice, sirenele fiind auzite inclusiv în zona Ierusalimului.
Escaladarea s-a extins și pe mare. Garda Revoluționară iraniană a revendicat lovirea unui petrolier american în nordul Golfului Persic, incident care ar fi provocat incendierea navei. În același timp, un petrolier sub pavilion britanic a fost vizat în apropierea Kuweitului cu o rachetă antinavă, iar o explozie a fost raportată la o navă aflată la ancoră în apropierea portului Mubarak Al-Kabeer.
Iranul a transmis că deține „controlul deplin” asupra Strâmtorii Ormuz și a avertizat că navele militare și comerciale ale statelor considerate inamice nu vor putea traversa zona cât timp conflictul continuă. Strâmtoarea reprezintă una dintre cele mai importante rute mondiale pentru transportul petrolului și gazelor.
Pe plan militar, Israelul a intensificat atacurile împotriva pozițiilor Hezbollah din Liban, inclusiv în sudul Beirutului, iar Teheranul a confirmat lovituri asupra unor grupări kurde din Irak, considerate ostile regimului iranian.
În același timp, consecințele umanitare devin tot mai grave. Potrivit agenției HRANA, peste 1.000 de civili ar fi murit în Iran de la începutul bombardamentelor lansate de Statele Unite și Israel.
Pe plan diplomatic, mai mulți lideri occidentali cer reducerea violențelor. Canada și Australia au afirmat că susțin un armistițiu, însă consideră că atacurile asupra civililor trebuie să înceteze înainte de orice negociere.
Conflictul a izbucnit pe 28 februarie 2026, când Statele Unite și Israelul au lansat atacuri coordonate asupra infrastructurii militare iraniene. De atunci, Iranul a răspuns cu rachete și drone împotriva Israelului și a unor state din Golf care găzduiesc baze militare americane, ceea ce a extins confruntarea la nivel regional.
Recomandate
Blocada navală americană asupra porturilor iraniene riscă să tensioneze și mai mult fluxurile de transport din jurul Strâmtorii Ormuz , după ce Teheranul a amenințat cu un „răspuns ferm” dacă măsura continuă, potrivit TVR Info . Cartierul general Khatam al-Anbiya , structură care coordonează armata regulată iraniană și Gardienii Revoluției, a descris blocada drept „banditism și piraterie” și a transmis că forțele armate iraniene ar avea „o capacitate și o pregătire mai mare decât înainte” pentru a-și apăra suveranitatea și interesele naționale. Mesajul a fost publicat de agenția iraniană IRNA, potrivit Agerpres. „Dacă armata americană agresivă își continuă blocada, banditismul și pirateria în regiune, ar trebui să fie sigură că se va confrunta cu un răspuns din partea puternicelor forțe armate ale Iranului.” Ce se întâmplă pe mare: opriri de nave și interceptări Avertismentul iranian vine după ce forțele americane au interceptat vineri seară o navă sub pavilion iranian care încerca să ajungă într-un port iranian. Potrivit Comandamentului Central al SUA, aproximativ 34 de nave care tranzitau către sau dinspre porturile iraniene au fost forțate să se oprească de la începutul blocadei navale, pe 13 aprilie. De ce contează economic: Ormuz, rută pentru 20% din petrolul mondial În paralel, Iranul susține că își menține controlul asupra Strâmtorii Ormuz, descrisă ca o zonă strategică prin care trece 20% din petrolul mondial. În ultimele zile, Iranul ar fi confiscat mai multe nave, conform informațiilor citate. Khatam al-Anbiya a mai afirmat că Iranul urmărește mișcările adversarilor din regiune și a avertizat că va răspunde „cu mai multă forță” în cazul unei noi agresiuni. „Suntem pregătiți și hotărâți (…) să provocăm pagube și mai grave în cazul unei noi agresiuni din partea inamicilor americani și sioniști.” În acest stadiu, materialul nu oferă detalii despre durata blocadei sau despre pașii următori ai SUA și Iranului, însă escaladarea retorică și oprirea navelor indică o presiune în creștere asupra traficului maritim din zonă. [...]
Blocada navală a SUA riscă să împingă Iranul spre o criză de stocare a petrolului , dar Teheranul mizează că presiunea politică internă din SUA va limita durata măsurii, potrivit unei analize CNN . Miza economică imediată este capacitatea Iranului de a-și menține exporturile de țiței – principala sursă de valută – într-un moment în care prețurile alimentelor cresc, iar șomajul se adâncește. Blocada, începută ca o măsură asupra porturilor iraniene „cu mai bine de zece zile” în urmă, s-a extins la nivel global: orice navă „legată de Iran” este monitorizată de forțele navale americane pe tot parcursul voiajului. În paralel, Washingtonul transmite public că nu intenționează să cedeze, iar secretarul american al Apărării, Pete Hegseth, a descris operațiunea drept una „de fier”, cu mesajul „nimic nu intră, nimic nu iese”. Presiunea pe exporturile de țiței: fereastră de câteva luni Un efect central al blocadei ar fi reducerea drastică a capacității Iranului de a exporta țiței și produse petroliere. Dacă nu poate „muta” milioanele de barili pe care îi produce zilnic, Iranul ar putea fi forțat să reducă producția, arată analiza. Esfandyar Batmanghelidj, directorul think-tank-ului Borse și Bazaar, spune că Iranul ar putea susține nivelul actual al producției încă „două-trei luni” înainte ca problema stocării să devină „o considerație semnificativă”. Firma de analiză a transporturilor Kpler indică faptul că Iranul mai are spațiu de stocare la sol, cu „aproape 30 de milioane de barili” disponibili, ceea ce ar însemna că limita este încă la „câteva săptămâni” distanță. Totuși, Teheranul caută soluții pentru a prelungi această fereastră, inclusiv prin folosirea unor petroliere retrase din exploatare ca stocare plutitoare: Tankertrackers.com a observat un transportor vechi de 30 de ani, „NASHA”, îndreptându-se spre terminalele de pe insula Kharg . Blocada, răspuns la Hormuz, cu efecte în lanț în regiune Măsura americană a venit după ce Teheranul a blocat Strâmtoarea Hormuz și a impus o „taxă neoficială” navelor care tranzitează acest punct critic, prin care trece „mai mult de o cincime” din exporturile mondiale de petrol și gaze, ceea ce a dus la o creștere accentuată a prețurilor petrolului, potrivit CNN. În timpul războiului, un obiectiv-cheie al SUA a fost redeschiderea Strâmtorii Hormuz, însă după eșecul negocierilor din această lună, președintele Donald Trump a schimbat tactica, lansând blocada navală din Golful Oman până în „oceanele deschise”. În același timp, sudul Iranului rămâne infrastructura vitală pentru comerțul țării: insula Kharg ar exporta circa 90% din țițeiul iranian, iar blocada restricționează puternic terminalele sudice, inclusiv dincolo de Hormuz. Conflictul pune presiune și pe lanțuri de aprovizionare globale din petrochimie și agricultură: Orientul Mijlociu expediază aproximativ 25% din polipropilena mondială și 20% din polietilenă, iar regiunea asigură circa un sfert din sulful global și 15% din îngrășăminte, notează analiza. Costul intern: locuri de muncă pierdute și scumpiri accelerate Pe plan intern, blocada și războiul amplifică deteriorarea economică. Presa afiliată statului a relatat, citându-l pe adjunctul ministrului muncii, Gholamhossein Mohammadi, că un milion de locuri de muncă au fost deja pierdute, iar ocuparea a două milioane de persoane a fost afectată. Separat, un oficial din Ministerul Muncii, Alireza Mahjoub, a declarat pentru Iranian Labour News Agency (ILNA) că alți 130.000 de muncitori și-au pierdut locurile de muncă după ce fabricile lor au fost lovite. Guvernul iranian susține că nu există penurii și că lanțul de aprovizionare cu alimente funcționează, în condițiile în care 85% din produsele agricole și bunurile de bază ar fi produse intern. Un rezident din Teheran a confirmat pentru CNN că piețele sunt aprovizionate, dar a spus că prețurile unor bunuri de bază – precum puiul, orezul, ouăle și medicamentele – s-au triplat sau chiar cvadruplat. De ce mizează Teheranul pe timp Analiza sugerează că Iranul pariază pe faptul că SUA nu vor putea menține blocada „luni” întregi, inclusiv din cauza presiunii politice interne asupra lui Trump, pe fondul reacțiilor negative legate de război și al apropierii alegerilor de la mijlocul mandatului. În plus, Iranul a avut ani la dispoziție să se adapteze la sancțiuni și la presiunea americană, ceea ce face dificilă „dismantelarea completă” a economiei într-un interval scurt. Pe termen scurt, semnalul-cheie pentru piețe și pentru regiune rămâne durata efectivă a blocadei: dacă se prelungește, riscul de reducere a producției iraniene și de noi tensiuni asupra prețurilor la energie crește; dacă se scurtează, Teheranul câștigă timp pentru a-și menține „mașinăria economică” funcțională, chiar și la un nivel de avarie. [...]
Avertismentul lui Garry Kasparov pune presiune pe strategia occidentală față de Rusia și Iran , prin ideea că tratarea separată a celor două conflicte duce la decizii incoerente și la costuri politice mai mari pentru aliați, potrivit Mediafax . Fostul campion mondial la șah și activist politic susține, într-un interviu acordat emisiunii „On The Record” de la TVP World, că una dintre cele mai grave erori ale lui Donald Trump a fost separarea dosarelor Iran și Ucraina, deși, în opinia sa, ele sunt „profund interconectate” prin sprijinul acordat de Rusia regimului de la Teheran. Miza: o strategie unitară, nu două crize paralele Kasparov afirmă că administrația Trump nu ar fi avut „nici un proces diplomatic coerent și nici o strategie clară de război” în relația cu Iranul. El pune accent pe lipsa unor obiective stabile, susținând că justificările s-ar fi schimbat succesiv – de la schimbarea regimului, la programul nuclear și apoi la petrol – fără un mesaj consistent către public și aliați. „Nu știu dacă putem folosi cuvântul ‘proces’ pentru aceste discuții, pentru că proces înseamnă că există un element de strategie.” În această logică, Kasparov consideră că problema nu este doar gestionarea Iranului, ci incapacitatea de a înțelege „tabloul strategic mai larg”, în care Rusia și Iranul funcționează ca părți ale aceleiași confruntări. Efecte asupra relației SUA–Europa, în lectura lui Kasparov Kasparov leagă confuzia strategică de deteriorarea relațiilor cu partenerii europeni, despre care spune că ar fi fost „alienati” de Washington. În opinia sa, fără o justificare și o direcție clară, sprijinul aliaților devine greu de obținut. „Trebuie să prezinți cazul publicului american și aliaților tăi. Altfel, nu te poți aștepta la sprijin.” „Europa este deja în război” și implicațiile pentru securitate și apărare Kasparov susține că Europa se află deja într-un conflict cu Rusia, chiar dacă mulți lideri evită să o spună explicit, și indică o schimbare de atitudine în state precum Germania sau Polonia, care ar accepta tot mai mult că securitatea, producția de apărare și o confruntare pe termen lung cu Rusia sunt inevitabile. „Nimeni nu vrea un război mare. Dar suntem în război. Europa este în război.” Obiectivul Kremlinului, potrivit lui Kasparov: distrugerea statului ucrainean În analiza sa, Kasparov spune că miza Rusiei este una maximală, iar pauzele temporare sau negocierile nu ar schimba obiectivul strategic. „Putin vrea să câștige războiul. Putin vrea să distrugă statalitatea ucraineană.” El folosește și o metaforă pentru a argumenta împotriva ideii de compromis cu Moscova: „ Vladimir Putin va încerca să extindă războiul. Este ca un cancer. Nu negociezi cu cancerul. Îl elimini.” În ansamblu, mesajul lui Kasparov este că separarea conflictelor Iran–Ucraina produce o politică externă fragmentată, care slăbește coordonarea occidentală și complică, în special pentru Europa, pregătirea pentru o confruntare de durată cu Rusia. [...]
Propunerea Ucrainei de a muta negocierile cu Rusia în Azerbaidjan deschide o nouă opțiune de mediere regională, cu potențial impact asupra arhitecturii diplomatice din jurul războiului, potrivit Digi24 . Președintele ucrainean Volodimir Zelenski , aflat în vizită în Azerbaidjan, a declarat că i-a transmis liderului azer Ilham Aliyev disponibilitatea Kievului pentru „negocieri trilaterale” găzduite în această țară, după întâlnirea celor doi în orașul Gabala. Informația este atribuită agenției EFE. De ce contează: o posibilă repoziționare a canalelor de negociere Zelenski a încadrat propunerea ca o continuare a formatelor anterioare de discuții: negocieri găzduite în Turcia și, ulterior, negocieri în Elveția „cu participarea partenerilor americani”. În acest context, mutarea discuțiilor în Azerbaidjan ar semnala o extindere a rolului unor actori regionali în facilitarea dialogului, dacă Moscova acceptă. Președintele ucrainean a condiționat explicit perspectiva negocierilor de deschiderea Rusiei către diplomație și a spus că Ucraina ar fi pregătită pentru astfel de discuții „în viitorul apropiat”. Totodată, el a afirmat că pentru Ucraina este „foarte important” ca Rusia „să găsească puterea de a pune capăt acestui război nedrept” și a mulțumit partenerilor pentru rolul de mediere. Context: precedentul Azerbaidjanului ca gazdă pentru contacte NATO–Rusia Azerbaidjanul a mai găzduit întâlniri între înalți oficiali militari ai NATO și reprezentanți ai armatei ruse în perioada 2017–2020, potrivit informațiilor din articol. În acest moment, materialul nu indică un răspuns al Rusiei la propunerea lui Zelenski și nici un calendar pentru o eventuală rundă de negocieri. [...]
Decizia lui Donald Trump de a anula deplasarea emisarilor săi pentru o nouă rundă de discuții indirecte cu Iranul blochează canalul diplomatic și mută presiunea negocierilor spre contacte la distanță, potrivit Știrile Pro TV . Președintele american a anunțat sâmbătă că Steve Witkoff și Jared Kushner nu mai pleacă în Pakistan , unde ar fi trebuit să participe la a doua rundă de discuții indirecte cu Iranul. Informația este atribuită agenției EFE. Într-o declarație pentru Fox News, Trump și-a justificat decizia prin faptul că SUA „mențin o poziție de forță” și că deplasările diplomatice lungi, fără garanții de rezultat, sunt inutile. El a spus că iranienii „pot suna la Washington oricând doresc”, dar emisarii săi nu vor mai face un zbor de 18 ore „ca să stea degeaba”. „Le-am spus oamenilor mei acum puțin timp, când se pregăteau de plecare: «Nu, nu veți lua un zbor de 18 ore ca să mergeți acolo». Avem toate cărțile. Ei (iranienii) ne pot suna oricând doresc, dar voi nu veți mai face călătorii de 18 ore ca să stați degeaba și să vorbiți despre nimic.” Sincronizare care complică discuțiile Decizia lui Trump coincide cu plecarea din Islamabad a ministrului iranian de Externe, Abbas Araghchi. Potrivit unor surse diplomatice pakistaneze citate de EFE, Araghchi a părăsit capitala Pakistanului cu destinația Oman, după o zi de întâlniri cu autorități civile și militare pakistaneze. Știrile Pro TV notează că Araghchi, care anterior negase intenția de a se întâlni față în față cu emisarii de la Washington, a plecat fără să aștepte sosirea delegației americane, a cărei plecare era inițial programată pentru sâmbătă. Trump: anularea nu înseamnă reluarea războiului AFP, citând Axios, relatează că Trump a susținut că anularea deplasării nu semnifică o reluare a războiului împotriva Iranului. Întrebat dacă decizia înseamnă că va relua războiul, el a răspuns: „Nu. Nu înseamnă asta. Nu ne-am gândit încă la asta.” În lipsa altor detalii în material despre un calendar alternativ, rămâne neclar când și în ce format ar urma să fie reluate discuțiile indirecte. [...]
Decizia lui Benjamin Netanyahu de a ordona un „atac puternic” în Liban ridică riscul unei escaladări militare într-o zonă unde armistițiul era deja fragil , după ce Israelul a raportat lansarea a două proiectile și a unei drone dinspre Liban, potrivit HotNews . Biroul premierului israelian a transmis, sâmbătă seară, că Netanyahu a cerut Forțelor de Apărare Israeliene (IDF) să lovească „ținte Hezbollah din Liban”. Informația este relatată de EFE și Agerpres, citate de publicație. Ce a declanșat ordinul de atac Armata israeliană a anunțat că, sâmbătă, din Liban au fost lansate spre teritoriul israelian două proiectile și o dronă. Incidentul a fost descris drept o „încălcare flagrantă” a armistițiului de către Hezbollah, în condițiile în care, conform relatării, forțele israeliene efectuează zilnic atacuri pe teritoriul libanez. Separat, IDF a comunicat că își continuă atacurile asupra infrastructurii Hezbollah din sudul Libanului, inclusiv asupra unui depozit de arme. „IDF va continua să acţioneze decisiv împotriva ameninţărilor îndreptate împotriva populaţiei civile israeliene şi a soldaţilor, în conformitate cu directivele Înaltului Comandament.” Impact operațional: avertisment pentru civili și trupe rămase pe teren Armata israeliană i-a avertizat pe locuitorii strămutați din sudul Libanului să nu se întoarcă acasă în aproximativ 60 de orașe și sate, motivând că trupele israeliene rămân staționate în zonă. Bilanțul raportat al atacurilor Potrivit informațiilor citate, cel puțin șase persoane au fost ucise și 17 au fost rănite în noile atacuri israeliene asupra localităților din sudul Libanului. Aceste date ar ridica bilanțul persoanelor ucise în ofensiva israeliană la aproape 2.500 în ultimele șapte săptămâni. [...]
