Mohammad Bagher Ghalibaf este evaluat de SUA ca posibil interlocutor în Iran, pe fondul recalibrării contactelor după escaladarea militară, potrivit Libertatea, care citează The Guardian. Deși în trecut a lansat amenințări la adresa Washingtonului, președintele Parlamentului iranian este descris acum la Casa Albă drept un potențial partener „de încredere” pentru discuții care ar putea contribui la încheierea războiului.

Articolul îl prezintă pe Ghalibaf ca pe un „supraviețuitor” într-o ierarhie politică și de securitate afectată de ceea ce sursa numește o campanie de „bombardamente chirurgicale”. În această ecuație, administrația americană ar încerca să identifice o figură pragmatică, însă The Guardian avertizează că o astfel de așteptare ar putea fi înșelătoare, Ghalibaf fiind asociat mai degrabă cu un profil de „mână de fier” decât cu unul tehnocratic.

Mohammad Bagher Ghalibaf s-a născut în 1961, la Mashhad, și are legături vechi cu Corpul Gărzilor Revoluționare Islamice (IRGC). În timpul războiului Iran-Irak a comandat o divizie a IRGC, iar ulterior a fost promovat în structurile de forță: a condus Divizia Aerospațială a IRGC (din 1997) și apoi poliția (din 2000). Textul mai notează că, în interiorul Gărzilor Revoluționare, a condus și brațul de construcții al organizației, un detaliu invocat în contextul ideii că ar avea experiență în proiecte de infrastructură și dezvoltare.

În plan politic, Ghalibaf a fost primar al Teheranului între 2005 și 2017, perioadă în care au apărut acuzații de corupție, fără ca el să ajungă în fața instanței, conform relatării. Susținătorii săi îi atribuie proiecte de dezvoltare urbană, inclusiv extinderea metroului, iar un portret din 2008 din New York Times îl descria drept „modernizator autoritar”, după ce vorbise la forumul economic de la Davos despre deschiderea Iranului către investiții străine. În același timp, articolul menționează decizii cu componentă conservatoare socială, precum ordinul din 2013 ca anumite posturi ocupate de femei în administrația municipală să fie înlocuite cu bărbați.

Un element central al profilului său rămâne asocierea cu reprimarea protestelor. Într-o înregistrare audio apărută ulterior pe rețelele sociale, Ghalibaf a spus că a participat la suprimarea protestelor studențești din 1999 și a afirmat: „Am fost printre cei care au bătut oameni pe stradă și sunt mândru de asta. Nu mi-a păsat că eram un comandant de rang înalt”. Textul mai arată că el a susținut o linie dură și în 2022, la protestele „Femeie, Viață, Libertate”, iar la începutul lui 2026 a catalogat protestele pe fondul crizei economice drept o „cvasi-lovitură de stat” și „terorism”.

Pe lângă trecutul din aparatul de securitate, imaginea publică a lui Ghalibaf a fost afectată și de acuzații privind cheltuieli extravagante ale familiei sale. În campania prezidențială din 2024, au circulat relatări despre cumpărături la Istanbul făcute în 2022 de soția, fiica și ginerele său, inclusiv informația vehiculată că ar fi achiziționat două apartamente în valoare de 1,6 milioane de dolari.

Ghalibaf a respins acuzațiile, susținând că este ținta unei campanii de denigrare și că s-a opus acelei călătorii.