Știri
Știri din categoria Externe
Franța nu intenționează să accepte invitația de a se alătura „Board of Peace”, o inițiativă lansată de președintele american Donald Trump, potrivit Le Monde. Parisul spune că analizează cadrul juridic propus, dar semnalează că mandatul organismului pare să depășească reconstrucția din Gaza și ridică probleme legate de rolul ONU.
O sursă apropiată președintelui Emmanuel Macron a declarat pentru Le Monde, luni, 19 ianuarie, că Franța „nu intenționează să răspundă favorabil” invitației de a intra în „Board of Peace”. Consiliul ar fi fost conceput inițial pentru a supraveghea reconstrucția Fâșiei Gaza după război, însă carta sa „nu pare să își limiteze rolul” la teritoriul palestinian ocupat, notează publicația.
„Carta sa merge dincolo de singurul cadru al Gazei. Ridică întrebări majore, în special privind respectarea principiilor și structurii Națiunilor Unite, care în niciun caz nu pot fi puse sub semnul întrebării.”
În acest context, poziția Parisului are o greutate instituțională suplimentară: Franța este membru permanent al Consiliului de Securitate al ONU, iar orice inițiativă care ar putea fi percepută ca ocolind mecanismele ONU riscă să genereze fricțiuni diplomatice și să complice coordonarea internațională pe dosarul Gaza.
Tot luni, Ministerul francez de Externe a transmis un comunicat în care a reiterat angajamentul Franței față de ONU, pe care o descrie drept „piatra de temelie a multilateralismului eficient”. În același mesaj, diplomația franceză a subliniat primatul dreptului internațional, al egalității suverane a statelor și al soluționării pașnice a disputelor, „în detrimentul arbitrarului, politicii de forță și războiului”, potrivit Le Monde.
Ministerul a mai precizat că analizează, împreună cu partenerii, cadrul juridic propus pentru „Board of Peace”, exprimând îngrijorarea că „proiectul se extinde dincolo de situația din Gaza”. Formularea sugerează că rezervele Parisului nu țin doar de oportunitate politică, ci și de arhitectura legală și de compatibilitatea cu sistemul ONU.
Din informațiile prezentate de Le Monde, Franța nu a anunțat o decizie formală, dar semnalul politic este că un răspuns pozitiv este improbabil, în lipsa unor clarificări privind mandatul și raportarea la ONU. Rămâne de văzut dacă Washingtonul va ajusta documentele inițiativei sau va încerca să atragă alte state în formatul propus.
Discuția despre „Board of Peace” vine pe fondul unei perioade de tensiuni și mesaje publice neobișnuit de directe între lideri occidentali, inclusiv în dosare sensibile de politică externă, după cum reiese și din articolul nostru precedent despre schimburi de mesaje private făcute publice de Donald Trump. În acest climat, orice inițiativă care atinge rolul ONU sau reconfigurează mecanismele de coordonare internațională poate deveni rapid un subiect de dispută între aliați.
Recomandate
Semnalele privind o posibilă redeschidere a Strâmtorii Ormuz pun în joc riscuri și oportunități pentru piața petrolului , însă escaladarea din Liban și atacurile revendicate asupra navelor comerciale mențin prima de risc ridicată, potrivit Mediafax , care citează AP. Președintele SUA Donald Trump spune că un acord ar putea fi anunțat „chiar în această săptămână”, iar Iranul afirmă că discuțiile mediate de Oman au ajuns în „etapa finală”. Miza economică este directă: Strâmtoarea Ormuz este una dintre cele mai importante rute maritime pentru exporturile globale de petrol, iar o eventuală reluare a traficului ar putea reduce presiunea asupra piețelor energetice. În același timp, negocierile rămân complicate, deoarece Iranul insistă să păstreze un anumit grad de control asupra căii maritime, în timp ce Washingtonul a respins anterior orice înțelegere care ar întări influența Teheranului asupra acestei rute strategice. Escaladarea din sudul Libanului complică eforturile diplomatice Pe teren, tensiunile cresc după ce armata israeliană a emis un ordin de evacuare pentru locuitorii satului Mansouri din sudul Libanului, invocând o „încălcare flagrantă” a armistițiului de către Hezbollah, grupare susținută de Iran. Ulterior, Israelul a anunțat că desfășoară „lovituri precise” în sudul Libanului. Ministerul Sănătății libanez a transmis că o persoană a murit și alte 12 au fost rănite într-un atac asupra orașului Tebnine. Escaladarea are loc în timp ce delegații din Israel și Liban s-au întâlnit pentru a doua zi consecutiv la Roma, în negocieri privind aplicarea acordului care prevede retragerea trupelor israeliene din sudul Libanului în schimbul dezarmării Hezbollah. Potrivit unui oficial american, discuțiile s-au încheiat mai devreme decât era programat din cauza evoluțiilor din teren, însă ar putea continua. Atacuri revendicate asupra petrolierelor și semnale mixte din SUA În Yemen, rebelii houthi, susținuți de Iran, au afirmat că au lansat atacuri cu rachete balistice asupra a două petroliere saudite, unul în Marea Roșie și altul în Golful Aden. Revendicările nu au fost confirmate independent, iar autoritățile saudite nu au comentat. Centrul britanic pentru operațiuni comerciale maritime a anunțat, în schimb, că o navă din Golful Aden a raportat o explozie în apropiere, însă echipajul este în siguranță. Atacurile vin după ce houthii au anunțat în iulie o blocadă asupra transportului maritim saudit prin strâmtoarea Bab el-Mandeb, o altă rută importantă pentru comerțul internațional. Separat, Statele Unite au anunțat ridicarea sancțiunilor pentru trei companii cu legături cu Iranul, inclusiv compania aeriană Fly Baghdad Airlines . Un oficial al Departamentului Trezoreriei a precizat că decizia a fost luată în urma unei proceduri de apel și „nu reprezintă o schimbare a politicii” Washingtonului față de Iran. În ansamblu, semnalele despre Ormuz pot tempera o parte din presiunea pe energie, dar succesiunea de incidente din Liban, Golful Persic și Marea Roșie indică o volatilitate care poate reveni rapid în prețuri și în costurile de transport maritim, dacă negocierile se blochează sau apar noi atacuri. [...]
Evitarea unei controverse publice de către noul șef al diplomației britanice riscă să devină un factor de fricțiune în relația Londra–Washington , într-un moment în care cele două părți au pe agendă dosare sensibile precum Strâmtoarea Ormuz , Ucraina și Gaza, potrivit G4Media . Noul ministru de externe al Marii Britanii, Ed Miliband , s-a întâlnit miercuri la Washington cu secretarul de stat american Marco Rubio . În timpul strângerii de mână și al fotografiilor, jurnaliștii l-au întrebat dacă își menține afirmația din 2016 despre Donald Trump, pe care îl descrisese drept „un idiot, un rasist și un misogin”. Miliband nu a răspuns la întrebare și a spus doar că „așteptăm cu nerăbdare întrevederea”, relatează dpa, preluată de Agerpres. Ce era pe agenda discuțiilor Întrevederea Miliband–Rubio urma să vizeze, conform informațiilor citate, trei teme majore: eforturile de redeschidere a Strâmtorii Ormuz; războiul din Ucraina; situația din Fâșia Gaza. De ce contează episodul pentru relația bilaterală În același context, ambasadorul SUA la Londra, Warren Stephens, a declarat recent că speră ca șeful diplomației britanice „și-a schimbat între timp părerea” despre Trump și a spus că va colabora cu Miliband în noul său rol, în pofida unor dezacorduri pe teme de mediu. Miliband a fost anterior ministru al energiei, poziție din care a promovat politici de „emisii nete zero” (reducerea emisiilor astfel încât bilanțul final să fie zero) și tranziția către surse regenerabile. În opoziție, Trump este prezentat ca susținător al combustibililor fosili, inclusiv al petrolului din Marea Nordului, și critic al „morilor de vânt”. Potrivit unor surse ale presei citate în material, Casa Albă ar fi fost îngrijorată de decizia premierului britanic Andy Burnham de a-l numi pe Miliband la conducerea Foreign Office. [...]
Hamas transmite că nu intenționează să se dezarmeze, chiar dacă acceptă un acord de administrare a Gazei , potrivit The Jerusalem Post , care relatează declarațiile purtătorului de cuvânt Ghazi Hamad într-un interviu cu jurnalistul britanic Piers Morgan . Mesajul are relevanță operațională directă: pune sub semnul întrebării dacă un aranjament politic pentru Gaza poate produce și o schimbare de securitate pe teren. Hamad a fost întrebat dacă acordul coordonat de administrația Trump – care include implementarea „Board of Peace” și a „National Committee for the Administration of Gaza” (NCAG) – va duce la dezarmarea Hamas. El a spus că organizația acceptă înțelegerea din „necesitate”, invocând situația din Gaza, dar a insistat că „mentalitatea” și obiectivul de a „încheia ocupația” rămân neschimbate. „Este o fază excepțională în istoria palestiniană. Din necesitate forțată, din cauza circumstanțelor dure din Gaza, acceptăm acest acord. Dar… nu ne-am schimbat mentalitatea… să continuăm… pentru că aceasta este misiunea noastră sfântă.” Publicația notează că Hamad nu a răspuns explicit întrebării despre momentul în care Hamas ar urma să depună armele și să le predea în cadrul procesului, limitându-se să sugereze că grupul ar putea folosi „tactici” și „metode” diferite. Acord „excepțional”, dar fără garanții de securitate În interviu, Hamad a descris acordul drept „excepțional” din cauza „circumstanțelor excepționale” și a susținut că ar fi fost acceptat pentru a „salva” populația din Gaza de strămutare și violențe. În același timp, el a afirmat că nu crede că Israel „își va îndeplini angajamentele” și a spus că Hamas va continua să lupte „împreună cu toate facțiunile palestiniene” până la „sfârșitul ocupației”. Disputa privind statutul Hamas și contradicțiile despre 7 octombrie Hamad a susținut că Hamas nu ar fi o organizație teroristă, prezentând-o drept un actor care „rezistă ocupației” și afirmând că nu ar avea ca „mentalitate” uciderea civililor. El a negat că politica Hamas ar fi vizat un masacru pe 7 octombrie, invocând posibilitatea unor „greșeli” individuale, însă articolul arată că Morgan l-a confruntat cu declarații anterioare contradictorii. Context financiar: sancțiuni și legături cu organizații umanitare, potrivit NGO Monitor The Jerusalem Post mai consemnează informații atribuite NGO Monitor: Hamad ar fi sancționat de SUA din 2024 și s-ar afla în prezent în Qatar. Potrivit aceleiași organizații, el ar conduce și Ministerul Dezvoltării Sociale din Gaza (MoSD). În același context, publicația menționează că, la 1 august, Departamentul de Justiție al SUA a confirmat arestarea unui individ din Marea Britanie, acuzat că ar fi operat o „caritate” falsă legată de Hamad și MoSD. NGO Monitor a indicat și exemple de coordonare între MoSD și organizații/ONG-uri, inclusiv: Mercy Corps, care ar fi primit 9 milioane de dolari (aprox. 41 milioane lei) de la USAID-BHA în 2022, pentru „asistență în numerar” în Gaza; ANERA, care ar fi primit 79,2 milioane de dolari (aprox. 360 milioane lei) de la USAID în perioada 2013–2022 și ar fi fost vizată pentru încă 12,5 milioane de dolari (aprox. 57 milioane lei) în 2024–2029; Rahma Worldwide, despre care NGO Monitor afirmă că a colaborat cu o organizație caritabilă din Kuweit desemnată de SUA pentru legături cu al-Qaeda și că ar fi coordonat proiecte cu MoSD, inclusiv asistență în numerar. În ansamblu, declarațiile lui Hamad sugerează că, deși există un cadru politic de administrare a Gazei, componenta-cheie pentru stabilizare – dezarmarea – rămâne neasumată public de Hamas, ceea ce poate limita aplicarea practică a acordului și reduce predictibilitatea de securitate în teren. [...]
Oscilațiile de mesaj ale lui Trump prelungesc incertitudinea pe piața energiei, în timp ce Strâmtoarea Ormuz rămâne miza centrală a războiului cu Iranul , arată o analiză publicată de Al Jazeera . Potrivit publicației, președintele SUA a alternat în mod repetat amenințări cu lovituri „catastrofale” și declarații că un acord de pace este „iminent”, într-un conflict care a ajuns în a 23-a săptămână și care a împins în sus prețurile petrolului după închiderea Strâmtorii Ormuz. Teheranul neagă că ar purta negocieri cu Washingtonul și spune că discută doar cu Oman despre gestionarea Strâmtorii Ormuz, a cărei închidere a provocat scumpiri ale petrolului și turbulențe pe piețele energetice, notează Al Jazeera. În acest context, strategia de „escaladare urmată de retragere” atribuită lui Trump amplifică volatilitatea: ridică tensiunea, „zguduie piețele”, apoi revine asupra ultimatumurilor în ultimul moment, aparent pentru a influența negocierile. Amenințări cu atacuri, urmate de amânări și încetări ale focului Al Jazeera inventariază mai multe episoade, începând din primele săptămâni ale războiului declanșat pe 28 februarie prin atacuri comune SUA–Israel asupra Iranului, în care Trump a amenințat cu lovituri, dar nu a dus până la capăt escaladarea anunțată: Martie: Trump a amenințat că SUA vor lovi centralele electrice ale Iranului dacă Strâmtoarea Ormuz nu este redeschisă; ulterior a amânat loviturile, invocând „progrese” în discuții, apoi a întârziat din nou termenul, susținând că Teheranul ar fi cerut asta. Aprilie: pe 7 aprilie, Trump a lansat un ultimatum legat de Ormuz și a avertizat că „o întreagă civilizație va muri”, dar, cu două ore înainte de termen, a renunțat și a anunțat un armistițiu de două săptămâni, intermediat de Islamabad; pe 21 aprilie, în ultimele ore ale armistițiului, a anunțat o încetare a focului pe termen nedefinit, invocând mediatorii pakistanezi. Mai: pe 17 mai a amenințat că „nu va mai rămâne nimic” din Iran dacă nu acceptă un acord; a doua zi a spus că amână, „poate pentru totdeauna”, invocând discuții „foarte mari” cu Iranul; până pe 27 mai, loviturile SUA au fost reluate după eșecul negocierilor. Iunie: pe 11 iunie a amenințat că SUA vor prelua „control total” asupra industriilor iraniene de petrol și gaze, dar a anulat atacurile după ce a susținut că există un „progres” în negocieri; pe 17 iunie, SUA și Iran au semnat un Memorandum de Înțelegere (MoU) cu armistițiu și un termen de 60 de zile pentru negocieri, însă înțelegerea s-a prăbușit rapid din cauza diferențelor privind conținutul MoU, în special controlul asupra Strâmtorii Ormuz, iar atacurile reciproce au reînceput și s-au extins. Iulie–august: pe 27 iulie, Trump a oprit loviturile, afirmând că s-au agreat „parametrii unui acord”, dar a avertizat că SUA sunt „gata de acțiune”; luni (săptămâna curentă), a vorbit din nou despre „ultima șansă” a Iranului, înainte de „decapitare”, fără ca SUA să fi urmat încă această amenințare. „Acord iminent”, deși războiul continuă În paralel, analiza arată că Trump a susținut în mod repetat că Iranul este „disperat” să încheie un acord sau că pacea este „aproape”, chiar și în perioade în care Teheranul nega existența negocierilor. Printre exemplele enumerate: declarații din martie despre faptul că operațiunea ar fi „aproape completă”, urmate în aceeași zi de formulări contradictorii („completă și abia la început”); afirmații din 23 martie că s-ar fi ajuns la „aproape toate punctele de acord”, în timp ce Iranul respingea ideea negocierilor; mesaje repetate în aprilie că „suntem foarte aproape de un acord” și că Iranul ar fi „acceptat totul”; o declarație din 23 mai că înțelegerea este „în mare parte negociată” și mai trebuie finalizată; iar în august, reiterarea ideii că Iranul are „o ultimă șansă” să accepte un acord. Al Jazeera notează că, în pofida acestor anunțuri, nu s-a materializat un acord de pace durabil , iar conflictul a rămas legat de aceeași problemă operațională cu impact global: controlul și funcționarea Strâmtorii Ormuz , punct critic pentru transporturile de petrol. În lipsa unei confirmări a negocierilor directe de către Teheran, riscul de noi episoade de escaladare și retragere rămâne ridicat, cu efecte imediate asupra piețelor energetice. [...]
Retragerea lui Starmer și ieșirea din scenă a lui Macron riscă să slăbească „Coaliția Voinței”, cu efect direct asupra sprijinului european pentru Ucraina , pe fondul temerilor privind un vid de leadership și al ascensiunii unor politicieni mai favorabili Rusiei, potrivit Adevărul . Coaliția – un format diplomatic care a reunit peste 30 de state – a fost construită în jurul parteneriatului dintre Marea Britanie și Franța, cu obiectivul de a susține Ucraina și, în perspectivă, de a pregăti o eventuală desfășurare de trupe care să garanteze respectarea unui armistițiu. În paralel, cele două puteri nucleare europene coordonează și planuri de deminare a Strâmtorii Hormuz . În acest context, plecarea lui Keir Starmer din prim-planul politicii internaționale și faptul că Emmanuel Macron nu mai poate candida pentru un nou mandat la prezidențialele de anul viitor alimentează îngrijorări că Europa ar putea rămâne fără o direcție coerentă în dosarul ucrainean. Riscul politic major: cine vine după Macron Temerile sunt concentrate mai ales pe tranziția de la Paris. Macron trebuie să părăsească funcția după alegerile prezidențiale de anul viitor, iar publicația notează că nu există un succesor evident. În material sunt menționați drept posibili câștigători: Marine Le Pen (Rassemblement National), care a promis în trecut retragerea Franței din structura militară integrată a NATO, ridicarea sancțiunilor împotriva Rusiei și presiuni asupra Ucrainei pentru un acord de pace în condițiile Moscovei; Jean-Luc Mélenchon, care ar merge mai departe, promițând retragerea Franței din alianța militară occidentală. O sursă citată de The Telegraph afirmă că oficialii britanici analizează deja implicațiile unei eventuale victorii a unuia dintre acești candidați asupra relațiilor franco-britanice, inclusiv asupra viitorului Coaliției Voinței și asupra schimbului de informații clasificate. Un oficial occidental avertizează că NATO ar avea „o problemă majoră” dacă oricare dintre cei doi ar ajunge la putere. Lideri alternativi, dar cu limite și vulnerabilități Discuțiile diplomatice se îndreaptă spre ideea unui posibil „înlocuitor” de leadership european, însă opțiunile descrise în articol vin cu constrângeri. Friedrich Merz , cancelarul Germaniei, este indicat drept cel mai evident nume, în condițiile în care coordonează un proiect amplu de transformare a armatei germane în cea mai mare forță militară din Europa. Totuși, materialul subliniază că Merz este afectat de probleme interne și de întrebări privind capacitatea sa de a rămâne la conducere. Roderich Kiesewetter (CDU), membru al Comisiei pentru Afaceri Externe din Bundestag, este citat critic la adresa lui Merz și a poziționării Berlinului, inclusiv în raport cu angajamentele publice privind Ucraina. „Asta nu înseamnă leadership. Atunci cine va conduce Europa? Avem nevoie de un Churchill.” În același timp, Germania – spre deosebire de Marea Britanie, Franța și alte aproximativ 12 state – a refuzat să se angajeze că va trimite trupe într-o viitoare misiune de garantare a unui armistițiu în Ucraina, potrivit articolului. Alți lideri menționați ca având propriile vulnerabilități sunt Donald Tusk (Polonia) și Giorgia Meloni (Italia), ambii refuzând trimiterea de trupe în Ucraina. Deși sunt considerați favoriți să își păstreze funcțiile, articolul notează că este puțin probabil să fie percepuți ca înlocuitori ai lui Macron în rolul de lider al Europei. Ce urmează: o coaliție dependentă de continuitatea politică Miza imediată este continuitatea sprijinului european pentru Ucraina și credibilitatea angajamentelor asumate. În lectura prezentată, dacă Europa nu își respectă promisiunile față de Kiev, consecințele geopolitice ar putea fi serioase, inclusiv prin riscul ca viitoare guverne ucrainene să caute sprijin la alte puteri din regiune, pe fondul percepției unui Occident „nesigur”. În lipsa unei figuri care să preia rapid rolul de coordonare politică, articolul sugerează că viitorul Coaliției Voinței ar putea depinde de capacitatea succesorului lui Starmer, Andy Burnham, de a compensa, „de unul singur”, retragerea tandemului care a ținut până acum formatul în picioare. [...]
Donald Trump spune că negocierile cu Iranul ar fi „ultima șansă” pentru un acord nuclear , într-un mesaj care ridică din nou miza diplomatică și poate influența percepția de risc în regiune, potrivit Al Jazeera . Președintele SUA a afirmat că Iranul are o „ultimă șansă” să ajungă la un acord privind programul nuclear și a susținut că noi discuții ar putea începe „în câteva zile”. Declarațiile vin însă în contradicție cu poziția Teheranului: mai devreme, luni, Iranul a negat că ar exista negocieri în desfășurare cu Washingtonul, contrazicând afirmațiile lui Trump. Materialul a fost publicat pe 3 august 2026. Al Jazeera nu oferă detalii despre formatul posibil al discuțiilor, agenda sau nivelul de reprezentare, astfel că rămâne neclar dacă este vorba despre un canal diplomatic deja deschis sau despre o intenție anunțată public. [...]
