Știri
Știri din categoria Externe
Creșterea de 12,3% a PIB-ului Irlandei în 2025 a fost împinsă de un vârf artificial al exporturilor către SUA, iar primele date din 2026 indică deja reversul, cu o contracție trimestrială de 2,0%, potrivit unei analize publicate de Antena 3. Motorul episodului: multinaționalele, în special din industria farmaceutică, care au accelerat livrările înaintea tarifelor anunțate de Donald Trump.
În 2025, Irlanda a raportat o creștere economică ieșită din tiparele unei economii dezvoltate, într-un context european mai degrabă de încetinire. Totuși, Oficiul Central de Statistică din Irlanda a publicat o estimare preliminară pentru primul trimestru din 2026 care arată că PIB-ul a scăzut cu 2,0% față de trimestrul anterior, pe fondul „scăderii activității în sectorul industrial dominat de multinaționale”.
Datele oficiale indică o creștere a exporturilor de bunuri cu 36,6 miliarde de euro în 2025, până la un record de 260,3 miliarde de euro. Aproape jumătate din exporturi au mers către SUA: 111,7 miliarde de euro, în creștere cu 52%.
Elementul-cheie este calendarul: exporturile către SUA au urcat de la 12,3 miliarde de euro în ianuarie și 12,9 miliarde în februarie la 25,4 miliarde de euro în martie, într-o singură lună, înainte de intrarea în vigoare a tarifelor.
În plus, nouă dintre cele mai mari zece companii farmaceutice americane au operațiuni în Irlanda, iar accelerarea livrărilor a venit în principal dintr-o singură categorie de produse: hormoni polipeptidici (folosiți în tratamente pentru diabet și slăbit). Antena 3 notează că 95% din creșterea exporturilor din 2025 a provenit din această categorie, în timp ce restul exporturilor au stagnat sau au scăzut ușor.
Irlanda este un caz cunoscut pentru distorsiuni statistice generate de multinaționale, fenomen numit în trecut de economistul Paul Krugman „economia leprechaunilor”, după revizuirea PIB-ului pe 2015 la 26,3%, pe fondul relocării unor active de proprietate intelectuală.
În prezent, mecanismul diferă ca detaliu, dar nu ca efect: activități și active (proprietate intelectuală, leasing de aeronave sau producție realizată în alte țări) pot fi contabilizate ca activitate economică irlandeză, chiar dacă valoarea creată local este mai redusă.
Din acest motiv, autoritățile folosesc și indicatori alternativi, precum cererea internă modificată (Modified Domestic Demand – MDD), care încearcă să elimine efectele multinaționalelor. Diferența din 2025 este relevantă: PIB +12,3%, dar MDD +4,9%.
Și încasările din impozitul pe profit arată dependența de un număr mic de companii: între 2013 și 2018, Irlanda încasa în medie 1,2 miliarde de euro anual, iar în perioada 2019–2024 media a urcat la 8,7 miliarde de euro pe an.
Dacă aceste venituri „excepționale” sunt scoase din calcul, creșterea economică reală ar fi mai modestă, de aproximativ 3,6% pe an (nu 4,8%), iar peste jumătate din aceste taxe ar proveni de la doar zece companii.
Pentru 2026, Ministerul de Finanțe estimează o creștere de 3,1%, iar MDD ar urma să avanseze cu 2,1%. În același timp, inflația este estimată la 3,3%, pe fondul scumpirii energiei: prețul petrolului ar fi fost revizuit în creștere cu 30%, iar cel al gazelor naturale cu aproape 60%, în contextul conflictului din Orientul Mijlociu.
Publicația mai arată că riscul unei recesiuni este considerat limitat, însă un factor sensibil rămâne disponibilitatea combustibilului pentru avioane: dacă zborurile ar fi afectate semnificativ, creșterea economică ar avea de suferit. Guvernul a redus accizele la carburanți, măsură care a temperat impactul asupra inflației.
În esență, „miracolul” de 12,3% din 2025 arată cât de repede pot fi împinse în sus statisticile unei economii mici și foarte expuse multinaționalelor, dar și cât de abrupt poate veni corecția când impulsul (în acest caz, exporturile accelerate înainte de tarife) dispare.
Recomandate
Donald Trump a încercat să reducă miza politică a vizitei șefului CIA la Moscova , descriind deplasarea drept „semi-rutină” și sugerând că discuțiile au fost strict între servicii, într-un moment în care Casa Albă caută în continuare o ieșire din războiul din Ucraina , potrivit G4Media . Într-un interviu acordat comentatorului conservator Glenn Beck, președintele SUA a spus că vizita rară a directorului CIA la Moscova a alimentat „numeroase speculații”, dar a insistat că nu a avut legătură nici cu Iranul, nici cu amenințările rusești la adresa NATO. „A fost un fel de semi-rutină. Urăsc să îi dezamăgesc pe oameni.” Ce spune Washingtonul și ce confirmă Kremlinul Trump a susținut că deplasarea nu a vizat subiectele vehiculate public, afirmând, când a fost întrebat despre Iran și NATO: „Nu a fost acolo pentru niciunul dintre lucrurile pe care le menționați.” Dinspre Moscova, purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a declarat că John Ratcliffe a venit pentru discuții „între serviciile de informații” și că nu s-a întâlnit cu președintele Vladimir Putin. De ce contează: controlul așteptărilor în jurul Ucrainei Mesajul public al lui Trump pare construit pentru a tempera așteptările legate de o posibilă „descoperire” diplomatică imediată. Totuși, președintele SUA a legat vizita de obiectivul mai larg al opririi războiului, afirmând că și-ar dori ca acesta „să se oprească” și că „ar putea rezulta ceva” din deplasarea directorului CIA. Contextul rămâne unul de rezultate limitate: încercările anterioare ale lui Trump de a pune capăt conflictului, inclusiv un summit organizat în Alaska cu Vladimir Putin „în urmă cu puțin peste un an”, nu au dus până acum la un deznodământ, potrivit aceleiași relatări. [...]
Serviciul Secret american investighează o posibilă amenințare la adresa familiei prezidențiale , după ce televiziunea de stat iraniană a difuzat un material video în care se discută despre un potențial complot de asasinare a lui Barron Trump , fiul cel mic al președintelui Donald Trump, potrivit Agerpres . Într-un răspuns transmis prin e-mail, purtătorul de cuvânt al Serviciului Secret, Nate Herring, a declarat că instituția „este la curent cu videoul” și că „investighează orice lucru ce poate fi perceput drept o amenințare față de cei pe care îi protejăm”, fără a oferi detalii suplimentare „din motive de securitate operațională”. Ce conține materialul video invocat Înregistrarea, cu o durată de trei minute, a fost difuzată de postul public de televiziune din Iran și include discuții despre un presupus complot care l-ar viza pe Barron Trump, în vârstă de 20 de ani. În video se afirmă că acesta ar fi monitorizat și se susține că ar fi fost oferită o recompensă de 10 milioane de dolari (aprox. 45 milioane lei) pentru uciderea lui. Context: escaladarea retoricii SUA–Iran Washingtonul și Teheranul au menținut o retorică ostilă, în special după lansarea campaniei militare israeliano-americane împotriva Iranului, la 28 februarie. Tot în acest context, Reuters a relatat anterior, potrivit informațiilor preluate de Agerpres, că SUA ar fi primit în ultimul an mai multe avertismente din Israel privind intenția Iranului de a-l asasina pe Donald Trump. Președintele american s-a descris, la rândul său, drept „numărul 1 pe lista țintelor de ucis pentru Iran”. [...]
Propunerea lui Donald Trump de a redenumi Lacul Ontario vine pe fondul escaladării disputei comerciale SUA–Canada , într-un moment în care tensiunile riscă să se traducă în costuri și incertitudine pentru lanțurile industriale nord-americane, potrivit Antena 3 . Președintele SUA a scris pe Truth Social că administrația sa ia în considerare „serios” schimbarea numelui Lacului Ontario în „Lacul America”, motivând că „nu ne aşteptăm să mai facem prea multe afaceri cu Ontario”. Contextul imediat este disputa comercială dintre SUA și Canada, declanșată de taxele vamale impuse de Washington. Antena 3 notează că schimbul de replici s-a transformat într-un „război al declarațiilor” între Trump și Doug Ford , șeful guvernului provinciei Ontario, fost susținător al liderului american. Tarife mai mari și amenințări cu măsuri de retorsiune În acest episod, Ford a reacționat după ce Trump a anunțat că tarifele pentru automobilele, piesele auto și oțelul canadiene vor crește cu 50% începând cu ianuarie 2027. Ontario este prezentată ca o provincie în care este concentrată o mare parte din industria auto canadiană. În paralel, Ford a cerut folosirea „tuturor instrumentelor disponibile” împotriva SUA, inclusiv posibilitatea de a restricționa vânzările de electricitate și minerale critice către americani. Ulterior, el a amenințat și cu tarife la exporturile de energie electrică și cu întreruperea furnizării de minerale esențiale către Statele Unite. Escaladare politică, cu ecouri economice Schimbul de acuzații a devenit personal: Trump l-a numit pe Ford „lacheu” al prim-ministrului Mark Carney, iar liderul din Ontario a răspuns numindu-l pe Trump „dictator”, „tiran”, „rege al falimentelor” și „ratat”, potrivit relatării. În acest cadru, propunerea de redenumire a Lacului Ontario apare ca un nou element de presiune simbolică într-o confruntare care, dincolo de retorică, are deja mize comerciale explicite (tarife) și riscă să afecteze fluxuri transfrontaliere sensibile, precum energia și materiile prime critice. Nu este prima propunere de acest tip Antena 3 amintește că Trump a mai avansat idei similare de schimbări de denumiri geografice sau instituționale, inclusiv pentru Golful Mexic („Golful Americii”), Muntele Denali (Muntele McKinley) sau Departamentul Apărării (Departamentul de Război). Deocamdată, informația este prezentată ca o intenție exprimată pe rețelele sociale, fără detalii despre un calendar sau un demers administrativ concret pentru o eventuală redenumire. [...]
Testarea unei noi mobilizări în Rusia ridică riscuri economice și de securitate la granița NATO , inclusiv prin scenariul unui front deschis dinspre Kaliningrad, pe fondul uzurii războiului din Ucraina, potrivit unei analize publicate de HotNews , care preia un comentariu din presa italiană. Miza imediată nu este doar militară, ci și una de funcționare a economiei ruse: o mobilizare în masă ar scoate și mai mulți oameni din piața muncii, într-un moment în care Rusia se confruntă deja cu deficit de forță de muncă, alimentat de înrolări, plecări din țară și atragerea lucrătorilor civili către industria de apărare. În plus, fiecare soldat nou înseamnă costuri bugetare directe (plată, echipare, logistică și eventuale despăgubiri), dar și costuri indirecte prin pierderea unui angajat din sectoare productive. Mobilizarea „intră în planificare”, dar fără o decizie anunțată Analiza citată arată că forțele armate ruse desfășoară exerciții pentru a testa capacitatea de a absorbi o nouă mobilizare: convocarea rezerviștilor, cazarea, hrănirea, echiparea și instruirea lor. Informația este atribuită unor surse din serviciile de informații occidentale, citate de Wall Street Journal , prin intermediul Corriere della Sera. Nu rezultă că decizia ar fi fost luată. Kremlinul ar putea amâna cel puțin până după alegerile parlamentare de la sfârșitul lunii septembrie, însă simplul fapt că procedurile sunt testate indică o opțiune aflată în pregătire concretă. Limita economică: deficit de muncă și costuri duble pentru stat Textul subliniază explicit o constrângere economică: Rusia are deja o lipsă de forță de muncă, iar o mobilizare în masă ar agrava blocajul, inclusiv prin nevoia de a găsi lucrători străini pentru a acoperi golurile. În paralel, costul este „dublu”: statul suportă cheltuieli directe pentru fiecare militar (salariu, hrană, echipament, logistică, compensații); economia pierde un lucrător dintr-o fabrică, o companie de construcții, transporturi sau comerț. De ce Kaliningrad contează operațional pentru NATO Unul dintre exercițiile de mobilizare menționate a avut loc în Kaliningrad, exclava rusă dintre Polonia și Lituania. Importanța ei este strategică: regiunea permite desfășurarea de capabilități militare ruse în proximitatea statelor NATO, dar este și vulnerabilă, fiind separată de restul Federației Ruse. Punctul sensibil este Coridorul Suwalki , o fâșie de aproximativ 60 km la granița polono-lituaniană, între Kaliningrad și Belarus, care reprezintă legătura terestră dintre Polonia și statele baltice. Într-un scenariu de conflict, conectarea forțelor din Kaliningrad cu cele din Belarus ar putea întrerupe această legătură, complicând sau întârziind întăririle NATO către Estonia, Letonia și Lituania. Analiza precizează că nu există dovezi că Vladimir Putin ar fi decis să atace NATO și insistă asupra diferenței dintre pregătirea unei opțiuni militare și intenția de a o folosi. Totuși, Polonia și statele baltice își calibrează evaluările pe baza capabilităților, nu a asigurărilor. Ce urmează: presiune pe flancul estic și un semnal despre uzura războiului O mobilizare de masă ar fi, în primul rând, un semnal al dificultăților Rusiei în Ucraina și al faptului că recrutarea voluntară nu mai acoperă nevoia de personal. În același timp, scenariul Kaliningrad adaugă o dimensiune de risc pentru flancul estic al NATO, prin posibile provocări și incidente (aeriene sau navale), război electronic ori amenințări la adresa Coridorului Suwalki, până la varianta extremă a unei acțiuni limitate care să testeze Articolul 5. În acest context, textul notează că NATO și-a întărit într-o anumită măsură postura pe flancul estic, menținând forțe multinaționale avansate și operațiuni aeriene și navale, precum și exerciții în zona Suwałki Gap. [...]
Regulamentul UE care va interzice produsele făcute prin muncă forțată devine o pârghie în disputa comercială cu China , după ce tot mai mulți muncitori chinezi îl invocă online ca instrument de presiune asupra angajatorilor, pe fondul tensiunilor dintre Bruxelles și Beijing, potrivit HotNews . UE intră în negocieri comerciale cu China cu un argument suplimentar: nemulțumirea internă legată de orele suplimentare excesive, despre care criticii din afara țării susțin că oferă exportatorilor chinezi un avantaj neloial. Bruxellesul a dat Beijingului termen până în octombrie pentru a aborda dezechilibrele comerciale, în condițiile în care UE a avut anul trecut un deficit comercial cu China de aproape un miliard de euro pe zi . De ce contează: munca forțată devine instrument de politică comercială Regulamentul UE privind munca forțată, adoptat în 2024 și programat să intre în vigoare în decembrie 2027, interzice produsele realizate prin muncă impusă sau involuntară, inclusiv prin ore suplimentare excesive. În contextul cererii interne slabe din China — pusă, între altele, pe seama creșterilor salariale lente și a protecției insuficiente a angajaților — această temă capătă relevanță economică directă: importurile Chinei scad, iar producătorii locali sunt împinși să caute piețe externe, inclusiv în UE. În paralel, regulamentul european a început să „rezoneze” cu muncitori chinezi care critică de ani buni „ cultura 996 ” (program de 12 ore pe zi, șase zile pe săptămână), iar discuția a ajuns vizibilă chiar și pe un internet puternic cenzurat. Rețele sociale, cenzură și sesizări către autoritățile UE Un mesaj publicat pe RedNote (platformă chineză similară Instagram) care susținea sancționarea muncii forțate a strâns rapid aproape 3.000 de aprecieri înainte să fie șters, iar în comentarii utilizatorii au distribuit informații despre cum pot fi depuse plângeri către autoritățile UE. Pe Douyin (versiunea chineză a TikTok), videoclipuri etichetate „site-ul UE pentru sesizări” și „procedurile UE pentru sesizări” au depășit 200.000 de vizualizări, iar un clip explicativ despre procedura oficială de depunere a plângerilor a adunat 5.442 de aprecieri și 714 distribuiri. Xiao Qiang, fondatorul China Digital Times (publicație cu sediul în SUA care monitorizează cenzura din China), a spus că unele platforme ar limita distribuirea unor astfel de mesaje și a interpretat apariția subiectului ca semn că o parte a publicului nu mai vede automat interesele exportatorilor ca fiind identice cu interesul național și cu cel al muncitorilor. Ce indică datele și cum se vede dinspre Bruxelles Datele oficiale citate arată că în China se lucrează, în medie, peste 48 de ore pe săptămână, peste limita legală de 44 de ore, ceea ce sugerează o aplicare deficitară a protecției muncii. În plus, anul trecut unele companii chineze, inclusiv producătorul de electrocasnice Midea, au anunțat ore obligatorii de încheiere a programului. Un oficial al Comisiei Europene a declarat pentru Reuters că executivul comunitar a primit sesizări informale privind încălcări ale drepturilor muncitorilor, inclusiv legate de ore suplimentare excesive, dar că nu a observat recent o creștere semnificativă a numărului de plângeri. Context: presiune și dinspre SUA O parte dintre utilizatorii chinezi au sugerat și depunerea de plângeri la Washington. În iulie, SUA au impus taxe vamale de până la 12,5% asupra mărfurilor provenite de la 60 de parteneri comerciali, inclusiv UE și China, invocând eșecul acestora de a verifica sau limita utilizarea muncii forțate. În China, tema riscului de reacție externă a fost ridicată și intern: Lu Ming, membru al CPPCC (principalul organism consultativ politic), a cerut în martie consolidarea protecției muncitorilor, avertizând că alte țări ar putea interpreta competitivitatea prețurilor drept rezultat al unei munci excesive și al unei calități slabe a vieții, ceea ce ar putea genera bariere comerciale. [...]
Canada ridică miza în războiul tarifar cu SUA , iar strategia Ottawa – contra-tarife țintite, asumarea unor costuri interne și sprijin financiar pentru companii – este prezentată ca un model de negociere pe care Europa l-ar putea folosi în fața presiunilor comerciale ale lui Donald Trump , potrivit unei analize publicate de Focus . Deși Uniunea Europeană are o forță economică mai mare decât Canada, Bruxelles ar fi cedat în fața politicii tarifare a lui Trump, în timp ce Ottawa a ales confruntarea controlată, acceptând riscuri economice pe termen scurt pentru a evita, în logica autorului, costuri mai mari pe termen lung. Ce măsuri anunță Canada și cât de mari sunt Guvernul condus de premierul Mark Carney a anunțat că, din 8 septembrie, va introduce contra-tarife de 15%, 25% sau 50% pentru peste 700 de produse americane. Volumul măsurilor este de 27,6 miliarde dolari canadieni, echivalentul a aproape 20 miliarde dolari SUA (aprox. 86 miliarde lei). Pe lângă lista extinsă de produse, Ottawa dublează taxele la oțel și aluminiu de la 25% la 50%. Sunt vizate, între altele, produse lactate, pește și fructe de mare, electrocasnice, electronice, mobilă, îmbrăcăminte, precum și produse din industria hârtiei și din sectorul agricol. Costurile interne: inflație mai mare și „taxă” pe consumatori Analiza subliniază că disputa este riscantă tocmai pentru că economiile Canadei și SUA sunt puternic interconectate, iar Canada este al doilea partener comercial al Statelor Unite după Mexic. Contra-tarifele scumpesc importurile și pot alimenta inflația în Canada, funcționând, în practică, ca o povară suplimentară pentru consumatori. Guvernul canadian nu ar ascunde aceste costuri și le-ar „împacheta” într-o strategie mai largă: un pachet de sprijin de ordinul miliardelor pentru companii și angajați și un apel către populație să cumpere produse canadiene, pentru a întări reziliența economică internă. De ce sunt „țintite” tarifele: presiune politică în SUA Elementul central al strategiei este selecția politică a produselor, astfel încât impactul să se simtă în state americane relevante electoral, în special acolo unde republicanii au alegeri dificile sau unde Trump are sprijin puternic. Sunt date ca exemple: brânzeturi din Wisconsin; produse pescărești din Maine; mașini de spălat și uscătoare din Kentucky. Ideea este ca presiunea economică să se transforme în costuri politice interne în SUA, prin reacția companiilor, angajaților și aleșilor afectați. Mesajul pentru Europa: negociere, dar pe bază de reciprocitate Autorul argumentează că Trump ar trata concesiile ca pe o invitație la noi cereri, într-o logică de „testare a forței”, nu de compromis bazat pe reguli. În acest context, Canada ar transmite că rămâne deschisă la discuții, dar nu acceptă negocieri în care industria sa este tratată ca un „atașament” al economiei americane. Pentru UE, concluzia este că are resurse mai mari decât Canada – populație, piață internă, putere de reglementare și greutate economică – și, dacă Ottawa își poate apăra suveranitatea comercială în condiții de dependență mai mare de SUA, Europa ar putea face același lucru, cu condiția unei voințe politice mai ferme. [...]
