Știri
Știri din categoria Externe

Donald Trump l-a trimis pe Tom Homan la Minneapolis după ce presiunea publică și ecoul din Fox News au semnalat că situația îi scapă de sub control, potrivit Adevărul, care citează The New York Times.
Criza a pornit de la moartea lui Alex Pretti, cetățean american fără antecedente penale, împușcat sâmbătă de agenți federali de imigrație. Pe măsură ce au apărut imagini video care arată că Pretti era imobilizat la sol când s-a tras, narațiunea inițială a administrației a fost pusă sub semnul întrebării, iar protestele s-au extins.
În primele zile, Stephen Miller, descris drept arhitect al politicilor dure de imigrație ale lui Trump, l-a etichetat public pe Pretti drept „terorist” și a cerut altor oficiali, inclusiv secretarului pentru securitate internă Kristi Noem, să-l numească „asasin”. Ulterior, imaginile apărute au contrazis această versiune, alimentând indignarea și presiunea politică.
În acest context, aliați ai președintelui i-au cerut direct, în convorbiri telefonice, o schimbare rapidă de abordare: trimiterea lui Tom Homan, coordonatorul Casei Albe pentru frontieră, la Minneapolis. La scurt timp, Gregory Bovino, un oficial al Poliției de Frontieră care coordona operațiunea pe teren și era cunoscut pentru tactici agresive, a fost retras.
Mesajul privind trimiterea lui Homan a fost amplificat luni dimineață de Brian Kilmeade, coprezentator al emisiunii „Fox & Friends”, urmărită constant de președinte, care a repetat apelul de trei ori în două ore. La 20 de minute după ultima intervenție, Trump a anunțat pe rețelele sociale că îl trimite pe Homan la Minneapolis, interpretat în articol drept un semnal că situația devenise un risc politic pentru al doilea mandat.
Trump a explicat ulterior la Fox News retragerea lui Bovino, sugerând că stilul acestuia nu era potrivit pentru moment. > „Bovino e bun, dar e genul de tip care merge foarte departe”, a spus Trump ulterior la Fox News. „Poate că aici nu a fost cea mai bună alegere.”
După anunțul privind trimiterea lui Homan, Trump și purtătoarea sa de cuvânt, Karoline Leavitt, au moderat tonul și s-au distanțat de declarațiile inflamatorii atribuite lui Miller, Bovino și Noem. Președintele a spus și că a discutat cu guvernatorul statului Minnesota, Tim Walz, pe care îl criticase dur cu câteva zile înainte, însă articolul notează că nu există indicii că Trump ar renunța la politicile de fond sau că ar condamna tacticile federale folosite în Minnesota.
În paralel, operațiunea federală a continuat: luni, agenții au reținut aproximativ 100 de imigranți fără acte în Minneapolis, „mult peste media zilnică de dinaintea intervenției”. Deși Trump a vorbit despre „detensionare”, a continuat să sugereze că Pretti este responsabil pentru propria moarte și a numit ulterior decesul „un incident foarte nefericit”, în timp ce NYT, citat de Adevărul, subliniază că întrebările privind responsabilitatea, tacticile și direcția politicii federale de imigrație rămân deschise.
Recomandate

Donald Trump a transmis că SUA își prioritizează refacerea stocurilor de armament , după ce Volodimir Zelenski a cerut din nou rachete Patriot și muniție cu rază lungă, potrivit Mediafax . Întrebat la Casa Albă dacă Washingtonul va răspunde solicitărilor Kievului, Trump a replicat: „Și noi vrem rachete”. Unghiul principal al mesajului este unul operațional: administrația americană sugerează că livrările suplimentare către Ucraina sunt condiționate de nevoia SUA de a-și reface propriile rezerve, după volumul mare de armament trimis în ultimii ani. De ce contează: semnal despre ritmul și condițiile sprijinului militar Trump a reluat criticile la adresa fostului președinte Joe Biden pentru amploarea ajutorului militar acordat Ucrainei. El a susținut că administrația precedentă ar fi furnizat armament și muniție în valoare de aproximativ 300 de miliarde de dolari (aprox. 1.380 miliarde lei), ceea ce, în versiunea prezentată de Trump, ar fi contribuit la diminuarea stocurilor militare americane. „Biden i-a dat muniție în valoare de 300 de miliarde de dolari.” Ce cere Kievul și ce răspunde Casa Albă Pe fondul intensificării atacurilor rusești cu rachete balistice asupra orașelor ucrainene, Zelenski încearcă să obțină sprijin suplimentar pentru apărarea antiaeriană, inclusiv sisteme Patriot și rachete cu rază lungă de acțiune. În plus, liderul ucrainean a cerut acordarea unei licențe care să permită producerea în Ucraina a rachetelor pentru sistemele Patriot. Casa Albă a transmis însă că nu a fost luată încă o decizie finală în această privință. „Nu suntem implicați direct în război” Întrebat despre atacurile asupra țintelor civile, Trump a insistat că SUA nu participă direct la conflict. „Nu suntem implicați. Suntem despărțiți de un ocean.” Totodată, el a afirmat că Rusia și Ucraina pierd, în medie, aproximativ 25.000 de oameni în fiecare lună, majoritatea militari, potrivit relatării citate de Mediafax. [...]

Escaladarea sancțiunilor SUA–China riscă să îngusteze agenda summitului Trump–Xi , chiar dacă o anulare rămâne, deocamdată, mai puțin probabilă, potrivit unei analize CNN . Cu puțin peste o lună înaintea vizitei așteptate a lui Xi Jinping în SUA, cele două economii revin la măsuri „ochi pentru ochi”, iar miza imediată este dacă discuțiile din septembrie vor mai putea livra o prelungire a armistițiului comercial și un cadru de gestionare a rivalității în inteligența artificială (IA). Washingtonul a introdus în ultimele săptămâni o serie de restricții: a interzis importurile de noi roboți umanoizi (în mare parte produși în China), a sancționat operatori chinezi de transport maritim acuzați că ar gestiona combustibil iranian, a adăugat peste 40 de firme chineze pe o listă de entități pentru presupuse încălcări ale drepturilor omului și a inclus două universități civile pe o listă neagră a Pentagonului. În paralel, SUA au amenințat cu sancțiuni împotriva unor companii chineze din zona IA. Beijingul a răspuns printr-un pachet pe care Ministerul Comerțului l-a prezentat drept „necesar” și „reținut”, dar care ridică costuri operaționale pentru companii și complică fluxurile comerciale. Măsurile anunțate includ: sancționarea a șapte firme americane; înăsprirea controalelor la export pentru drone și tehnologia aferentă către SUA; deschiderea unei investigații privind anumite echipamente de birou care rulează software străin; suspendarea unei proceduri accelerate prin care fabricile americane puteau certifica rapid produse (de exemplu, aparate electrice) pentru piața chineză. În centrul tensiunilor se află IA, un domeniu pe care ambele părți îl tratează tot mai mult ca pe o chestiune de securitate națională și competitivitate economică. Analiza notează că, în 18 luni, China a trecut de la a fi mult în urmă la a găzdui mai multe modele de IA care se apropie de liderii din Silicon Valley și câștigă utilizatori la nivel global. Oficiali ai administrației Trump și companii mari de IA au acuzat firme chineze că „distilează” modele americane de vârf, iar Washingtonul a amenințat cu sancțiuni invocând furtul de proprietate intelectuală; Beijingul contestă acuzațiile și cere SUA să renunțe la ceea ce numește o „mentalitate hegemonică”. Un punct de inflexiune ar putea fi dacă SUA merg mai departe cu sancțiuni legate de IA. George Chen, consultant la The Asia Group, avertizează că o eventuală interdicție pe criterii de securitate națională ar depăși piața americană și ar avea implicații globale: „Practic vorbiți despre SUA care încearcă să interzică modele chineze de IA pentru practici de afaceri în întreaga lume, și vorbiți despre o piață de trilioane de dolari… China nu va trata asta cu ușurință.” De ce contează pentru summit: „mecanism de gestionare a crizelor”, nu „recompensă” Potrivit observatorilor citați, Beijingul are stimulente să păstreze canalele de comunicare la nivel înalt cu Trump, perceput în cercurile chineze drept relativ mai „prietenos” față de China decât membri mai duri ai cabinetului său. Sun Chenghao, de la Universitatea Tsinghua, spune că China vrea să evite o spirală necontrolată de reacții înaintea summitului, dar avertizează că „reținerea” nu trebuie confundată cu acceptarea. În acest context, riscul principal pe termen scurt nu este neapărat anularea întâlnirii, ci o agendă mai îngustă și o capacitate redusă de a produce rezultate concrete, dacă apar noi măsuri americane considerate „linie roșie” la Beijing. Sun apreciază că diplomația la nivel de lideri este privită tot mai mult „ca un mecanism de limitare a crizelor, nu ca o recompensă pentru relații bune”, ceea ce face mai probabilă continuarea întâlnirii, dar cu obiective mai limitate. Ce instrumente mai are China și unde poate escalada Beijingul dispune de pârghii economice precum investigații și liste negre pentru companii sau persoane, folosite și în pachetul recent, însă până acum nu a vizat direct un gigant tech american. „Cartea” majoră rămâne controlul asupra aprovizionării globale cu pământuri rare procesate, bunuri strategice care au rămas o sursă de fricțiune în pofida unor acorduri comerciale de anul trecut. În același registru, secretarul Trezoreriei SUA, Scott Bessent, a declarat la Fox Business că pământurile rare „nu circulă atât de liber pe cât ar putea”. Sun avertizează că, dacă Washingtonul extinde restricțiile către companii chineze majore din IA, impune controale mai largi asupra unor sectoare importante comercial sau continuă să adauge măsuri într-un ritm rapid, Beijingul ar putea concluziona că răspunsurile limitate nu mai descurajează și ar putea trece la instrumente „cu consecințe economice mai mari”. Ce urmează Cu peste o lună până la întâlnirea Trump–Xi, orice schimbare de ton poate influența nu doar dacă vizita are loc, ci și amploarea ei. În scenariul descris de sursă, chiar și în cazul unei noi escaladări, rezultatul mai probabil ar fi un summit cu obiective mai restrânse, concentrat pe prevenirea acumulării disputelor și pe evitarea reluării unei spirale descendente în relațiile bilaterale. [...]

Penuria de rachete riscă să blocheze opțiunile militare ale SUA și să împingă Pentagonul spre finanțări suplimentare , după ce președintele Donald Trump i-a cerut explicații secretarului apărării Pete Hegseth la o reuniune la Camp David , pe fondul îngrijorărilor privind epuizarea stocurilor, potrivit The Washington Post . Discuția ar fi avut loc în marja ședinței de vineri a Cabinetului, când Trump i-ar fi reproșat lui Hegseth că înțelesese că problema munițiilor „fusese rezolvată”, conform a două persoane familiarizate cu situația, citate de publicație sub protecția anonimatului. Miza, potrivit sursei, este una operațională: penuria extremă de muniție ar amenința să limiteze opțiunile militare ale SUA împotriva Iranului. Unul dintre motivele pentru care Trump s-ar fi abținut în ultimele zile de la atacuri masive suplimentare ar fi lipsa muniției, în special rachete ghidate cu rază lungă de acțiune și interceptori de apărare aeriană. În acest context, Trump a declarat luni că a ordonat și apoi a anulat „cel mai mare atac de după al Doilea Război Mondial”, în așteptarea unor noi negocieri privind Strâmtoarea Ormuz. Stocuri consumate rapid, refacere lentă Deși SUA au anunțat noi acorduri de producție pentru unele tipuri de muniție, inclusiv rachete de apărare aeriană Patriot, producția efectivă poate dura până la doi ani, iar o soluție imediată nu se întrevede, potrivit informațiilor citate. În prima lună de luptă, SUA ar fi lansat peste 850 de rachete de croazieră Tomahawk și ar fi folosit peste 1.000 de sisteme Patriot și Terminal High Altitude Area Defense (THAAD), conform relatărilor anterioare ale publicației. Un oficial american a mai declarat că, în primele săptămâni, SUA au folosit peste 1.300 de rachete balistice tactice. În plus, stocul de rachete ATACMS (rachete tactice cu rază scurtă, solicitate și de Ucraina) s-ar fi epuizat „în așa măsură, încât practic nu mai există niciuna”, potrivit uneia dintre persoanele familiarizate cu situația, care a invocat un material Reuters (linkul Reuters nu este furnizat în textul sursă). Efecte în lanț: Ucraina și schimbări de tactică Lipsa muniției defensive ar avea efecte dincolo de Orientul Mijlociu, în condițiile în care Ucraina rămâne fără sisteme de apărare aeriană, iar opțiunile de reaprovizionare din stocurile occidentale sunt limitate, ceea ce o expune atacurilor rusești de lungă distanță. Totodată, deficitul de interceptori ar modifica modul în care SUA decid folosirea muniției împotriva unei amenințări iminente, în funcție de traiectoria estimată și de faptul dacă amenințarea este sau nu „un factor”, a declarat oficialul american. Această schimbare de tactică ar fi fost relatată pentru prima dată de NBC News (fără URL în textul sursă). Dispută internă și reacții oficiale: „Știri false 100%” La Camp David, Hegseth s-ar fi apărat și ar fi pus lipsurile pe seama adjunctului său, Stephen Feinberg, acuzându-l că nu s-a asigurat că Trump este pe deplin informat, potrivit celor două surse citate. Casa Albă și Pentagonul contestă însă relatarea. Purtătoarea de cuvânt a Casei Albe, Karoline Leavitt, a declarat: „Acestea sunt știri false 100%. Literalmente, nu s-a întâmplat niciodată. Iar președintele Trump are cea mai mare încredere în secretarul Hegseth.” La rândul său, purtătorul de cuvânt șef al Pentagonului, Sean Parnell, a spus: „Secretarul Hegseth nu a indus pe nimeni în eroare cu privire la stocul nostru de muniție și nu l-a învinuit pe secretarul adjunct Feinberg. Aceste afirmații despre stocurile epuizate, dezacordurile interne, poziția secretarului față de Iran sunt la fel de fictive.” Presiune bugetară: 67 mld. dolari suplimentar și un buget-record blocat Pe fondul consumului de muniție, Hegseth, Feinberg și generalul Dan Caine (președintele Comitetului Șefilor de Stat Major) au cerut Congresului 67 de miliarde de dolari (aprox. 308 miliarde lei) ca fonduri militare suplimentare pentru a acoperi costurile războiului cu Iranul și pentru refacerea stocurilor, descrisă ca nevoie „urgentă și necesară”. Republicanii din Senat nu au ajuns încă la un acord privind strategia pentru acest pachet. Separat, solicitarea generală a administrației pentru bugetul apărării pe următorul an fiscal este de 1,5 trilioane de dolari (aprox. 6.900 miliarde lei) și include zeci de miliarde de dolari pentru construirea de rachete, dar propunerea este în impas din cauza opoziției democraților, ceea ce lasă Pentagonul fără o cale clară de refacere a stocurilor esențiale. [...]

Semnalele privind o posibilă redeschidere a Strâmtorii Ormuz pun în joc riscuri și oportunități pentru piața petrolului , însă escaladarea din Liban și atacurile revendicate asupra navelor comerciale mențin prima de risc ridicată, potrivit Mediafax , care citează AP. Președintele SUA Donald Trump spune că un acord ar putea fi anunțat „chiar în această săptămână”, iar Iranul afirmă că discuțiile mediate de Oman au ajuns în „etapa finală”. Miza economică este directă: Strâmtoarea Ormuz este una dintre cele mai importante rute maritime pentru exporturile globale de petrol, iar o eventuală reluare a traficului ar putea reduce presiunea asupra piețelor energetice. În același timp, negocierile rămân complicate, deoarece Iranul insistă să păstreze un anumit grad de control asupra căii maritime, în timp ce Washingtonul a respins anterior orice înțelegere care ar întări influența Teheranului asupra acestei rute strategice. Escaladarea din sudul Libanului complică eforturile diplomatice Pe teren, tensiunile cresc după ce armata israeliană a emis un ordin de evacuare pentru locuitorii satului Mansouri din sudul Libanului, invocând o „încălcare flagrantă” a armistițiului de către Hezbollah, grupare susținută de Iran. Ulterior, Israelul a anunțat că desfășoară „lovituri precise” în sudul Libanului. Ministerul Sănătății libanez a transmis că o persoană a murit și alte 12 au fost rănite într-un atac asupra orașului Tebnine. Escaladarea are loc în timp ce delegații din Israel și Liban s-au întâlnit pentru a doua zi consecutiv la Roma, în negocieri privind aplicarea acordului care prevede retragerea trupelor israeliene din sudul Libanului în schimbul dezarmării Hezbollah. Potrivit unui oficial american, discuțiile s-au încheiat mai devreme decât era programat din cauza evoluțiilor din teren, însă ar putea continua. Atacuri revendicate asupra petrolierelor și semnale mixte din SUA În Yemen, rebelii houthi, susținuți de Iran, au afirmat că au lansat atacuri cu rachete balistice asupra a două petroliere saudite, unul în Marea Roșie și altul în Golful Aden. Revendicările nu au fost confirmate independent, iar autoritățile saudite nu au comentat. Centrul britanic pentru operațiuni comerciale maritime a anunțat, în schimb, că o navă din Golful Aden a raportat o explozie în apropiere, însă echipajul este în siguranță. Atacurile vin după ce houthii au anunțat în iulie o blocadă asupra transportului maritim saudit prin strâmtoarea Bab el-Mandeb, o altă rută importantă pentru comerțul internațional. Separat, Statele Unite au anunțat ridicarea sancțiunilor pentru trei companii cu legături cu Iranul, inclusiv compania aeriană Fly Baghdad Airlines . Un oficial al Departamentului Trezoreriei a precizat că decizia a fost luată în urma unei proceduri de apel și „nu reprezintă o schimbare a politicii” Washingtonului față de Iran. În ansamblu, semnalele despre Ormuz pot tempera o parte din presiunea pe energie, dar succesiunea de incidente din Liban, Golful Persic și Marea Roșie indică o volatilitate care poate reveni rapid în prețuri și în costurile de transport maritim, dacă negocierile se blochează sau apar noi atacuri. [...]

Evitarea unei controverse publice de către noul șef al diplomației britanice riscă să devină un factor de fricțiune în relația Londra–Washington , într-un moment în care cele două părți au pe agendă dosare sensibile precum Strâmtoarea Ormuz , Ucraina și Gaza, potrivit G4Media . Noul ministru de externe al Marii Britanii, Ed Miliband , s-a întâlnit miercuri la Washington cu secretarul de stat american Marco Rubio . În timpul strângerii de mână și al fotografiilor, jurnaliștii l-au întrebat dacă își menține afirmația din 2016 despre Donald Trump, pe care îl descrisese drept „un idiot, un rasist și un misogin”. Miliband nu a răspuns la întrebare și a spus doar că „așteptăm cu nerăbdare întrevederea”, relatează dpa, preluată de Agerpres. Ce era pe agenda discuțiilor Întrevederea Miliband–Rubio urma să vizeze, conform informațiilor citate, trei teme majore: eforturile de redeschidere a Strâmtorii Ormuz; războiul din Ucraina; situația din Fâșia Gaza. De ce contează episodul pentru relația bilaterală În același context, ambasadorul SUA la Londra, Warren Stephens, a declarat recent că speră ca șeful diplomației britanice „și-a schimbat între timp părerea” despre Trump și a spus că va colabora cu Miliband în noul său rol, în pofida unor dezacorduri pe teme de mediu. Miliband a fost anterior ministru al energiei, poziție din care a promovat politici de „emisii nete zero” (reducerea emisiilor astfel încât bilanțul final să fie zero) și tranziția către surse regenerabile. În opoziție, Trump este prezentat ca susținător al combustibililor fosili, inclusiv al petrolului din Marea Nordului, și critic al „morilor de vânt”. Potrivit unor surse ale presei citate în material, Casa Albă ar fi fost îngrijorată de decizia premierului britanic Andy Burnham de a-l numi pe Miliband la conducerea Foreign Office. [...]

Oscilațiile de mesaj ale lui Trump prelungesc incertitudinea pe piața energiei, în timp ce Strâmtoarea Ormuz rămâne miza centrală a războiului cu Iranul , arată o analiză publicată de Al Jazeera . Potrivit publicației, președintele SUA a alternat în mod repetat amenințări cu lovituri „catastrofale” și declarații că un acord de pace este „iminent”, într-un conflict care a ajuns în a 23-a săptămână și care a împins în sus prețurile petrolului după închiderea Strâmtorii Ormuz. Teheranul neagă că ar purta negocieri cu Washingtonul și spune că discută doar cu Oman despre gestionarea Strâmtorii Ormuz, a cărei închidere a provocat scumpiri ale petrolului și turbulențe pe piețele energetice, notează Al Jazeera. În acest context, strategia de „escaladare urmată de retragere” atribuită lui Trump amplifică volatilitatea: ridică tensiunea, „zguduie piețele”, apoi revine asupra ultimatumurilor în ultimul moment, aparent pentru a influența negocierile. Amenințări cu atacuri, urmate de amânări și încetări ale focului Al Jazeera inventariază mai multe episoade, începând din primele săptămâni ale războiului declanșat pe 28 februarie prin atacuri comune SUA–Israel asupra Iranului, în care Trump a amenințat cu lovituri, dar nu a dus până la capăt escaladarea anunțată: Martie: Trump a amenințat că SUA vor lovi centralele electrice ale Iranului dacă Strâmtoarea Ormuz nu este redeschisă; ulterior a amânat loviturile, invocând „progrese” în discuții, apoi a întârziat din nou termenul, susținând că Teheranul ar fi cerut asta. Aprilie: pe 7 aprilie, Trump a lansat un ultimatum legat de Ormuz și a avertizat că „o întreagă civilizație va muri”, dar, cu două ore înainte de termen, a renunțat și a anunțat un armistițiu de două săptămâni, intermediat de Islamabad; pe 21 aprilie, în ultimele ore ale armistițiului, a anunțat o încetare a focului pe termen nedefinit, invocând mediatorii pakistanezi. Mai: pe 17 mai a amenințat că „nu va mai rămâne nimic” din Iran dacă nu acceptă un acord; a doua zi a spus că amână, „poate pentru totdeauna”, invocând discuții „foarte mari” cu Iranul; până pe 27 mai, loviturile SUA au fost reluate după eșecul negocierilor. Iunie: pe 11 iunie a amenințat că SUA vor prelua „control total” asupra industriilor iraniene de petrol și gaze, dar a anulat atacurile după ce a susținut că există un „progres” în negocieri; pe 17 iunie, SUA și Iran au semnat un Memorandum de Înțelegere (MoU) cu armistițiu și un termen de 60 de zile pentru negocieri, însă înțelegerea s-a prăbușit rapid din cauza diferențelor privind conținutul MoU, în special controlul asupra Strâmtorii Ormuz, iar atacurile reciproce au reînceput și s-au extins. Iulie–august: pe 27 iulie, Trump a oprit loviturile, afirmând că s-au agreat „parametrii unui acord”, dar a avertizat că SUA sunt „gata de acțiune”; luni (săptămâna curentă), a vorbit din nou despre „ultima șansă” a Iranului, înainte de „decapitare”, fără ca SUA să fi urmat încă această amenințare. „Acord iminent”, deși războiul continuă În paralel, analiza arată că Trump a susținut în mod repetat că Iranul este „disperat” să încheie un acord sau că pacea este „aproape”, chiar și în perioade în care Teheranul nega existența negocierilor. Printre exemplele enumerate: declarații din martie despre faptul că operațiunea ar fi „aproape completă”, urmate în aceeași zi de formulări contradictorii („completă și abia la început”); afirmații din 23 martie că s-ar fi ajuns la „aproape toate punctele de acord”, în timp ce Iranul respingea ideea negocierilor; mesaje repetate în aprilie că „suntem foarte aproape de un acord” și că Iranul ar fi „acceptat totul”; o declarație din 23 mai că înțelegerea este „în mare parte negociată” și mai trebuie finalizată; iar în august, reiterarea ideii că Iranul are „o ultimă șansă” să accepte un acord. Al Jazeera notează că, în pofida acestor anunțuri, nu s-a materializat un acord de pace durabil , iar conflictul a rămas legat de aceeași problemă operațională cu impact global: controlul și funcționarea Strâmtorii Ormuz , punct critic pentru transporturile de petrol. În lipsa unei confirmări a negocierilor directe de către Teheran, riscul de noi episoade de escaladare și retragere rămâne ridicat, cu efecte imediate asupra piețelor energetice. [...]