Știri
Știri din categoria Externe
Demisia lui Aleksandar Vučić deschide o succesiune accelerată de alegeri în Serbia, cu efect direct asupra stabilității politice și a calendarului de formare a guvernului, potrivit news.ro.
Președintele populist al Serbiei și-a anunțat duminică demisia, punând capăt celui de-al doilea mandat de cinci ani și declanșând organizarea alegerilor prezidențiale anticipate, relatează Reuters și Euractiv, citate de publicație.
Conform Constituției, Vučić nu mai poate candida la funcția de președinte. Până la alegerea unui nou șef al statului, funcția va fi asigurată interimar de Ana Brnabić, președinta parlamentului aflată la final de mandat.
Legislația sârbă prevede că alegerile prezidențiale trebuie organizate în termen de trei luni de la demisia președintelui, ceea ce înseamnă că electoratul va fi chemat la urne de două ori în acest an.
Demisia vine cu șapte luni înainte de finalul mandatului și se suprapune peste campania pentru alegerile parlamentare anticipate programate pentru 25 octombrie. În acest context, demisia îi permite lui Vučić să fie numit prim-ministru dacă Partidul Progresist Sârb (SNS) va forma noul guvern.
Vučić anunțase încă de la un miting la Belgrad, la sfârșitul lunii iunie, că va demisiona, însă a așteptat trei luni pentru a face pasul oficial.
Înainte de depunerea demisiei, el a declarat la televiziunea publică RTS că alegerile prezidențiale vor fi convocate la mai mult de o lună după scrutinul parlamentar.
„Fac apel la o concentrare deplină, la o concentrare absolută asupra alegerilor parlamentare şi asupra victoriei, deoarece alegerile parlamentare vor determina drumul pe care îl va urma Serbia”, a declarat Vučić pentru RTS.
Recomandate
Ucraina anticipează un nou schimb major de prizonieri cu Rusia, posibil chiar săptămâna viitoare , într-unul dintre puținele canale de cooperare care au rămas funcționale între cele două părți, potrivit Kyiv Post . Șeful Biroului Prezidențial, Kirilo Budanov , a declarat duminică, 27 septembrie, pentru Novyny.LIVE, că schimbul „ar trebui să se întâmple foarte repede”, estimând un orizont de „în următoarea săptămână”. Informația a fost preluată și de RBC-Ukraine, însă Budanov nu a oferit detalii despre data exactă sau amploarea schimbului. Moscova nu confirmase independent, la momentul relatării, pregătirea acestui schimb. De ce contează: schimburile de prizonieri rămân un canal rar de dialog În condițiile în care eforturile mai largi de pace sunt blocate, schimburile de prizonieri au rămas „una dintre puținele zone” în care Kievul și Moscova continuă să coopereze, potrivit unor declarații anterioare ale lui Budanov, citate în material. Tot el a spus, într-o intervenție din 29 august, că războiul va continua „cu siguranță” pe durata iernii, respingând așteptările privind o încetare a focului pe termen scurt și calificând drept „nerealistă” o înghețare imediată a conflictului, din cauza refuzului Rusiei de a opri războiul. Context: ultimele schimburi cunoscute și dimensiunea lor Materialul trece în revistă câteva dintre schimburile recente: 24 august : Ucraina a adus acasă 10 militari prin Belarus, potrivit RBC-Ukraine. Toți luptaseră în sectorul Donețk și fuseseră declarați dispăruți (doi din 2024 și opt din 2025). Eliberarea a fost descrisă ca o etapă specială a unui schimb convenit între părți. 10 august : Ucraina și Rusia au schimbat 103 prizonieri de fiecare parte . De partea ucraineană, au fost eliberați militari din Forțele Armate, Poliția de Frontieră și Garda Națională, care luptaseră la Mariupol și în alte regiuni. aprilie : Budanov a anunțat pregătirea unui nou schimb la scurt timp după ce Ucraina a repatriat 182 de persoane în cadrul celui de-al 72-lea schimb : 175 militari și șapte civili , mulți aflați în captivitate din 2022, inclusiv apărători ai Mariupolului și ai centralei de la Cernobîl. Atunci, Budanov a invocat „întârzieri birocratice” de partea rusă ca motiv pentru care un grup mai mare nu a putut fi returnat imediat. Un element suplimentar: prezența cetățenilor străini în rândul prizonierilor Potrivit proiectului ucrainean „I Want to Live”, care încurajează soldații ruși să se predea, unul din 10 prizonieri de război deținuți în Ucraina este cetățean străin . În septembrie, printre prizonierii ruși aflați în Ucraina erau menționați cetățeni din 55 de țări . În același context, proiectul susține că aproape 29.000 de străini au semnat contracte cu forțele armate ruse de la începutul invaziei pe scară largă din 2022, pe fondul extinderii recrutării către persoane vulnerabile economic din țări mai sărace. Ce urmează Dacă schimbul anunțat de Budanov se concretizează „în următoarea săptămână”, el ar confirma continuitatea acestui canal de negociere punctuală, în pofida lipsei de progrese pe o agendă mai largă. Deocamdată, dimensiunea și calendarul exact rămân neclare, iar Rusia nu confirmase public planul la momentul publicării. [...]
Ucraina încearcă să taie finanțarea războiului prin presiune asupra cumpărătorilor de petrol rusesc , iar președintele Volodîmîr Zelenski le-a cerut explicit Chinei și Indiei să-și folosească influența asupra Moscovei, pe fondul unei intensificări a atacurilor rusești din ultima săptămână, potrivit Kyiv Post . Într-o declarație publicată duminică, 27 septembrie, pe Telegram (link în sursă), Zelenski a spus că Rusia a lansat „peste 2.200” de drone de atac, aproximativ 1.650 de bombe aeriene ghidate (KAB) și 38 de rachete asupra Ucrainei „doar în această săptămână”. El a adăugat că o parte semnificativă dintre rachetele folosite au fost balistice. De ce miza este China și India: petrolul și lanțurile de aprovizionare Zelenski a susținut că lipsește „o poziție constant puternică” din partea Chinei și Indiei, dar și a altor state mari din afara Occidentului, inclusiv Brazilia și Africa de Sud, precum și din partea unor țări din G20 și „Sudul Global”. Mesajul central: fiecare dintre aceste țări „are influență asupra Rusiei” și ar putea contribui la transformarea păcii „în realitate”. Contextul economic invocat de publicație este că China și India sunt cei mai mari cumpărători de țiței rusesc la nivel global , iar aceste achiziții generează venituri care ajută la susținerea efortului de război al Moscovei. În plus, materialul notează că Beijingul furnizează Rusiei componente folosite la fabricarea de armament, iar India rămâne unul dintre cei mai mari cumpărători de armament rusesc. Atacuri asupra infrastructurii civile și a centrelor de date În aceeași declarație, Zelenski a afirmat că loviturile rusești din timpul nopții au ucis trei persoane în regiunea Zaporojie și un bărbat la Kiev. Tot duminică dimineață, forțele ruse ar fi lovit de două ori un centru de date din Kiev; în primul atac, potrivit lui Zelenski, trei persoane – inclusiv doi copii – au fost rănite. Materialul mai menționează că atacurile au vizat și clădiri rezidențiale, facilități energetice și alte obiective de infrastructură civilă în mai multe regiuni, între care Odesa, Harkiv, Sumî, Nikolaev, Herson, Poltava, Jîtomîr și Kiev. Separat, primarul Kievului, Vitali Kliciko, este citat cu informația că o femeie și doi adolescenți de 16 ani au fost internați duminică dimineață, după o lovitură asupra unei clădiri nerezidențiale din districtul Șevcenkivskîi. Presiune suplimentară prin tarife americane: instrumentul există, aplicarea e incertă Kyiv Post notează că președintele SUA Donald Trump a obținut noi puteri legislative pentru a viza principalii cumpărători de petrol și gaze rusești cu tarife de până la 100%, după ce a promulgat pe 18 septembrie „Lindsey O. Graham Sanctioning Russia and Iran Act”. Publicația subliniază însă că nu este clar dacă Trump va folosi aceste instrumente împotriva Chinei , întrucât astfel de tarife ar putea afecta stabilitatea relațiilor comerciale pe care Washingtonul încearcă să o păstreze cu Beijingul. În acest context, Zelenski a cerut în mod repetat ca Trump să-și folosească noile prerogative, pe măsură ce Rusia își intensifică loviturile asupra infrastructurii civile, potrivit aceleiași surse. Ce urmează: apeluri diplomatice, dar semnale slabe de la Moscova Pe linie diplomatică, materialul arată că 51 de țări au susținut miercuri o declarație comună la Adunarea Generală a ONU , cerând Kremlinului să accepte o încetare completă a focului și să intre în negocieri „semnificative”. În paralel, Washingtonul l-a invitat pe Vladimir Putin la summitul G20 din Miami, în decembrie, iar Trump i-ar fi cerut să „încheie războiul”. În contrapondere, Kyiv Post relatează că ministrul rus de externe Serghei Lavrov a spus că Rusia nu își va opri „operațiunea militară specială” nici măcar în timpul negocierilor, iar Putin a respins până acum propunerile pentru o întâlnire directă. Zelenski a rezumat poziția sa astfel: „A fost la fel cu el ani de zile – și toți partenerii noștri simt asta. Caută scuze ca să continue războiul.” [...]
Ucraina susține că a obținut câștiguri tactice pe axa Lyman , într-o etapă a operațiunii „Vivaldi”, într-un moment în care Kievul avertizează că Rusia ar pregăti o nouă mobilizare de amploare, potrivit Kyiv Post . Președintele Volodîmîr Zelenski a afirmat că forțele ucrainene au înregistrat „rezultate importante” și că, în ultima săptămână, ar fi ucis sau rănit 10.660 de militari ruși pe întreg frontul – cifre pe care publicația precizează că nu le-a putut verifica independent. Zelenski a spus că informațiile provin dintr-un raport al comandantului-șef al Forțelor Armate ale Ucrainei, Mihailo Drapatîi, și a menționat separat o „operațiune de apărare activă” condusă de trupele de asalt aerian, fără a oferi detalii suplimentare. „Distrugerea ocupantului continuă, iar obiectivele stabilite sunt atinse”, a declarat Zelenski, adăugând că fiecare pierdere rusă ar fi fost confirmată video. Unde se concentrează luptele și de ce contează axa Lyman În evaluarea prezentată, cele mai intense confruntări au loc pe axele Pokrovsk, Kostiantînivka și Lyman, în regiunea Donețk, în timp ce armata ucraineană desfășoară operațiuni și în regiunile Zaporijjea, Harkiv și Sumî. Kyiv Post notează că Donețk rămâne un punct critic, în condițiile în care obiectivul militar al Kremlinului este preluarea restului Donbasului (Donețk și Luhansk). Publicația amintește că Rusia a cerut în mod repetat controlul complet asupra acestor regiuni ca precondiție pentru un posibil acord, în timp ce Ucraina respinge cedarea de teritoriu și cere un armistițiu necondiționat. Statul Major ucrainean a raportat anterior 221 de ciocniri de luptă pe linia frontului, inclusiv 12 atacuri rusești pe axa Lyman și 26 pe axele Pokrovsk și Kostiantînivka. Pe direcția Lyman, forțele ruse ar fi încercat să avanseze spre Novoselivka, Drobîșeve, Lyman, Dibrova, Stavkî și Cernceșcina. Ce este operațiunea „Vivaldi” și ce rezultate revendică Ucraina Operațiunea „Vivaldi” este asociată cu Corpul 3 Armată , comandat de generalul de brigadă Andrii Bilețkîi, care a anunțat public acțiunea pe 15 septembrie, după o perioadă de „tăcere informațională”, potrivit articolului. Obiectivele declarate includ: împingerea înapoi a forțelor ruse; destructurarea tacticilor de infiltrare; perturbarea liniilor de aprovizionare. În prima fază, armata ucraineană ar fi eliminat „pungi” de infiltrare în jurul localităților Novoselivka, Iarova, Koroviahiîi Iar și Oleksandrivka și ar fi eliberat satul Serednie. Bilețkîi a sugerat că operațiunea va continua, citat de Ukrainska Pravda: „Vivaldi, după cum știe toată lumea, are patru anotimpuri. Acesta este primul dintre ele.” Pe 20 septembrie, forțele ucrainene au anunțat rezultatele fazei a doua: eliberarea Șandrîholove și Derîlove și stabilirea controlului complet asupra Drobîșeve. Corpul 3 Armată a susținut că, în total, a recuperat 125 km² de teritoriu, dintre care 50 km² ar fi fost „de-ocupate” formal. Totodată, ar fi provocat pierderi de circa 800 de militari ruși în faza a doua și de peste 3.000 cumulat în ambele faze, conform relatării. Zelenski a mulțumit explicit pentru rezultatele săptămânii soldaților din Corpul 3 Armată și Brigăzii 68 Aeromobile Separate „Oleksa Dovbuș” din cadrul Corpului 8 al Forțelor de Asalt Aerian și a spus că, împreună cu Drapatîi, a convenit asupra unor pași operaționali următori. Context: avertismentul Kievului privind o nouă mobilizare în Rusia Câștigurile raportate în zona Lyman vin pe fondul avertismentelor ucrainene că Moscova ar pregăti o nouă mobilizare. În august, serviciile de informații ucrainene au afirmat că Statul Major rus ar fi elaborat planuri pentru mobilizarea a 600.000 de persoane, dintre care 300.000 în 2026 și încă 300.000 în 2027. În același timp, potrivit Administrației Prezidențiale a Ucrainei, Rusia ar fi pierdut aproximativ 240.000 de militari între ianuarie și iulie, în timp ce doar 232.000 de persoane ar fi semnat contracte cu armata rusă în aceeași perioadă. Publicația notează că Vladimir Putin a negat în mod constant pregătirea unei noi campanii de mobilizare, iar ultima mobilizare anunțată oficial a fost în septembrie 2022, când Rusia a chemat 300.000 de rezerviști. Separat, Zelenski a declarat că Rusia a lansat în această săptămână peste 2.200 de drone, aproximativ 1.650 de bombe aeriene ghidate (KAB) și cel puțin 38 de rachete asupra Ucrainei și a cerut Chinei, Indiei și altor puteri neoccidentale să adopte o poziție mai fermă față de război. [...]
Respingerea de către Trump a armistițiului propus de Iran prelungește riscul de șoc pe piața energiei , într-un moment în care Strâmtoarea Hormuz rămâne practic blocată, iar costurile politice și economice ale conflictului cresc pentru ambele părți, potrivit Al Jazeera . Donald Trump a spus sâmbătă că respinge propunerea Teheranului de a opri războiul și de a redeschide Hormuz, argumentând că Iranul „pierde foarte rău” și că vrea un acord, dar „acel acord nu ar fi acceptabil”. Duminică, ministrul iranian de externe Abbas Araghchi a declarat că Iranul a văzut reacția inițială a lui Trump, însă nu a primit încă un răspuns prin intermediari; Qatar ar fi avut un rol de mediere în discuții purtate în marja Adunării Generale a ONU de la New York. Ce cerea Iranul și de ce contează pentru fluxurile de energie Propunerea iraniană, descrisă ca un plan pe șapte zile, includea o succesiune de pași care ar fi legat redeschiderea Strâmtorii Hormuz de concesii economice și de securitate din partea SUA. Concret, Teheranul cerea: ridicarea blocadei navale asupra porturilor iraniene; renunțarea la sancțiuni privind vânzările de petrol iranian; eliberarea a circa 12 miliarde de dolari (aprox. 54 miliarde lei) din active iraniene înghețate; respectarea unui armistițiu regional mai larg, inclusiv în Liban și Yemen. În schimb, Iranul ar fi redeschis Hormuz și ar fi început negocieri cu Washingtonul pentru un acord final. Miza economică este directă: închiderea „esențială” a strâmtorii a perturbat fluxurile de petrol și gaze din statele din Golf, care depind de exporturile energetice pentru finanțarea bugetelor, notează publicația. De ce Casa Albă crede că poate „aștepta” un acord mai bun Experții citați de Al Jazeera spun că respingerea indică o strategie de negociere în care Washingtonul mizează pe faptul că presiunea economică asupra Iranului nu și-a epuizat efectele. Andreas Krieg (King’s College London) apreciază că Trump vede propunerea Teheranului mai degrabă ca pe un semn de slăbiciune decât ca pe o oportunitate care trebuie acceptată imediat. În acest cadru, administrația Trump ar fi intensificat presiunea prin: întărirea blocadei navale; sancțiuni care vizează veniturile Iranului din petrol; amenințarea cu sancțiuni secundare (adică penalizări pentru țări/companii terțe care fac afaceri cu Iranul); sancțiuni în domeniul aviației, menite să perturbe zborurile. Richard Weitz (NATO Defence College) a declarat că Washingtonul ar putea crede că poate „aștepta puțin și obține termeni mai buni”, inclusiv din cauza îngrijorărilor legate de ordinea pașilor propusă de Iran. Riscul politic și economic pentru SUA: prețuri mai mari și presiune electorală Așteptarea nu este lipsită de costuri pentru Trump, avertizează analiștii. Un sondaj Reuters/Ipsos din august (citat de Al Jazeera) indica faptul că 63% dintre americani se opun războiului SUA-Israel cu Iranul, iar 31% îl susțin. În plus, creșterea costurilor cu combustibilul și transportul poate alimenta nemulțumiri legate de costul vieții înaintea alegerilor de la mijloc de mandat din noiembrie. Mohamad Elmasry (Doha Institute for Graduate Studies) spune că oferta Iranului poate fi interpretată ca o încercare de a-i oferi lui Trump o cale către scăderea prețurilor la petrol și gaze înainte de vot, dar avertizează că Teheranul ar putea decide să „îl facă să plătească” pentru refuz, inclusiv prin escaladare în apropierea alegerilor. De ce prelungirea conflictului poate lovi și transportul maritim global Krieg avertizează că Trump ar putea confunda „durerea” economică a Iranului cu disponibilitatea de a capitula, iar presiunea suplimentară nu garantează concesii suplimentare. În schimb, Iranul ar putea crește costurile conflictului pentru adversari, inclusiv prin Hormuz, infrastructură regională și, potențial, Bab al-Mandeb (strâmtoare între Yemen și Cornul Africii). În acest context, Al Jazeera notează că importanța Bab al-Mandeb a crescut după ce houthiții aliniați Iranului și-au extins controlul asupra coastei yemenite la Marea Roșie, obținând acces „neîngrădit” la această rută îngustă, cu implicații pentru transportul maritim. Gruparea a anunțat deja o blocadă navală asupra navelor saudite în Marea Roșie, după ce Riadul a început să folosească ruta ca alternativă pentru exporturile sale de petrol. Ce urmează: un conflict „prelungit” și o negociere pe termen Ross Harrison (Middle East Institute) apreciază că Teheranul ar putea fi acum „mai puțin îngrijorat” să nu exagereze și mai preocupat să nu pară dispus la compromisuri prea devreme. Într-un interviu difuzat sâmbătă de Al Jazeera, președintele iranian Masoud Pezeshkian a spus că Iranul nu mai are încredere în negocierile cu Washingtonul după atacuri în timpul rundelor anterioare și sancțiuni ulterioare: „Nu avem nicio încredere în partea americană și nu știm pe ce bază se poate ajunge la o înțelegere cu ea.” Concluzia experților citați este că „prelungirea” conflictului este scenariul cel mai probabil: ambele părți ar avea nevoie de un acord, dar fiecare crede că timpul îi va îmbunătăți poziția de negociere. Pentru piețele de energie și transport, asta înseamnă menținerea riscului de perturbări și a presiunii asupra prețurilor atât timp cât Hormuz rămâne un punct de blocaj. [...]
Germania spune că Rusia nu e pregătită pentru negocieri de pace , iar mesajul menține ridicat riscul de prelungire a războiului și, implicit, al presiunilor asupra fluxurilor de cereale și asupra securității în Europa, potrivit Antena 3 . Declarația a fost făcută de ministrul german de Externe, Johann Wadephul, după o întâlnire cu omologul său rus, Serghei Lavrov , în marja Adunării Generale a ONU de la New York . Wadephul a afirmat că Berlinul „vorbește” cu Moscova, dar că Rusia „nu arată în acest moment disponibilitatea de a adopta o poziție constructivă de negociere”. În același timp, ministrul german a reiterat sprijinul „absolut de neclintit” al Germaniei pentru Kiev. Ce s-a discutat: cereale, un incident cu dronă și războiul În discuția descrisă ca „tensionată”, Wadephul a ridicat două teme punctuale, pe lângă subiectul central al războiului: exporturile de cereale din Ucraina și Rusia; incidentul legat de o dronă găsită pe aeroportul din Leipzig. Ministrul german a spus că, în pofida lipsei de disponibilitate a Rusiei de a pune capăt războiului, este „corect” ca dialogul să continue, pe care l-a numit „misiunea diplomației”. Poziția Moscovei: „niciun progres” și fără pauză militară în negocieri Lavrov a declarat că întâlnirea nu a adus niciun progres și a susținut că, din declarațiile publice ale Berlinului, „nu am auzit nimic nou”. Tot el a spus că Wadephul i-ar fi făcut un „reproș” legat de drona de la Leipzig. Separat, după o reuniune a Consiliului de Securitate al ONU, Lavrov a afirmat că Moscova nu intenționează să suspende acțiunile militare pe durata negocierilor, „indiferent de formatul acestora”, pentru a nu oferi Ucrainei un „răgaz”. Contextul întâlnirii și ce urmează Întâlnirea Wadephul–Lavrov a avut loc pe 26 septembrie, la New York, și a durat 20 de minute. Ministerul rus de Externe a precizat că discuția a fost solicitată de partea germană și că agenda a inclus relațiile bilaterale și războiul din Ucraina. Înainte de întrevederea cu ministrul german, Lavrov se întâlnise cu secretarul de stat american Marco Rubio. Din informațiile prezentate de sursă nu reiese existența unui calendar de negocieri sau a unor pași concreți agreați după discuția de la ONU. [...]
Refuzul lui Donald Trump de a accepta planul Iranului pentru deblocarea Strâmtorii Ormuz menține incertitudinea asupra unei rute maritime strategice , în condițiile în care Washingtonul contestă explicit că Teheranul ar avea control asupra pasajului, potrivit Euronews . Propunerea iraniană a fost transmisă Statelor Unite în timpul negocierilor indirecte de la New York, desfășurate săptămâna aceasta la ONU. Teheranul nu a făcut public conținutul documentului, dar a susținut că aplicarea lui ar permite redeschiderea rutei maritime în șapte zile. Donald Trump a declarat că respinge oferta și a susținut că SUA au „control total” asupra Strâmtorii Ormuz. „Resping propunerea lor. Vor să încheie un acord prin care să deschidă imediat strâmtoarea, pentru că pierd rău de tot. (...) Avem control total asupra Strâmtorii Ormuz. (...) acest acord nu poate fi acceptat.” Ce cere Iranul și cum își justifică planul „în șapte zile” Ministrul iranian de Externe, Abbas Araghchi , a afirmat că Iranul a transmis un „plan concret” prin intermediul Qatarului și că reluarea traficului maritim normal ar fi posibilă în termen de șapte zile, dacă sunt îndeplinite condițiile cerute de Teheran. Iranul nu a detaliat public aceste condiții. „Iranul a transmis Statelor Unite, prin intermediul Qatarului, un plan concret pe șapte zile. Dacă sunt îndeplinite condițiile necesare, strâmtoarea poate fi redeschisă (...) Alegerea aparține acum Statelor Unite.” În aceeași declarație, Araghchi a spus că Iranul „nu acceptă constrângerea, amenințările sau intimidarea” și că nu va renunța la „drepturile sale suverane sub presiune”. Poziția Washingtonului: Iranul „nu controlează” strâmtoarea Un oficial american citat în material a indicat că, în pofida refuzului exprimat de Trump, discuțiile dintre Washington și Teheran continuă prin mediatori regionali, inclusiv pe dosarul nuclear. În plus, potrivit unei surse citate de publicația Axios (menționată de Euronews), negociatorii americani le-ar fi transmis omologilor iranieni că Teheranul nu controlează calea navigabilă strategică și, „prin urmare, nu poate ridica pretenții” în legătură cu aceasta. Separat, înainte de respingerea oficială, Trump a publicat pe rețeaua sa de socializare o hartă în care Strâmtoarea Ormuz era redenumită „Strâmtoarea Trump”, ca semnal că nu intenționează să cedeze. [...]
