Știri
Știri din categoria Externe
Noile tiruri nord-coreene cu rachete balistice cresc presiunea de securitate în regiune, după ce armata sud-coreeană a raportat duminică lansări multiple dinspre zona Sinpo, în direcția Mării de Est, potrivit G4Media. Episodul ridică la șase numărul testelor balistice cunoscute efectuate de Phenian de la începutul anului, într-un context în care astfel de lansări sunt, în principiu, interzise de sancțiunile ONU.
Statul major interarme sud-coreean a precizat că rachetele, neidentificate deocamdată, au fost detectate în jurul orei 06:10 (ora locală; 21:10 GMT) și că este vorba despre rachete balistice cu rază scurtă de acțiune. Conform aceleiași surse, proiectilele ar fi parcurs circa 140 km, iar serviciile de informații sud-coreene și americane fac o analiză a caracteristicilor tehnice.
Autoritățile de la Seul au anunțat o reuniune de urgență pe securitate, iar armata sud-coreeană a transmis că va răspunde „de o manieră zdrobitoare” la orice provocare.
În ultimele săptămâni, Coreea de Nord a derulat mai multe teste de armament, potrivit agenției oficiale KCNA, citată în material:
Sancțiunile ONU impuse Coreei de Nord pentru programul de arme nucleare interzic, în principiu, tirurile cu rachete balistice, care au o parte semnificativă a traiectoriei în spațiu. În schimb, rachetele de croazieră — care zboară în atmosferă — rămân permise, conform informațiilor citate.
Recomandate
Coreea de Nord a lansat duminică mai multe proiectile suspectate a fi rachete balistice, iar Japonia a activat mecanismele de criză și coordonarea cu SUA și Coreea de Sud , într-un nou episod care ridică presiunea de securitate în regiune și intră în conflict cu rezoluțiile Consiliului de Securitate al ONU , potrivit The Jerusalem Post . Incidentul este al șaptelea lansament de rachete balistice atribuit Phenianului de la începutul anului și al patrulea doar în aprilie, pe fondul unei serii de teste pe care Japonia le descrie drept parte din eforturile Coreei de Nord de a-și accelera capabilitățile militare. Ce știe Japonia despre lansare Ministrul japonez al Apărării, Shinjiro Koizumi , a declarat că lansarea a implicat mai multe rachete și că acestea par să fi căzut în afara zonei economice exclusive a Japoniei (ZEE) — perimetrul maritim în care statul are drepturi speciale privind exploatarea resurselor. Răspunsul autorităților: analiză, informare publică, verificări de siguranță Într-o postare pe X (fostul Twitter), premierul japonez Sanae Takaichi a spus că SUA, Coreea de Sud și Japonia „coordonează îndeaproape” pentru a analiza evenimentul. Ea a precizat că, imediat după lansare, guvernul a convocat echipa de răspuns de urgență la Centrul de Management al Crizelor din cadrul biroului premierului și a cerut ministerelor și agențiilor: să intensifice colectarea și analiza informațiilor; să ofere publicului informații „rapide și exacte”; să confirme „temeinic” siguranța aeronavelor, navelor și a altor mijloace; să mențină „starea de maximă pregătire” pentru eventuale situații neprevăzute. Context: rezoluțiile ONU și calculul strategic al Phenianului Testele de acest tip încalcă rezoluțiile Consiliului de Securitate al ONU privind programul de rachete al Coreei de Nord, însă Phenianul respinge interdicția și susține că aceasta îi încalcă dreptul suveran la autoapărare. În analiza citată, Lim Eul-chul, profesor la Universitatea Kyungnam, afirmă că, pe fondul concentrării SUA asupra Iranului, Coreea de Nord ar putea considera momentul drept o oportunitate pentru a-și îmbunătăți capacitățile nucleare și de rachete. Separat, armata Coreei de Sud a transmis că racheta balistică a zburat spre est, potrivit agenției Yonhap, fără alte detalii; Ministerul sud-coreean al Apărării nu a răspuns imediat unei solicitări de comentariu, conform materialului. [...]
Armistițiul de 10 zile a declanșat o revenire rapidă a populației în sudul Libanului, dar pe fondul unei infrastructuri avariate și al temerii că înțelegerea se poate prăbuși , arată un reportaj foto publicat de Reuters . Imaginile surprind persoane strămutate care se întorc în localități devastate și la locuințe distruse, în timp ce o parte dintre cei reveniți ezită să rămână, de teama reluării ostilităților dintre Hezbollah și Israel. Infrastructură și operațiuni de urgență: pod reparat, drumuri redeschise În Qasmiyeh, utilaje grele lucrează la repararea unui pod care leagă sudul Libanului de restul țării, lovit anterior într-un atac israelian. Reluarea circulației pe astfel de legături este esențială pentru întoarcerea populației, accesul la servicii și reluarea aprovizionării în zonele afectate. Reveniri în zone lovite și semne de distrugere în orașe În Tyre (Sour) și în suburbiile sudice ale Beirutului, fotografiile arată oameni care se întorc printre clădiri avariate, mașini distruse și locuri unde au avut loc lovituri înainte de intrarea în vigoare a armistițiului. În Tyre este surprins și un moment de reunire a unei familii, după întoarcerea la locuință. Atmosferă mixtă: sărbătoare, dar și tensiune Pe de o parte, în Beirut apar imagini cu oameni care celebrează armistițiul, inclusiv pe fundalul unor trasoare luminoase pe cer. Pe de altă parte, este fotografiat fum ridicându-se în Liban după o explozie, văzută din Israel, semnal că situația rămâne fragilă chiar și după intrarea în vigoare a încetării focului. Armistițiul este prevăzut pentru 10 zile, iar materialul Reuters indică faptul că, deși revenirea a început imediat, mulți oameni rămân precauți în privința stabilității acordului. [...]
Războiul SUA–Iran devine un „manual” pentru Beijing, cu implicații directe pentru riscul din Taiwan , potrivit unei analize preluate de Stirile Pro TV . Ideea centrală: China urmărește atent ce funcționează și ce nu în modul în care Washingtonul își proiectează forța militară, pentru a-și calibra propria strategie într-un eventual conflict cu SUA în jurul Taiwanului. Analiza, publicată de South China Morning Post (SCMP) , susține că efectele războiului dintre SUA și Israel împotriva Iranului vor fi resimțite ani la rând, influențând nu doar geopolitica, ci și percepțiile globale asupra capacităților tactice și strategice ale Statelor Unite, inclusiv în planul securității energetice. Ce „învață” China din performanța militară a SUA În material sunt inventariate câteva concluzii pe care Armata Populară de Eliberare le-ar putea trage din conflict, pe baza opiniilor unor analiști și foști oficiali ai Pentagonului și CIA: armata americană rămâne „formidabilă”, bine disciplinată și capabilă să proiecteze rapid forță letală, cu performanțe tactice ridicate; în același timp, războiul cu drone a întâmpinat dificultăți; sprijinul intern din SUA pentru un conflict prelungit poate fi erodat de îngrijorări legate de inflație și de numărul victimelor, un factor relevant în calculele unei confruntări de durată. Dennis Wilder , fost oficial CIA și al Consiliului Național de Securitate al SUA, este citat spunând: „Armata chineză va învăța din asta. Pentru chinezi, întrebarea este dacă va funcționa acest lucru și dacă este fezabil pentru noi.” Tot el avertizează că evoluțiile nu sunt încheiate: „Și nu suntem la finalul acestei povești.” Limitele comparației: Iran nu este Taiwan Materialul subliniază că există diferențe care reduc valoarea „transferului” de lecții din Orientul Mijlociu către un scenariu din Asia. Un exemplu: se afirmă că președintele american Donald Trump „se pare” că nu s-a consultat cu alți aliați ai SUA în afară de Israel, în timp ce un conflict în Taiwan ar implica probabil o coaliție mai largă – Japonia, Coreea de Sud, Filipine, Australia și, posibil, Europa. De ce contează: presiune pe planificarea de securitate și pe piețe Chiar dacă analiza rămâne în registru militar, miza economică este indirectă, dar majoră: un calcul mai precis al Beijingului privind capacitățile și constrângerile SUA poate influența riscul perceput în jurul Taiwanului, cu efecte în lanț asupra securității regionale și asupra așteptărilor privind stabilitatea rutelor comerciale și a energiei. Un detaliu de context reținut în material: China nu a mai avut o experiență de război comparabilă – „gustul sângelui”, cum este formulat – din conflictul cu Vietnamul din 1979, ceea ce face ca observarea unui război modern purtat de SUA să fie, pentru Beijing, o sursă rară de informații operaționale. [...]
Decizia Lituaniei și Letoniei de a bloca survolul pentru avionul premierului slovac Robert Fico spre Moscova ridică miza politică și operațională a deplasării , într-un context în care accesul la rute aeriene devine un instrument de presiune între state membre UE, potrivit G4Media . Lituania și Letonia au transmis că nu îi vor permite prim-ministrului Slovaciei să traverseze spațiul lor aerian în drumul către Moscova, unde Fico intenționează să participe la parada de 9 mai. Informația este relatată de Mediafax, iar G4Media menționează și o atribuție către Live Ukraine. Fico a spus, într-o declarație, că nu renunță la călătoria în Rusia și că va găsi o rută alternativă. De ce contează: rutele aeriene, folosite ca pârghie în interiorul UE Interdicția de survol are un efect imediat, practic: limitează opțiunile de zbor și obligă la recalcularea traseului, cu potențiale consecințe de timp și costuri, chiar dacă articolul nu oferă detalii despre noua rută sau despre operatorul aerian folosit. În același timp, măsura are o încărcătură politică: deplasarea la Moscova pentru parada de 9 mai este un gest sensibil în UE, iar blocarea survolului semnalează o delimitare fermă față de participarea unui lider european la evenimentul organizat de Vladimir Putin. Context: Fico, între puținii lideri europeni prezenți la eveniment G4Media notează că premierul slovac a călătorit și anul trecut în Rusia pentru sărbătorile de 9 mai, iar el și președintele sârb Aleksandar Vučić au fost singurii lideri europeni care au participat la eveniment. Publicația mai arată că Robert Fico este unul dintre puținii lideri europeni care au păstrat relații apropiate cu președintele rus și că, împreună cu Viktor Orbán, a blocat mai multe inițiative ale UE privind Ucraina. 9 mai este una dintre cele mai importante sărbători din Rusia, marcând capitularea Germaniei naziste în 1945. Ce urmează Potrivit declarației lui Fico, deplasarea nu este anulată, ci reconfigurată printr-o rută alternativă. Articolul nu precizează dacă vor exista și alte restricții similare din partea altor state sau care va fi traseul final. [...]
Blocajul din Strâmtoarea Hormuz riscă să mențină presiunea pe prețul petrolului , după ce Iranul a ironizat apelurile Uniunii Europene de a redeschide ruta maritimă și a susținut că dreptul internațional nu îi interzice să ia „măsuri necesare” în zonă, relatează Politico . Traficul naval era blocat duminică, după ce vedete iraniene au tras asupra unor nave care încercau să tranziteze acest culoar strategic. Teheranul a revenit asupra unei decizii anterioare de a redeschide strâmtoarea, luată ca reacție la o blocadă navală americană a porturilor iraniene, blocadă care amenință să îi afecteze exporturile de petrol. În plan economic, miza este majoră: prin Strâmtoarea Hormuz tranzitează circa o cincime din petrolul și gazul natural lichefiat (GNL) la nivel mondial, iar o închidere prelungită „împinge în sus” prețurile globale la petrol și afectează perspectivele de creștere economică din UE, potrivit articolului. Disputa cu UE: „tranzit liber” versus „măsuri necesare” Șefa diplomației UE, Kaja Kallas , a scris pe X că, „în temeiul dreptului internațional”, tranzitul prin căi navigabile precum Strâmtoarea Hormuz trebuie să rămână deschis și fără taxe. Iranul a respins public această interpretare. Purtătorul de cuvânt al Ministerului iranian de Externe, Esmaeil Baqaei, a acuzat UE de „dublu standard” și a susținut că: „Nicio regulă de drept internațional nu interzice Iranului, stat de coastă, să ia măsurile necesare pentru a opri folosirea Strâmtorii Hormuz pentru a purta o agresiune militară împotriva Iranului.” Baqaei a mai spus că „trecerea necondiționată” nu mai este posibilă după ce „agresiunea SUA/Israel” a adus active militare americane în proximitatea strâmtorii. Presiune diplomatică și negocieri eșuate Mai multe țări au semnat o declarație comună care cere „redeschiderea imediată, necondiționată și fără restricții” a Strâmtorii Hormuz, după o reuniune internațională convocată la Paris săptămâna trecută de președintele Franței, Emmanuel Macron, și premierul britanic, Keir Starmer. În paralel, discuțiile de pace dintre SUA și Iran au eșuat după un armistițiu de scurtă durată la începutul lunii. Unul dintre cele mai sensibile puncte rămâne refuzul Teheranului de a opri programul de îmbogățire a uraniului, prioritate pentru SUA și Israel. Președintele iranian Masoud Pezeshkian a declarat presei locale că Donald Trump spune că Iranul nu își poate exercita „drepturile nucleare”, fără a preciza motivul. [...]
Guvernul britanic riscă o criză de credibilitate pe zona de securitate după ce a confirmat că Peter Mandelson , trimisul Marii Britanii la Washington, a picat un control de securitate înainte de numirea sa, iar opoziția îi cere demisia premierului Keir Starmer , potrivit Mediafax . Dezvăluirile au alimentat criticile privind judecata premierului și riscurile la adresa securității naționale, pe fondul acuzațiilor că procedura a mers mai departe în pofida unui aviz negativ, menționează Euronews. O investigație The Guardian, citată în articol, arată că UK Security Vetting a emis inițial o recomandare negativă, confirmată ulterior de un purtător de cuvânt al guvernului. Ministerul de Externe a continuat numirea, deși recomandarea nu era obligatorie din punct de vedere legal. În plan politic, lidera conservatorilor, Kemi Badenoch, a scris pe platforma X că „Starmer a trădat securitatea națională și trebuie să plece”, iar liderul liberal-democraților, Ed Davey, a spus că, dacă premierul a indus Parlamentul în eroare, „nu mai poate rămâne în funcție”. De ce contează: verificările de securitate și răspunderea politică Guvernul a admis ulterior că premierul și ministrul de externe nu au fost informați despre avizul negativ inițial decât „la începutul acestei săptămâni”, deși Starmer afirmase anterior, în februarie, că Mandelson a fost „verificat și aprobat” de structurile de securitate. Contextul care amplifică presiunea: Epstein și ancheta poliției Scandalul este agravat de relațiile lui Mandelson cu Jeffrey Epstein, infractor sexual condamnat în SUA. Documente făcute publice de o comisie a Congresului SUA ar fi adus noi informații despre profunzimea acestor legături, iar articolul notează că acest lucru l-ar fi determinat pe Starmer să-l demită pe Mandelson din funcția de ambasador. Separat, poliția britanică a deschis o anchetă pentru presupuse fapte de „abuz în serviciu” comise de Mandelson. Potrivit informațiilor din articol, acesta a fost arestat și eliberat pe cauțiune în februarie, fiind suspectat că ar fi divulgat documente sensibile către Epstein în perioada în care era ministru, inclusiv în timpul crizei financiare din 2008. În martie, guvernul laburist a publicat aproximativ 150 de pagini de documente despre procesul de verificare înainte de numirea din 2024, însă opoziția consideră explicațiile insuficiente și menține presiunea pentru demisia lui Keir Starmer, pe fondul unei crize politice în creștere. [...]
