Știri
Știri din categoria Externe
China avertizează că escaladarea din Orientul Mijlociu poate deveni „de necontrolat”, după ultimatumul lansat de Donald Trump către Iran, potrivit Știrile ProTV, care citează AFP și Reuters.
Beijingul a reacționat luni prin vocea lui Lin Jian, purtător de cuvânt al Ministerului Afacerilor Externe, pe fondul tensiunilor legate de Strâmtoarea Ormuz, o rută maritimă esențială pentru exporturile de petrol. Mesajul Chinei a fost că intensificarea ostilităților riscă să împingă regiunea într-o spirală greu de controlat.
„Dacă războiul se intensifică şi situaţia se deteriorează şi mai mult, întreaga regiune ar putea fi aruncată într-o situaţie incontrolabilă”, a declarat Lin Jian, purtătorul de cuvânt al Ministerului Afacerilor Externe chinez, în conferinţa de presă periodică.
În acest context, Donald Trump a spus duminică că Statele Unite vor „distruge” centralele iraniene dacă Teheranul nu redeschide Strâmtoarea Ormuz în 48 de ore, conform relatării preluate de publicație. China a cerut tuturor părților implicate să înceteze operațiunile militare și să revină la negocieri, susținând că „folosirea forței” nu face decât să alimenteze un „cerc vicios” și că războiul „nu ar fi trebuit să înceapă de la bun început”.
Miza pentru Beijing este și una economică: China este unul dintre principalii beneficiari ai petrolului iranian, notează Știrile ProTV. În aceste condiții, orice blocaj prelungit sau escaladare în zona Strâmtorii Ormuz poate amplifica riscurile pentru fluxurile energetice și pentru stabilitatea regională.
Recomandate
Escaladarea dintre SUA și Iran menține riscul de șoc pe rutele energetice , în condițiile în care cele două părți au reluat atacurile reciproce, iar armistițiul fragil și redeschiderea Strâmtorii Ormuz rămân blocate, potrivit Digi24 . Președintele american Donald Trump a transmis luni un mesaj public de calmare, în timp ce tensiunile militare continuau să crească. El a susținut că situația „se va rezolva” și că Teheranul ar fi interesat de un acord, îndemnând populația să „stea liniștită și să se relaxeze”, relatează The Independent, citat de Digi24. „Stați liniștiți și relaxați-vă, totul se va rezolva bine până la urmă - așa se întâmplă întotdeauna!” Atacuri și acuzații, pe fondul armistițiului fragil În paralel cu mesajul de la Washington, Garda Revoluționară Iraniană a anunțat că a vizat o bază aeriană folosită într-un atac american asupra unui turn de telecomunicații de pe Insula Sirik. Tot luni, Kuweitul a raportat că a interceptat rachete. SUA au afirmat că au efectuat în weekend „lovituri de autoapărare” asupra unor site-uri iraniene de control al radarelor și dronelor, ca răspuns la acțiuni „agresive” ale Teheranului. Comandamentul Central al SUA a mai transmis, într-o postare pe X, că Iranul a doborât o dronă americană MQ-1 care opera deasupra apelor internaționale. De ce contează: Strâmtoarea Ormuz rămâne închisă pentru transportul internațional Miza economică imediată este legată de transportul maritim internațional: cele două țări au continuat atacurile în ultima săptămână după ce nu au reușit să semneze un acord pentru prelungirea armistițiului și pentru redeschiderea Strâmtorii Ormuz, un punct-cheie pentru fluxurile de energie și comerț. Pe plan politic, președintele Parlamentului iranian, Mohammed Bagher Ghalibaf, a acuzat SUA de încălcarea armistițiului după schimburile de lovituri din weekend. Într-o postare pe X, el a invocat blocada navală impusă de SUA și „escaladarea crimelor de război” comise de Israel în Liban ca „dovezi” ale nerespectării armistițiului de către SUA. „Fiecare alegere are un preț, iar factura va veni la scadență. Totul se va aranja.” În lipsa unui acord pentru armistițiu și pentru redeschiderea Strâmtorii Ormuz, riscul operațional pentru transportatori și pentru lanțurile de aprovizionare rămâne ridicat, iar orice nou episod de escaladare poate amplifica volatilitatea în piețele de energie. [...]
Atacurile SUA–Iran pun din nou sub semnul întrebării redeschiderea Strâmtorii Ormuz , un obiectiv declarat al Washingtonului, într-un moment în care negocierile pentru oprirea războiului stagnează, potrivit Agerpres . Armata americană a anunțat că a lansat sâmbătă și duminică un nou val de lovituri „defensive” asupra sudului Iranului, al treilea în ceva mai mult de o săptămână. Țintele au fost sisteme de radar și de control al dronelor în orașul Goruk și pe insula Qeshm, în Strâmtoarea Ormuz, potrivit Comandamentului american pentru Orientul Mijlociu (Centcom), care a comunicat informația pe X. Centcom susține că operațiunile au fost un răspuns la „acțiuni agresive” ale Iranului, inclusiv distrugerea unei drone americane MQ-1 care opera deasupra apelor internaționale. La scurt timp, Gardienii Revoluției iranieni au afirmat că au atacat o bază folosită de armata SUA pentru lovituri asupra teritoriului iranian, fără să precizeze localizarea. Separat, armata din Kuweit a anunțat că s-a confruntat cu un atac cu drone și rachete. Armistițiul din 8 aprilie, din nou contestat Washingtonul și Teheranul s-au acuzat reciproc și joi că au încălcat armistițiul în vigoare din 8 aprilie, după lovituri americane asupra sudului Iranului urmate de un atac asupra Kuweitului. În paralel, informații apărute în presa americană în weekend despre noi exigențe ale Washingtonului față de Teheran au redus așteptările privind un acord rapid, după ce Donald Trump alimentase anterior speranțele unui compromis. Negocierile: propunere de prelungire cu 60 de zile și condiții legate de Ormuz În contextul în care cele două părți păreau să se apropie de un acord, New York Times a relatat sâmbătă că președintele american și-ar fi înăsprit propunerea și ar fi trimis Teheranului o nouă versiune a unui posibil protocol de acord, fără alte detalii. Potrivit Axios, Trump urmărește două priorități: oprirea programului nuclear iranian și reluarea traficului maritim în Strâmtoarea Ormuz. CBS a relatat duminică seară că noua propunere americană ar include: prelungirea armistițiului cu 60 de zile; clauze privind redeschiderea Ormuz; un cadru pentru reluarea negocierilor pe dosarul nuclear. Iranul a transmis că nu va accepta un acord fără garanții privind „drepturile poporului iranian”, prin vocea principalului negociator, Mohammad Bagher Ghalibaf , care este și președintele parlamentului. Teheranul își revendică dreptul la un program nuclear civil și neagă că urmărește arma atomică, în pofida suspiciunilor SUA și ale altor țări. În același timp, Iranul vrea ca dosarul nuclear să fie abordat ulterior, în cazul unui acord, și cere ridicarea imediată a sancțiunilor care îl afectează. [...]
Donald Trump a cerut rescrierea unor clauze-cheie din proiectul de acord cu Iranul , redeschizând negocierile și împingând semnarea cu câteva zile, potrivit Axios , care citează un oficial de rang înalt din administrație și o a doua sursă informată. Miza imediată este una de reglementare și securitate : Trump vrea să întărească formulările legate de materialul nuclear al Iranului înainte de a-și da acordul final, deși, spun oficiali americani citați de publicație, președintele se așteaptă să finalizeze acordul „curând”. Cererea sa a declanșat o nouă rundă de „du-te-vino” între părți, care ar putea dura mai multe zile. Ce anume vrea Trump să schimbe Conform surselor Axios , Trump a cerut modificări la capitolele privind programul nuclear al Iranului. În forma actuală, memorandumul de înțelegere include un angajament al Iranului că nu va urmări obținerea unei arme nucleare, însă fără concesii specifice dincolo de această promisiune. Documentul prevede și o fereastră de 60 de zile pentru negocieri asupra: angajamentelor nucleare ale Iranului și relaxării sancțiunilor de către SUA, iar primele subiecte ar urma să fie cum este eliminat stocul de uraniu îmbogățit al Iranului și cum este limitată îmbogățirea ulterioară . Un oficial de rang înalt a spus că Trump vrea „mai multe specificații” despre cum ajung SUA să preia materialul și despre calendarul acestei operațiuni, referindu-se la uraniul îmbogățit. Separat, a doua sursă a indicat că Trump vrea ajustări și la formulările privind redeschiderea Strâmtorii Hormuz , un punct sensibil pentru fluxurile energetice și transportul maritim. Unde sunt blocajele și cât ar putea dura Un oficial american a declarat că Trump a fost informat că ar dura aproximativ trei zile până când partea iraniană revine cu un răspuns. În același timp, oficiali iranieni au transmis presei de stat că nici ei nu au aprobat textul final, deși doi oficiali americani au susținut anterior că Teheranul era pregătit să semneze și că decizia depindea de Trump. Mesajele publice: „aproape”, dar nu final După ședința din Situation Room, un oficial de la Casa Albă a spus reporterilor că Trump „va face doar un acord care este bun pentru America, respectă liniile sale roșii și se asigură că Iranul nu poate deține niciodată o armă nucleară”. Un oficial din administrație a descris semnarea ca probabilă, dar cu un calendar încă fluid: „Va exista un acord. Cât de iminent este, vom vedea. Suntem dispuși să așteptăm ca președintele să obțină ce cere. Ar putea fi o săptămână. Ar putea fi mai puțin. Ar putea fi mai mult. La începutul săptămânii, sperăm să avem ceva.” Presa de stat iraniană a relatat că un acord este aproape, dar nu final, și a susținut că Iranul ar urma să primească miliarde din fonduri înghețate; Casa Albă neagă această afirmație, potrivit Axios. Casa Albă nu a răspuns unei solicitări de comentariu din partea publicației. [...]
Iranul își reia capacități militare-cheie după loviturile SUA , un semnal că armistițiul rămâne fragil și că riscul de noi întreruperi în Strâmtoarea Hormuz – rută esențială pentru transportul de petrol – nu dispare, potrivit Libertatea . În materialul de tip „livetext”, publicația notează că Iranul a redeschis o parte dintre bazele subterane bombardate de Statele Unite și „are din nou controlul asupra unui arsenal de rachete”, în timp ce Washingtonul și Teheranul au raportat un nou schimb de lovituri, pe fondul stagnării negocierilor. Strâmtoarea Hormuz rămâne miza cu impact economic Potrivit informațiilor prezentate, discuțiile dintre SUA și Iran nu au reușit să producă un acord care să „redeschidă Strâmtoarea Hormuz”, descrisă ca fiind esențială pentru aprovizionarea cu petrol. În acest context, orice deteriorare a situației de securitate menține presiunea pe lanțurile de aprovizionare și pe prețurile energiei, chiar dacă articolul nu oferă estimări sau scenarii de piață. Schimburi de lovituri și acuzații privind încălcarea armistițiului Armata americană a anunțat că a efectuat „atacuri de autoapărare” asupra unor radare și sisteme de control al dronelor iraniene din sudul țării, menționând că acestea au venit ca răspuns la doborârea unei drone americane MQ-1. La rândul său, Ministerul de Externe al Iranului a acuzat că SUA „continuă să încalce armistițiul”, iar purtătorul de cuvânt Esmaeil Baqaei a spus că Teheranul va lua „orice măsuri considerăm necesare pentru a apăra securitatea națională a Iranului”. În paralel, Gărzile Revoluționare iraniene au susținut că au vizat o „bază aeriană de la care a pornit atacul” folosită de armata americană, fără să precizeze locația. Legătura cu frontul din Liban complică negocierile Un alt element care blochează un acord mai larg, conform relatării, este condiționarea pusă de Iran: Teheranul afirmă că un armistițiu în Liban rămâne „o condiție esențială” pentru orice înțelegere care să vizeze încheierea războiului cu SUA. Între timp, Israelul a anunțat reluarea atacurilor asupra suburbiilor sudice ale Beirutului și intenția de a crea o zonă controlată de armată în jurul râului Litani, în timp ce Uniunea Europeană a cerut Israelului să „oprească escaladarea militară” în Liban. Ce urmează, pe baza informațiilor disponibile Din datele prezentate în „livetext” rezultă două direcții imediate: pe de o parte, continuarea schimburilor punctuale de lovituri și a acuzațiilor privind armistițiul; pe de altă parte, presiunea diplomatică legată de Liban, care rămâne o condiție explicită invocată de Iran pentru un acord mai amplu. În lipsa unor detalii despre calendarul negocierilor sau despre parametrii unui posibil acord, evoluția rămâne dificil de anticipat. [...]
Sancțiunile americane și pierderea petrolului venezuelean împing Cuba spre colaps , iar singura ieșire realistă pentru Havana ar fi un acord cu Washingtonul care să poată fi prezentat de Donald Trump drept o victorie politică, potrivit Digi24 , care citează o analiză Foreign Affairs . Pe fond, miza este una economică și operațională: blocada și sancțiunile au adus economia Cubei „aproape de marginea prăpastiei”, iar dispariția petrolului venezuelean importat la preț avantajos a agravat rapid criza. În acest context, analiza susține că prelungirea confruntării cu SUA crește riscul unui „colaps umanitar” și al unei intervenții militare. Presiunea Washingtonului: schimbare de regim sau negociere rapidă După capturarea lui Nicolas Maduro la Caracas de către forțe speciale americane, Trump a transmis că „următoarea țintă este Cuba”, iar administrația sa a livrat semnale diferite despre pașii următori. Unii oficiali americani au declarat pentru Wall Street Journal că urmăresc schimbarea regimului de la Havana până la finalul lui 2026, în timp ce alți diplomați au discutat cu lideri din comunitățile cubaneze din Miami și din Spania despre identificarea unei figuri care să preia conducerea, pe modelul succesiunii din Venezuela. În paralel, Washingtonul a trecut la sancțiuni secundare – adică măsuri care vizează și companii din afara SUA – împotriva firmelor străine care fac afaceri cu întreprinderi de stat cubaneze din sectoare considerate strategice, precum minerit, energie și finanțe. Ce ar cere SUA într-un acord cu Havana Potrivit analizei citate, un posibil acord „s-a conturat deja de luni de zile”, iar lista de cerințe include atât măsuri politice, cât și condiții cu impact direct asupra arhitecturii de securitate a insulei și asupra relațiilor externe: introducerea de reforme și măsuri pentru protejarea libertății de exprimare și de asociere; eliberarea prizonierilor politici, inclusiv a unor deținuți de marcă reținuți după protestele naționale începute în iulie 2021 ; reducerea legăturilor Cubei cu serviciile de securitate și informații din Rusia și China, inclusiv închiderea stațiilor de ascultare de pe teritoriul Cubei; cooperare pentru stabilirea unei structuri de compensare a firmelor private americane expropriate în 1959–1960. În acest tablou, vizita directorului CIA, John Ratcliffe, la Havana – la o zi după ce ministrul cubanez al energiei a spus că insula nu mai are rezerve de petrol – este prezentată ca un semnal că „timpul este limitat” și că amenințările privind ocuparea insulei ar trebui tratate cu seriozitate. De ce e greu de aplicat: patru centre de putere și interese divergente Analiza descrie conducerea Cubei ca fiind fragmentată în cel puțin patru centre de putere care se suprapun: familia Castro și apropiații, conglomeratul militar-economic GAESA , serviciile de securitate și Partidul Comunist împreună cu birocrația de stat. GAESA, care controlează aproximativ 40% din PIB-ul țării, ar avea de pierdut dintr-o deschidere reală către investiții private, în timp ce serviciile de securitate ar dori menținerea legăturilor cu Beijing și Moscova. În plus, Raul Castro – ajuns la aproape 95 de ani – ar vedea orice acord care i-ar reduce influența drept o amenințare existențială la adresa proiectului politic pe care l-a susținut împreună cu Fidel Castro. Ce urmează: fereastră îngustă pentru o tranziție controlată Concluzia analizei este că schimbarea în Cuba pare inevitabilă, însă direcția depinde de rapiditatea cu care Havana acceptă o negociere: fie o transformare treptată, pe care autoritățile o pot influența, fie un scenariu haotic, inclusiv prin intervenție externă. În mod „ironic”, notează analiza, SUA ar fi singurul actor care poate finanța „cu adevărat” refacerea Cubei, ceea ce face ca un acord cu Washingtonul să fie, practic, singura opțiune pentru evitarea dezastrului. [...]
Escaladarea din Strâmtoarea Hormuz reaprinde riscul pe piața energiei , după ce SUA au lovit ținte militare iraniene, iar Iranul a anunțat un atac de represalii, pe fondul tensiunilor care țin parțial blocată una dintre cele mai importante rute de transport pentru petrol, potrivit Biziday . Comandamentul Central al SUA (CENTCOM) a confirmat că Iranul a doborât în weekend o dronă americană MQ-1 Predator deasupra apelor internaționale. Ca răspuns, SUA au bombardat radare și sisteme de control al dronelor din Iran. În comunicarea citată, CENTCOM susține că avioanele americane au eliminat apărarea aeriană iraniană, o stație de control la sol și două drone de atac „unidirecționale” (kamikaze), considerate amenințări pentru navele care tranzitează apele regionale. Atacuri și reacții în regiune Luni dimineață, Kuweitul a anunțat că a interceptat mai multe drone de atac, în timp ce Iranul a confirmat lansarea unui atac de represalii, fără să precizeze ținta. Televiziunea de stat iraniană a difuzat ulterior imagini ale lansării unei rachete balistice, cu un autocolant care îl arată pe Donald Trump suprapus peste mesajul „o strâmtoare Hormuz închisă până când ultimul soldat american părăsește regiunea”. Petrolul își schimbă din nou direcția Pe fondul acestor evoluții, prețul petrolului european, care vineri coborâse până la 90 de dolari/baril (aprox. 414 lei), cel mai mic nivel de la începutul lunii martie, a reînceput să crească, însă „treptat”, conform informațiilor din aceeași sursă. Contextul rămâne sensibil deoarece Iranul își menține controlul asupra Strâmtorii Hormuz, ceea ce continuă să perturbe aprovizionarea globală cu energie. Cele două părți au anunțat prelungirea armistițiului cu 60 de zile, dar un acord pentru redeschiderea completă a strâmtorii este încă așteptat. Mesajul lui Trump: „Lăsați-mă să negociez” În paralel, Donald Trump a publicat un mesaj pe rețeaua sa socială, criticând politicieni americani – inclusiv „unii dintre republicanii care nu sunt patrioți” – și cerând să fie lăsat să negocieze cu Iranul fără presiuni publice, susținând că astfel îi este „mult mai greu” să-și facă treaba. Informațiile sunt relatate de Biziday, care citează și AP News ca sursă alternativă. [...]
