Știri
Știri din categoria Externe
Statele Unite sunt pe punctul de a depăși 1.000 de miliarde de dolari pe an la apărare, în contextul accelerării datoriei publice și al creșterii costurilor cu dobânzile.
Textul subliniază că anul 2024 a fost primul din istorie în care plățile de dobândă ale unui guvern național pentru datoria sa au depășit 1.000 de miliarde de dolari, conform datelor Federal Reserve Bank of St Louis. În paralel, deși președintele Donald Trump a promis reducerea cheltuielilor federale și a declanșat un război comercial global, SUA ar adăuga acum 1.000 de miliarde de dolari la datoria națională la fiecare 71 de zile, față de 150 de zile în 2024, potrivit Comitetului Economic Mixt al Congresului SUA.
Analiza descrie acest ritm drept cea mai rapidă acumulare a datoriei în timp de pace, fără semne clare de încetinire.
Pe partea de apărare, administrația Trump a prezentat anul trecut un plan pentru atingerea unui buget de 1.000 de miliarde de dolari spre finalul anilor 2020, ulterior revizuit în sus la 1.500 de miliarde de dolari până în 2027. Cheltuielile militare ale SUA de anul trecut sunt estimate între 832 și 962 de miliarde de dolari, iar autorul notează că, în lipsa unei surprize majore, SUA ar putea deveni prima țară care cheltuie anual 1.000 de miliarde de dolari pentru armată, fie anul acesta, fie anul viitor.
În același timp, unii observatori invocă reziliența economiei americane, cu o creștere anualizată a PIB de 4,3% în trimestrul al treilea al anului trecut, peste majoritatea economiilor dezvoltate.
Recomandate
Donald Trump spune că negocierile cu Iranul ar fi „ultima șansă” pentru un acord nuclear , într-un mesaj care ridică din nou miza diplomatică și poate influența percepția de risc în regiune, potrivit Al Jazeera . Președintele SUA a afirmat că Iranul are o „ultimă șansă” să ajungă la un acord privind programul nuclear și a susținut că noi discuții ar putea începe „în câteva zile”. Declarațiile vin însă în contradicție cu poziția Teheranului: mai devreme, luni, Iranul a negat că ar exista negocieri în desfășurare cu Washingtonul, contrazicând afirmațiile lui Trump. Materialul a fost publicat pe 3 august 2026. Al Jazeera nu oferă detalii despre formatul posibil al discuțiilor, agenda sau nivelul de reprezentare, astfel că rămâne neclar dacă este vorba despre un canal diplomatic deja deschis sau despre o intenție anunțată public. [...]
Semnalele privind o posibilă redeschidere a Strâmtorii Ormuz pun în joc riscuri și oportunități pentru piața petrolului , însă escaladarea din Liban și atacurile revendicate asupra navelor comerciale mențin prima de risc ridicată, potrivit Mediafax , care citează AP. Președintele SUA Donald Trump spune că un acord ar putea fi anunțat „chiar în această săptămână”, iar Iranul afirmă că discuțiile mediate de Oman au ajuns în „etapa finală”. Miza economică este directă: Strâmtoarea Ormuz este una dintre cele mai importante rute maritime pentru exporturile globale de petrol, iar o eventuală reluare a traficului ar putea reduce presiunea asupra piețelor energetice. În același timp, negocierile rămân complicate, deoarece Iranul insistă să păstreze un anumit grad de control asupra căii maritime, în timp ce Washingtonul a respins anterior orice înțelegere care ar întări influența Teheranului asupra acestei rute strategice. Escaladarea din sudul Libanului complică eforturile diplomatice Pe teren, tensiunile cresc după ce armata israeliană a emis un ordin de evacuare pentru locuitorii satului Mansouri din sudul Libanului, invocând o „încălcare flagrantă” a armistițiului de către Hezbollah, grupare susținută de Iran. Ulterior, Israelul a anunțat că desfășoară „lovituri precise” în sudul Libanului. Ministerul Sănătății libanez a transmis că o persoană a murit și alte 12 au fost rănite într-un atac asupra orașului Tebnine. Escaladarea are loc în timp ce delegații din Israel și Liban s-au întâlnit pentru a doua zi consecutiv la Roma, în negocieri privind aplicarea acordului care prevede retragerea trupelor israeliene din sudul Libanului în schimbul dezarmării Hezbollah. Potrivit unui oficial american, discuțiile s-au încheiat mai devreme decât era programat din cauza evoluțiilor din teren, însă ar putea continua. Atacuri revendicate asupra petrolierelor și semnale mixte din SUA În Yemen, rebelii houthi, susținuți de Iran, au afirmat că au lansat atacuri cu rachete balistice asupra a două petroliere saudite, unul în Marea Roșie și altul în Golful Aden. Revendicările nu au fost confirmate independent, iar autoritățile saudite nu au comentat. Centrul britanic pentru operațiuni comerciale maritime a anunțat, în schimb, că o navă din Golful Aden a raportat o explozie în apropiere, însă echipajul este în siguranță. Atacurile vin după ce houthii au anunțat în iulie o blocadă asupra transportului maritim saudit prin strâmtoarea Bab el-Mandeb, o altă rută importantă pentru comerțul internațional. Separat, Statele Unite au anunțat ridicarea sancțiunilor pentru trei companii cu legături cu Iranul, inclusiv compania aeriană Fly Baghdad Airlines . Un oficial al Departamentului Trezoreriei a precizat că decizia a fost luată în urma unei proceduri de apel și „nu reprezintă o schimbare a politicii” Washingtonului față de Iran. În ansamblu, semnalele despre Ormuz pot tempera o parte din presiunea pe energie, dar succesiunea de incidente din Liban, Golful Persic și Marea Roșie indică o volatilitate care poate reveni rapid în prețuri și în costurile de transport maritim, dacă negocierile se blochează sau apar noi atacuri. [...]
Evitarea unei controverse publice de către noul șef al diplomației britanice riscă să devină un factor de fricțiune în relația Londra–Washington , într-un moment în care cele două părți au pe agendă dosare sensibile precum Strâmtoarea Ormuz , Ucraina și Gaza, potrivit G4Media . Noul ministru de externe al Marii Britanii, Ed Miliband , s-a întâlnit miercuri la Washington cu secretarul de stat american Marco Rubio . În timpul strângerii de mână și al fotografiilor, jurnaliștii l-au întrebat dacă își menține afirmația din 2016 despre Donald Trump, pe care îl descrisese drept „un idiot, un rasist și un misogin”. Miliband nu a răspuns la întrebare și a spus doar că „așteptăm cu nerăbdare întrevederea”, relatează dpa, preluată de Agerpres. Ce era pe agenda discuțiilor Întrevederea Miliband–Rubio urma să vizeze, conform informațiilor citate, trei teme majore: eforturile de redeschidere a Strâmtorii Ormuz; războiul din Ucraina; situația din Fâșia Gaza. De ce contează episodul pentru relația bilaterală În același context, ambasadorul SUA la Londra, Warren Stephens, a declarat recent că speră ca șeful diplomației britanice „și-a schimbat între timp părerea” despre Trump și a spus că va colabora cu Miliband în noul său rol, în pofida unor dezacorduri pe teme de mediu. Miliband a fost anterior ministru al energiei, poziție din care a promovat politici de „emisii nete zero” (reducerea emisiilor astfel încât bilanțul final să fie zero) și tranziția către surse regenerabile. În opoziție, Trump este prezentat ca susținător al combustibililor fosili, inclusiv al petrolului din Marea Nordului, și critic al „morilor de vânt”. Potrivit unor surse ale presei citate în material, Casa Albă ar fi fost îngrijorată de decizia premierului britanic Andy Burnham de a-l numi pe Miliband la conducerea Foreign Office. [...]
Oscilațiile de mesaj ale lui Trump prelungesc incertitudinea pe piața energiei, în timp ce Strâmtoarea Ormuz rămâne miza centrală a războiului cu Iranul , arată o analiză publicată de Al Jazeera . Potrivit publicației, președintele SUA a alternat în mod repetat amenințări cu lovituri „catastrofale” și declarații că un acord de pace este „iminent”, într-un conflict care a ajuns în a 23-a săptămână și care a împins în sus prețurile petrolului după închiderea Strâmtorii Ormuz. Teheranul neagă că ar purta negocieri cu Washingtonul și spune că discută doar cu Oman despre gestionarea Strâmtorii Ormuz, a cărei închidere a provocat scumpiri ale petrolului și turbulențe pe piețele energetice, notează Al Jazeera. În acest context, strategia de „escaladare urmată de retragere” atribuită lui Trump amplifică volatilitatea: ridică tensiunea, „zguduie piețele”, apoi revine asupra ultimatumurilor în ultimul moment, aparent pentru a influența negocierile. Amenințări cu atacuri, urmate de amânări și încetări ale focului Al Jazeera inventariază mai multe episoade, începând din primele săptămâni ale războiului declanșat pe 28 februarie prin atacuri comune SUA–Israel asupra Iranului, în care Trump a amenințat cu lovituri, dar nu a dus până la capăt escaladarea anunțată: Martie: Trump a amenințat că SUA vor lovi centralele electrice ale Iranului dacă Strâmtoarea Ormuz nu este redeschisă; ulterior a amânat loviturile, invocând „progrese” în discuții, apoi a întârziat din nou termenul, susținând că Teheranul ar fi cerut asta. Aprilie: pe 7 aprilie, Trump a lansat un ultimatum legat de Ormuz și a avertizat că „o întreagă civilizație va muri”, dar, cu două ore înainte de termen, a renunțat și a anunțat un armistițiu de două săptămâni, intermediat de Islamabad; pe 21 aprilie, în ultimele ore ale armistițiului, a anunțat o încetare a focului pe termen nedefinit, invocând mediatorii pakistanezi. Mai: pe 17 mai a amenințat că „nu va mai rămâne nimic” din Iran dacă nu acceptă un acord; a doua zi a spus că amână, „poate pentru totdeauna”, invocând discuții „foarte mari” cu Iranul; până pe 27 mai, loviturile SUA au fost reluate după eșecul negocierilor. Iunie: pe 11 iunie a amenințat că SUA vor prelua „control total” asupra industriilor iraniene de petrol și gaze, dar a anulat atacurile după ce a susținut că există un „progres” în negocieri; pe 17 iunie, SUA și Iran au semnat un Memorandum de Înțelegere (MoU) cu armistițiu și un termen de 60 de zile pentru negocieri, însă înțelegerea s-a prăbușit rapid din cauza diferențelor privind conținutul MoU, în special controlul asupra Strâmtorii Ormuz, iar atacurile reciproce au reînceput și s-au extins. Iulie–august: pe 27 iulie, Trump a oprit loviturile, afirmând că s-au agreat „parametrii unui acord”, dar a avertizat că SUA sunt „gata de acțiune”; luni (săptămâna curentă), a vorbit din nou despre „ultima șansă” a Iranului, înainte de „decapitare”, fără ca SUA să fi urmat încă această amenințare. „Acord iminent”, deși războiul continuă În paralel, analiza arată că Trump a susținut în mod repetat că Iranul este „disperat” să încheie un acord sau că pacea este „aproape”, chiar și în perioade în care Teheranul nega existența negocierilor. Printre exemplele enumerate: declarații din martie despre faptul că operațiunea ar fi „aproape completă”, urmate în aceeași zi de formulări contradictorii („completă și abia la început”); afirmații din 23 martie că s-ar fi ajuns la „aproape toate punctele de acord”, în timp ce Iranul respingea ideea negocierilor; mesaje repetate în aprilie că „suntem foarte aproape de un acord” și că Iranul ar fi „acceptat totul”; o declarație din 23 mai că înțelegerea este „în mare parte negociată” și mai trebuie finalizată; iar în august, reiterarea ideii că Iranul are „o ultimă șansă” să accepte un acord. Al Jazeera notează că, în pofida acestor anunțuri, nu s-a materializat un acord de pace durabil , iar conflictul a rămas legat de aceeași problemă operațională cu impact global: controlul și funcționarea Strâmtorii Ormuz , punct critic pentru transporturile de petrol. În lipsa unei confirmări a negocierilor directe de către Teheran, riscul de noi episoade de escaladare și retragere rămâne ridicat, cu efecte imediate asupra piețelor energetice. [...]
Riscul de șoc pe piața petrolului crește pe fondul tensiunilor din Strâmtoarea Ormuz , iar Teheranul pare să mizeze tocmai pe vulnerabilitatea infrastructurii energetice și a rutelor comerciale din Orientul Mijlociu, potrivit Digi24 , care citează o analiză The New York Times . Schimbarea de poziție a lui Donald Trump privind o posibilă escaladare militară este interpretată la Teheran ca semn că Washingtonul încearcă să evite un război de amploare, în timp ce Iranul susține că a reușit să schimbe raportul de forțe. De ce contează economic: energia și rutele maritime, în centrul presiunii Potrivit unor foști oficiali iranieni și analiști apropiați puterii, conducerea de la Teheran consideră că a identificat „călcâiul lui Ahile” al Statelor Unite: expunerea la perturbarea unor instalații energetice și a unor rute maritime esențiale. În acest cadru, Iranul ar fi demonstrat în ultima săptămână, cu sprijinul milițiilor aliate din regiune, că poate amenința infrastructura energetică și transporturile maritime. În paralel, Teheranul ar fi ridicat miza în discuția despre condițiile în care ostilitățile ar putea înceta și negocierile ar putea fi reluate, după ce acestea au fost întrerupte luna trecută. Mesaje Washington–Teheran și semnale contradictorii de la Casa Albă În ultimele zile, Trump a sugerat că o escaladare majoră ar fi iminentă dacă Iranul nu face concesii, însă doi foști oficiali iranieni susțin că liderii de la Teheran i-ar fi transmis să își ducă amenințările până la capăt. Amir al-Mousawi, fost diplomat iranian, afirmă că în weekend ar fi existat schimburi de mesaje între oficiali americani și iranieni, prin intermediul unor reprezentanți ai Pakistanului și Qatarului. El susține că Trump ar fi avertizat că SUA ar putea lansa atacuri severe asupra infrastructurii civile iraniene, inclusiv asupra centralelor electrice, dacă Teheranul nu revine la negocieri, iar Iranul ar fi refuzat, cerând revenirea la un memorandum negociat anterior, despre care „numeroși experți” spun că avantajează Republica Islamică. „Nu avem absolut nicio problemă cu războiul și suntem pregătiți pentru marea confruntare”, afirmă Al-Mousawi că a fost mesajul transmis de iranieni. Duminică, Trump a anunțat că a renunțat la escaladarea militară pe care o pregătea, invocând cereri de amânare din partea Iranului și a altor state din Orientul Mijlociu și faptul că „parametrii unui acord” ar fi fost deja conveniți. Totuși, materialul notează că nu există indicii publice că negocierile ar urma să fie reluate. Context suplimentar despre poziția lui Trump este prezentat într-un articol separat al Digi24, aici . Presiune regională: temeri în Golf și incidente pe rute alternative Doi diplomați din regiune citați în material spun că Arabia Saudită și Qatar și-au exprimat îngrijorarea privind capacitatea de a-și proteja infrastructura petrolieră și de gaze în cazul unei escaladări. Postul oficial de știri al Arabiei Saudite a relatat că prințul moștenitor Mohammed bin Salman a discutat cu Trump și a insistat pe necesitatea dialogului pentru reducerea tensiunilor. În același timp, sunt enumerate episoade recente care alimentează temerile: rebelii Houthi din Yemen, aliați ai Iranului, au blocat accesul Arabiei Saudite la strâmtoarea Bab al-Mandab din Marea Roșie, rută folosită pentru a evita dependența de Strâmtoarea Ormuz; două instalații petroliere din Arabia Saudită au fost lovite de drone, într-un atac atribuit de Riad unor miliții irakiene susținute de Iran; două nave au luat foc în portul egiptean Damietta, incident investigat de autoritățile egiptene ca posibil atac cu drone și pe care „numeroși analiști” îl atribuie Iranului sau aliaților săi. Ormuz rămâne miza, iar SUA au constrângeri operaționale H.A. Hellyer (Royal United Services Institute, Londra) spune că miza este redesenarea arhitecturii de securitate din Orientul Mijlociu, cu Strâmtoarea Ormuz în centru. „Iranienii sunt extrem de hotărâți să nu renunțe la control și sunt dispuși să recurgă inclusiv la atacuri aeriene pentru a-și menține poziția”, afirmă Hellyer. Materialul menționează și un atac surpriză din 17 iulie asupra unor baze militare americane din Iordania, soldat cu moartea a trei militari americani. Ali Vaez (International Crisis Group) îl descrie drept un moment de cotitură, care ar fi arătat că arsenalul de rachete al Iranului rămâne consistent și că serviciile sale de informații sunt mai eficiente decât se estima. În același timp, sunt invocate limite ale SUA: diminuarea stocurilor de muniție, inclusiv rachete defensive Patriot, a căror refacere ar necesita ani. Farzan Sabet (Institutul Universitar din Geneva) apreciază că opțiunile militare ale SUA sunt limitate și că nu este sigur dacă o escaladare limitată ar schimba strategia Iranului; în plus, atacurile americane nu ar elimina capacitatea Teheranului de a folosi rachete și drone pentru a închide Ormuz sau a lovi infrastructura energetică din Golf. Ce urmează: negocieri incerte, risc de escaladare în săptămânile următoare Deși Washingtonul invocă diplomația, „numeroși analiști” apreciază că SUA și Iranul sunt mai departe de un acord decât în urmă cu câteva luni. Sasan Karimi (Universitatea din Teheran) consideră că Iranul trebuie să se pregătească pentru o nouă etapă a conflictului în următoarele săptămâni, în condițiile în care ambele părți ar rămâne fixate pe propriile condiții. „Pentru a ajunge la un acord, ambele părți trebuie să dea dovadă de umilință politică și să accepte că ambițiile lor maximaliste nu vor da rezultate. Deocamdată, însă, aceste dinamici nu se regăsesc la masa negocierilor”, a concluzionat acesta. [...]
Administrația Trump ridică miza financiară în lupta cu cartelurile mexicane , anunțând recompense de până la 102 milioane de dolari (aprox. 459 milioane lei) pentru informații care duc la arestarea sau condamnarea a opt lideri ai Cartelului Jalisco Noua Generație (CJNG) , potrivit Al Jazeera . Măsura vine pe fondul unei strategii mai dure, care combină etichetarea cartelurilor drept organizații teroriste cu instrumente judiciare și restricții de viză. La o conferință de presă, procurorul general interimar Todd Blanche a prezentat noile recompense drept o continuare a eforturilor de „eliminare” a cartelurilor, acuzându-le că folosesc violența pentru a controla importul de droguri în SUA, inclusiv fentanil, cocaină și metamfetamină. Cum sunt împărțite recompensele Cea mai mare recompensă vizează noul lider al CJNG, Juan Carlos Gonzalez, cunoscut ca „Pelon”, descris ca având dublă cetățenie mexicană și americană. Potrivit informațiilor din articol, el ar fi preluat conducerea după moartea fostului lider, Nemesio Ruben Oseguera Cervantes („El Mencho”), care îi era tată vitreg. Recompensa pentru „Pelon” a fost majorată cu 20 milioane de dolari, până la 25 milioane de dolari (aprox. 112,5 milioane lei). Recompensele pentru alți șapte lideri CJNG variază între 2 milioane și 15 milioane de dolari (aprox. 9–67,5 milioane lei). Pachetul de măsuri: acuzații penale și restricții de viză Departamentul de Stat al SUA a precizat că recompensele „completează” acuzații penale nou făcute publice împotriva a cinci presupuşi membri de rang înalt ai cartelului. Separat, Departamentul de Stat și Departamentul de Justiție au anunțat și restricții de viză pentru 65 de persoane acuzate de legături de afaceri sau de familie cu membri ai cartelului. Context: carteluri etichetate drept „organizații teroriste” și presiune asupra Mexicului Anunțul se înscrie în abordarea administrației Trump, care a împins reclasificarea unor grupări criminale din America Latină ca „organizații teroriste străine”, etichetă folosită, potrivit articolului, pentru a justifica acțiuni militare împotriva traficanților de droguri, inclusiv o campanie de bombardamente de un an asupra unor ambarcațiuni mici în Marea Caraibilor și estul Pacificului. CJNG este menționat ca fiind una dintre cel puțin opt rețele criminale mexicane desemnate astfel, alături de cartelul Sinaloa și Cartel del Noreste. În plus, organizația operează în 21 din cele 32 de state ale Mexicului și este descrisă ca implicată în activități diverse, „de la producția de avocado la traficul de droguri”. În februarie, Mexicul a lansat o operațiune militară care a dus la moartea lui „El Mencho” într-un schimb de focuri; articolul notează că în raid au murit cel puțin 73 de persoane, inclusiv membri ai cartelului și forțe de securitate, iar ulterior au urmat represalii violente și lupte interne pentru putere. Pe acest fond, președinta Mexicului, Claudia Sheinbaum, a avertizat că orice acțiune militară străină pe teritoriul mexican trebuie aprobată de guvernul federal, altfel ar fi considerată o încălcare a suveranității. [...]
