Știri
Știri din categoria Externe
O bancă din Emilia-Romagna finanțează producătorii de Parmigiano Reggiano cu brânza drept garanție, într-un mecanism care acoperă decalajul dintre costurile lunare din ferme și veniturile obținute abia după minimum 12 luni de maturare, potrivit Antena 3. În seifurile băncii Credem sunt depozitate 500.000 de roți, iar valoarea totală a stocului ajunge la circa 325 de milioane de euro (aprox. 1,6 miliarde lei).
Modelul este relevant economic pentru că transformă un activ fizic cu rotație lentă într-o garanție bancabilă, permițând finanțarea capitalului de lucru într-un sector în care plățile către fermieri se fac la 30 de zile, dar produsul finit se vinde după un an sau mai mult.
Depozitul operează ca un seif securizat și ca un mecanism de control al calității: fiecare roată este scanată și înregistrată într-un sistem digital, cu date despre producție, proveniență și starea curentă. Brânza este apoi păstrată în condiții de temperatură, umiditate și ventilație controlate, iar angajații verifică zilnic roțile pentru defecte.
La 12 luni, Consorțiul Parmigiano Reggiano face testul tradițional „prin lovire”, iar doar roțile care trec verificarea primesc sigiliul. În acest cadru, depozitul „garantează” băncii că garanția există și corespunde registrului de garanții, iar Giancarlo Ravanetti, responsabil pe zona de depozitare, afirmă că sistemul funcționează de peste un secol și banca „nu a pierdut niciodată un singur euro” din aceste împrumuturi.
Ravanetti spune că în Italia se produc aproximativ 4 milioane de roți de Parmigiano Reggiano, iar Credem păstrează 500.000. Depozitul gestionează „aproximativ 2.300.000 de roți pe an”, mutându-le în și din depozit pentru fabrici, procesatori, exportatori și companii care cumpără roți pentru răzuire sau maturare îndelungată.
Producătorii primesc, de regulă, între 60% și 80% din valoarea unei roți în avans atunci când folosesc brânza drept garanție, notează materialul.
Consorțiul supraveghează un ecosistem cu aproximativ 300 de producători și peste 2.000 de fermieri de lapte și indică o cifră de afaceri de peste 4 miliarde de euro. În 2025, exporturile au depășit pentru prima dată jumătate din vânzările totale, ajungând la 50,5% din totalul vândut la nivel mondial, în condițiile în care cererea internațională a crescut cu 2,7%, iar piața internă italiană s-a contractat puternic.
Statele Unite sunt prezentate drept cea mai mare piață externă, dar și cea mai volatilă: la finalul lui 2025, noile taxe au ridicat povara tarifară totală la 25%, cu posibilitatea unor creșteri suplimentare, iar Consorțiul vorbește despre „incertitudine de reglementare” care a dus la amânarea unor comenzi la început de 2026.
Pe partea de prețuri, roțile maturate 12 luni au ajuns la 13,22 euro/kg (+20,6%), iar cele de 24 de luni la 15,59 euro/kg (+24,8%), în timp ce producția a urcat la 4,19 milioane de roți (+2,7%), potrivit datelor citate în articol.
Materialul menționează că tehnologia blockchain (un registru digital distribuit) permite ca roțile să fie gajate și când sunt depozitate în facilitățile proprii ale producătorilor, ceea ce ar dubla capacitatea de creditare a Credem.
În paralel, Consorțiul investește în turism, cu ținta de a crește vizitele dedicate Parmigiano de la 85.000 la 300.000 până în 2029.
Recomandate
Statele Unite au aprobat vânzări de echipament militar de peste 8,6 miliarde de dolari (aprox. 39,5 miliarde lei) către patru aliați din Orientul Mijlociu , într-un pachet care direcționează comenzi către mari contractori americani și consolidează capacități de apărare aeriană și armament de precizie în regiune, potrivit Mediafax . Departamentul de Stat al SUA a anunțat vineri aprobările, în contextul în care, potrivit AlarabiyaEnglish, războiul dintre SUA și Israel împotriva Iranului a ajuns la nouă săptămâni de la început și au trecut peste trei săptămâni de la intrarea în vigoare a unui armistițiu descris drept fragil. Cum se împart aprobările pe țări și sisteme Aprobările includ mai multe componente, cu valori distincte: Qatar : servicii de reaprovizionare pentru sistemul de apărare aeriană și antirachetă Patriot – 4,01 miliarde dolari (aprox. 18,4 miliarde lei) și sisteme avansate de arme de precizie APKWS – 992,4 milioane dolari (aprox. 4,6 miliarde lei). Kuweit : un sistem integrat de comandă de luptă – 2,5 miliarde dolari (aprox. 11,5 miliarde lei). Israel : sisteme avansate de arme de precizie APKWS – 992,4 milioane dolari (aprox. 4,6 miliarde lei). Emiratele Arabe Unite : sisteme APKWS – 147,6 milioane dolari (aprox. 679 milioane lei). Cine sunt contractorii principali Departamentul de Stat a indicat și companiile care ar urma să fie principalii contractori ai acestor vânzări: BAE Systems : contractor principal pentru vânzările de sisteme APKWS către Qatar, Israel și Emiratele Arabe Unite. RTX și Lockheed Martin : principalii contractori pentru sistemul integrat de comandă de luptă către Kuweit și pentru vânzarea de rezerve/servicii pentru sistemul Patriot către Qatar. Northrop Grumman : menționată, de asemenea, între principalii contractori pentru vânzarea către Kuweit. În material nu sunt oferite detalii despre calendarul livrărilor sau despre etapele contractuale ulterioare aprobărilor. [...]
Washingtonul amână relansarea negocierilor de pace pentru Ucraina , pe fondul temerilor că o nouă rundă de diplomație nu ar aduce rezultate și al mutării atenției SUA către războiul cu Iranul, în condițiile în care emisarii lui Donald Trump, Steve Witkoff și Jared Kushner , nu se grăbesc să ajungă la Kiev, potrivit Digi24 , care citează Kyiv Independent. Ezitarea vine după luni de discuții interne despre o posibilă vizită care ar fi fost prima deplasare a celor doi emisari în Ucraina, deși ambii au mers în repetate rânduri la Moscova pentru întâlniri cu Vladimir Putin. Un înalt oficial ucrainean citat de publicația ucraineană spune că au existat promisiuni repetate privind o vizită la Kiev, fără ca acestea să fie respectate. Președintele Volodimir Zelenski a criticat public această abordare, considerând că vizitele repetate în Rusia, fără o deplasare similară în Ucraina, transmit un semnal politic negativ. „Este lipsit de respect să vii la Moscova și nu și la Kiev, este pur și simplu lipsit de respect.” De ce contează: fără vizită la Kiev, formatul trilateral rămâne blocat Potrivit unei persoane familiarizate cu discuțiile, vizita ar fi trebuit să funcționeze ca un „declanșator” pentru reluarea diplomației trilaterale Ucraina–Rusia–SUA, într-un moment în care discuțiile sunt practic stagnante. Negocierile ar fi fost înghețate de peste două luni, iar atenția Washingtonului s-a mutat către conflictul cu Iranul și eforturile diplomatice asociate. Ultima rundă de discuții trilaterale a avut loc pe 16 februarie, iar o întâlnire planificată pentru finalul aceleiași luni a fost amânată cu puțin timp înainte de atacurile americano-israeliene asupra Iranului, mai notează materialul citat. Obstacolele invocate: agenda SUA, logistica și lipsa „substanței” în negocieri Două surse citate spun că planul inițial era ca Witkoff și Kushner să meargă mai întâi la Kiev, să se întâlnească cu Zelenski și abia apoi să se deplaseze la Moscova pentru discuții cu Putin. Între timp, mai mulți factori complică o astfel de vizită: prioritizarea negocierilor SUA–Iran , care domină agenda de politică externă a Washingtonului; logistica deplasărilor în Ucraina , în condițiile în care spațiul aerian este închis, iar trenul rămâne ruta viabilă către Kiev; o sursă citată afirmă că „este dificil pentru Witkoff”; impasul de fond privind teritoriul , care face ca o vizită să riște să fie mai degrabă simbolică decât utilă. În centrul blocajului rămâne disputa asupra Donbasului: Rusia ar cere retragerea forțelor ucrainene din părțile controlate de Ucraina din regiune ca precondiție pentru un acord, cerere respinsă de Kiev, care susține că înghețarea actualei linii a frontului este singura bază realistă pentru un armistițiu. Un oficial ucrainean citat afirmă că „nu există încă substanță”, iar un oficial american a declarat pentru Kyiv Independent că vizita rămâne în discuție, dar „nu a fost încă confirmată”. Ce urmează Deși dialogul Kiev–Washington continuă „prin mai multe canale”, Ucraina caută „noi formate” pentru a revitaliza relația cu SUA, în contextul în care, potrivit unui oficial ucrainean citat, situația din SUA „nu este potrivită” pentru o astfel de vizită, tocmai din cauza războiului din Iran. Vizita emisarilor rămâne, așadar, incertă. [...]
Retragerea a 5.000 de militari americani din Germania pune presiune pe bugetele europene de apărare , iar NATO spune că încearcă să înțeleagă „detaliile” deciziei luate la Washington, potrivit Antena 3 . Mesajul Alianței leagă direct mișcarea de nevoia ca Europa să investească mai mult în apărare și să preia o parte mai mare din responsabilitățile de securitate. Purtătoarea de cuvânt a NATO, Allison Hart, a transmis pe platforma X că Alianța „lucrează” cu SUA pentru a înțelege decizia privind postura forțelor în Germania, după ce secretarul apărării american, Pete Hegseth , a ordonat retragerea a circa 5.000 de militari americani din această țară, notează Agerpres. Ce spune NATO: investiții mai mari și „o Europă mai puternică” În mesajul citat, Hart susține că ajustarea anunțată de SUA „subliniază necesitatea” ca Europa să continue să investească mai mult în apărare și să își asume o parte mai mare din responsabilitatea pentru securitatea comună. În același context, oficialul NATO amintește că aliații au convenit să investească 5% din PIB la Summitul NATO de la Haga de anul trecut. „Această ajustare subliniază necesitatea ca Europa să continue să investească mai mult în apărare şi să îşi asume o parte mai mare din responsabilitatea pentru securitatea noastră comună (...)” Hart mai afirmă că NATO rămâne încrezătoare în capacitatea de descurajare și apărare, pe măsură ce „trecerea către o Europă mai puternică într-un NATO mai puternic” continuă. Calendarul retragerii și justificarea Pentagonul ui Pentagonul a anunțat că SUA vor retrage aproximativ 5.000 de soldați din Germania în următorul an, iar finalizarea ar urma să aibă loc în „șase până la douăsprezece luni”, conform declarațiilor purtătorului de cuvânt Sean Parnell, citate în material. Motivarea oficială a Pentagonului este că decizia vine în urma unei „analize amănunțite” a poziției forțelor americane în Europa și reflectă cerințele teatrului de operațiuni și condițiile din teren. Context politic invocat în material Antena 3 mai relatează că decizia vine după ce președintele Donald Trump l-a criticat dur pe cancelarul german, pe fondul reacțiilor acestuia legate de războiul din Iran. În același context, este menționat că Friedrich Merz a spus că SUA sunt „umilite” de Iran și a acuzat oficiali americani că intră într-un război fără o strategie clară. Pentru moment, NATO spune doar că încearcă să clarifice „detaliile” deciziei americane, fără a anunța măsuri concrete de compensare a retragerii în Germania. [...]
Războiul din Iran a scos la iveală riscuri operaționale și de cost pentru apărarea NATO, de la muniție la flotă , într-un moment în care oficiali militari europeni avertizează că Rusia ar putea fi capabilă să atace un stat membru al alianței până în 2029, potrivit Antena 3 , care citează o analiză Politico . Analiza, bazată pe discuții cu diplomați, actuali și foști oficiali NATO și experți în apărare, identifică cinci slăbiciuni care ar putea pune alianța în dificultate într-un scenariu de escaladare cu Moscova. Miza pentru Europa este dublă: capacitatea efectivă de a susține un conflict de durată și presiunea bugetară asociată refacerii stocurilor și accelerării achizițiilor. 1) Muniția se epuizează rapid, iar interceptarea devine prea scumpă Un prim semnal este deficitul de muniție. În războiul din Iran, SUA ar fi consumat aproximativ jumătate din stocul total de rachete de apărare aeriană Patriot considerate critice, iar oficiali francezi au avertizat că stocurile de rachete Aster și Mica se epuizau încă din primele două săptămâni ale conflictului. Producători din industria de apărare, precum Rheinmetall și MBDA, au indicat o cerere în creștere și riscul unei penurii. În paralel, apare problema costului: dacă Rusia produce „6.000 până la 7.000” de drone de atac unidirecționale pe lună, aliații NATO ar putea rămâne fără rachete de apărare aeriană de mare valoare în câteva „săptămâni”, potrivit cercetătorului Justin Bronk (Institutul Regal al Serviciilor Unite). El susține nevoia de interceptoare mai accesibile și de măsuri pasive, precum adăposturi din beton întărit pentru aeronave. Lipsa de muniții ar urma să fie un subiect important la summitul liderilor NATO din iulie, potrivit unei persoane familiarizate cu situația, mai notează analiza. 2) Superioritatea aeriană nu mai poate fi presupusă Capacitatea Iranului de a continua atacuri cu rachete și drone, în pofida campaniei aeriene a SUA, indică limitele strategiei de a „bombarda o țară până la supunere” cu aeronave convenționale, potrivit lui Pieter Wezeman (Institutul Internațional de Cercetare a Păcii din Stockholm). În acest context, NATO ar trebui să regândească modul în care își asigură dominația aeriană și să investească mai mult în arme de precizie cu rază lungă, inclusiv pentru a lovi infrastructura de producție de drone și obiective militare în interiorul Rusiei, conform lui Bronk. Acesta a indicat și creșterea achizițiilor de rachete AGM-88G, cu o rază de acțiune de până la 300 km. Totodată, războiul din Iran a alimentat discuții interne în NATO despre nevoia de capabilități mai mari de lovire „în adâncime”, în condițiile în care începe anul acesta următorul ciclu de planificare a apărării pe patru ani, potrivit a doi diplomați ai alianței citați în analiză. 3) Puterea navală, subfinanțată și cu disponibilitate redusă Un alt punct vulnerabil este flota. Desfășurarea limitată a Europei pentru a sprijini aliații din Golf a evidențiat subfinanțarea marinelor NATO. Exemplul dat este Regatul Unit: după trei săptămâni necesare pentru a trimite distrugătorul HMS Dragon spre Marea Mediterană, nava a fost trimisă înapoi în port din cauza unei probleme tehnice. Șeful maritim al Marii Britanii, generalul Gwyn Jenkins, a recunoscut luna trecută că Marina Regală nu era pregătită de război, iar premierul canadian Mark Carney a spus anterior că mai puțin de jumătate din flota Canadei este operațională. Într-un conflict cu Rusia, marinele ar fi esențiale pentru vânarea submarinelor din apropierea Peninsulei Kola și pentru neutralizarea navelor cu rachete de croazieră Kalibr cu rază lungă, potrivit expertului Sidharth Kaushal (RUSI). Printre soluțiile menționate: facilități comune de întreținere, reducerea deficitului de personal și investiții în nave flexibile, adaptabile la misiuni diferite. 4) Dezbinarea politică poate limita reacția alianței Războiul a accentuat și tensiunile interne: Europa ar fi respins cererile președintelui american Donald Trump de sprijin militar, iar Washingtonul ar fi elaborat opțiuni de represalii, potrivit analizei. În același timp, Trump a criticat NATO, numind-o în mod repetat „tigru de hârtie”. Riscul, după Iran, este ca SUA să aleagă să nu se implice sau să se angajeze doar limitat dacă Rusia ar invada, potrivit unei evaluări din interiorul alianței citate de Politico. Fostul secretar general NATO Anders Fogh Rasmussen a sugerat ca europenii să adopte o abordare „tranzacțională”, legând sprijinul pentru redeschiderea strâmtorii Ormuz de angajamentul Washingtonului față de NATO. De ce contează: presiune pe bugete și pe capacitatea de producție Dincolo de lecțiile tactice, concluzia practică este că vulnerabilitățile descrise împing aliații spre cheltuieli mai mari și mai rapide: refacerea stocurilor de muniție, extinderea capacităților de apărare aeriană cu soluții mai ieftine, investiții în lovituri la distanță și un efort de recuperare pentru flote și mentenanță. În același timp, analiza plasează aceste nevoi într-un calendar strâns, pe fondul avertismentelor că Rusia ar putea fi în măsură să atace un membru NATO până în 2029, ceea ce ridică miza deciziilor de la summitul din iulie și din următorul ciclu de planificare a apărării al alianței. [...]
Germania cere europenilor să preia mai mult din povara apărării , după ce Washingtonul a anunțat retragerea a circa 5.000 de militari americani din Germania, o mișcare care pune presiune operațională pe capacitatea Europei de a-și susține securitatea în cadrul NATO, potrivit Digi24 . Ministrul german al Apărării, Boris Pistorius , a spus că „în cadrul NATO trebuie să devenim mai europeni pentru a continua să fim transatlantici”, argumentând că europenii trebuie „să își asume o responsabilitate mai mare pentru propria securitate”. Declarația a fost transmisă într-un comunicat distribuit prin canalul WhatsApp al Ministerului Apărării german, conform EFE și Agerpres. Ce înseamnă, concret, „mai multă responsabilitate” pentru Germania Pistorius a susținut că Germania este „pe drumul cel bun”, indicând trei direcții: extinderea forțelor armate ( Bundeswehr ), achiziții „mai ample și mai rapide” de echipamente și construcția de infrastructură. Totodată, el a anunțat că va coordona viitoarele misiuni militare împreună cu „Grupul celor Cinci” (Franța, Italia, Polonia și Regatul Unit), alături de Germania. Retragerea: calendar și dimensiunea prezenței SUA în Germania Secretarul apărării din SUA, Pete Hegseth, a ordonat retragerea a aproximativ 5.000 de militari americani din Germania, a relatat dpa, iar un purtător de cuvânt al Pentagonului a indicat că retragerea ar urma să se încheie în următoarele șase până la 12 luni. Pistorius a estimat numărul actual al militarilor americani staționați în Germania la „aproape 40.000”. În același timp, el a subliniat că SUA și Germania au în continuare interese militare comune și că prezența trupelor americane în Europa, „și în special în Germania”, este „în interesul nostru și în interesul SUA”, într-o declarație pentru dpa. Context: de ce contează pentru NATO și pentru Europa Ministrul german a spus că decizia nu a fost neașteptată și a numit-o „previzibilă”. În paralel, el a indicat că Germania lucrează „îndeaproape cu americanii” în mai multe locații, inclusiv la Ramstein, Grafenwohr și Frankfurt, pentru „pace și securitate în Europa”, pentru Ucraina și pentru „descurajare comună”. Digi24 notează, citând Reuters, că acesta este cel mai concret anunț de până acum al guvernului SUA privind reducerea prezenței militare în Europa, după luni de plângeri ale Washingtonului că regiunea nu face suficient pentru propria securitate și pentru a sprijini SUA în Iran. [...]
Donald Trump a legat public, în cheie de glumă, ideea unei acțiuni militare împotriva Cubei de războiul din Iran, în aceeași zi în care a semnat un ordin executiv de înăsprire a sancțiunilor împotriva Havanei , potrivit Stirile Pro TV . Mesajul, chiar dacă prezentat ca ironie, vine pe fondul unei escaladări pe linie de reglementare – sancțiuni și restricții – cu potențial impact direct asupra băncilor și companiilor care fac afaceri cu statul cubanez. Declarațiile au fost făcute vineri, când Trump a spus că SUA ar „prelua aproape imediat” Cuba, sugerând că forțele americane ar putea acționa „în drum înapoi” din conflictul din Orientul Mijlociu. În relatarea citată de Știrile Pro TV, Trump a descris inclusiv un scenariu cu portavionul USS Abraham Lincoln , afirmând că liderii cubanezi „vor spune: Vă mulțumim foarte mult, ne predăm”, în timp ce publicul a râs, iar el „părea să zâmbească ironic”. Sancțiunile, partea cu efecte concrete Dincolo de componenta retorică, aceeași zi a adus o decizie formală: un ordin executiv care extinde sancțiunile SUA împotriva guvernului cubanez și a entităților afiliate. Potrivit materialului, noile măsuri urmăresc să intensifice presiunea asupra Havanei „în plină criză economică” și includ: țintirea băncilor străine care colaborează cu guvernul cubanez; restricții în materie de imigrație ; sancțiuni pentru persoane și entități implicate în energie, minerit și alte sectoare ale insulei; sancțiuni pentru persoane considerate vinovate de „ încălcări grave ale drepturilor omului ”. Trump a motivat măsurile prin faptul că insula ar reprezenta „o amenințare extraordinară” pentru securitatea națională a Statelor Unite, notează Știrile Pro TV. Context: embargou vechi, blocaj petrolier nou și negocieri în paralel SUA au un embargou asupra Cubei din 1962 , iar Washingtonul „nu-și ascunde dorința” de schimbare de regim la Havana, mai arată materialul. În plus, din ianuarie ar fi fost impus un blocaj petrolier , fiind autorizată de atunci sosirea „unui singur petrolier rus”. În același timp, în pofida tensiunilor, cele două țări sunt în negocieri: discuții ar fi avut loc pe 10 aprilie la Havana, la nivel diplomatic înalt, inclusiv o întâlnire cu Raul Guillermo Rodriguez Castro, nepotul lui Raul Castro, potrivit informațiilor preluate de Știrile Pro TV. De ce contează Pentru mediul economic, semnalul relevant nu este gluma despre „preluare”, ci extinderea sancțiunilor : acestea pot crește riscul de conformare (respectarea reglementărilor) pentru bănci și firme din afara SUA care au relații cu entități cubaneze, în special în sectoarele menționate. Materialul nu oferă detalii despre calendarul aplicării sau despre lista completă a entităților vizate. [...]
