Știri
Știri din categoria Educație
„Învălmășeală” descrie atât aglomerația dezordonată, cât și confuzia. În selecția „Cuvântul zilei” de sâmbătă, 30 mai 2026, Dexonline propune un termen util în educație și comunicare, pentru că acoperă, cu aceeași rădăcină, situații concrete (mulțimi, lucruri îngrămădite) și stări abstracte (zăpăceală, neorânduială).
Potrivit definiției din dicționar, „învălmășeală” înseamnă, în primul rând, „îngrămădire dezordonată de lucruri sau de ființe”, asociată cu „forfoteala unei mulțimi” și „neorânduială”. Prin extensie, termenul poate desemna „zgomot mare, zarvă”, iar în sens figurat se referă la „confuzie, zăpăceală”.
Un al doilea sens indicat este cel de „luptă, încăierare”, sinonim cu „învălmășag”, ceea ce arată că termenul poate descrie nu doar dezordinea pasivă, ci și o situație tensionată, cu interacțiuni fizice.
În practică, cuvântul e relevant pentru a diferenția între:
Din punct de vedere al formării, Dexonline notează că termenul provine din „învălmăși” + sufixul „-eală”, ceea ce îl plasează în familia de substantive care denumesc acțiuni sau stări.
Într-un registru educațional, „învălmășeală” funcționează ca un instrument de precizie: poate descrie atât o situație observabilă (aglomerarea), cât și efectul ei asupra înțelegerii (confuzia), fără a recurge la formulări vagi.
Recomandate
„Compulsiune” descrie o conduită în care persoana se simte constrânsă să acționeze , sub presiunea unei forțe interne obsesionale, cu teamă de angoasă și culpabilitate, potrivit DEX Online , în „Cuvântul zilei” din 27 mai 2026. Termenul este relevant în educație și sănătate mintală prin felul în care delimitează comportamentele „făcute cu greu” de cele declanșate de o constrângere psihică. DEX definește „compulsiune” (substantiv feminin) ca „tip de conduită în care individul se simte constrâns a acționa sub efectul unei forțe interne obsesionale, amenințat de angoasă, de culpabilitate”, cu etimologie din franceză („compulsion”). În practică, definiția indică un mecanism: acțiunea nu este doar o alegere sau un obicei, ci o reacție la o presiune internă, asociată cu disconfort psihic. Într-un context educațional, cuvântul ajută la formularea mai precisă a unor situații întâlnite în discuții despre comportament și autocontrol, de exemplu: când un elev repetă un gest sau o verificare „ca să se liniștească”, deși știe că nu e necesar; când o persoană descrie că „nu se poate opri”, iar oprirea ar crește anxietatea sau sentimentul de vinovăție. [...]
Definiția „disforiei” pune în prim-plan o problemă de sănătate cu efecte directe asupra funcționării la școală și la muncă , potrivit DEX Online , care descrie termenul ca o tulburare a dispoziției manifestată printr-o stare „(penibilă) de tristețe și frică”, uneori însoțită de iritabilitate extremă și agresivitate. În forma prezentată de dicționar, „disforie” este un termen medical (marcat „Med.”) și se referă la o modificare negativă a dispoziției, nu la o simplă „zi proastă”. În practică, o astfel de stare poate afecta concentrarea, relațiile cu colegii și capacitatea de a lua decizii, cu impact imediat asupra performanței în contexte educaționale și profesionale. „Tulburare a dispoziției (3) manifestată printr-o stare (penibilă) de tristețe și frică, însoțită uneori de iritabilitate extremă și de agresivitate.” Ce înseamnă, pe scurt, pentru educație și mediul de lucru Din definiția DEX Online rezultă câteva elemente-cheie care contează în școli, universități și organizații: tristețe și frică : pot reduce participarea, inițiativa și disponibilitatea de a colabora; iritabilitate extremă : poate amplifica tensiunile în colective și poate duce la conflicte; agresivitate (uneori) : ridică probleme de siguranță și necesită intervenții adecvate, în limitele competențelor instituției. DEX Online notează și originea cuvântului: provine din franceză („dysphorie”). [...]
Jensen Huang, CEO Nvidia , ar urma să intre în comitetul consultativ al Școlii de Economie și Management a Universității Tsinghua , o structură care reunește lideri ai unor companii globale și care influențează direcțiile strategice ale uneia dintre cele mai importante instituții academice din China, potrivit IT之家 . Informația este atribuită de publicație unui articol din Financial Times și este prezentată ca un acord deja acceptat de Huang, pe baza declarațiilor a „două persoane familiarizate cu situația”. Pentru Nvidia, gestul are relevanță operațională și de poziționare într-o piață unde compania spune că are activitate de zeci de ani, într-un context în care relația dintre industria de semiconductori și China este atent urmărită la nivel global. Ce este comitetul și de ce contează IT之家 arată că, potrivit informațiilor de pe site-ul Școlii de Economie și Management a Tsinghua, comitetul consultativ a fost înființat în octombrie 2000 și are rolul de a întări legăturile școlii cu mediul extern și de a ridica nivelul general al cercetării și al predării, cu obiectivul de a construi o școală „de clasă mondială” în economie și management. Comitetul se întrunește anual, într-o reuniune în care sunt discutate progresul instituției și provocările, iar membrii oferă recomandări pentru chestiuni strategice și de direcție. Cine conduce și cine mai face parte Președintele actual al comitetului este Tim Cook, CEO Apple, mai notează publicația. Lista de membri include, între alții, lideri din tehnologie și business precum: Li Yanhong (Baidu) Jack Ma (Alibaba) Ma Huateng (Tencent) Elon Musk Satya Nadella (Microsoft) Mark Zuckerberg (Meta) IT之家 menționează că structura are în prezent 65 de membri și 67 de persoane în total, conform datelor consultate pe site-ul instituției. Context: mesajul lui Huang despre piața chineză În același material este reamintită o declarație a lui Jensen Huang, făcută săptămâna trecută într-un interviu pentru CNBC, în care a spus că Nvidia este „foarte bucuroasă să deservească piața chineză”, invocând existența multor clienți și parteneri și faptul că firma operează acolo de 30 de ani. Dacă numirea se confirmă oficial, prezența lui Huang într-un astfel de for consultativ ar consolida vizibilitatea și relațiile Nvidia în ecosistemul academic și de business din China, fără ca articolul să indice, deocamdată, un calendar sau pași procedurali pentru formalizarea intrării în comitet. [...]
Abandonul școlar rămâne un cost economic recurent, de ordinul miliardelor de euro, care se vede direct în deficitul de forță de muncă și în consum , pe fondul unei rate încă ridicate a părăsirii timpurii a școlii în România, potrivit Wall-Street , care citează date OECD și estimări AmCham România – Universitatea din București. România avea în 2024 o rată de 16,8% a tinerilor între 18 și 24 de ani care au abandonat școala, față de media UE de 9,4%, conform unui studiu OECD . Deși indicatorul s-a redus ușor față de acum un deceniu, nivelul rămâne printre cele mai ridicate din Uniunea Europeană, în timp ce alte state, precum Spania și Bulgaria, au reușit să coboare semnificativ rata. În mediul rural, aproape 1 din 4 copii (26,3%) abandonează școala sau nu o finalizează. La tranziția spre liceu, între 15 și 19 ani, aproape 1 din 3 copii (32%) nu mai este înscris în nicio formă de învățământ, potrivit rapoartelor OCDE citate în articol. Nota de plată pentru economie: venituri mai mici și presiune pe bugete Legătura cu piața muncii este una directă: analize OECD din 2025 arată că rata de ocupare la adulții de 25–64 de ani crește odată cu nivelul de calificare. În termeni de impact financiar, un raport realizat de AmCham România și Universitatea din București (2024), citat de Wall-Street, estimează că abandonul școlar costă economia românească 2,3 miliarde euro anual (aprox. 11,5 miliarde lei), iar pierderile cumulate din ultimii 11 ani depășesc 15,7 miliarde euro (aprox. 78,5 miliarde lei). La nivel individual, un elev care abandonează școala ar urma să câștige pe durata vieții cu aproape 200.000 euro mai puțin (aprox. 1 milion lei) decât un absolvent de liceu, ceea ce înseamnă, în lanț, venituri mai mici, consum mai redus și contribuții mai mici la taxe și la sistemele sociale. Articolul indică și o pierdere medie de 23.000 de elevi pe cohortă, începând cu 2005. Ce încearcă să schimbe: intervenții pe termen lung și folosirea facilităților fiscale În acest context, asociația EduAct lansează campania de conștientizare „Anii lor absenți ne lipsesc tuturor”, prezentată ca un apel către companii, instituții și cetățeni, pornind de la ideea că abandonul școlar afectează atât oferta de angajați, cât și baza de consumatori. EduAct spune că a construit un model de intervenție pe întreg traseul școlar (primar, gimnazial, liceu), care combină educația non-formală cu literația digitală și orientarea profesională, în școli identificate ca vulnerabile, cu peste 1.400 de beneficiari anual. Președinta asociației, Ioana Breazu, susține că intervențiile susținute pe minimum 2–4 ani pot reduce semnificativ abandonul, iar efectele nu apar imediat: „Intervenția susținută pe minimum 2–4 ani a redus rata de abandon cu până la 54% față de grupurile de control. (...) Ce e interesant e că nu au existat efecte considerabile după primul an. Abia în al doilea an scorurile medii la testele academice au crescut semnificativ.” Campania are și un obiectiv de mobilizare financiară, prin: redirecționarea a 3,5% din impozitul pe venit; parteneriate cu companii; donații individuale, punctuale sau recurente. Totodată, articolul menționează facilitatea fiscală D177, prin care companiile pot cere redirecționarea către ONG-uri a unei părți din impozitul pe profit deja plătit la ANAF, în termen de 45 de zile, printr-o procedură administrativă. De ce contează pentru companii Mesajul central pentru mediul privat este că problema nu se oprește la „lipsa de candidați”: abandonul școlar reduce structural și puterea de cumpărare. În plus, Wall-Street notează că, potrivit Deloitte Global Gen Z and Millennial Survey 2024, aproximativ 70% dintre tinerii profesioniști iau în considerare responsabilitatea socială a angajatorului când evaluează ofertele de muncă, ceea ce poate influența și competiția pentru talente. [...]
Un proiect de lege depus la Camera Deputaților ar obliga școlile să interzică telefoanele elevilor pe tot programul, inclusiv în pauze , ceea ce ar impune schimbări operaționale în unitățile de învățământ – de la reguli de aplicare până la spații de depozitare și proceduri de confiscare temporară, potrivit Digi24 . Inițiativa legislativă prevede că elevii nu ar mai putea folosi dispozitive electronice pe durata programului școlar, iar școlile ar trebui să amenajeze spații speciale pentru depozitarea acestora. În cazul încălcării regulilor, proiectul stabilește posibilitatea confiscării temporare a telefoanelor. Ce ar trebui să facă școlile, concret Dacă proiectul va fi adoptat, obligațiile pentru unitățile de învățământ ar include: interzicerea folosirii dispozitivelor electronice de către elevi pe toată durata programului școlar, inclusiv în pauze; amenajarea unor spații speciale pentru depozitarea telefoanelor; aplicarea unei măsuri de confiscare temporară, atunci când regulile sunt încălcate. Inițiatorii susțin că măsura ar putea crește atenția elevilor la ore și ar încuraja socializarea. Reacții: între beneficii educaționale și nevoia de contact cu părinții În material sunt prezentate opinii diferite. Unii elevi spun că o interdicție i-ar putea ajuta să fie mai atenți la cursuri și să comunice mai mult cu cei din jur. Psihologul Lidia Bârsanu afirmă că limitarea accesului la dispozitive poate avea efecte pozitive asupra relațiilor dintre elevi, dar avertizează că pot apărea reacții inițiale de disconfort: „Restricționarea acestor dispozitive nu face altceva decât să învețe copilul să relaționeze cu cei din jur, le dezvoltă empatia și așa mai departe, automat, și apartenența la grup. (...) Pot să apară la cei care sunt restricționați, în primă fază, o ușoară anxietate, frustrare.” Pe de altă parte, există părinți care se opun unei interdicții totale, argumentând că telefonul este necesar pentru a păstra legătura cu copilul în timpul programului școlar. Cristina Goanță, director al Colegiului Național „Tudor Vladimirescu”, spune că a întâlnit reticență din partea unor părinți, chiar dacă aceștia acceptă interdicția în timpul orelor. Alte măsuri incluse în proiect Pe lângă interzicerea telefoanelor, proiectul mai prevede: extinderea sistemelor de supraveghere video în unitățile de învățământ; consiliere psihologică obligatorie pentru elevi. În acest stadiu, informația disponibilă este că proiectul a fost depus la Camera Deputaților; articolul nu oferă un calendar de dezbatere sau vot. [...]
Traian Băsescu le-a cerut studenților să-și construiască mai întâi o carieră în afara politicii , argumentând că independența profesională este condiția pentru o implicare publică „liberă”, potrivit G4Media . Mesajul a fost transmis la Universitatea Politehnica Timișoara , în cadrul Zilelor Studenților Timișoarei. Fostul președinte a vorbit despre începuturile democrației românești după 1989 și despre dificultățile unei societăți care încerca să adopte valori occidentale „fără un model clar de urmat”. În același context, a amintit responsabilitatea generației sale pentru integrarea României în NATO și Uniunea Europeană, pe care a descris-o drept un proces dificil, dar cu efecte ireversibile asupra direcției țării. „Politicianul liber” și condiția independenței profesionale În dialogul cu studenții, discuția a ajuns la apropierea tinerilor de politică, credibilitatea liderilor și posibilitatea unei implicări autentice în viața publică. Băsescu a susținut că implicarea civică și politică ar trebui construită pe educație, experiență profesională și independență personală, nu pe oportunism. „Recomandarea mea pentru studenți este să nu vă duceți în politică până când nu ați învățat o meserie, până nu v-ați asigurat o carieră. Nu vă bazați pe politică pentru a face carieră. Politicianul liber este cel care are o meserie. Eu am”. Context: criza de leadership, dincolo de România La final, fostul șef al statului a legat discuția despre carieră și politică de o problemă mai largă, afirmând că actuala criză de leadership nu este un fenomen izolat, ci afectează întreaga clasă politică europeană. În material nu sunt menționate măsuri sau inițiative concrete care să decurgă din întâlnire, dincolo de mesajele transmise în dialogul cu studenții. [...]
