Știri
Tag: dexonline

„Neîngăduit” înseamnă, pe scurt, ceva interzis sau condamnabil , iar nuanțele din definiție pot conta în contexte de reguli interne, conformare și reputație, unde diferența dintre „nepermis” și „blamabil” schimbă gravitatea unei abateri, potrivit Dexonline . În explicația din dicționar, „neîngăduit” este un adjectiv cu mai multe sensuri apropiate, folosit pentru a descrie atât încălcarea unei interdicții, cât și o conduită considerată moral sau social inacceptabilă. Ce înseamnă „neîngăduit”, conform Dexonline Dexonline indică trei direcții principale de sens: „interzis, nepermis, oprit, proscris” – pentru situații în care ceva este explicit interzis („un lucru neîngăduit”); „neiertat, nepermis” (cu mențiunea „înv.” pentru „necăzut”) – pentru gesturi care depășesc limita acceptabilului („un gest neîngăduit”); „blamabil, condamnabil, criticabil, neonorabil, regretabil, reprobabil, rușinos, urît, vinovat” (inclusiv „livr.” pentru „reprehensibil” și „înv.” pentru „ocarnic/ocărîtor/rușinător”) – pentru fapte care atrag dezaprobare („o faptă neîngăduită”). Cum se folosește în practică: interdicție vs. culpă În uz, „neîngăduit” poate funcționa pe două niveluri: Nivel de regulă : echivalent cu „nepermis” – accentul cade pe încălcarea unei interdicții (de exemplu, într-un regulament). Nivel de judecată : echivalent cu „condamnabil/rușinos” – accentul cade pe gravitatea morală sau reputațională a faptei. Diferența e relevantă mai ales când un text (politică internă, cod de conduită , procedură) vrea să distingă între o simplă abatere și un comportament care atrage sancțiuni mai dure sau afectează credibilitatea. În exemplificările din Dexonline, termenul apare în construcții precum „un lucru neîngăduit”, „un gest neîngăduit” și „o faptă neîngăduită”, tocmai pentru a acoperi de la interdicții punctuale până la evaluări de conduită. [...]

În educație, „ ipotetic ” e un semnal de rigoare: separă presupunerile de fapte. Dexonline propune pe 11 iunie 2026 cuvântul „ipotetic”, definit ca „bazat pe o ipoteză; prezumtiv, presupus; nesigur”, cu etimologie din francezul „hypothétique”. În practică, termenul contează în școală și universitate pentru că obligă la precizie: o afirmație „ipotetică” nu este verificată, ci formulată ca posibilă, în baza unei ipoteze. În evaluări, proiecte sau lucrări, diferența dintre „ipotetic” și „demonstrat” poate schimba atât concluziile, cât și modul în care sunt notate argumentele. Ce înseamnă „ipotetic” (și cum se folosește corect) Dexonline indică trei nuanțe apropiate: „bazat pe o ipoteză” (pleacă de la o presupunere de lucru); „prezumtiv, presupus” (acceptat provizoriu, fără confirmare); „nesigur” (nu are certitudine). În limbajul educațional, „ipotetic” e util mai ales când elevul sau studentul: formulează un scenariu de tip „dacă… atunci…”; propune o explicație posibilă, dar încă netestată; delimitează explicit ce știe din date și ce deduce. Exemple în context educațional Într-un eseu: „Ipoteza mea este că…; rezultatul rămâne ipotetic până la verificare.” Într-un proiect: „Modelul descrie un caz ipotetic, nu o situație observată.” La științe: „Explicația este ipotetică în lipsa măsurătorilor.” În toate aceste situații, cuvântul funcționează ca o etichetă de „provizoriu”: ajută cititorul (profesor, evaluator, coleg) să înțeleagă nivelul de certitudine al ideii. De ce contează pentru elevi și profesori Folosirea corectă a termenului reduce confuziile dintre opinie, presupunere și concluzie susținută de dovezi. În plus, îi încurajează pe elevi să-și construiască argumentele în pași: ipoteză → testare → concluzie, în loc să prezinte presupunerile ca fapte. [...]