Știri
Știri din categoria Educație financiară
Analiza XTB sugerează că „produsele de vară” pot fi o lecție practică despre acțiuni defensive, prin exemplele Unilever și Nestlé, ale căror venituri tind să rămână stabile chiar și când piețele sunt volatile, potrivit Economedia. Miza pentru investitori este că sezonalitatea consumului (înghețată, băuturi răcoritoare) se vede în portofolii și în modul în care companiile mari își protejează marjele, nu doar în coșul de cumpărături.
Analiza XTB plasează Unilever și Nestlé în categoria acțiunilor defensive – companii cu fluxuri de numerar relativ stabile și politici predictibile de distribuire a dividendelor, care tind să fie căutate în perioade de incertitudine ridicată, scăderi ale indicilor bursieri, instabilitate economică, cicluri de majorare a dobânzilor sau crize geopolitice.
În acest context, performanța bursieră poate arăta „plictisitor” pe termen lung, fără ca asta să însemne că firmele nu sunt profitabile:
XTB folosește exemple de branduri puternic influențate de sezonalitate, dar integrate în grupuri globale listate:
Analiza notează că prețul boabelor de cacao a crescut fără precedent, în timp ce prețul zahărului a rămas stabil. Cum cacaoa și zahărul sunt ingrediente esențiale pentru înghețată, ciocolată și băuturi, efectul asupra marjelor Unilever și Nestlé ar fi fost imediat, iar companiile au folosit două mecanisme principale:
Dincolo de comparația „cine vinde mai mult într-o zi caniculară”, XTB argumentează că astfel de exemple sunt utile pentru educație financiară: investițiile pot viza companii cu produse ușor de înțeles și consumate curent, idee asociată și cu premisa invocată frecvent de Warren Buffett. Concluzia analizei este că, atunci când consumatorii cumpără aceste produse, ei susțin indirect activitatea unor companii listate pe bursele europene, iar piața financiară nu trebuie privită ca un ecosistem inaccesibil.
Recomandate
Așteptările de cheltuieli mai mari în august pun presiune pe bugetele curente , iar majoritatea românilor spun că vor acoperi diferența în primul rând din economii, potrivit Economedia , care citează un sondaj Raiffeisen Bank România realizat împreună cu Appinio. 7 din 10 români estimează că vor cheltui mai mult în august decât într-o lună obișnuită, iar pentru aproape jumătate dintre ei creșterea anticipată este de cel puțin 26%. Unde se duc banii în lunile de vară Deși vacanțele și timpul liber cresc bugetul total, cheltuielile curente rămân principala destinație a banilor: 61% spun că aici alocă cei mai mulți bani. Pe lângă acestea, respondenții indică suplimentar: 40%: ieșiri și activități recreative 39%: vacanțe în România 33%: renovări și amenajări ale locuinței 32%: excursii de weekend și city-break-uri Ce apasă cel mai mult: cheltuielile curente, apoi vacanțele Întrebați care este principala sursă de presiune financiară, 18% indică cheltuielile curente. Urmează vacanțele (în străinătate sau în România) cu 14% fiecare, iar renovările/amenajările locuinței sunt menționate de 13%. În același timp, românii nu spun că renunță complet la cheltuielile „cu sens” pentru ei: vacanțele sunt asociate cu cea mai mare satisfacție (34%), urmate de activități recreative (19%) și investiții în casă sau confort personal (13%). Cum își finanțează românii depășirea bugetului: economii înainte de credit Când planurile de vară depășesc bugetul obișnuit, cele mai frecvente soluții sunt ajustări interne, nu împrumuturi. Respondenții spun că ar apela la: 32%: economiile puse deoparte pentru această perioadă 29%: reducerea altor cheltuieli curente 28%: renunțarea la unele ieșiri sau activități 23%: amânarea altor achiziții importante 13%: card de credit sau plata în rate 7%: credit de nevoi personale Efectul vizitelor din diaspora și „vara prudenței” Dintre cei care au apropiați din diaspora care revin în România, 58% spun că vizitele le generează cheltuieli suplimentare în mare sau foarte mare măsură. Per ansamblu, descrierile verii din perspectiva finanțelor personale indică mai degrabă prudență: 21% spun că este o vară fără cheltuieli ieșite din comun, alți 21% o numesc „vara în care țin bugetul sub control”, iar 19% vorbesc despre „vara compromisurilor financiare”. Sondajul face parte din seria „Despre Bani 1:1” a Raiffeisen Bank România și a fost realizat în iulie 2026, pe un eșantion de 1.300 de persoane (18–65 de ani), reprezentativ la nivel național. [...]
Șapte din zece români anticipează cheltuieli mai mari în august, iar aproape jumătate se așteaptă la un plus de cel puțin 26% față de o lună obișnuită , potrivit unui sondaj publicat de Raiffeisen Bank . Datele indică o presiune sezonieră consistentă pe bugetele gospodăriilor, alimentată de combinația dintre costurile curente și cheltuielile discreționare specifice verii. În structură, 61% dintre respondenți spun că alocă cei mai mulți bani pentru cheltuielile curente, însă vara aduce creșteri vizibile și pe alte capitole: 40% indică ieșiri și activități recreative, 39% vacanțe în România, 33% renovări și amenajări ale locuinței, iar 32% excursii de weekend și city-break-uri. Unde se simte cel mai puternic presiunea pe buget Chiar și în sezonul concediilor, cheltuielile de zi cu zi rămân principala sursă de presiune financiară (18% dintre respondenți). Urmează vacanțele în străinătate și vacanțele în România (câte 14%), apoi renovările/amenajările locuinței (13%). În același timp, respondenții nu indică o retragere generalizată din cheltuielile „de experiență”: vacanțele sunt categoria care aduce cea mai mare satisfacție (34%). Alte surse de satisfacție menționate sunt investițiile în casă sau confort personal (13%) și activitățile recreative, inclusiv evenimente festive și festivaluri (19%). Cum își acoperă românii cheltuielile suplimentare Când planurile de vară depășesc bugetul obișnuit, principalele soluții rămân ajustările din resurse proprii și din consum: 32% folosesc economiile făcute pentru această perioadă; 29% reduc alte cheltuieli curente; 28% renunță la unele ieșiri sau activități; 23% amână alte achiziții importante; 13% iau în calcul cardul de credit sau plata în rate; 7% iau în calcul un credit de nevoi personale. Un factor suplimentar de cost este legat de vizitele apropiaților din diaspora: dintre cei care au rude sau prieteni reveniți în țară, 58% spun că aceste vizite le generează cheltuieli suplimentare în mare sau foarte mare măsură, în timp ce 42% resimt impactul în mică măsură sau deloc. O vară „sub control”, dar cu compromisuri Întrebați cum își descriu vara din perspectiva finanțelor personale, răspunsurile indică mai degrabă prudență: 21% spun că este o vară fără cheltuieli ieșite din comun, alți 21% o descriu drept „vara în care țin bugetul sub control”, iar 19% vorbesc despre „vara compromisurilor financiare”. Sondajul a fost realizat în iulie 2026, pe un eșantion de 1.300 de persoane cu vârste între 18 și 65 de ani, reprezentativ la nivel național, în colaborare cu Appinio , în cadrul seriei „Despre Bani 1:1” derulate de Raiffeisen Bank România. [...]
Educația financiară devine o „abilitate” necesară într-o economie tot mai digitalizată , iar miza pentru bănci și pentru România este trecerea de la acces la informație la comportamente financiare sănătoase, potrivit unui interviu acordat de CEO-ul Băncii Transilvania, Ömer Tetik , publicat de Banca Transilvania . În interviul realizat în cadrul proiectului „Educația financiară – cea mai bună investiție în tine”, CEO-ul BT leagă direct educația financiară de decizii mai bune privind economisirea, creditarea, investițiile și planificarea viitorului, cu efecte în independența financiară a oamenilor, în încrederea antreprenorilor și, în final, în „o economie mai puternică pentru România”. De ce contează pentru economie și pentru bănci Din perspectiva sistemului bancar, educația financiară înseamnă clienți care înțeleg mai bine produsele, serviciile și aplicațiile și își gestionează mai responsabil resursele. Tetik susține că impactul depășește zona bancară, prin efecte asupra antreprenoriatului, investițiilor și incluziunii financiare, cu rezultate în „comunități mai reziliente”. Progres, dar și o problemă de „implementare” în viața reală CEO-ul BT afirmă că România a făcut „progrese mari” în ultimul deceniu, indicând interesul mai mare pentru investiții și pentru soluții financiare digitale. În același timp, el punctează că provocarea majoră rămâne transformarea informației în decizii și obiceiuri financiare sănătoase, pe fondul schimbărilor rapide din zona financiară (digitalizare, noi metode de plată, acces mai facil la informație). În acest context, educația financiară este descrisă ca o abilitate practică, evaluată nu prin numărul de concepte cunoscute, ci prin capacitatea de a lua decizii bune. Economisire și investiții: echilibru între prezent și viitor Tetik pledează pentru un echilibru între consumul imediat și construirea siguranței financiare pe termen lung. El argumentează că economisirea și investițiile sunt adoptate mai ușor când devin accesibile, ușor de înțeles și integrate în viața de zi cu zi, iar economisirea ar trebui privită ca o creștere a „libertății de alegere” pentru perioadele următoare. Greșeli frecvente la antreprenorii la început: creștere fără reziliență În zona antreprenorială, interviul indică drept risc major concentrarea exclusivă pe creștere rapidă, în detrimentul rezilienței și al rezervelor pentru perioade dificile. Un alt punct vulnerabil este planificarea financiară pe termen lung, inclusiv subestimarea importanței lichidității și a cash-flow-ului (fluxul de numerar), a structurii costurilor și a diversificării surselor de finanțare. Ce urmează: colaborare între instituții și presiunea ritmului de schimbare Mesajul central este că educația financiară nu poate fi construită de o singură instituție, ci prin parteneriate între bănci, autorități, mediul educațional și mediul privat. Pentru tineri, recomandarea este să își formeze obiceiuri financiare timpurii, să evite deciziile luate fără înțelegerea consecințelor pe termen lung și să accepte că prosperitatea se construiește în timp, cu disciplină, economisire și investiții, inclusiv în propriile competențe. Interviul integral a fost publicat inițial de Financial Intelligence, în cadrul aceluiași proiect editorial, și este disponibil aici: Financial Intelligence . [...]
Clienții vechi pot ajunge să plătească mai mult decât cei noi pentru același serviciu, deoarece multe companii păstrează cele mai bune prețuri „la sertar”, activate abia când ceri rezilierea, potrivit unei analize din Adevărul . Mecanismul e cunoscut informal drept „ taxa de loialitate ”: dacă nu semnalezi că pleci, rămâi pe tariful standard, chiar dacă există reduceri disponibile pentru retenție. Fenomenul a fost ilustrat de o discuție virală pe Reddit (comunitatea r/Frugal), pornită de la un utilizator care a încercat să închidă abonamentul Uber One și a primit imediat o contraofertă mai ieftină pentru următoarele trei luni. În reacțiile strânse ulterior, alți utilizatori au descris reduceri obținute prin aceeași tactică la internet, telefonie mobilă, platforme de streaming și abonamente la publicații. De ce companiile „deschid” reducerile doar când ceri să pleci Logica economică este costul mai mare al atragerii unui client nou față de păstrarea unuia existent, explică analistul economic Adrian Negrescu . În practică, asta se traduce prin bugete și proceduri dedicate pentru retenție (păstrarea clienților), în timp ce clientul care plătește fără să conteste prețul nu declanșează nicio intervenție. „Companiile (...) știu că atragerea unui client nou costă mult mai mult decât păstrarea unuia existent. De aceea, bugetul de retenție este generos. În schimb, clientul «cuminte» nu generează niciun semnal de alarmă, așa că nu îi vor face niciodată o ofertă mai bună.” „Biletul de intrare” la departamentul de retenție Un detaliu operațional important: simpla discuție despre factură nu este suficientă. Potrivit unui angajat din telecomunicații citat în material, ofertele de retenție se activează doar când clientul spune explicit că vrea să renunțe la servicii și declanșează procedura de reziliere. Pentru a crește șansele de a primi o ofertă, utilizatorii cu experiență recomandă ca solicitarea să fie susținută de un argument concret: o ofertă reală a unui competitor, cu un tarif mai mic. Negrescu indică drept momente favorabile pentru negociere ieșirea din perioada contractuală inițială sau imediat după o majorare de preț. Reducerile sunt, de regulă, temporare și pot deveni o capcană Publicația avertizează că aceste contraoferte sunt adesea limitate la trei sau șase luni, după care abonamentul revine automat la tariful standard sau chiar la unul mai mare. Dacă utilizatorul nu își setează un memento pentru renegociere sau anulare, „economia” se poate evapora rapid. Exemplul dat este al unui fost abonat Starz, care ar fi primit succesiv prețuri tot mai mici la tentativele de anulare, ajungând la un moment dat să plătească sub un dolar pe lună. Strategia din spatele unor astfel de sume foarte mici: compania mizează pe faptul că utilizatorul nu va mai anula și va uita, iar după expirarea promoției va fi taxat din nou la preț întreg. O abordare similară este descrisă și în cazul Audible, unde unii abonați urmăresc perioadele promoționale și reiau procesul de anulare pentru a declanșa noi discounturi, dar analizează atent contraoferta înainte să o accepte. Unde funcționează cel mai des și unde nu funcționează deloc Din relatările utilizatorilor, cele mai dispuse să ofere reduceri „la prima amenințare cu plecarea” sunt companiile de internet și telecomunicații. Sunt menționate și rezultate similare pentru platforme de streaming și aplicații (de la servicii de divertisment la software), precum și pentru abonamente la publicații internaționale. Există însă o limitare tehnică majoră: tactica nu funcționează dacă abonamentul este facturat prin Apple sau Google. În acest caz, anularea se face din setările contului (iCloud/Google Play), iar decizia nu ajunge direct la furnizorul serviciului, ceea ce blochează posibilitatea unei contraoferte. Trei reguli pentru o negociere „sigură” Negrescu recomandă ca discuția să rămână politicoasă, dar fermă, și punctează trei măsuri de protecție pentru client: „Nu accepta din start prima ofertă. Întreabă direct dacă există ceva și mai bun. Apoi, foarte important, cere o confirmare scrisă a noilor condiții și asigură-te că știi exact ce se întâmplă când expiră promoția.” Miza, potrivit analistului, este că folosirea acestui mecanism poate reduce costuri recurente fără schimbarea furnizorului, dar doar dacă utilizatorul rămâne atent la durata promoției și la condițiile de revenire la prețul standard. [...]
Regula celor 30 de zile poate reduce cheltuielile impulsive la gadgeturi scumpe , oferind timp pentru a verifica dacă achiziția e cu adevărat necesară și pentru a prinde eventuale reduceri, potrivit BGR . Tehnica vizează în primul rând controlul bugetului și evitarea „regretului cumpărătorului”, mai ales când tentația vine din lansări noi, teama de a rata ceva (FOMO) sau influența socială. Regula este simplă: când apare dorința de a cumpăra un gadget nou (de la telefon sau consolă până la electrocasnice mari ori chiar o mașină), amâni decizia 30 de zile. În acest interval, ideea este să recunoști impulsul, să notezi produsul, să faci puțină documentare și să îți construiești o listă cu argumente pro și contra. După o lună, reevaluezi dacă îl mai vrei, ce valoare îți aduce și dacă poți trăi fără el sau ai deja ceva similar. De ce contează pentru buget: decizia mai lentă reduce risipa BGR susține că așteptarea are două efecte directe: limitează cheltuielile „din impuls” care pot deraia un buget planificat și îți dă timp să pui bani deoparte pentru o achiziție mare. În plus, perioada de așteptare poate coincide cu apariția unor promoții sau discounturi, ceea ce scade costul final fără să te grăbești. Regula nu este, de fapt, „despre gadgeturi”, ci o metodă financiară folosită pentru a controla cheltuielile impulsive în general — inclusiv mâncatul în oraș, upgrade-urile frecvente de tehnologie și alte cheltuieli recurente. Beneficii specifice pentru tehnologie: „ taxa de early adopter ” și mai multă informație Pentru produse tech, amânarea poate reduce riscul de a plăti „taxa de early adopter” (costul suplimentar și neplăcerile asociate cumpărării imediat după lansare). BGR notează că, la scurt timp după lansare, multe dispozitive primesc actualizări software pentru securitate și remedieri de erori; cumpărarea mai târziu poate însemna o experiență mai stabilă. Un alt avantaj este că, după 30 de zile, există de regulă mai multe recenzii și experiențe ale utilizatorilor, care te ajută să evaluezi mai realist dacă produsul merită banii. Limite și riscuri: prețuri în creștere și stocuri epuizate BGR atrage atenția că așteptarea nu garantează un preț mai mic. Există situații în care prețurile pot crește, mai ales în contextul penuriilor de componente (precum RAM, plăci grafice și hard disk-uri), ceea ce poate împinge în sus costul unor gadgeturi. În plus, produsul poate ieși din stoc și, în scenariul nefavorabil, poate deveni indisponibil o perioadă lungă. Publicația punctează însă contraargumentul: cheltuielile esențiale și disciplina bugetară pot conta mai mult decât cumpărăturile neplanificate, chiar dacă asta înseamnă să ratezi un produs. Când e prea mult: alternativa de 72 de ore pentru sume mici Pentru achiziții mai mici, BGR spune că regula de 30 de zile poate fi excesivă, sugerând în schimb o „regulă de 72 de ore” ca timp suficient pentru a evita o decizie impulsivă. Iar dacă bugetul este comun (cu soț/soție sau partener), o discuție înainte de cumpărare poate adăuga un filtru suplimentar de raționalitate. [...]
Plățile „invizibile” nu sunt, în sine, cauza cheltuielilor mai mari , iar miza reală este educația financiară, nu forma banilor, potrivit unei declarații a CEO-ului BCR, Sergiu Manea , într-un interviu pentru Wall-Street . Mesajul vine în contextul extinderii rapide a plăților cu cardul, telefonul sau ceasul, care pot face actul plății mai puțin „tangibil” pentru consumatori. În material este invocat și un argument din economia comportamentală: plățile fără numerar (cashless) pot reduce ceea ce economiștii numesc „durerea plății” – senzația concretă de pierdere a banilor în momentul tranzacției. Investopedia este citată cu ideea că plata digitală poate face cheltuiala mai abstractă, mai rapidă și mai ușor de ignorat. „Canalul” de plată versus decizia financiară Sergiu Manea susține că instrumentul de plată este doar un canal, iar controlul cheltuielilor ține de felul în care oamenii înțeleg banii și își construiesc deciziile pe termen lung. În interviul acordat publicației, el respinge ideea că numerarul ar ajuta automat la conștientizarea cheltuielilor. „Eu nu cred că forma fizică a banilor te ajută să conștientizezi cât cheltuiești, ci cunoștințele despre bani. (…) Decizia unui om despre propriii bani vine din cum îi face, cum îi cheltuiește, cum își vede viața în viitor și care sunt perspectivele pe termen lung asupra vieții financiare.” De ce contează: generațiile tinere pornesc direct în „contactless” Un alt punct al discuției este schimbarea de comportament la nivel generațional: pentru tineri, banii sunt tot mai puțin un obiect fizic și tot mai mult un sold într-o aplicație, o notificare sau un abonament recurent. În acest context, Manea spune că ideea „controlului” prin bancnote trebuie privită cu prudență, pentru că mulți tineri nici nu mai sunt obișnuiți cu interacțiunea fizică cu banii. Educația financiară, problema structurală În România, dezbaterea despre cash versus digital se suprapune peste un nivel redus de educație financiară, iar CEO-ul BCR argumentează că tema ar trebui urcată pe agenda publică, mai ales în perioade de tensiune economică și socială. În viziunea sa, educația financiară nu înseamnă doar buget lunar, ci și înțelegerea unor concepte și riscuri de bază: ce este inflația; ce presupune o investiție; cum recunoști o escrocherie financiară; cum evaluezi riscurile și iei decizii consecvente. Ce indică „ Școala de Bani ”, programul BCR Manea leagă nevoia de educație financiară și de rezultatele programului „Școala de Bani”, despre care spune că a ajuns la aproximativ un milion de oameni. Potrivit acestuia, după participare, „două treimi” și-ar fi schimbat comportamentul sau ar fi decis să se raporteze diferit la propria viață financiară. În același context, el afirmă că România este „constant și continuu pe ultimul loc la cunoștințe financiare” și că, deși accesul la servicii bancare este „ok”, produsele și deciziile asociate unei vieți financiare trebuie înțelese mai bine pentru a progresa. [...]
