Știri
Știri din categoria Educație financiară
Educația financiară devine o „abilitate” necesară într-o economie tot mai digitalizată, iar miza pentru bănci și pentru România este trecerea de la acces la informație la comportamente financiare sănătoase, potrivit unui interviu acordat de CEO-ul Băncii Transilvania, Ömer Tetik, publicat de Banca Transilvania.
În interviul realizat în cadrul proiectului „Educația financiară – cea mai bună investiție în tine”, CEO-ul BT leagă direct educația financiară de decizii mai bune privind economisirea, creditarea, investițiile și planificarea viitorului, cu efecte în independența financiară a oamenilor, în încrederea antreprenorilor și, în final, în „o economie mai puternică pentru România”.
Din perspectiva sistemului bancar, educația financiară înseamnă clienți care înțeleg mai bine produsele, serviciile și aplicațiile și își gestionează mai responsabil resursele. Tetik susține că impactul depășește zona bancară, prin efecte asupra antreprenoriatului, investițiilor și incluziunii financiare, cu rezultate în „comunități mai reziliente”.
CEO-ul BT afirmă că România a făcut „progrese mari” în ultimul deceniu, indicând interesul mai mare pentru investiții și pentru soluții financiare digitale. În același timp, el punctează că provocarea majoră rămâne transformarea informației în decizii și obiceiuri financiare sănătoase, pe fondul schimbărilor rapide din zona financiară (digitalizare, noi metode de plată, acces mai facil la informație).
În acest context, educația financiară este descrisă ca o abilitate practică, evaluată nu prin numărul de concepte cunoscute, ci prin capacitatea de a lua decizii bune.
Tetik pledează pentru un echilibru între consumul imediat și construirea siguranței financiare pe termen lung. El argumentează că economisirea și investițiile sunt adoptate mai ușor când devin accesibile, ușor de înțeles și integrate în viața de zi cu zi, iar economisirea ar trebui privită ca o creștere a „libertății de alegere” pentru perioadele următoare.
În zona antreprenorială, interviul indică drept risc major concentrarea exclusivă pe creștere rapidă, în detrimentul rezilienței și al rezervelor pentru perioade dificile. Un alt punct vulnerabil este planificarea financiară pe termen lung, inclusiv subestimarea importanței lichidității și a cash-flow-ului (fluxul de numerar), a structurii costurilor și a diversificării surselor de finanțare.
Mesajul central este că educația financiară nu poate fi construită de o singură instituție, ci prin parteneriate între bănci, autorități, mediul educațional și mediul privat. Pentru tineri, recomandarea este să își formeze obiceiuri financiare timpurii, să evite deciziile luate fără înțelegerea consecințelor pe termen lung și să accepte că prosperitatea se construiește în timp, cu disciplină, economisire și investiții, inclusiv în propriile competențe.
Interviul integral a fost publicat inițial de Financial Intelligence, în cadrul aceluiași proiect editorial, și este disponibil aici: Financial Intelligence.
Recomandate
Plățile „invizibile” nu sunt, în sine, cauza cheltuielilor mai mari , iar miza reală este educația financiară, nu forma banilor, potrivit unei declarații a CEO-ului BCR, Sergiu Manea , într-un interviu pentru Wall-Street . Mesajul vine în contextul extinderii rapide a plăților cu cardul, telefonul sau ceasul, care pot face actul plății mai puțin „tangibil” pentru consumatori. În material este invocat și un argument din economia comportamentală: plățile fără numerar (cashless) pot reduce ceea ce economiștii numesc „durerea plății” – senzația concretă de pierdere a banilor în momentul tranzacției. Investopedia este citată cu ideea că plata digitală poate face cheltuiala mai abstractă, mai rapidă și mai ușor de ignorat. „Canalul” de plată versus decizia financiară Sergiu Manea susține că instrumentul de plată este doar un canal, iar controlul cheltuielilor ține de felul în care oamenii înțeleg banii și își construiesc deciziile pe termen lung. În interviul acordat publicației, el respinge ideea că numerarul ar ajuta automat la conștientizarea cheltuielilor. „Eu nu cred că forma fizică a banilor te ajută să conștientizezi cât cheltuiești, ci cunoștințele despre bani. (…) Decizia unui om despre propriii bani vine din cum îi face, cum îi cheltuiește, cum își vede viața în viitor și care sunt perspectivele pe termen lung asupra vieții financiare.” De ce contează: generațiile tinere pornesc direct în „contactless” Un alt punct al discuției este schimbarea de comportament la nivel generațional: pentru tineri, banii sunt tot mai puțin un obiect fizic și tot mai mult un sold într-o aplicație, o notificare sau un abonament recurent. În acest context, Manea spune că ideea „controlului” prin bancnote trebuie privită cu prudență, pentru că mulți tineri nici nu mai sunt obișnuiți cu interacțiunea fizică cu banii. Educația financiară, problema structurală În România, dezbaterea despre cash versus digital se suprapune peste un nivel redus de educație financiară, iar CEO-ul BCR argumentează că tema ar trebui urcată pe agenda publică, mai ales în perioade de tensiune economică și socială. În viziunea sa, educația financiară nu înseamnă doar buget lunar, ci și înțelegerea unor concepte și riscuri de bază: ce este inflația; ce presupune o investiție; cum recunoști o escrocherie financiară; cum evaluezi riscurile și iei decizii consecvente. Ce indică „ Școala de Bani ”, programul BCR Manea leagă nevoia de educație financiară și de rezultatele programului „Școala de Bani”, despre care spune că a ajuns la aproximativ un milion de oameni. Potrivit acestuia, după participare, „două treimi” și-ar fi schimbat comportamentul sau ar fi decis să se raporteze diferit la propria viață financiară. În același context, el afirmă că România este „constant și continuu pe ultimul loc la cunoștințe financiare” și că, deși accesul la servicii bancare este „ok”, produsele și deciziile asociate unei vieți financiare trebuie înțelese mai bine pentru a progresa. [...]
Educația financiară devine o miză de securitate economică într-un context de dezinformare care poate împinge atât oamenii, cât și decidenții, spre alegeri cu efecte negative asupra economiei, a spus președintele Nicușor Dan , luni, la Academia de Studii Economice din București, potrivit Adevărul . Șeful statului a legat direct nivelul de educație financiară de calitatea deciziilor individuale și de direcția politicilor publice, avertizând că lipsa de cunoștințe poate conduce la „decizii nesănătoase” pentru economia românească și pentru „prosperitatea colectivă”. În același timp, a susținut că există o corelație între prosperitatea unei țări și nivelul de educație financiară, corelație pe care a spus că studiile o confirmă, fără a indica însă ce studii anume. Ce înseamnă, concret, educație financiară în viziunea președintelui Nicușor Dan a descris educația financiară ca un set de abilități de bază necesare într-o societate modernă, de la înțelegerea „ecosistemului financiar” până la decizii uzuale precum creditarea sau investițiile. „E important ca un tânăr care iese din școală, un om adult, să cunoască ecosistemul financiar care-l înconjoară. Cum se ia un credit, cum se compară, cum se poate investi...” De ce contează pentru economie: politici publice, antreprenoriat și capital Președintele a argumentat că o populație mai informată financiar influențează și comportamentul politicienilor, pentru că aceștia își calibrează politicile în funcție de așteptările electoratului. În acest cadru, a avertizat că o societate cu un nivel scăzut de educație financiară poate împinge decidenții spre măsuri cu efecte negative asupra economiei. Totodată, el a legat educația financiară de dezvoltarea mediului privat, afirmând că o societate „cu o educație financiară sănătoasă” ar avea mai mult antreprenoriat și un apetit mai mare de a direcționa capitalul către zona privată, unde „este nevoie de acel capital”. „Războiul informațional” și riscul fraudelor financiare În final, Nicușor Dan a încadrat dezinformarea într-un „război informațional” care produce incertitudine și a dat ca exemplu reclame false pe internet, inclusiv unele care ar folosi imaginea guvernatorului pentru a promite câștiguri nerealiste. „Cine are o educație financiară va ști că nu există profit de 300%.” El a susținut că efectele dezinformării depășesc zona economică și pot afecta încrederea în democrație, împingând oamenii către „modele autoritare”. În același material este menționat și un eveniment intern al PSD, programat luni de la ora 17:00 la Palatul Parlamentului , în care aproximativ 5.000 de membri ar urma să voteze dacă partidul își retrage sau nu sprijinul politic pentru premierul Ilie Bolojan, „conform surselor politice” citate de publicație. [...]
O retrogradare a ratingului României în „junk” ar scumpi finanțarea pentru stat și companii , pentru că ar îngreuna accesul pe piețele internaționale și ar crește costurile de împrumut, explică un consilier al guvernatorului BNR într-o analiză citată de Adevărul . Miza este cu atât mai mare cu cât România se află deja la limita inferioară a categoriei recomandate pentru investiții. Cristian Bichi arată că autoritățile „fac o adevărată echilibristică” pentru a evita intrarea în categoria „junk” (investiții speculative), subliniind efectul de propagare: dacă statul se împrumută mai scump, și firmele românești vor ajunge să se finanțeze în condiții mai costisitoare. Ce este ratingul și de ce contează în finanțare Potrivit explicațiilor din analiză, o agenție de rating este o entitate independentă care acordă, profesional, calificative de credit (note) ce evaluează prospectiv riscul de credit al emitenților sau al obligațiilor financiare. În esență, rolul ratingurilor este să reducă „asimetria informațională” dintre emitent și investitori, oferind o evaluare asupra: capacității de plată (dacă debitorul poate plăti); voinței de plată (dacă debitorul își onorează obligațiile la timp). Bichi mai punctează că importanța ratingurilor nu ține doar de informația transmisă, ci și de utilizarea lor în tranzacții și în cadrul reglementărilor financiare. Piața este, totodată, concentrată în jurul celor trei mari jucători globali: S&P, Moody’s și FitchRatings. „Investment grade” vs. „junk”: unde este România Conform clasificării prezentate, ratingurile de la BBB- (sau Baaa3 ) în sus sunt considerate „investment grade” (recomandate pentru investiții), iar sub acest prag intră în „junk”, categorie asociată cu risc mai ridicat. Analiza se referă și la evaluarea S&P din 3 aprilie 2026: România are ratingurile confirmate „BBB-/A-3” , cu perspectivă negativă . Bichi explică faptul că BBB- este ultima treaptă înainte de „junk” , ceea ce face ca o eventuală deteriorare să aibă consecințe directe asupra costului finanțării. Ce înseamnă „perspectivă negativă” și ce ar putea schimba direcția Perspectiva negativă indică sensul unei posibile înrăutățiri a ratingului într-un orizont de doi ani , fără să însemne automat că retrogradarea se va produce. Potrivit explicațiilor citate, perspectiva ar putea deveni „stabilă” dacă deficitul extern și cel fiscal se îngustează substanțial , pe fondul unei relansări a creșterii economice. În ceea ce privește ratingul pe termen scurt, A-3 semnalează o capacitate adecvată de plată, dar sensibilă la schimbări economice: condiții adverse sau circumstanțe în schimbare pot afecta mai probabil capacitatea debitorului de a-și onora obligațiile. [...]
Salt Bank lansează „Saving Challenge”, un program de economisire zilnică pe 100 de zile . Inițiativa este construită pe ideea de consecvență și pe formarea unui obicei, nu pe economisirea unor sume mari dintr-o dată, banca invocând principii din psihologia comportamentală (declanșator, acțiune, recompensă). Mecanismul este unul automatizat: clientul alege o sumă fixă pe zi, iar aplicația mută banii într-un „Space” dedicat (un spațiu separat în aplicație pentru a pune bani deoparte), timp de 100 de zile. Progresul este afișat într-un calendar din aplicație, iar consecvența este stimulată printr-un bonus echivalent cu două zile de economisire, conform comunicatului citat de publicație. Înscrierea se face din aplicație, în secțiunea „Spaces” din meniul „Produse”, în intervalul 4–14 aprilie 2026, iar mutările automate încep din 15 aprilie. Sumele disponibile în program sunt prestabilite, la alegerea clientului: 10 lei pe zi 30 lei pe zi 100 lei pe zi Regulile de continuitate sunt gândite astfel încât să nu elimine imediat participanții care au zile fără fonduri suficiente. Dacă lipsa fondurilor se repetă de trei ori, participantul pierde bonusul, însă provocarea continuă, conform explicațiilor băncii. La finalul celor 100 de zile, „Space”-ul se închide automat, iar suma economisită este transferată înapoi în contul curent; bonusul, pentru cei care finalizează cu succes, este acordat în maximum 15 zile lucrătoare de la încheiere, se mai arată în comunicat. „Te înscrii direct din aplicaţie, în secţiunea Spaces din meniul „Produse”, în perioada 4-14 aprilie 2026. Ai la dispoziţie doar 10 zile pentru înscriere, iar dacă ratezi intervalul, nu mai poţi intra în challenge.” Saving Challenge este disponibil doar pentru clienții Salt Bank care au cont principal în lei, mai notează sursa. În comunicat, CEO-ul Salt Bank, Robert Anghel, spune că banca vrea să treacă de la simplificarea economisirii la sprijinirea formării unui obicei, inclusiv prin elemente de „gamification” (mecanici inspirate din jocuri, folosite pentru a crește implicarea utilizatorilor). [...]
Costurile tot mai mari ale nunților îi fac pe români să refuze invitații , iar darul și cheltuielile conexe ajung să apese semnificativ pe bugetele gospodăriilor, potrivit datelor citate de Economedia dintr-un sondaj realizat de Raiffeisen Bank România în parteneriat cu Appinio . Sondajul arată că 55% dintre români spun că au refuzat o invitație la nuntă din motive financiare, iar alți 22% nu au refuzat, dar au declarat că s-au gândit la costuri. Pentru cei care participă la nunți în această vară, presiunea este și mai vizibilă: 83% sunt de acord că nunțile au devenit o sursă importantă de stres financiar în sezonul estival. La nivelul cheltuielilor directe ale invitaților, darul rămâne principalul cost. Pentru un cuplu invitat, darul ajunge, în medie, la 2.000 de lei, în timp ce un invitat neînsoțit oferă, în medie, 1.700 de lei. În plus, unul din patru cupluri afirmă că, pentru astfel de evenimente, cheltuiește cel puțin 3.000 de lei. Darul domină bugetul invitaților, dar nu e singura cheltuială Pentru 87% dintre cei care merg la nuntă, bugetul de participare include în primul rând darul în bani. Pe lângă acesta, respondenții au indicat și alte costuri frecvente: 41%: ținuta, încălțămintea și accesoriile; 28%: transportul; 25%: servicii de machiaj și stilist. În decizia de participare, costul contează, dar nu este criteriul principal. Respondenții au indicat drept factori principali: relația cu mirii (40%), obligația socială (25%), data și disponibilitatea (11%) și costul total al participării (10%). Organizatorii: buget mediu estimat de 60.000 de lei Pentru cei care organizează o nuntă în această vară, bugetul mediu estimat ajunge la 60.000 de lei, potrivit aceluiași sondaj. Cele mai costisitoare componente sunt: restaurantul sau locația (39%); meniul și băuturile (37%); muzica, DJ-ul sau formația (29%). Acestea sunt urmate de alte cheltuieli, precum cazarea sau transportul pentru invitați și familie, ținutele mirilor și ale familiei, serviciile foto-video, verighetele și servicii asociate evenimentului. Percepția asupra presiunii financiare este împărțită: 44% cred că organizatorii și invitații resimt în egală măsură costurile, 18% consideră că organizatorii sunt cei mai afectați, iar 17% spun că presiunea este mai mare asupra invitaților. Sondajul face parte din seria „Despre Bani 1:1” derulată de Raiffeisen Bank România și a fost realizat împreună cu Appinio, pe un eșantion de 1.300 de persoane cu vârste între 18 și 65 de ani, reprezentativ la nivel național, în luna iulie 2026. Pentru context suplimentar despre nivelul darului și despre bugetele estimate ale evenimentelor, Economedia a publicat și materiale dedicate: despre darul oferit de un invitat și despre bugetul mediu estimat pentru o nuntă . [...]
Analiza XTB sugerează că „produsele de vară” pot fi o lecție practică despre acțiuni defensive , prin exemplele Unilever și Nestlé , ale căror venituri tind să rămână stabile chiar și când piețele sunt volatile, potrivit Economedia . Miza pentru investitori este că sezonalitatea consumului (înghețată, băuturi răcoritoare) se vede în portofolii și în modul în care companiile mari își protejează marjele, nu doar în coșul de cumpărături. De ce contează pentru investitori: „defensiv” înseamnă stabilitate, nu neapărat creștere de preț Analiza XTB plasează Unilever și Nestlé în categoria acțiunilor defensive – companii cu fluxuri de numerar relativ stabile și politici predictibile de distribuire a dividendelor, care tind să fie căutate în perioade de incertitudine ridicată, scăderi ale indicilor bursieri, instabilitate economică, cicluri de majorare a dobânzilor sau crize geopolitice. În acest context, performanța bursieră poate arăta „plictisitor” pe termen lung, fără ca asta să însemne că firmele nu sunt profitabile: Unilever : acțiunile se tranzacționează la un nivel similar celui din 2017, ceea ce indică o stagnare a prețului pe aproape zece ani, asociată profilului defensiv (venituri stabile, relativ independente de contextul pieței). Nestlé : pe termen lung, prețul acțiunilor a rămas relativ stabil, dar pe termen scurt a avut o corecție de aproximativ 35% față de maximul din 2022 , în timp ce indicii bursieri au crescut în ultimii ani. Ce companii sunt în spatele „înghețatei și răcoritoarelor” XTB folosește exemple de branduri puternic influențate de sezonalitate, dar integrate în grupuri globale listate: Unilever : OLÁ (Magnum, Cornetto, Solero) și Lipton (ice tea). Nestlé : produse de înghețată (Maxibon, cornetele Extreme) și lactate, cu avantajul unui portofoliu care poate compensa sezonul cald prin vânzări puternice în sezonul rece (ciocolată și cafea). Presiunea ingredientelor și cum se apără marjele: prețuri mai mari și „shrinkflation” Analiza notează că prețul boabelor de cacao a crescut fără precedent , în timp ce prețul zahărului a rămas stabil . Cum cacaoa și zahărul sunt ingrediente esențiale pentru înghețată, ciocolată și băuturi, efectul asupra marjelor Unilever și Nestlé ar fi fost imediat, iar companiile au folosit două mecanisme principale: Transferarea costurilor în prețuri : bazându-se pe forța brandurilor, au crescut prețurile către consumatorul final, fără o scădere notabilă a volumelor. „Shrinkflation” : reducerea discretă a cantității produsului sau a dimensiunii ambalajului, cu menținerea aceluiași preț de vânzare. Lecția de educație financiară: de la raft la bursă Dincolo de comparația „cine vinde mai mult într-o zi caniculară”, XTB argumentează că astfel de exemple sunt utile pentru educație financiară: investițiile pot viza companii cu produse ușor de înțeles și consumate curent, idee asociată și cu premisa invocată frecvent de Warren Buffett. Concluzia analizei este că, atunci când consumatorii cumpără aceste produse, ei susțin indirect activitatea unor companii listate pe bursele europene, iar piața financiară nu trebuie privită ca un ecosistem inaccesibil. [...]
