Ridicarea sancțiunilor UE pentru Usmanov și Fridman riscă să slăbească regimul de sancțiuni și să deschidă o nouă linie de atac – juridică și politică – pentru alți miliardari ruși cu active blocate în Occident, potrivit Digi24.

Decizia Uniunii Europene de a-i scoate de pe lista sancțiunilor pe Alișer Usmanov și Mihail Fridman a fost percepută ca un posibil precedent de către alți oameni de afaceri ruși sancționați, care, de ani, se confruntă cu blocarea activelor și restricții de călătorie, în principal către Orientul Mijlociu și Asia. Digi24 relatează, citând The Moscow Times, că în rândul miliardarilor ruși există însă scepticism privind șansele unei ieșiri rapide din acest statut, mulți considerând că cele două cazuri au avut circumstanțe specifice.

Totuși, unii dintre cei intervievați într-un sondaj Bloomberg (menționat în material) spun că vor analiza atent exemplul lui Fridman, în speranța că poate fi folosit ca precedent în propriile demersuri.

De ce a ridicat UE sancțiunile și ce semnal transmite

Potrivit informațiilor prezentate, UE a ridicat sancțiunile în această lună pe fondul riscului ca state membre individuale să blocheze în totalitate pachetul de sancțiuni împotriva Rusiei.

În cazul lui Usmanov, Franța ar fi insistat pentru eliminarea de pe listă invocând preocupări de securitate națională, într-un context legat de eliberarea unor cetățeni francezi deținuți în Azerbaidjan. Ulterior, Luxemburgul a cerut un tratament similar pentru Fridman, în condițiile în care acesta a deschis un proces împotriva statului, solicitând despăgubiri de 16 miliarde de dolari (aprox. 72 miliarde lei), conform materialului.

„Modelul Fridman”: presiune prin arbitraj și litigii mari

Specialistul în dreptul sancțiunilor Serghei Glandin, partener la BGP Litigation din Moscova, spune că arbitrajul de investiții poate deveni o cale de a presa guvernele occidentale să negocieze sau chiar să ridice restricțiile, mai ales când miza financiară este ridicată.

Fridman susține în procesul intentat Luxemburgului că blocarea activelor i-ar fi încălcat un tratat de protecție a investițiilor și cere despăgubiri pentru daune. După intervenția Franței în cazul Usmanov, Luxemburgul și-ar fi considerat poziția în instanță slăbită și ar fi cerut excluderea lui Fridman de pe lista sancțiunilor, potrivit relatării.

Riscul pentru politica de sancțiuni: contestare în instanță și negocieri politice

Grégoire Rus, directorul programului pentru Europa, Rusia și Eurasia din cadrul Chatham House, anticipează că aceste două cazuri vor fi analizate atent de rușii bogați, inclusiv ca lecție despre combinarea căilor juridice cu influența politică în interiorul UE.

„Lecția pe care ar putea să o învețe este că sancțiunile pot fi contestate nu doar în instanță, ci și prin conexiuni politice cu guverne individuale din UE. Alte țări ar putea, de asemenea, să concluzioneze că lobby-ul în favoarea rușilor sancționați poate face parte din negocieri diplomatice mai ample.”

În același timp, materialul notează că unii miliardari ruși privesc situația cu „umor negru”, iar alții se tem că efectul secundar ar putea fi înăsprirea mediului pentru companiile rusești care încă operează în Europa, inclusiv prin posibile măsuri de ripostă ale UE, pe fondul daunelor de imagine și de coerență pe care aceste excluderi le-ar aduce politicii de sancțiuni.