Știri
Știri din categoria Diverse
Armata SUA împinge spre calificare un sistem de instruire mai ieftin, cu containere de lansare reutilizabile, după ce racheta de antrenament DeepStrike JR3 a trecut al treilea test de zbor, potrivit Interesting Engineering. Miza este una operațională și de cost: reducerea cheltuielilor recurente cu exercițiile de artilerie reactivă, fără a consuma muniție operațională mai scumpă.
Testul a avut loc la Yuma Proving Ground, în Arizona, unde Raytheon a lansat mai multe rachete în succesiune rapidă pentru a demonstra capabilități relevante pentru cerințele în creștere ale programelor de instruire ale Armatei SUA. Rezultatele apropie sistemul de procesul formal de calificare, însă sunt necesare și alte testări de zbor.
Elementul central al conceptului este containerul (podul) de lansare reutilizabil. În loc ca ansamblul de lansare să fie tratat ca echipament de unică folosință, designul permite refolosirea și întreținerea lui în mai multe exerciții, ceea ce ar reduce nevoia de înlocuire a hardware-ului după fiecare sesiune de tragere.
În cadrul testelor de la Yuma, Raytheon a urmărit și partea de mentenabilitate a podului, tocmai pentru a valida că poate fi gestionat practic de echipele din teren în cicluri repetate de instruire.
DeepStrike JR3 este proiectată să se încadreze în arhitectura Multiple Launch Rocket System Family of Munitions (MFOM), ceea ce îi oferă compatibilitate cu o infrastructură de lansare deja consacrată. Fiecare pod poate transporta 24 de rachete, o capacitate care ar putea susține diferite tipuri de exerciții și ar permite instruirea procedurilor de artilerie reactivă fără a depinde exclusiv de muniția operațională.
Pe lângă demonstrarea lansării multiple, testul a inclus evaluări privind:
Raytheon afirmă că va continua cu teste suplimentare de zbor pentru a strânge dovezi privind maturitatea designului și pentru a demonstra că sistemul poate îndeplini cerințele tehnice și operaționale ale Armatei SUA. În acest moment, DeepStrike JR3 nu este încă un înlocuitor calificat pentru Reduced Range Practice Rocket, însă al treilea test reușit este prezentat ca un nou prag atins pe acest traseu, cu accent pe accesibilitate și pe hardware reutilizabil.
Recomandate
Armata SUA își consolidează lanțul de aprovizionare pentru arme hipersonice printr-un subcontract care duce programul din zona de prototip spre producție susținută, potrivit Interesting Engineering . Leidos a selectat General Atomics Electromagnetic Systems (GA-EMS) să fabrice piese metalice prelucrate cu precizie și ansambluri de cabluri pentru Common Hypersonic Glide Body (CHGB), componentă comună pentru programele hipersonice ale Armatei și Marinei SUA, cu livrări planificate până în 2031. Acordul extinde implicarea General Atomics de la faza de prototipare – inclusiv contribuția la un test de zbor CHGB din 2020 – către producția de componente, într-un moment în care SUA încearcă să stabilizeze furnizarea de piese critice pentru sisteme cu cerințe industriale și de control al calității foarte stricte. Ce acoperă subcontractul și de ce contează operațional GA-EMS va produce: componente metalice prelucrate cu precizie și substructuri pentru corpul planor (glide body); ansambluri de cabluri, inclusiv pentru modulul de control al „elevon”-urilor (suprafețe aerodinamice care ajută la controlul mișcărilor de tangaj și ruliu). Miza operațională este reducerea riscului de blocaje în producție pentru o componentă comună folosită de două servicii militare. Într-un sistem hipersonic, cablajele și piesele mecanice trebuie să funcționeze în condiții de solicitare extremă, iar repetabilitatea (aceeași calitate de la o piesă la alta) devine esențială pentru trecerea la producție. Un singur „glide body”, două programe: Dark Eagle și Conventional Prompt Strike CHGB este partea manevrabilă a armei hipersonice dezvoltate în comun de Armata și Marina SUA. Este accelerată de un booster (rachetă purtătoare), apoi se separă și planează prin atmosferă către țintă. Aceeași componentă CHGB este folosită în: Dark Eagle (Armata SUA, lansare de la sol; cunoscut anterior ca Long-Range Hypersonic Weapon); Conventional Prompt Strike – CPS (Marina SUA, variantă navală pentru submarine și nave de suprafață). Publicația notează că, deși „glide body”-ul este comun, platformele de lansare și aranjamentele de booster diferă între cele două programe. Logica designului comun este reducerea duplicării dezvoltării și valorificarea testării și producției împreună. Context contractual: legătura cu acordul de 2,7 miliarde dolari Selecția GA-EMS vine după ce Armata SUA a acordat în mai 2026 un contract de 2,7 miliarde dolari (aprox. 12,4 miliarde lei ) către Leidos. Conform articolului, acel acord a reunit programele CHGB și Thermal Protection System (sistem de protecție termică) într-un efort unic, cu obiectivul de a muta tehnologia din prototipare spre producție și de a îmbunătăți aprovizionarea cu componente. Materialul subliniază și rolul protecției termice: la viteze hipersonice (în general peste Mach 5), încălzirea aerodinamică este intensă, ceea ce impune cerințe ridicate pentru materiale și structuri externe. Ce nu se știe încă General Atomics nu a făcut publică valoarea subcontractului și nici volumele de componente care vor fi fabricate. Chiar și așa, perioada până în 2031 indică o tranziție către un regim de producție pe termen mai lung, cu încă un furnizor integrat într-un program comun Armata–Marină care depinde de coordonarea componentelor mecanice, electrice și termice. [...]
Imagini rare cu drona stealth GJ-11 sugerează o maturizare a capabilităților operaționale ale Chinei , prin confirmarea vizuală a compartimentelor interne de armament și a utilizării în misiuni cu tragere reală, potrivit Interesting Engineering . Materialul indică faptul că Forțele Aeriene ale Armatei Populare de Eliberare (PLA Air Force) au difuzat pe 9 noiembrie, la televiziunea de stat CCTV, imagini noi cu GJ-11 (numită și „Xuanlong”), o dronă de tip „aripă zburătoare” fără ampenaj, intrată oficial în serviciu în noiembrie 2025. Ce arată filmarea și de ce contează operațional Elementul central este prezentarea, din mai multe unghiuri, a compartimentului intern de armament , inclusiv ușile și muchiile „dințate” (profilate) ale acestora. Conform articolului, transportul munițiilor în interiorul fuzelajului, în locul punctelor externe de prindere, reduce reflexiile radar asociate armelor expuse, iar marginile profilate ajută la gestionarea reflexiilor provenite din îmbinări și deschideri. În același timp, imaginile ar include secvențe care trimit la: o misiune de lovire cu muniție reală („live-fire strike mission”); posibilitatea de operare coordonată cu avioane de vânătoare cu pilot , în roluri precum recunoaștere înaintată, momeală sau „platformă purtătoare” de armament. Date tehnice și capabilități menționate Potrivit sursei, GJ-11 are: prize de aer amplasate pe partea superioară a fuzelajului; o secțiune posterioară aplatizată și o duză de evacuare ecranată; acoperiri care absorb undele radar, pentru reducerea „semnăturii” radar. Autonomia este prezentată ca o rază estimată de circa 2.485 mile (aprox. 4.000 km) , iar misiunile vizate includ lovituri de precizie și suprimarea apărării antiaeriene inamice (SEAD). Articolul mai notează existența unei ferestre optice sub bot, cu aspect asemănător sistemului electro-optic de pe avionul chinez J-20, însă capabilitățile exacte ale senzorului nu sunt precizate . Indicii despre utilizare și extindere către componenta navală Interesting Engineering menționează că raportul difuzat ar fi prezentat și detalii despre prima misiune de lovire cu muniție reală, inclusiv faptul că două operatoare, Shi Xiaoran și Fu Ting, ar fi finalizat conversia în cinci luni și ar fi lovit ținta „din prima încercare”. Sursa subliniază însă că nu sunt oferite detalii despre data testului sau tipul de armă folosit . Separat, articolul indică dezvoltarea unei versiuni navale, GJ-21, derivată din GJ-11. Aceasta ar fi efectuat operațiuni de decolare și aterizare pe nava de asalt amfibiu Type 076 „Sichuan” în noiembrie 2026, semnalând eforturi de a duce conceptul de dronă stealth și în aviația navală. [...]
Armata SUA testează în Polonia o dronă-interceptor ieftină, ca alternativă la rachetele scumpe în fața atacurilor în masă cu drone , potrivit Interesting Engineering . Miza este una operațională și de cost: apărarea antiaeriană caută soluții „consumabile” care să poată fi folosite în volum, fără a epuiza stocurile de muniții de mare valoare. Testele au avut loc între 2 și 6 noiembrie 2026, la Ustka Training Area din nordul Poloniei, în cadrul exercițiului Operation Audacious Fury . Militari din Tactics, Integration and Employment (TIE) Battery, parte a 5th Battalion, 4th Air Defense Artillery Regiment, au evaluat sistemul împotriva amenințărilor din categoriile Group 1–3 și a scenariilor de atacuri cu drone în masă. Ce este FD-1 și de ce contează în apărarea antidrone Sistemul testat este FD-1, o dronă de tip FPV (first-person view – controlată printr-un flux video live de la camera de la bord) proiectată să urmărească și să neutralizeze fizic alte drone, adică un interceptor „cinetic”. FD-1 este dezvoltată de Mountain Horse Solutions , subsidiară a Global Ordnance. Potrivit producătorului, FD-1: este operată de o singură persoană (nu de un echipaj dedicat); poate fi pregătită pentru lansare în mai puțin de două minute; poate funcționa independent sau integrată cu sisteme existente de detecție și urmărire; include o capabilitate de urmărire vizuală numită „Pixel-Lock”, care ar ajuta în faza finală de apropiere; poate depăși 165 mph (265 km/h). Publicația notează că fiecare angajare rămâne sub control uman, operatorul autorizând acțiunea. Problema economică din spatele deciziei: drone ieftine versus interceptori scumpi Motivul central invocat este dezechilibrul de costuri: drone relativ ieftine pot forța unitățile de apărare aeriană să folosească rachete ghidate de precizie care pot costa „sute de mii sau chiar milioane de dolari” per interceptare, ceea ce devine greu de susținut în atacuri saturate (multe ținte într-un interval scurt). În acest context, Interesting Engineering amintește și de un raport din iulie 2026 al US Congressional Budget Office („Options to Counter Small Unmanned Aircraft Systems”), care trece în revistă opțiuni precum interceptori cinetici, război electronic și arme cu energie dirijată și insistă pe ideea apărării stratificate (mai multe „niveluri” de mijloace, în funcție de tipul țintei). FD-1 este prezentată ca o opțiune pentru „nivelul inferior” al acestei apărări: folosirea unor interceptori mai mici pentru amenințări mici, păstrând munițiile scumpe pentru ținte care justifică acest cost. Următorul pas: proceduri standard și instruire pentru soldați fără experiență FPV Exercițiul din Polonia a avut și o componentă de pregătire: armata lucrează la proceduri standard de operare și la un sistem de instruire și certificare pentru militari fără experiență anterioară de zbor FPV, astfel încât capabilitatea să poată fi extinsă către alte unități de apărare aeriană. Lt. Col. John Verwiel, comandantul 5th Battalion, 4th Air Defense Artillery Regiment, a indicat ca obiectiv standardizarea instruirii și a procedurilor de angajare înainte de extindere. Staff Sgt. Felix Aguilar a spus că militari încadrați ca membri ai echipajelor de apărare aeriană și antirachetă învață acum să opereze drone FPV, inclusiv în zboruri deasupra Mării Baltice. Armata SUA nu a făcut publice ratele de succes ale interceptărilor, costurile pe angajare sau numărul de sisteme FD-1 evaluate în cadrul exercițiului, precizează sursa. [...]
Paul McCartney a ajuns la o avere estimată la cel puțin 1,4 miliarde de dolari (aprox. 6,4 miliarde lei), iar cheia nu este doar muzica, ci controlul drepturilor și al cataloagelor , potrivit Focus , care citează estimările revistei americane Forbes. Forbes îl plasează pe fostul membru The Beatles pe locul trei în topul celor mai bogați muzicieni din lume, în spatele lui Taylor Swift (2 miliarde de dolari) și Jay-Z (2,8 miliarde de dolari). Publicația americană ar fi publicat calculul în newsletterul „The Billie”, iar McCartney nu ar fi dorit să comenteze estimarea. Drepturile de autor și editarea muzicală, motorul averii Un punct central al construcției averii este decizia luată în 1969, cu puțin timp înainte de despărțirea Beatles, când McCartney și-a înființat propriul editor muzical, MPL Communications . Contextul, potrivit relatării, a fost experiența unui contract dezavantajos din perioada de vârf a „Beatlemania”, când trupa ar fi câștigat comparativ puțin, iar drepturile asupra cântecelor erau la editorul Dick James. McCartney a descris acel contract, într-un text publicat în 2017 pentru Forbes, drept unul „care s-a dovedit, în esență, un contract de sclavie”, notează Focus. MPL a cumpărat devreme și drepturi ale altor artiști și producții, inclusiv catalogul lui Buddy Holly, musicaluri de pe Broadway și mai multe cântece de Crăciun. Potrivit Forbes, MPL deține mii de piese și ar fi „cea mai valoroasă afacere” a lui McCartney, evaluată la cel puțin 250 milioane de dolari. „Moștenirea Beatles” aduce fluxuri recurente de numerar Pe lângă MPL, Forbes indică și veniturile generate de Apple Corps , holdingul asociat Beatles, care ar încasa anual peste 50 milioane de dolari din streaming, vânzări de vinil și produse promoționale. Conform aceleiași surse, Paul McCartney, Ringo Starr și moștenirile lui John Lennon și George Harrison ar primi fiecare câte un sfert. Separat, drepturile lui McCartney asupra cântecelor Beatles – pe care ar fi reușit să le recupereze în SUA de-a lungul a două decenii – i-ar aduce cel puțin 10 milioane de dolari pe an, potrivit estimărilor citate. Turnee, imobiliare și artă: surse suplimentare În calculul averii intră și turneele mondiale, inclusiv „Got Back”, cu 79 de concerte între 2022 și 2025, potrivit Variety, menționat în articol. Focus mai enumeră proprietăți în Marea Britanie și în Hamptons, precum și o colecție de artă cu lucrări de Picasso și Magritte. În ansamblu, cazul McCartney este prezentat ca un exemplu de monetizare pe termen lung prin proprietate intelectuală: nu doar succesul artistic, ci mai ales controlul asupra drepturilor și al cataloagelor care generează venituri recurente. [...]
Ninsoarea de la Rânca a declanșat intervenții de deszăpezire pentru menținerea circulației , iar șoferii sunt avertizați să nu intre pe sectoarele afectate fără echipare de iarnă, potrivit Digi24 . Luni seară, în zona montană Rânca (județul Gorj) se înregistrau precipitații sub formă de ninsoare, iar drumarii au intervenit cu utilaje dotate cu lamă și au împrăștiat material antiderapant, pentru ca traficul să se desfășoare în condiții de siguranță. Direcția Regională de Drumuri și Poduri Craiova a transmis că SDN Târgu Jiu acționează pentru „asigurarea viabilității părții carosabile”. Recomandarea către conducătorii auto este să evite deplasările pe drumurile afectate de ninsoare dacă autovehiculele nu sunt echipate corespunzător pentru sezonul rece. Ce înseamnă, în practică, „echipare de iarnă” și ce riscă șoferii Conform legislației rutiere din România, anvelopele de iarnă sunt obligatorii atunci când se circulă pe drumuri publice acoperite cu zăpadă, gheață sau polei, indiferent de data din calendar. Cu alte cuvinte, obligația este determinată de starea carosabilului, nu de sezon. Șoferii care circulă fără anvelope de iarnă în aceste condiții riscă amenzi și reținerea certificatului de înmatriculare. În plus, sunt recomandate măsuri de prudență: adaptarea vitezei la condițiile de drum, păstrarea unei distanțe mai mari față de vehiculul din față și evitarea manevrelor bruște. Context: Rânca și Transalpina, zonă cu schimbări rapide de vreme Stațiunea Rânca este situată în Munții Parâng, la aproximativ 1.600 de metri altitudine, în apropierea șoselei Transalpina (DN 67C). În zonă, condițiile meteo se pot schimba rapid, iar temperaturile pot coborî suficient cât precipitațiile să se transforme în ninsoare chiar și în afara sezonului de iarnă. În acest context, intervențiile cu utilaje de deszăpezire și material antiderapant urmăresc menținerea circulației pe sectoarele de drum rămase deschise traficului. Pentru Transalpina, Digi24 amintește că traficul a fost închis, începând de sâmbătă, 31 octombrie, între Rânca și Obârșia Lotrului, pe un sector al DN 67C, detalii aici: Digi24 . [...]
România intră în iarna 2026–2027 cu un nivel ridicat al stocurilor de gaze , dar autoritățile pun accent pe modul în care companiile vor gestiona extracția, astfel încât rezervele să rămână suficiente și în a doua parte a sezonului rece, când apar de regulă vârfurile de consum, potrivit Știrile Pro TV . Ministrul Energiei, Dumitru Chisăliță , spune că România este în top 5 în Europa la înmagazinarea gazelor, peste media europeană. Într-o intervenție la conferința Focus Energetic dedicată pregătirilor de iarnă, ministrul a afirmat că „prioritatea zero” a ministerului este trecerea iernii fără probleme și că, încă din primele zile de mandat, a fost supus hotărârii Guvernului programul pentru această iarnă, împreună cu prelungirea stării de alertă, în funcție de riscurile din perioada următoare. De ce contează: stocurile sunt bune, dar riscul se mută în a doua parte a iernii Chisăliță a atras atenția că, dincolo de nivelul de înmagazinare, va conta „foarte mult” cum își vor doza companiile din sector extracția gazelor, astfel încât cantitățile disponibile să rămână la un nivel suficient mai ales spre finalul iernii, când pot apărea episoade de vreme severă și când aportul depozitelor devine esențial. Tot în acest context, ministrul a spus că poartă discuții cu reprezentanții companiilor pentru a preveni problemele întâlnite în trecut și pentru a stabili modalități de intervenție rapidă în cazul unor episoade de ger sau viscol care pot afecta instalațiile energetice. Măsuri operaționale: supervizare de proiecte și repunerea în funcțiune a capacităților Ministerul a demarat, împreună cu Dispeceratul Energetic Național, un program de supervizare a proiectelor care se apropie de punerea în funcțiune, cu obiectivul de a respecta graficele de lucrări și de a urgenta, acolo unde este posibil, intrarea în exploatare pentru creșterea capacității de producție de energie electrică. Ministrul a reamintit și situația unităților de la Cernavodă : potrivit declarațiilor sale, Unitatea 1 a fost repornită, iar pentru Unitatea 2 „se fac demersurile necesare” pentru pornire. El a susținut că revenirea acestor elemente în „capacitatea normală de producție și de funcționare” ar crește securitatea energetică. În paralel, Chisăliță a menționat demersuri la nivelul Uniunii Europene pentru a continua utilizarea unei părți din echipamentele pe cărbune, cu scopul de a reduce riscul de insecuritate energetică, și a spus că monitorizează strict evoluțiile pentru a limita situațiile neprevăzute. [...]
