Știri
Știri din categoria Diverse
Washingtonul semnalează o posibilă relaxare a condițiilor privind îmbogățirea uraniului, cerând Iranului nu oprirea totală, ci o reducere „semnificativă” a capacității, într-o mișcare care poate redesena parametrii negocierilor și ai regimului de sancțiuni, potrivit Digi24. Vicepreședintele SUA, JD Vance, a formulat condiția în contextul unui acord care „să pună capăt războiului”, iar Digi24 notează că informația este relatată de Al Jazeera.
Schimbarea de nuanță este relevantă pentru că Washingtonul a insistat anterior ca Teheranul să renunțe complet la îmbogățire, iar acum discuția pare să se mute către „cât” ar putea fi acceptat. În paralel, alți oficiali americani păstrează o linie dură: secretarul de stat Marco Rubio a reiterat că Iranul nu poate avea armă nucleară, iar președintele Donald Trump a avertizat că războiul se va încheia fie „pe calea pașnică, fie pe calea mai puțin pașnică”.
Vance a declarat pentru Reuters că Iranul trebuie să își demonstreze angajamentul de a nu dezvolta arme nucleare prin modificarea programului de îmbogățire a uraniului. În acest context, vicepreședintele american a pus accent pe nivelul de 60%:
„Dacă nu vreți o armă nucleară, atunci de ce aveți nevoie de combustibil îmbogățit la 60 la sută.”
Tot el a susținut că nivelurile ridicate de îmbogățire sunt una dintre problemele de bază ale negocierilor și a reluat ideea că producerea de combustibil „puternic îmbogățit” contrazice mesajul de neproliferare. Digi24 explică și miza tehnică: îmbogățirea permite folosirea uraniului ca combustibil pentru reactoare, dar la niveluri mult mai ridicate materialul poate fi utilizat și pentru arme nucleare.
Agenția Internațională pentru Energie Atomică a raportat că Iranul a îmbogățit uraniu până la 60%, în timp ce pragul considerat în general necesar pentru o armă nucleară este de aproximativ 90%. În evaluarea din mai 2025, agenția nu a identificat indicii credibile privind existența unui program nuclear militar structurat, potrivit articolului.
La Teheran, președintele Masoud Pezeshkian a declarat că negocierile cu Washingtonul sunt „inutile”, acuzând SUA că folosesc diplomația în timp ce urmăresc înlăturarea conducerii iraniene. El a susținut că Iranul a fost atacat de trei ori după participarea la negocieri și a invocat „asasinate, sancțiuni, presiuni și amenințări”, citat de agenția oficială iraniană IRNA.
În același timp, ministrul iranian de externe Abbas Araghchi a transmis un mesaj mai nuanțat, afirmând, într-o declarație din 4 octombrie adresată ambasadorilor străini la Teheran, că doar negocierile „bazate pe justiție și echitate” pot pune capăt conflictului, ceea ce sugerează că ușa discuțiilor nu este complet închisă.
Rubio, aflat la Atena, a acuzat Iranul că a ratat oportunități de acord și a susținut că Teheranul ar fi „pierdut complet controlul” asupra Strâmtorii Ormuz, iar economia țării s-ar afla într-o „prăbușire totală și completă”, în condițiile sancțiunilor severe.
Pe fond, analiza citată de Digi24 indică faptul că presiunea asupra Teheranului rămâne centrală în strategia SUA, chiar dacă formularea lui Vance ridică întrebări despre nivelul de îmbogățire pe care Washingtonul ar putea fi dispus să îl accepte.
În paralel, securitatea transportului maritim prin Strâmtoarea Ormuz rămâne o sursă majoră de incertitudine: exporturile de petrol din Golf și-au revenit semnificativ, dar atacurile asupra navelor continuă. Digi24 menționează un incident în care 12 membri ai echipajului unui petrolier sub pavilion panamez au fost răniți după ce nava a fost lovită de un proiectil necunoscut, potrivit Ministerului Afacerilor Externe al Indiei. Totodată, fluxurile de petrol din statele Golfului (fără Iran) au ajuns în septembrie la peste 81% din nivelurile de dinaintea războiului, conform companiei de informații maritime Kpler.
În acest cadru, flexibilizarea sugerată de Vance ar putea fi citită ca o încercare de a debloca negocierile fără a renunța la instrumentele de presiune, însă rămâne neclar ce plafon de îmbogățire ar accepta efectiv Washingtonul și ce concesii ar cere Teheranul în schimb, în special pe zona de sancțiuni, active înghețate și blocadă navală.
Recomandate
Administrația Trump își reconfirmă sprijinul pentru ambasadoarea SUA la Atena, Kimberly Guilfoyle , într-un moment în care aceasta se află în centrul unui scandal cu ecouri și în România, inclusiv pe tema energiei, potrivit Digi24 . Secretarul de stat american Marco Rubio a ajuns în Grecia, în cadrul unui turneu european (după Islanda, urmând Portugalia), și a fost primit pe aeroport de Guilfoyle. Gestul – o îmbrățișare la sosire – este prezentat ca un semnal public, „vizual”, că Washingtonul o susține pe șefa misiunii diplomatice de la Atena. De ce contează pentru România: energia intră în ecuația politică Miza depășește un episod de protocol diplomatic, pentru că, în același context, Rubio ar fi transmis anterior o declarație în care a lăudat-o pe Guilfoyle pentru promovarea „agendei președintelui” și a „inițiativelor energetice” ale Statelor Unite. În paralel, materialul notează că executivul român ridicase semne de întrebare legate de prețul ridicat al gazelor pe care americanii ar dori să le vândă României. Contextul scandalului „KimberlyGate” Guilfoyle este asociată cu un scandal apărut după informații publicate de Wall Street Journal , în care ambasadoarea este citată spunând, la un eveniment, că Statele Unite pot provoca căderea unui guvern, „ca în România”. În acest cadru, Digi24 relatează că Casa Albă și Departamentul de Stat și-ar fi coordonat deliberat acțiunile pentru a o proteja. [...]
Vizita lui Marco Rubio la Atena riscă să fie dominată de un scandal diplomatic care pune presiune pe relația SUA–Grecia chiar înaintea semnării unor acorduri, în special pe cooperarea în apărare, potrivit Digi24 . Secretarul de stat american a ajuns marți seara în Grecia pentru a participa la a șasea rundă a Dialogului strategic SUA–Grecia, un cadru instituțional lansat în 2018. Publicația greacă Kathimerini notează că este prevăzută semnarea unei serii de acorduri, cu accent pe domeniul apărării. Miza vizitei este însă umbrită de acuzații apărute în presă la adresa ambasadoarei SUA la Atena, Kimberly Guilfoyle . Ziarul „The Wall Street Journal” a relatat că, la o cină din luna martie cu oficiali greci și americani, Guilfoyle i-ar fi spus ministrului grec al energiei, Stavros Papastavrou, că SUA ar fi fost implicate în căderea guvernului de centru-dreapta din România și că Washingtonul ar putea acționa similar și în Grecia, dacă ar considera necesar. Guvernul elen a negat informațiile. Ce urmărește Washingtonul în discuțiile de la Atena Prima oprire oficială a lui Rubio a fost la Ministerul Afacerilor Externe, unde a fost întâmpinat de omologul său grec, George Gerapetritis. După discuții, cei doi urmau să susțină declarații comune și să deschidă oficial runda de dialog strategic, potrivit News.ro. Pe agenda întâlnirilor sunt menționate mai multe teme, între care: energie; securitate și apărare; tehnologie de vârf; evoluții geopolitice; protecția patrimoniului cultural. În acest context, Grecia încearcă să-și consolideze rolul de centru regional în energie și securitate și să aprofundeze parteneriatul strategic cu SUA. Presiune politică și acuzații de conflicte de interese Digi24 mai arată că, după relatările din „The Wall Street Journal”, și „Financial Times” a scris despre presupuse amenințări ale ambasadoarei la adresa guvernului elen. Presa americană a semnalat și posibile conflicte de interese, pe fondul aparițiilor publice ale lui Guilfoyle la întâlniri oficiale alături de un lobby-ist asociat unei companii grecești din energie. Lideri democrați din comisiile pentru afaceri externe ale Senatului și Camerei Reprezentanților au cerut Departamentului de Stat să analizeze comportamentul ambasadoarei, însă Marco Rubio i-a luat apărarea și a transmis că administrația are încredere în ea. În timpul vizitei, Rubio are programată o întâlnire cu premierul Kyriakos Mitsotakis și participarea la un prânz oficial. De asemenea, este așteptat să țină un discurs la Pnyx, lângă Acropole, cu un apel către europeni să „se alăture Statelor Unite” în fața unei „noi ere a rivalității dintre marile puteri”. Efecte imediate: securitate sporită și proteste Vizita a adus măsuri de securitate sporite în Atena: drumuri blocate în zona hotelului unde este cazat Rubio și trafic perturbat. Marți seara au avut loc și proteste ale unor asociații studențești, sindicate și partide de stânga extraparlamentare; manifestanții au încercat să ajungă la Ambasada SUA, dar poliția nu le-a permis să avanseze. [...]
Criza de securitate din Strâmtoarea Ormuz împinge costurile de transport la niveluri extreme , de la salarii majorate pentru echipaje până la tarife zilnice de navlosire și asigurări de război de ordinul milioanelor, potrivit Digi24 , care citează o analiză Financial Times . Căpitanii unor petroliere sunt plătiți cu până la 100.000 de dolari pe lună (aprox. 460.000 lei) pentru a accepta traversarea uneia dintre cele mai periculoase rute maritime din lume, iar la această sumă se poate adăuga un bonus de aproximativ 50.000 de dolari (aprox. 230.000 lei) pentru fiecare traversare. În mod normal, un comandant de petrolier câștigă aproximativ 15.000 de dolari pe lună (aprox. 69.000 lei), diferența fiind justificată de riscul de atacuri asupra navelor comerciale în zonă. Majorările nu se opresc la nivelul comandanților. Marinarii care, în condiții obișnuite, câștigă aproximativ 1.500 de dolari pe lună (aprox. 6.900 lei) pot primi de patru până la șase ori mai mult dacă acceptă să opereze în zona Strâmtorii Ormuz. Într-un exemplu menționat de Financial Times, un armator a oferit echipajelor echivalentul a șase luni suplimentare de salariu pentru o cursă dus-întors de aproximativ o lună. Tarifele de navlosire și asigurările de război schimbă economia transportului Pe lângă costurile cu personalul, armatorii suportă scumpiri puternice la navlosire (închirierea navei). Tarifele pentru petrolierele VLCC (Very Large Crude Carrier, adică tancuri petroliere de capacitate foarte mare) au ajuns la aproximativ 1,3 milioane de dolari pe zi (aprox. 6,0 milioane lei), față de circa 20.000–50.000 de dolari pe zi (aprox. 92.000–230.000 lei) înainte de război. În paralel, asigurarea împotriva riscurilor de război poate costa milioane de dolari pentru o singură călătorie, ceea ce ridică suplimentar costul total al livrărilor și complică deciziile comerciale privind rutele. Trafic prăbușit și soluții logistice mai scumpe Strâmtoarea Ormuz este un punct critic pentru piața energetică globală: înainte de criză, pe aici trecea aproximativ o cincime din comerțul mondial cu petrol și gaze naturale lichefiate. În prezent, traficul s-a redus abrupt: la începutul lunii octombrie au fost înregistrate doar 13 traversări într-o singură zi, față de aproximativ 135 de nave pe zi înaintea crizei, conform datelor citate de presa internațională. Pentru a limita timpul petrecut în zona periculoasă, unele petroliere duc încărcătura până în apropierea Fujairah, în Golful Oman, unde petrolul este transferat pe alte nave. Soluția menține parțial exporturile, dar vine cu costuri mai mari, necesar de nave suplimentare și operațiuni logistice mai complicate. În acest context, plata de până la 100.000 de dolari pe lună pentru un căpitan apare ca o componentă relativ mică într-un pachet de cheltuieli care s-a extins rapid, pe fondul riscurilor de securitate și al scăderii traficului prin Ormuz. [...]
Prețul grâului românesc a coborât la 273 dolari/tonă , deși riscurile de securitate din Marea Neagră au împins în sus cotațiile la Paris, potrivit Libertatea . Mișcarea arată o decuplare temporară între piața fizică din Portul Constanța și bursa Euronext, cu implicații directe pentru exportatori și fermieri. În Portul Constanța, grâul de panificație românesc în condiție FOB (livrare „free on board”, adică prețul include încărcarea pe navă) a scăzut cu 15 dolari, până la o medie de 273 dolari/tonă. În același timp, pe Euronext Paris cotațiile au trecut de 247 euro/tonă, pe fondul atacurilor asupra navelor din Marea Neagră. De ce scade prețul local, în pofida tensiunilor din regiune Principalul factor indicat pentru ieftinirea din piața fizică este nivelul ridicat de aprovizionare al marilor cumpărători din Orientul Mijlociu și Nordul Africii, care și-au acoperit necesarul pe termen scurt și au încetinit achizițiile. În acest context, presiunea de cumpărare s-a redus, iar prețul din Constanța a mers în jos, chiar dacă riscurile logistice au crescut. Pe termen scurt, articolul notează totuși un potențial de ajustare în sus, dacă vor fi confirmate contracte rezultate din licitații internaționale, inclusiv în Arabia Saudită, care a cumpărat recent 683.000 de tone de grâu. Cotații la zi în Portul Constanța: grâu, porumb, oleaginoase La un curs de 5,35 lei/euro, cotațiile DAP (livrare la punctul convenit) din Constanța au indicat o „consolidare” a pieței: grâu de panificație DAP: 234 euro/tonă (1.254 lei/tonă), stabil; grâu furajer: 220 euro/tonă (1.176 lei/tonă), +1 euro; orz furajer: 215 euro/tonă (1.150 lei/tonă), în creștere; porumb: 227 euro/tonă (1.213 lei/tonă), ușoară scădere, pe fondul așteptărilor legate de raportul lunar USDA; floarea-soarelui: 476 euro/tonă (2.547 lei/tonă), stabilizare; rapiță: 517 euro/tonă (2.766 lei/tonă), scădere, pe fondul ieftinirii petrolului. Context regional: exporturile Rusiei și competiția pe piețele externe Evoluția regională este influențată și de logistica exporturilor rusești. Cotațiile pentru grâul rusesc (12,5% proteină) au scăzut la 266 dolari/tonă FOB pentru livrări din a doua jumătate a lunii noiembrie, din porturile baltice Vysotsk și Ust-Luga, după ce blocarea porturilor din sud a forțat redirecționarea fluxurilor spre nord. În paralel, estimările de export ale Rusiei pentru septembrie și octombrie sunt de 2,4–2,5 milioane de tone lunar, însă totalul exportat în iulie–septembrie este de 6,8 milioane de tone, sub cele 11,3 milioane de tone din perioada similară a anului trecut. Potrivit materialului, această reducere a disponibilității de grâu rusesc de calitate ar putea crea oportunități suplimentare pentru grâul românesc în a doua parte a sezonului agricol. [...]
Finlanda a cerut suspendarea temporară a unor lucrări la centrele de date Google , după ce autoritățile de mediu au deschis o anchetă privind respectarea procedurilor de evaluare a impactului asupra mediului, potrivit Știrile Pro TV . Miza este una de reglementare: proiecte de infrastructură cu consum energetic ridicat pot fi blocate dacă nu parcurg pașii legali înainte de intervenții care modifică semnificativ mediul. Agenția guvernamentală finlandeză a cerut companiei Google să suspende construcția de noi centre de date în două municipalități, Muhos și Kajaani (nord-vestul țării), până la 23 octombrie 2026, în așteptarea unei evaluări de mediu. Solicitarea vizează „toate măsurile pregătitoare” care ar putea schimba semnificativ mediul în legătură cu proiectele planificate. Ancheta: suspiciuni de defrișare fără evaluare obligatorie Autoritatea a deschis o anchetă și suspectează Tuike Finland , companie care reprezintă Google, că ar fi defrișat peste 300 de hectare de pădure în Muhos fără a realiza în prealabil evaluarea obligatorie a impactului asupra mediului. În cazul în care solicitarea de suspendare nu este respectată, agenția spune că ia în calcul „măsuri coercitive”. Google, printr-un mesaj transmis AFP, a recunoscut că „în acest caz specific” nu s-a ridicat la propriile standarde și a transmis că va studia constatările agenției și va urma recomandările acesteia. Context: investiții mari în centre de date și presiune publică pe consumul de energie Proiectele din Muhos și Kajaani fac parte dintr-o investiție de 13 miliarde de euro în Finlanda, descrisă ca cea mai mare investiție individuală a companiei americane în Europa în domeniul inteligenței artificiale, conform materialului citat. Finlanda a atras în ultimii ani investiții în centre de date pe fondul climatului răcoros și al energiei electrice relativ stabile și ieftine, produsă în mare parte din nuclear, completată de eolian și hidro. În paralel, au crescut și controversele legate de prețurile energiei, capacitatea rețelei și impactul asupra mediului, într-un moment în care sunt în construcție zeci de centre mari consumatoare de energie, iar altele sunt în dezvoltare, inclusiv de către Microsoft și TikTok. O petiție a cetățenilor care cere reguli mai stricte privind utilizarea energiei în centrele de date și consecințele asupra mediului a strâns aproape 84.000 de semnături și urmează să fie dezbătută în Parlamentul Finlandei. [...]
Ministrul interimar al Finanțelor, Alexandru Nazare , spune că România trebuie să-și apere „interesele economice legitime” la următoarea reuniune ECOFIN , pe fondul unor dosare europene unde pozițiile statelor membre pot intra în conflict, potrivit Digi24 . Nazare anunță că s-a întâlnit miercuri, la Ministerul Finanțelor, cu reprezentanți ai Băncii Naționale a României (BNR) și ai Autorității de Supraveghere Financiară (ASF) pentru a pregăti poziția României la reuniunea ECOFIN (formatul Consiliului UE pentru miniștrii de finanțe). Discuția a vizat „principalele teme de pe agenda europeană” și, în special, pozițiile pe care România ar urma să le susțină și interesele pe care trebuie să le protejeze. Miza: decizii UE cu efect direct asupra finanțării și sectorului financiar Ministrul indică faptul că, în perioada următoare, la nivel european urmează decizii „importante” care pot influența mai multe zone cu impact economic, între care: competitivitatea sectorului financiar; accesul la finanțare; funcționarea piețelor de capital; eficiența finanțelor publice; energia; cadrul de coordonare al politicilor economice. În acest context, Nazare susține că România nu este doar „parte din discuții”, ci participă cu poziții „clare, bine fundamentate” și coordonate între instituțiile care evaluează implicațiile pentru economia românească. Coordonare internă și „alianțe” înainte de negocieri Un element central al mesajului este că, în unele dosare europene, interesele statelor membre „nu sunt întotdeauna aceleași”, ceea ce face necesară definirea din timp a liniilor de negociere și a limitelor pe care România le poate accepta. „Sunt dosare în care interesele statelor membre nu sunt întotdeauna aceleași. Tocmai de aceea trebuie să știm foarte clar ce susținem, unde sunt interesele specifice ale României și care sunt limitele pe care trebuie să le apărăm.” Nazare mai afirmă că România trebuie să-și construiască „argumentele și alianțele” și să evite situația în care poziția țării „să fie definită de alții”, în ideea unei prezențe mai puternice „la masa deciziilor europene”. [...]
