Prețul aurului a atins luni, 26 ianuarie 2026, un nou record istoric, depășind pragul de 5.000 de dolari uncia, pe fondul intensificării tensiunilor geopolitice și al temerilor legate de sustenabilitatea fiscală globală, informează CNBC. Cotațiile spot au urcat cu 1,2%, ajungând la 5.045 dolari uncia, în timp ce contractele futures pentru februarie s-au tranzacționat la 5.036 dolari uncia. Această evoluție semnalează o continuare a tendinței de refugiere a investitorilor în active considerate sigure, în special în contextul incertitudinilor generate de crizele recente din Groenlanda, Venezuela și Orientul Mijlociu.
Băncile centrale contribuie semnificativ la cererea globală de aur, cu achiziții estimate la 60 de tone lunar, nivel mult peste media de dinainte de 2022, care era de aproximativ 17 tone. În special băncile centrale din economiile emergente continuă să-și consolideze rezervele de aur, în detrimentul altor forme de active valutare.
Un alt motor al creșterii este interesul investitorilor instituționali și al celor individuali. Din 2025 până în prezent, fondurile de tip ETF din Occident au adăugat aproximativ 500 de tone de aur în portofolii, potrivit estimărilor Goldman Sachs. Banca americană a revizuit recent în creștere prognoza pentru prețul aurului la finalul lui 2026, de la 4.900 la 5.400 de dolari uncia, mizând pe faptul că îngrijorările legate de politicile macroeconomice și fiscale globale vor persista.
Union Bancaire Privée (UBP) anticipează, la rândul său, un an puternic pentru aur, cu un preț-țintă de 5.200 dolari uncia până la sfârșitul lui 2026. Cererea din partea familiilor cu venituri mari și utilizarea tot mai largă a aurului pentru acoperirea riscurilor economice extind piața acestui metal dincolo de canalele tradiționale.
Pe lângă aur, și argintul a înregistrat o evoluție spectaculoasă, cu o creștere de 3% luni, până la 106,1 dolari uncia, susținut de cererea industrială.
În ansamblu, analiștii consideră că ascensiunea aurului este alimentată de o combinație de factori: incertitudinea geopolitică, temerile privind politicile fiscale globale și schimbările de comportament în rândul marilor deținători de capital, care preferă activele tangibile ca formă de protecție.
