Știri
Știri din categoria Apărare
Turcia își fixează ca țintă 40 de echipe de comando, într-o extindere care schimbă capacitatea operațională a armatei și sugerează o adaptare la „amenințările actuale” și la concepte de luptă moderne, potrivit Mediafax.
Anunțul vizează mărirea numărului de brigăzi de comando, iar noile echipe ar urma să fie structurate diferit față de cele existente, pentru a se potrivi mai bine războiului modern. Informația este atribuită de Mediafax publicației Clash Report.
Potrivit datelor prezentate, Turcia ar urma să adauge 15 echipe noi, în contextul unei creșteri accelerate a acestei componente în ultimele decenii. Evoluția menționată în material este:
Ministerul Apărării din Turcia indică drept „noul obiectiv” atingerea unui total de 40 de echipe.
Miza principală este una operațională: creșterea numerică, combinată cu o reorganizare a noilor structuri, indică o orientare către unități mai potrivite pentru tipul de amenințări și misiuni asociate conflictelor recente. Materialul nu oferă detalii despre calendar, buget sau modul concret de implementare, dincolo de ținta de capacitate și de numărul de echipe noi menționat.
Recomandate
Australia ridică ținta de cheltuieli militare la 3% din PIB până în 2033 , ceea ce implică un efort bugetar suplimentar de 53 de miliarde de dolari australieni în următorii 10 ani, potrivit G4Media . Miza economică este dublă: creșterea presiunii pe finanțele publice și redirecționarea de resurse către programe de înzestrare și tehnologie, într-un context regional mai tensionat. În termeni comparați, suplimentarea anunțată este de 38 de miliarde de dolari americani (aprox. 175 miliarde lei) în deceniul următor. Din total, 14 miliarde de dolari australieni urmează să fie alocate în plus în următorii patru ani, conform comunicatului citat în articol. Schimbare de metodologie: aliniere la definiția NATO Pentru a ajunge la noua țintă, Australia a modificat modul de calcul al bugetului apărării, aliniindu-l la definiția NATO, care include și cheltuieli conexe, precum pensiile, notează Bloomberg, citat de G4Media. Ajustarea de metodologie contează pentru comparațiile internaționale și pentru modul în care guvernul își justifică nivelul de efort în raport cu aliații. Chiar și cu această recalibrare, nivelul de 3% rămâne sub ținta de 3,5% din PIB cerută anul trecut de secretarul american al Apărării, Pete Hegseth, mai arată materialul. Unde se duc banii: accent pe drone și pe postura de descurajare O parte din fonduri va merge către tehnologia dronelor: între 2 și 5 miliarde de dolari australieni vor fi investiți direct în acest segment, potrivit informațiilor din articol. (Sursa nu detaliază calendarul exact al acestor investiții sau programele concrete.) Pe plan strategic, Australia și-a ajustat orientarea militară după venirea la putere a guvernului laburist în 2022, cu un accent mai puternic pe descurajare și apărare în Indo-Pacific , pe fondul rivalității în creștere dintre SUA și China. Contextul invocat de guvern: „cele mai amenințătoare circumstanțe” de după 1945 Ministrul Apărării, Richard Marles , a justificat majorarea prin deteriorarea mediului de securitate și prin erodarea normelor internaționale care limitau folosirea forței. „Australia se confruntă cu cele mai complexe și amenințătoare circumstanțe strategice de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial.” „Normele internaționale care odinioară limitau folosirea forței și a coerciției militare continuă să se erodeze”. Marles a indicat și creșterea activității militare chineze în proximitatea Australiei, susținând că desfășurările Armatei Populare de Eliberare „au crescut ca frecvență și capacitate” în ultimii doi ani și că tendința va continua. Din perspectivă economică, anunțul fixează un cadru multianual de cheltuieli care va influența prioritățile bugetare până în 2033, însă articolul nu oferă detalii despre impactul asupra deficitului, sursele de finanțare sau eventuale tăieri/realocări în alte capitole bugetare. [...]
Europa riscă să cumpere tehnologie militară deja depășită din cauza procedurilor lente de achiziții, în timp ce Ucraina își adaptează dronele „în timp real”, potrivit unei analize publicate de Economedia . Miza este una operațională și economică: ritmul de inovare din războiul din Ucraina comprimă ciclurile tehnologice atât de mult încât sistemele contractate astăzi pot deveni necompetitive până la livrare. Conflictul a mutat dronele din rol auxiliar în centru, iar diferența de scară este majoră: dacă înainte de invazia rusă nicio armată europeană nu opera mai mult de 2.000 de drone, acum se estimează că Rusia și Ucraina folosesc până la șapte milioane de unități anual. În paralel, producția Ucrainei ar fi crescut de la 2,2 milioane de drone în 2024 la 4,5 milioane în 2025, pe fondul unei accelerări continue a dezvoltării. Cicluri tehnologice prea scurte pentru birocrația europeană Potrivit expertului BCG Nikolaus Lang, dronele evoluează tehnologic la fiecare trei până la șase luni, ceea ce face ca echipamentele cumpărate „astăzi” să poată fi depășite în mai puțin de un an. Problema, în Europa, este că procesul birocratic de achiziție durează suficient de mult încât tehnologia contractată să fie depășită până la implementare. În Ucraina, ciclurile de dezvoltare ar fi fost reduse de la luni la săptămâni, prin adaptări rapide pe front. Aceeași dinamică este alimentată de competiția permanentă dintre tehnologii și contramăsuri: exemplul dat în analiză este al dronelor cu fibră optică, aproape inexistente în 2024, care ar fi ajuns în 2025 la producții de mii de unități lunar. De ce contează: investiții și piață fragmentată în Europa Analiza notează că Europa are cercetare de top în domenii precum inteligența artificială și telecomunicațiile, dar transformă mai greu această inovație în aplicații militare. Lang rezumă diferența astfel: „Europa este puternică în explorare, dar SUA domină implementarea.” Decalajul se vede și în finanțare: Statele Unite ar fi alocat aproximativ 70 de miliarde de dolari (aprox. 303 miliarde lei) pentru venture capital în apărare în ultimul deceniu, față de 7 miliarde de dolari (aprox. 30 miliarde lei) în Europa. În plus, piața americană este descrisă ca unificată, cu un buget anual de peste 900 de miliarde de dolari (aprox. 3.890 miliarde lei), în timp ce Europa rămâne fragmentată, cu bugete și sisteme naționale diferite. Un alt indicator al fragmentării: aproximativ 80% din achizițiile militare europene sunt realizate la nivel național, iar 90% din cercetare este finanțată tot individual de state, ceea ce duce la duplicare, coordonare slabă și dificultăți de scalare. Dependențe de componente și un orizont lung de recuperare Analiza mai arată că multe drone europene folosesc componente produse în China, ceea ce ridică probleme de securitate și dependență strategică. Experții citați estimează că Europa ar putea construi un ecosistem tehnologic militar propriu, însă procesul ar putea dura între cinci și zece ani. În acest interval, NATO încearcă să accelereze inovarea prin programe comune și hub-uri dedicate dezvoltării de drone, inteligență artificială și sisteme de comunicații reziliente, dar problema de fond rămâne viteza de execuție. Concluzia experților este că diferența de ritm poate deveni o vulnerabilitate strategică majoră pentru continent în anii următori. [...]
NATO vizează un sprijin militar de 60 de miliarde de dolari pentru Ucraina în 2026, iar Mark Rutte cere o împărțire mai echitabilă a costurilor între aliați , potrivit Biziday . Mesajul a fost transmis la Berlin, într-o reuniune a miniștrilor apărării din țările care susțin cel mai mult Ucraina, inclusiv Germania și Marea Britanie. Secretarul general al NATO a indicat că statele membre ar urma să acorde Ucrainei asistență militară în valoare de 60 de miliarde de dolari (aprox. 276 miliarde lei), echivalentul a circa 50 de miliarde de euro, pe lângă finanțarea prin împrumuturi din partea Uniunii Europene. Rutte a cerut explicit ca fondurile provenite din împrumutul UE să se adauge angajamentelor bilaterale ale statelor, nu să le înlocuiască. „Toți aliații trebuie să investească mai mult pentru a atinge ținta de 60 de miliarde de dolari – sprijin pentru securitate și apărare acordat Ucrainei în acest an.” Ce se schimbă în discuția dintre aliați: de la volum la „cine plătește” Dincolo de nivelul total al sprijinului, Rutte a pus accent pe problema distribuției: unele state ar suporta o parte disproporționat de mare din efort, iar Alianța ar trebui să ajungă la o abordare „mai echitabilă și mai previzibilă”. Tema este legată de pregătirea summitului NATO de la Ankara , programat pentru 7-8 iulie 2026. „Prea puține țări își asumă o parte prea mare din povară, iar noi trebuie să rezolvăm această situație.” Priorități de achiziții și continuitatea mecanismului pentru arme americane Rutte a indicat că finanțările ar trebui orientate către câteva „mari priorități”, între care: apărare aeriană; drone; muniție cu rază extinsă de acțiune. Totodată, a precizat că mecanismul PURL (pentru achiziționarea de arme americane pentru Ucraina de către statele membre NATO) va continua să funcționeze și în 2026. Contextul și detaliile sunt relatate de The Guardian . [...]
Israelul își extinde operațiunile navale ofensive dincolo de granițe , inclusiv printr-un raid amfibiu în Naqoura, Liban , semn al unei schimbări operaționale spre acțiuni mai riscante „în spatele liniilor inamice”, potrivit The Jerusalem Post . Marina israeliană a anunțat joi că, „cu doar două zile în urmă”, forțele speciale Shayetet 13 (echivalentul israelian al US Navy SEALs) au intrat în Naqoura dinspre mare, într-o operațiune descrisă drept prima de acest tip în Liban din anul 2000. Armata leagă această abordare de o doctrină de „apărare înaintată” adoptată după atacul din 7 octombrie, care, pentru forțele terestre, s-a tradus prin crearea de zone tampon în Gaza, Liban și Siria, iar pentru marină prin misiuni mai agresive și cu expunere mai mare. Ce se schimbă în modul de operare al marinei Publicația notează că Marina a oferit și exemple fără a preciza date și locuri: într-un caz, ar fi trimis cinci militari Shayetet 13 într-o misiune la „mii de kilometri” de Israel, fără sprijin și fără un plan imediat de salvare în caz de complicații. Într-o altă misiune, descrisă tot vag, Shayetet 13 ar fi fost trimisă într-o zonă a lumii unde nu mai operase anterior. Cooperare mai strânsă cu Mossad și Shin Bet Marina susține că operațiunile comune cu Mossad au ajuns „la noi niveluri” în ultimii ani, fără a detalia toate acțiunile. Totuși, a indicat că informațiile navale ar fi fost implicate direct în uciderea șefului marinei iraniene, Alireza Tangsiri, și că au facilitat lovituri ale forțelor aeriene asupra unor rachete de croazieră navale iraniene și asupra unor situri legate de submarine și alte amenințări subacvatice. Separat, Marina a dezvăluit că a avut un rol, atât de informații, cât și operațional, în eliminarea a cinci oficiali de legătură ai Forței Quds (Corpul Gardienilor Revoluției Islamice) cu Hezbollah, într-un atac asupra hotelului Ramada din Beirut, pe 8 martie. Implicarea marinei ar fi fost până acum clasificată. Conform relatării, Marina ar fi lansat 14 rachete în acel atac, iar unul dintre cei vizați ar fi fost un responsabil de finanțare descris de IDF drept „actorul-cheie” în transferul a 770 milioane de dolari (aprox. 3,5 miliarde lei) din Iran către Hezbollah în ultimul an. Ținte în Gaza și Liban: rol naval în asasinate punctuale În Gaza, Shin Bet ar fi condus planificarea asasinatelor la nivel înalt împotriva Hamas, majoritatea executate de forțele aeriene, însă Marina afirmă că a fost implicată în unele dintre aceste operațiuni „în moduri noi”, lucrând direct cu Shin Bet. Sunt menționate trei cazuri: 19 noiembrie 2025: asasinarea șefului naval al Hamas, Abdullah Abu Samael, după ce Hamas ar fi încălcat semnificativ armistițiul; 16 martie: asasinarea lui Yunas Mahmoud Hasin Elian, comandant naval Hamas, despre care IDF spune că a avut un rol important în încercările Hamas de a-și reconstitui capacități navale; 31 martie: asasinarea comandantului Hezbollah pentru frontul de sud, Hajj Yusuf Ismail Hashem, într-o operațiune realizată împreună cu alte agenții de informații israeliene. În ansamblu, mesajul operațional este că Marina israeliană își asumă un rol mai activ în lovituri de precizie și misiuni speciale, inclusiv în cooperare cu Mossad și Shin Bet, într-un cadru pe care armata îl prezintă ca răspuns la schimbarea mediului de securitate după 7 octombrie. [...]
SUA avertizează că vor întârzia livrări de armament deja contractate de state europene , pe fondul epuizării stocurilor americane în contextul războiului din Iran , potrivit HotNews , care citează informații transmise de Reuters pe baza a trei surse familiarizate cu discuțiile. Întârzierile ar urma să afecteze mai multe țări europene, inclusiv state din regiunea baltică și din Scandinavia, spun sursele citate. Discuțiile nu sunt publice, iar persoanele au vorbit sub protecția anonimatului. Ce livrări sunt vizate Conform informațiilor, o parte dintre armele care ar putea fi amânate au fost cumpărate prin programul american Foreign Military Sales (FMS) – mecanism prin care guvernele achiziționează echipamente militare din SUA – însă nu au fost încă livrate. Sursele indică faptul că amânarea este „probabilă”, fără a detalia tipurile de armament sau noile termene. De ce contează: presiune pe planificarea operațională și pe contracte Mesajul transmis europenilor sugerează că prioritățile de consum și reîntregire a stocurilor SUA, accelerate de conflictul cu Iranul, pot împinge în spate livrări deja contractate. Pentru statele care își bazează planificarea de apărare pe calendare de livrare ferme, astfel de întârzieri pot complica atât pregătirea operațională, cât și bugetarea și secvențierea altor achiziții. Casa Albă, Pentagonul și Departamentul de Stat nu au răspuns imediat solicitărilor Reuters de a transmite puncte de vedere oficiale, potrivit aceleiași relatări. [...]
Strategia Iranului de a satura apărarea aeriană cu valuri combinate de drone și rachete pune presiune pe sistemele occidentale din regiunea Erbil, arată o prezentare a fragmentelor de armament recuperate de forțele kurde, relatată de Adevărul . Potrivit oficialilor kurzi, Iranul a atacat de peste 400 de ori regiunea Erbil (nordul Irakului) în timpul războiului cu Statele Unite și Israel, folosind un arsenal variat de drone și rachete balistice. Forțele de securitate Asayish au prezentat fragmentele recuperate într-un atelier securizat, unde specialiștii în dezamorsare au identificat inclusiv rachete balistice „Zolfaghar ”. De la sfârșitul lunii februarie, atacurile asupra Kurdistanului au provocat moartea a cel puțin 17 persoane, iar resturile analizate includ drone Shahed cu rază lungă de acțiune, rachete balistice de mari dimensiuni și o generație mai nouă de drone cu reacție, descrise ca fiind mai dificil de interceptat. Ce arme apar în resturile recuperate În material sunt menționate mai multe tipuri de muniții și drone folosite în atacuri, între care: racheta balistică „Zolfaghar” , despre care se precizează că poate transporta un focos de până la 500 de kilograme; dronele Shahed-136 , cu o rază de până la 2.000 de kilometri; un membru al echipei kurde de analiză spune că au fost identificate trei tipuri de drone Shahed, cu diferențe de culoare, dar componente în mare parte similare; drona Hadid-110 , propulsată de un motor cu reacție, despre care se afirmă că poate atinge viteze de peste două ori mai mari decât dronele Shahed și are un design cu unghiuri ascuțite pentru a evita radarele; una dintre drone ar fi lovit o locuință din apropierea orașului Erbil; racheta balistică Kheibar , ale cărei rămășițe includ o secțiune descrisă ca având o lungime de 10 metri; un membru al echipei Asayish afirmă că a fost folosită și asupra unor zone civile, indicând un incident din 19 martie, în zona Mala Omer. De ce contează: „saturarea” apărării aeriene Elementul operațional central este modul de atac: Iranul ar combina dronele cu rachete de croazieră și rachete balistice într-o strategie de saturare (supraîncărcarea apărării aeriene prin număr și diversitate), descrisă ca fiind dificil de contracarat. Colonelul austriac Markus Reisner afirmă că, atunci când aceste atacuri sunt „îmbinate cu recunoaștere satelitară țintită de la Rusia și China”, rezultă „o precizie îngrijorătoare”. În teren, forțele kurde spun că se bazează aproape exclusiv pe sisteme occidentale de apărare antiaeriană, inclusiv Patriot, C-RAM și avioane F-16, însă acestea sunt testate de volumul și varietatea amenințărilor. În presă este menționată și folosirea dronei Raytheon Coyote pentru a distruge mai multe drone aflate în zbor. Capacitatea Iranului, încă semnificativă Deși SUA și Israelul ar fi lovit peste 13.000 de ținte în Iran, inclusiv peste 2.000 de centre de comandă, materialul susține că puterea militară a Teheranului nu a fost neutralizată complet. Conform evaluărilor serviciilor de informații americane citate, aproximativ jumătate dintre lansatoarele de rachete ale Iranului ar fi încă intacte, iar Iranul ar deține în continuare mii de drone kamikaze. Atacurile au vizat inclusiv obiective americane și occidentale: baza militară americană din aeroportul Erbil și consulatul SUA inaugurat în 2025 sunt menționate printre ținte. Totodată, un soldat francez a fost ucis într-un atac cu dronă în luna martie, fiind indicată ca prima pierdere militară a Franței în acest conflict. Implicații mai largi, inclusiv pentru Europa Reisner avertizează că lecțiile depășesc regiunea, susținând că raza de acțiune a rachetelor iraniene se extinde până la periferia Europei și indicând importanța sistemului american de apărare antirachetă din Europa (EPAA) și a inițiativelor naționale de achiziții, precum introducerea de către Germania a sistemului israelian „Arrow”. Contextul operațional rămâne unul cu risc ridicat și la sol: forțele kurde afirmă că au dezamorsat peste 200 de bombe, iar intervențiile sunt descrise ca extrem de riscante din cauza probabilității unor atacuri succesive asupra aceleiași ținte. [...]
