Știri
Știri din categoria Apărare
Turcia își fixează ca țintă 40 de echipe de comando, într-o extindere care schimbă capacitatea operațională a armatei și sugerează o adaptare la „amenințările actuale” și la concepte de luptă moderne, potrivit Mediafax.
Anunțul vizează mărirea numărului de brigăzi de comando, iar noile echipe ar urma să fie structurate diferit față de cele existente, pentru a se potrivi mai bine războiului modern. Informația este atribuită de Mediafax publicației Clash Report.
Potrivit datelor prezentate, Turcia ar urma să adauge 15 echipe noi, în contextul unei creșteri accelerate a acestei componente în ultimele decenii. Evoluția menționată în material este:
Ministerul Apărării din Turcia indică drept „noul obiectiv” atingerea unui total de 40 de echipe.
Miza principală este una operațională: creșterea numerică, combinată cu o reorganizare a noilor structuri, indică o orientare către unități mai potrivite pentru tipul de amenințări și misiuni asociate conflictelor recente. Materialul nu oferă detalii despre calendar, buget sau modul concret de implementare, dincolo de ținta de capacitate și de numărul de echipe noi menționat.
Recomandate
NATO preia coordonarea ajutorului militar pentru Ucraina, iar SUA își reduc rolul direct , după ce Pentagonul renunță la conducerea Grupului de Asistență pentru Securitate pentru Ucraina (SAG-U) din Germania, potrivit Adevărul . Miza este una operațională: cine gestionează fluxul de sprijin militar către Kiev și cât de repede se iau deciziile într-un moment în care livrările depind de coordonare și capacități logistice. Conducerea SAG-U, structură cu sediul la Wiesbaden, ar urma să fie preluată de un stat european sau de Canada, iar tranziția ar putea dura până la un an. Activitatea grupului nu ar urma să fie întreruptă, iar Comandamentul European al SUA va rămâne implicat printr-un adjunct american. Un oficial NATO, sub protecția anonimatului, a descris mutarea ca pe un semn că aliații își asumă mai multe responsabilități: „Preluarea conducerii de către un ofițer european sau canadian ar fi încă un exemplu al faptului că aliații își asumă mai multe responsabilități.” Ce spune Pentagonul și cum se leagă de repoziționarea SUA în NATO Pentagonul susține că SAG-U a fost conceput „încă de la început ca o structură temporară”, iar transferul urmărește ca aliații să preia o parte mai mare din sprijinul pentru Ucraina, în timp ce resursele americane sunt alocate în linie cu Strategia Națională de Apărare. Decizia este prezentată în contextul unei reorganizări mai ample a rolului SUA în NATO: administrația Trump a redus numărul ofițerilor americani din Europa, a retras unele rotații de trupe și a cerut repetat creșterea cheltuielilor europene pentru apărare. În paralel, mai multe comandamente NATO ar urma să fie conduse de state europene: Marea Britanie la Norfolk, Italia la Napoli, iar Germania și Polonia la Brunssum (Țările de Jos). Tranziția de comandă și riscurile pentru ritmul livrărilor General-locotenentul american Curtis Buzzard, care conduce SAG-U din 2024, își încheie mandatul luni, iar atribuțiile vor fi preluate temporar de general-locotenentul Guillaume Beaurpere, care va coordona finalizarea transferului. La Kiev, reacțiile sunt împărțite. Un oficial ucrainean a spus că schimbarea ar putea reduce riscurile generate de fluctuațiile politice de la Washington și ar putea simplifica logistica militară. În același timp, există temeri că integrarea completă în structurile NATO ar putea încetini livrările de armament și că aliații europeni nu pot înlocui capacități americane-cheie, precum transportul strategic, recunoașterea prin satelit și identificarea țintelor. Luna trecută, secretarul american al Apărării, Pete Hegseth , le-a transmis aliaților reuniți la Bruxelles că Europa trebuie să își asume mai mult din responsabilitatea propriei securități, afirmând că NATO nu mai poate funcționa ca „o stradă cu sens unic”. [...]
Pentagonul vrea să cedeze coordonarea ajutorului militar pentru Ucraina unui aliat NATO , o mutare care ar reduce rolul direct al SUA în conducerea operațională a mecanismului de livrări și instruire, fără să oprească sprijinul în sine, potrivit Mediafax , care citează POLITICO . Schimbarea vizează Grupul de Asistență pentru Securitate – Ucraina (SAG-U) , comandamentul cu sediul la Wiesbaden, în Germania, care coordonează livrările de armament și instruirea forțelor armate ucrainene. Conform informațiilor publicate de POLITICO, transferul conducerii ar urma să aibă loc în cursul anului viitor. Oficiali americani citați în material susțin că tranziția nu va afecta sprijinul militar acordat Ucrainei și nici ritmul livrărilor de echipamente. Ce se schimbă în lanțul de comandă SAG-U a fost înființat în 2022 și funcționează în paralel cu misiunea NATO de Asistență pentru Securitate și Instruire pentru Ucraina, având un rol important în coordonarea ajutorului militar occidental. Potrivit aceleiași surse, conducerea structurii ar putea fi preluată de un ofițer european sau canadian, iar un ofițer american ar urma să rămână implicat ca adjunct. De ce contează: mai multă responsabilitate pentru aliații europeni Reprezentanții Pentagonului afirmă că SAG-U a fost gândit de la început ca o structură temporară, iar transferul face parte dintr-un proces prin care aliații europeni își asumă un rol mai important în coordonarea sprijinului pentru Ucraina. În termeni practici, mutarea ar putea reduce implicarea SUA în coordonarea operațională, însă nu ar pune capăt mecanismului prin care statele occidentale continuă să furnizeze sprijin militar Ucrainei. [...]
NATO își întărește apărarea aeriană pe flancul estic printr-un detașament spaniol cu capabilități antidronă , care va fi desfășurat la Baza Aeriană Mihail Kogălniceanu , potrivit HotNews . Pe lângă avioane de vânătoare, Spania trimite și trei elicoptere NH-90 alocate misiunilor de combatere a dronelor, într-un context în care România a avut recent incidente repetate cu drone care au pătruns în spațiul aerian. Spania va disloca la Kogălniceanu șapte avioane F-18, trei elicoptere NH-90 „în faza finală a desfășurării” și o aeronavă A400M pentru sprijin de realimentare în zbor, alături de aproximativ 200 de militari din Forțele Aeriene și Spațiale spaniole, conform comunicatului NATO citat de publicație. De ce contează: capabilități dedicate pentru combaterea dronelor Elicopterele NH-90 sunt, în principal, platforme de transport tactic sau pentru misiuni navale, însă pot fi folosite și împotriva dronelor. În acest scop, pot fi echipate cu mitraliere montate în ușă, de calibrul 7,62 mm sau 12,7 mm, utilizabile direct împotriva vehiculelor aeriene fără pilot. HotNews notează că forțele navale ale NATO au folosit anterior armamentul de pe NH-90 pentru a combate drone în zone de conflict. Mutarea are relevanță operațională pentru România prin faptul că adaugă, la o bază-cheie de pe litoral, o componentă explicit orientată spre amenințările cu drone, pe lângă misiunile clasice de poliție aeriană. Context: incidente recente cu drone și reacția României În zilele recente, forțele române au doborât trei drone care au pătruns în spațiul aerian al României, în urma atacurilor Rusiei asupra Ucrainei, însă doborârea a fost realizată cu avioane de vânătoare F-16. Publicația mai arată că, luni dimineață, sistemul radar al MApN a detectat o nouă dronă intrată în spațiul aerian, iar două avioane F-16 au fost ridicate de la sol; ulterior, a fost detectat și un grup de ținte aeriene în proximitatea frontierei fluviale cu Ucraina. Ce spune partea spaniolă și cum se leagă de „ Eastern Sentry ” Comandantul detașamentului spaniol, locotenent-colonelul Alberto Calvo, a indicat obiectivul misiunii în termeni de descurajare și protecție a spațiului aerian aliat: „Scopul nostru este clar: să contribuim la descurajarea aliată, să protejăm spațiul aerian al NATO și să consolidăm poziția Alianței pe flancul estic.” NATO a precizat că, după activarea operațiunii „Eastern Sentry” în septembrie anul trecut, misiunea de apărare aeriană urmărește consolidarea sistemelor integrate de apărare aeriană și antirachetă la nivelul întregii Alianțe, pentru a răspunde amenințărilor „emergente și viitoare”. În același pachet de decizii, Turcia va desfășura pentru prima dată cinci avioane F-16 și aproximativ 80 de militari în Estonia, iar Italia va trimite patru Eurofighter Typhoon și peste 100 de militari în Lituania. Totodată, avioanele F-16 ale României dislocate în Lituania din martie urmează să revină în țară. [...]
SUA mențin pe agendă o posibilă producție de interceptoare Patriot pentru Ucraina , deși președintele Donald Trump și-a exprimat recent rezervele față de un astfel de acord, potrivit Agerpres , care citează patru surse familiarizate cu discuțiile. Miza este una operațională: Kievul caută urgent rachete PAC-3, printre puținele capabile să intercepteze rachete balistice, într-un context în care Ucraina susține că a rămas fără interceptoare Patriot. Discuțiile vizează inclusiv varianta ca Ucraina să producă unele componente, iar asamblarea finală să aibă loc în altă parte a Europei. O opțiune menționată de surse este trimiterea componentelor în Germania pentru asamblare finală. Contextul politic rămâne însă volatil. Luna trecută, Trump i-a spus lui Volodimir Zelenski, la o întâlnire la Ankara, că SUA ar urma să acorde o licență pentru fabricarea rachetelor PAC-3, dar săptămâna trecută a declarat presei că SUA nu au fost de acord să permită Ucrainei să construiască rachete Patriot și că Washingtonul trebuie să fie „foarte atent” când permite altora să le producă. Potrivit a două surse, schimbarea de ton a venit după o întâlnire „dificilă” cu Zelenski la Casa Albă. Ce opțiuni sunt analizate Potrivit celor patru surse citate, pe masă sunt mai multe variante, între care: fabricarea de componente Patriot în Ucraina și asamblarea lor în Germania; includerea Ucrainei într-un program americano-european existent pentru interceptoare Patriot; permisiunea ca Ucraina să construiască o versiune mai ieftină a PAC-3. Emisarul Washingtonului la NATO, Matthew Whitaker , conduce eforturile de a ajunge la un acord și a fost la Kiev luna trecută pentru discuții cu oficiali ucraineni și directori din industria de armament. Una dintre surse a precizat că „nu a fost dat niciun ordin de oprire a discuțiilor”. Casa Albă a refuzat să comenteze. Limitarea-cheie: livrările nu ar veni rapid Chiar dacă se ajunge la un acord, Ucraina nu ar începe să primească rachete noi mai devreme de un an, potrivit sursei. Pentru nevoile imediate, Kievul îndeamnă aliații să transfere o parte din propriile stocuri. În paralel, fosta ambasadoare a Ucrainei în SUA, Olga Stefanișîna, a declarat că Kievul explorează achiziții pe termen lung de PAC-3 și un schimb de livrări cu alte țări pentru a primi rachete mai devreme; ea a mai spus că Lockheed Martin este implicată și ar urma să trimită o echipă în Ucraina. Compania nu a răspuns solicitărilor de comentarii, conform materialului. Pe fundal, oficiali americani citați indică faptul că licențierea producției de arme americane în Europa este discutată activ din 2022, dar avertizează că deschiderea de noi linii de producție nu este simplă, iar producția începe de obicei la trei până la șapte ani după semnarea unui acord de licență. Totodată, stocurile globale de rachete de ultimă generație ar fi scăzut după războiul din Iran, iar interceptoare Patriot destinate Ucrainei ar fi fost redirecționate către armata americană și aliații SUA din Golf, potrivit sursei. [...]
Epuizarea rapidă a rachetelor americane de precizie cu rază lungă în războiul de cinci luni cu Iranul ridică semne de întrebare privind capacitatea SUA de a susține operațiuni similare și de a descuraja alți adversari, potrivit unei analize publicate de The Jerusalem Post , care citează Reuters și surse familiarizate cu datele interne. Potrivit a trei persoane care cunosc situația, Armata SUA a consumat o mare parte din stocul de muniții de precizie cu rază lungă, în principal rachete sol-sol ATACMS (Army Tactical Missile Systems) și PrSM (Precision Strike Missiles). Două dintre surse afirmă că SUA au folosit „practic toate” aceste arme, fără a preciza câte mai rămân. Munițiile respective, care costă peste 1 milion de dolari bucata (aprox. 4,6 milioane lei), sunt esențiale pentru lovituri de la distanță, reducând riscul pentru piloți și platforme. În contextul în care PrSM este generația mai nouă destinată să înlocuiască ATACMS, scăderea stocurilor poate influența opțiunile operaționale ale Washingtonului dacă ar relua atacuri la scară mare asupra Iranului, inclusiv printr-o dependență mai mare de misiuni cu avioane pilotate, considerate mai riscante. Ce înseamnă pentru pregătirea militară și descurajare Sursele citate spun că diminuarea stocurilor ar putea limita capacitatea SUA de a răspunde la alte crize și de a descuraja adversari precum Rusia și China. Un al patrulea interlocutor afirmă că US Central Command (CENTCOM) a ajuns aproape să epuizeze rachetele terestre pe care le avea înainte de război, dar a reușit să se reaprovizioneze din stocuri americane din alte regiuni ale lumii. În paralel, în interiorul administrației Trump au avut loc discuții tensionate, în ultima săptămână, despre cât timp pot continua loviturile asupra Iranului fără ca stocurile să scadă la niveluri care ar afecta reacția la alte situații. Casa Albă a transmis o declarație a președintelui Donald Trump, potrivit căreia SUA au „mult mai multe muniții decât oricine din lume” și „mult mai mult decât avem nevoie”, adăugând că industria de apărare produce mai mult și își extinde capacitățile. Producția crește, dar riscul unui deficit rămâne Analiștii citați în material apreciază că producția unor muniții (inclusiv obuze de artilerie și mai multe tipuri de rachete) este la niveluri record, dar avertizează că ar putea să nu acopere necesarul unui război prelungit. Lockheed Martin, producătorul ATACMS și PrSM (și al sistemului THAAD), nu a răspuns imediat solicitărilor privind nivelul stocurilor sau declarațiile lui Trump. Nici Raytheon, producătorul rachetelor Tomahawk și al interceptorilor Patriot, nu a oferit un răspuns imediat. Purtătorul de cuvânt-șef al Pentagonului, Sean Parnell, a declarat că armata SUA „are tot ce îi trebuie” pentru a acționa „la momentul și în locul ales de președinte” și că a derulat operațiuni în mai multe comandamente, menținând în același timp un „arsenal profund” de capabilități. Și munițiile defensive se reduc: Patriot, THAAD și Tomahawk Un raport al Center for Strategic and International Studies (CSIS) publicat săptămâna trecută estimează că între februarie și iulie au fost consumate aproximativ 65% din interceptoarele Patriot, iar stocul de interceptori THAAD ar fi cu cel puțin 38% mai mic decât la începutul războiului. Reuters precizează că nu a văzut datele de stoc, însă două surse spun că aceste estimări corespund datelor interne. În plus, una dintre surse afirmă că SUA au consumat „puțin sub jumătate” din stocul global de rachete de croazieră Tomahawk de la începutul războiului, o cifră pe care Reuters spune că nu a putut să o verifice independent. În acest context, Raytheon (divizie a RTX) ar fi ajuns la un acord preliminar multianual cu Pentagonul pentru creșterea producției de Tomahawk, ca parte a efortului de refacere a stocurilor. Context politic: autoritatea de a purta război fără Congres Conflictul a alimentat dezbaterea privind autoritatea lui Trump de a desfășura ostilități împotriva Iranului fără autorizare din partea Congresului. Potrivit materialului, nu a fost înaintată nicio cerere pentru o declarație de război sau pentru o autorizare de folosire a forței militare. În paralel, două surse spun că lideri militari au avertizat de săptămâni că stocurile de arme defensive se reduc. Mai multe instituții media au relatat recent că Trump ar fi renunțat la o nouă ofensivă majoră în Iran, parțial din cauza acestor avertismente; un oficial american a contestat relatările, susținând că decizia a fost influențată de presiuni din partea statelor din Golf. [...]
Japonia își leagă reînarmarea de creșterea economică , într-un mesaj care pregătește terenul pentru noi majorări de buget și pentru o politică industrială orientată spre producția de armament, potrivit HotNews . În cea mai recentă „carte albă” a apărării, Tokyo susține că investițiile în apărare pot aduce beneficii economiei și nivelului de trai, în paralel cu accelerarea consolidării militare pe fondul tensiunilor regionale. Raportul anual evaluează drept principale riscuri China, Rusia și Coreea de Nord și recomandă ca Japonia să valorifice tehnologia, să finanțeze start-up-uri și să folosească mai multe componente comerciale în producția de armament, într-o încercare de a crește capacitatea industrială și viteza de livrare. Apărarea, prezentată ca politică economică Documentul Ministerului nipon al Apărării argumentează explicit că investițiile în apărare au efecte pozitive „asupra economiei în ansamblu și vieții cetățenilor”, mesaj aliniat cu abordarea prim-ministrei Sanae Takaichi de a folosi cheltuielile strategice ale statului pentru stimularea creșterii economice. Schimbarea de poziționare este susținută și simbolic: coperta raportului este realizată în stil anime și prezintă o familie într-un peisaj urban „futurist”, în locul imaginilor militare dominante în edițiile anterioare, potrivit unui oficial al ministerului. China, „cea mai mare provocare strategică”, și reacția Beijingului Cartea albă afirmă că activitățile militare și alte acțiuni ale Chinei reprezintă „cea mai mare provocare strategică” pentru Japonia și un motiv de îngrijorare pentru comunitatea internațională. În replică, purtătorul de cuvânt al Ministerului Apărării din China, Chen Xi, a acuzat raportul că este „plin de narațiuni false” și că exagerează „așa-zisa amenințare chineză”, susținând că Japonia caută pretexte pentru relaxarea restricțiilor militare postbelice. Tensiunile bilaterale s-au amplificat după ce Takaichi a declarat în noiembrie că Japonia ar putea mobiliza Forțele de Apărare dacă un atac chinez asupra Taiwanului ar amenința supraviețuirea Japoniei, poziție criticată de Beijing. Presiune pe buget: 2% din PIB pentru apărare și spațiu fiscal limitat Japonia a construit un pachet de finanțare care include majorări de impozite, reforme ale cheltuielilor și venituri excepționale pentru a susține cea mai amplă consolidare militară de la al Doilea Război Mondial, ducând cheltuielile de apărare la 2% din PIB. În același timp, sursa notează că Takaichi nu a explicat încă limpede cum ar finanța o extindere suplimentară fără presiune nouă asupra finanțelor publice, deja tensionate: guvernul a asigurat un buget record de 122,3 trilioane de yeni pentru anul fiscal care se încheie în martie 2027 și a adăugat ulterior un pachet suplimentar de 3,1 trilioane de yeni pentru a amortiza costurile mai mari ale energiei pentru gospodării și companii. Unde se duc banii: rachete cu rază lungă și, posibil, drone O parte importantă din noile cheltuieli a mers către rachete capabile să lovească ținte la peste 1.000 de kilometri. Pentru o eventuală creștere suplimentară, experții militari citați se așteaptă ca o componentă semnificativă să fie orientată către drone și alte sisteme fără pilot, pe modelul utilizării lor pe scară largă în războiul din Ucraina. În fundal, administrația Takaichi pregătește o nouă strategie de securitate națională, iar așteptarea centrală este că aceasta va împinge mai departe creșterea cheltuielilor, cu obiectivul de descurajare a unui conflict în jurul Taiwanului care ar putea implica și Japonia. [...]
