Știri
Știri din categoria Apărare
SUA iau în calcul extinderea „partajării nucleare” în Europa, într-o discuție confidențială cu aliații NATO menită să întărească garanțiile de securitate pe fondul temerilor că Washingtonul ar putea reduce prezența militară convențională pe continent, potrivit HotNews, care citează surse Financial Times.
Oficiali americani și-au exprimat disponibilitatea pentru desfășurări suplimentare dincolo de cele șase țări care găzduiesc deja componente ale aranjamentelor nucleare ale SUA în Europa, au declarat pentru Financial Times trei persoane informate asupra discuțiilor. Potrivit acelorași surse, discuțiile sunt „extrem de confidențiale” și este posibil să nu ducă la nicio schimbare a acordurilor existente.
Miza operațională ar fi extinderea posibilității ca mai multe state să găzduiască aeronave americane cu dublă capacitate (DCA) – avioane care pot executa atât misiuni convenționale, cât și nucleare – în contextul în care aliații europeni sunt presați să preia o parte mai mare din povara apărării convenționale.
Potrivit surselor citate de Financial Times, cele mai interesate sunt „țările de pe flancul estic al NATO”, inclusiv Polonia și unele state baltice. O persoană familiarizată cu discuțiile a spus că acestea se poartă pe canalele NATO și că statele cele mai apropiate de granițele Rusiei au manifestat cel mai mare interes.
Materialul Financial Times, preluat de HotNews, precizează că numele României nu este menționat.
Discuțiile au loc pe fondul îngrijorărilor din Europa privind măsuri atribuite lui Donald Trump de retragere a trupelor americane și a unor sisteme de armament critice de pe continent. În acest cadru, două surse au indicat că deschiderea către o extindere a prezenței „nucleare” urmărește să demonstreze angajamentul SUA de a menține „umbrela nucleară”, chiar dacă sprijinul convențional ar putea fi redus.
Șeful pentru politici al Pentagonului a declarat recent că Statele Unite vor continua să-și folosească armele nucleare pentru a proteja țările NATO, chiar dacă europenii vor prelua rolul principal în ceea ce privește forțele convenționale.
În Europa sunt amplasate permanent bombe nucleare gravitaționale B61 la baze din Belgia, Germania, Italia, Olanda și Turcia, care pot înarma avioane de luptă cu dublă capacitate precum F-16, Tornado și, în viitor, F-35. SUA nu mențin permanent în Europa bombardiere grele cu capacitate nucleară, dar acestea sunt desfășurate periodic pentru exerciții și „semnalizare strategică”, inclusiv B-52H și, uneori, B-2A, de regulă în Marea Britanie sau în baze din Europa continentală.
În paralel, Franța a propus extinderea protecției umbrelei sale nucleare către alte state europene. La finalul lunii mai, Emmanuel Macron a anunțat că Norvegia a decis să adere la „descurajarea nucleară avansată” propusă de Paris, potrivit HotNews. Totuși, „cel puțin deocamdată”, Franța nu poate suplini capacitatea de descurajare oferită de SUA, potrivit experților citați de HotNews într-o analiză separată, disponibilă aici.
În România, președintele Nicușor Dan a spus, la începutul lunii martie, că țara se află sub umbrela nucleară oferită de SUA prin apartenența la NATO, iar ministrul de Externe, Oana Țoiu, a confirmat că România și alte state au fost invitate de Franța la discuții, subliniind că proiectul este în faze incipiente și că decizia ar urma să fie luată de CSAT, potrivit HotNews.
Deocamdată, discuțiile despre o eventuală extindere a aranjamentelor nucleare americane în Europa rămân la nivel exploratoriu și nu există, potrivit surselor citate, o certitudine că vor produce modificări ale acordurilor NATO de „partajare nucleară”, în care Washingtonul păstrează autoritatea exclusivă asupra utilizării armelor.
Recomandate
Traian Băsescu cere convocarea NATO pe Articolul 4 după doborârea a trei drone în trei zile , susținând că episoadele indică o „testare” a reacției Alianței pe Flancul Estic, potrivit G4Media . Miza, în lectura fostului președinte, este una operațională: România ar trebui să activeze rapid mecanismele de consultare și să-și consolideze postura de apărare, inclusiv prin sprijin aliat pentru poliția aeriană. Băsescu afirmă că forțele aeriene române au doborât trei drone în trei zile consecutive și avertizează că România se confruntă cu o escaladare deliberată din partea Moscovei, care ar testa nu doar dotările tehnice, ci și determinarea și pregătirea piloților români. În opinia sa, incursiunile repetate nu ar fi „incidente izolate” sau erori de navigație, ci o strategie de verificare a reacției NATO. În acest context, fostul șef al statului spune că doborârea celei de-a treia drone ar fi transmis semnalul că armata română este pregătită să acționeze. „E posibilă o escaladare. Au vrut să vadă dacă a fost o întâmplare sau dacă toți piloții sunt pregătiți să doboare drone. Au văzut astăzi că și al treilea pilot este pregătit. Știm că avem piloți instruiți pentru luptă unul la unul”, a declarat Traian Băsescu la Digi24. Ce ar însemna Articolul 4 și de ce îl invocă Băsescu insistă pentru convocarea NATO în baza Articolului 4, care prevede consultări între aliați atunci când, în opinia unui stat membru, este amenințată integritatea teritorială, independența politică sau securitatea sa. Spre deosebire de Articolul 5 (apărare colectivă în cazul unui atac armat), Articolul 4 declanșează consultări politice și coordonare, fără a echivala automat cu un răspuns militar comun. În paralel, el invocă și Articolul 3, care obligă statele membre să își mențină și să își dezvolte capacitatea individuală și colectivă de a rezista unui atac armat, argumentând că România trebuie să fie pregătită să se apere cu resursele proprii și cu sprijin aliat. „Să facem ce ne cere Articolul 3, să fim pregătiți să ne apărăm. Cu ce avem, cu bâte, cu F-16, cu aliații care să facă poliție aeriană, cu francezii care sunt la Cincu, cu americanii… cu ce avem!”, a afirmat fostul lider de la Cotroceni. „Resorturi militare”, nu politice Băsescu respinge ideea că destabilizarea politică internă sau faptul că România este condusă de un premier interimar ar fi cauzele principale ale acestor incursiuni. El susține că „resorturile” Moscovei sunt în primul rând militare și strategice, iar testarea capacității de răspuns ar avea prioritate față de contextul politic de la București. „Categoric am fi avut această escaladare, (n.r. indiferent dacă am avea sau nu un premier interimar) testarea are cu totul alte resorturi. Contează destabilizarea politică, dar testarea militară este prioritară pentru ei”, a concluzionat fostul președinte. [...]
Serviciile britanice de informații anticipează o posibilă testare a coeziunii NATO în lunile următoare , pe fondul evaluării de către Moscova a reacției Alianței și a noului guvern de la Londra, potrivit Adevărul . Miza, din perspectiva securității europene, este riscul unei provocări calibrate care să forțeze un răspuns rapid și unitar al statelor membre. Evaluarea citată indică faptul că Vladimir Putin ar putea încerca să profite de vulnerabilități politice asociate schimbării conducerii în Regatul Unit și de contextul internațional, inclusiv de percepția că președintele american Donald Trump este concentrat pe tensiunile cu Iranul. În același timp, sursele invocă semnale privind tensiuni în conducerea Ucrainei și faptul că evoluția războiului ar putea influența calculele Kremlinului, în condițiile în care, fără o schimbare de ritm pe front, poziția Rusiei „riscă să se deterioreze”. Indicii operaționale urmărite de autoritățile britanice În plan practic, autoritățile britanice monitorizează activitatea flotei comerciale ruse care transportă petrol în pofida sancțiunilor occidentale. Publicația menționează că, după interceptarea unui petrolier de către comando-uri ale Royal Marines în Canalul Mânecii luna trecută, unele nave și-ar fi modificat traseul, ocolind spre Atlantic pe la nordul Insulelor Shetland. Totodată, este relatat un incident în care o fregată rusă ar fi desfășurat exerciții de artilerie cu muniție reală în apropierea coastelor sud-vestice ale Marii Britanii, episod care a atras atenția autorităților britanice. Contextul mai larg: riscuri dinspre Iran și măsuri de protecție Avertismentele privind Rusia sunt plasate într-un tablou de securitate mai amplu, care include și amenințări formulate de Iran la adresa bazelor militare britanice folosite de forțele americane. Potrivit The Mail on Sunday (citat de Adevărul), serviciile secrete britanice au intensificat măsurile de protecție a bazei aeriene RAF Fairford , utilizată de aviația SUA. În același context, sunt menționate preocupări legate de vulnerabilitatea Regatului Unit la eventuale atacuri cu rachete balistice. Analistul militar Tim Ripley, citat de publicație, afirmă că anumite tipuri de rachete iraniene ar avea raza necesară pentru a lovi ținte pe teritoriul britanic. Poziția Londrei: descurajare și angajament față de aliați Ministerul britanic al Apărării a transmis că forțele armate sunt pregătite permanent să răspundă amenințărilor aeriene și cu rachete. Ministrul britanic al Apărării, Wes Streeting, a declarat că Guvernul își menține angajamentul față de apărarea aliaților și descurajarea oricărei agresiuni: „Rusia nu ar trebui să aibă niciun dubiu în privința hotărârii acestui guvern și a prim-ministrului de a se opune agresiunii ruse, atât în Ucraina, cât și împotriva Regatului Unit sau a aliaților noștri. Investițiile recente în programul avioanelor de luptă și în alte tehnologii de apărare demonstrează angajamentul nostru pentru consolidarea capacității de descurajare”, a declarat acesta. [...]
Doborârea celei de-a treia drone rusești în trei zile a activat lanțul de comandă NATO în misiunea de Poliție Aeriană , iar Alianța confirmă că intervenția României a fost executată cu un F-16 care „opera sub comanda NATO”, potrivit Adevărul . Mesajul vine pe fondul repetării incidentelor la granița estică și pune accent pe capacitatea de reacție permanentă a Alianței la amenințări aeriene. NATO a transmis duminică, 26 iulie, că verificările privind incidentul continuă și că structurile aliate sunt în contact cu autoritățile române. Confirmarea că aeronava românească se afla în lanțul de comandă NATO, în cadrul misiunii de Poliție Aeriană, este elementul operațional central al reacției Alianței. „Putem confirma că un avion de vânătoare F-16 al Forțelor Aeriene Române a doborât o dronă în spațiul aerian al României. Aeronava opera sub comanda NATO.” „NATO este pregătită și capabilă să reacționeze, 24 de ore din 24, 7 zile din 7, la orice potențială amenințare aeriană, pentru a apăra teritoriul Alianței și a proteja cetățenii noștri.” Ce s-a întâmplat și unde Potrivit Ministerului Apărării Naționale , drona a fost doborâtă duminică la ora 10:13, după ce a intrat neautorizat în spațiul aerian românesc. Intervenția a avut loc în zona Sulina–Chilia , la aproximativ 12 kilometri nord-est de Sulina, în apropierea apelor teritoriale ale României. Incidentul de duminică dimineață a fost al treilea în mai puțin de 48 de ore, în contextul unei serii de pătrunderi ale dronelor rusești în spațiul aerian românesc. Dimensiunea fenomenului, în datele MApN Datele citate de publicație din informările Ministerului Apărării Naționale indică o creștere a frecvenței incidentelor: de la începutul războiului Rusiei împotriva Ucrainei: 33 pătrunderi ale unor drone rusești în spațiul aerian al României; aproximativ 50 de situații în care fragmente de drone au fost descoperite pe teritoriul național; în 2026 : 18 încălcări ale spațiului aerian cu drone; în 2026 : trei drone au fost doborâte de aeronave F-16 ale Forțelor Aeriene Române. În acest cadru, mesajul NATO fixează miza operațională: incidentul nu este tratat ca un episod izolat, iar reacția este integrată în mecanismele de apărare aeriană ale Alianței, cu investigații încă în desfășurare și coordonare directă cu autoritățile române. [...]
Iran mizează pe rachete balistice mai ieftine și mai greu de interceptat, ceea ce poate crește presiunea asupra apărării antiaeriene din regiune , potrivit The Jerusalem Post , care citează un material al The Wall Street Journal bazat pe declarații ale unor oficiali americani. În centrul evaluării sunt rachetele Kheibar Shekan , descrise ca fiind „ieftine, mobile și precise”, cu o rază de acțiune de cel puțin 1.400 km. Oficialii americani citați spun că Iranul le-a folosit în lovituri recente împotriva unor active ale SUA în Orientul Mijlociu. De ce contează: costuri asimetrice și presiune pe stocurile de interceptori Analiza indică o problemă clasică de „cost asimetric”: Iranul ar folosi muniții mai ieftine, în timp ce apărarea se bazează pe interceptori scumpi. Publicația notează că Iranul nu a făcut public costul unei rachete Kheibar Shekan, însă analiștii citați de WSJ estimează că interceptorii americani și israelieni folosiți pentru a le opri costă între 2 milioane și 15 milioane de dolari (aprox. 9–68 milioane lei), în funcție de sistem. Chiar dacă „majoritatea” rachetelor ar fi fost doborâte de SUA și aliații săi, un oficial american citat afirmă că unele au trecut de apărare. Ce schimbă Kheibar Shekan în plan operațional Față de rachetele iraniene mai vechi, care necesitau alimentare cu combustibil înainte de lansare (un proces mai lung), Kheibar Shekan ar putea fi păstrate alimentate și încărcate rapid pe camioane sau alte vehicule pentru lansare. Asta ar îngreuna identificarea și lovirea lansatoarelor de către aviația SUA și Israel, potrivit experților militari citați. În plus, rachetele ar fi mai greu de distrus datorită manevrabilității mai mari. Unele variante ar avea mici motoare în secțiunea frontală, care transportă încărcătura explozivă și se detașează în faza finală a zborului, permițând corecții de direcție în apropierea țintei, la aproximativ 10.000 km/h, potrivit WSJ. Tactici de saturare și adaptare după lovituri eșuate Oficialii americani citați susțin că Iranul combină lansările de Kheibar Shekan cu drone de atac rapide și rachete mai puțin sofisticate, vizând inclusiv radare care sprijină apărarea antiaeriană din regiune și zone de cazare ale militarilor americani din baze din Orientul Mijlociu. Totodată, Iranul ar folosi traiectorii, manevre și viteze diferite pentru a „deruta” apărarea. Fostul comandant al US Central Command, generalul Joseph Votel, este citat spunând că Iranul „învață” și caută modalități de a crește eficiența loviturilor. Capacitatea de producție: stocuri estimate și constrângeri Înainte de începerea războiului, Iranul era estimat că ar fi avut 2.500 de rachete Kheibar Shekan și alte rachete cu rază medie, potrivit unor estimări americane și israeliene citate. În același timp, ar putea asambla mai multe din componente în baze subterane, însă facilitățile de producție unde erau construite motoarele ar fi fost distruse, potrivit expertului independent Fabian Hinz, citat de WSJ. Israelul a afirmat că a doborât majoritatea rachetelor Kheibar Shekan lansate spre teritoriul său. Iranul a susținut că a vizat inclusiv biroul premierului Benjamin Netanyahu și a revendicat un alt atac cu aceste rachete luna trecută. [...]
Iranul susține că a introdus în luptă o dronă kamikaze cu reacție , iar mesajul implicit este că poate crește presiunea asupra apărării antiaeriene americane într-un moment în care Washingtonul caută spațiu pentru negocieri, potrivit Adevărul . Potrivit Corpului Gardienilor Revoluției Islamice (IRGC), noua generație a dronei Hadid 110 ar fi fost folosită pentru prima dată în ultimele două săptămâni, în atacuri asupra unor baze și nave militare americane din regiune. Informația apare pe fondul unei confruntări încă tensionate între Teheran și Washington, în condițiile în care discuțiile privind reducerea ostilităților rămân incerte; The Telegraph este citat de publicație în acest context. Ce schimbă Hadid 110 din perspectiva apărării antiaeriene Elementul central este trecerea la propulsie cu reacție, într-un portofoliu iranian în care multe drone de atac folosesc motoare cu elice și au viteze mai mici. Surse iraniene citate în material susțin că noul model poate depăși 500 km/h, ceea ce ar reduce fereastra de timp pentru detectare și interceptare. Lansarea ar folosi un propulsor cu combustibil solid pentru accelerare inițială, înainte ca motorul cu reacție să intre în funcțiune, ceea ce ar permite desfășurarea rapidă a operațiunilor, conform descrierii din articol. Cum ar încerca să „păcălească” radarele Specialiști militari iranieni susțin că drona a fost proiectată pentru o semnătură radar redusă (adică pentru a fi mai greu „văzută” de radar). Materialul menționează mai multe soluții de design: fuselaj cu design continuu, fără îmbinări vizibile; admisie de aer în formă de „S”, care ar ascunde paletele motorului (un element cu reflexie radar puternică); acoperire cu materiale care ar absorbi radiațiile radar. Combinația dintre viteză și aceste caracteristici ar diminua timpul disponibil sistemelor de apărare pentru detectare, urmărire și interceptare, potrivit prezentării iraniene. Datele de performanță invocate de Teheran Conform informațiilor prezentate de autoritățile iraniene, Hadid 110 ar avea: focos de aproximativ 30 kg; rază de acțiune de circa 350 km; autonomie de aproximativ o oră. Adevărul notează că aceste performanțe ar permite lovirea unor obiective militare din apropierea coastelor Iranului, fără ca arma să fie una „strategică” cu rază foarte lungă. Contextul politic și miza negocierilor Teheranul afirmă că drona este produsă integral în Iran, deși analiști occidentali citați în material consideră că dezvoltarea unor astfel de sisteme ar putea beneficia de sprijin tehnologic extern. În plan intern, programele de drone și rachete balistice sunt controlate de IRGC, nu de armata regulată, iar fiecare nouă capacitate ar consolida influența Gardienilor Revoluției în arhitectura de securitate a țării, potrivit analizei prezentate. Prezentarea dronei vine într-o perioadă de relativă acalmie după două săptămâni de schimburi intense de atacuri, fără un acord oficial de încetare a focului. În același timp, Iranul menține închisă Strâmtoarea Ormuz și spune că nu va accepta ca Washingtonul să stabilească ritmul unui eventual armistițiu. Purtătorul de cuvânt al Ministerului iranian de Externe, Esmail Baghaei, a declarat: Iranul își va apăra interesele „atât timp cât va fi necesar”. El a mai spus că Teheranul discută cu Omanul despre gestionarea traficului maritim prin Strâmtoarea Ormuz, fără implicarea Statelor Unite. De partea americană, președintele Donald Trump a afirmat că pauza actuală a operațiunilor militare urmărește crearea unui spațiu pentru reluarea negocierilor diplomatice. În plus, potrivit unor informații apărute în presa americană, oficialii de la Washington sunt preocupați de diminuarea stocurilor de rachete interceptoare folosite în apărarea antiaeriană, muniții considerate esențiale pentru contracararea unor amenințări precum noua dronă iraniană. În acest cadru, introducerea unei drone mai rapide și mai greu de detectat este văzută de analiști ca un element care poate influența echilibrul militar și negocierile dintre cele două state. Pentru context despre modernizarea altor capabilități iraniene, Adevărul trimite și la analiza despre racheta balistică Kheibar Shekan: Adevărul . [...]
Două aeronave de recunoaștere NATO au operat toată ziua deasupra apelor neutre ale Mării Negre, în proximitatea României , într-o misiune care indică un nivel ridicat de monitorizare aeriană în regiune, potrivit Mediafax , care citează o sursă din controlul traficului aerian al Uniunii Europene, preluată de agenția rusă TASS . Prima aeronavă identificată este un Boeing RC-135W Rivet Joint , aparținând Forțelor Aeriene Regale Britanice . Conform sursei citate, avionul „a înconjurat Marea Neagră de mai multe ori”, deplasându-se de la vest la est și înapoi, fără să intre în spațiul aerian al statelor de coastă, „cu excepția României”. Sursa a mai indicat că aeronava a venit spre Marea Neagră de la baza militară britanică de la Waddington , traversând anterior spațiul aerian al mai multor țări din UE, și că și-a început zborul deasupra Mării Negre din zona unui punct de control aflat la limita ariei deservite de controlorii de trafic aerian bulgari. Misiunea este descrisă ca având scopul de a obține informații de recunoaștere, iar avionul se îndrepta ulterior spre baza de origine. A doua aeronavă: Bombardier Artemis II, cu bază permanentă la Constanța A doua aeronavă observată este un Bombardier Artemis II , descris ca avion de recunoaștere deținut de NATO, cu bază permanentă pe aeroportul din Constanța . Potrivit aceleiași surse, acesta a efectuat mai multe cercuri de la vest la est și înapoi în partea de sud a Mării Negre. În relatarea citată, aeronava ar opera „destul de frecvent” în zonă, fără a intra în spațiul aerian al vreunei țări de coastă. Aceleași informații menționează că Bombardier Artemis II apare și în regiunea Kaliningrad, unde ar încerca de regulă să survoleze de mai multe ori, folosind spațiul aerian al Poloniei și Lituaniei și zone de deasupra apelor neutre ale Mării Baltice. De ce contează Faptul că una dintre aeronavele de recunoaștere are bază permanentă la Constanța , iar cealaltă a fost raportată ca intrând în spațiul aerian al României , indică rolul operațional al infrastructurii și al coridorului aerian românesc în misiunile de supraveghere din Marea Neagră, într-un context regional tensionat. Informațiile provin din declarații atribuite unei surse din controlul traficului aerian al UE, citate de TASS; Mediafax nu indică o confirmare separată din partea NATO sau a autorităților române. [...]
