Știri
Știri din categoria Apărare
SUA direcționează miliarde către noul avion F‑47 al Forțelor Aeriene, iar programul naval F/A‑XX riscă să rămână subfinanțat, într-o repoziționare care poate schimba prioritățile industriei de apărare și ritmul de înlocuire a flotei de pe portavioane, potrivit Focus.
Rearanjarea proiectelor aeriene ar urma să fie vizibilă în bugetul pe 2027, unde, conform publicației franceze Mer et Marine, avionul invizibil radar (tarnkappenjet) F‑47 al US Air Force primește prioritate. F‑47 face parte din programul „Next Generation Air Dominance” (NGAD), considerat esențial pentru viitoarea superioritate aeriană; Boeing a primit contractul, iar prototipul ar urma să zboare pentru prima dată în jurul anului 2028.
Aviation Week indică un decalaj puternic la capitolul bani. Congresul a alocat în acest an 3,45 miliarde de dolari (aprox. 15,9 miliarde lei) pentru faza de dezvoltare a F‑47, iar pentru 2027 Forțele Aeriene ar planifica încă 5 miliarde de dolari (aprox. 23 miliarde lei).
În schimb, pentru F/A‑XX – viitorul avion de luptă al US Navy, gândit să înlocuiască pe termen lung F/A‑18E/F și EA‑18G – finanțarea a fost mai volatilă. Marina ceruse pentru 2026 doar 74 milioane de dolari (aprox. 340 milioane lei) pentru a finaliza proiectele aflate în lucru la Boeing și Northrop Grumman, însă Congresul a intervenit și a ridicat suma la 1,69 miliarde de dolari (aprox. 7,8 miliarde lei). Potrivit materialului, acest lucru ar asigura finanțarea necesară pentru atribuirea contractului de dezvoltare pentru F/A‑XX chiar în acest an.
Totuși, în proiectul de buget pe 2027, pentru F/A‑XX ar fi prevăzute deocamdată doar 140 milioane de dolari (aprox. 640 milioane lei), în pofida unui buget al apărării descris ca fiind la nivel record sub președintele Donald Trump. În ecuația competiției pentru fonduri intră și noul bombardier B‑21, menționat ca rival pentru resurse.
Dincolo de bani, programul F/A‑XX are și constrângeri tehnice importante, potrivit Aviation Week. US Navy ar cere:
În plus, F/A‑XX ar urma să folosească un motor derivat din producția actuală, fără a include motoare adaptive (concepute pentru eficiență mai bună în regimuri diferite de zbor), ceea ce poate îngreuna atingerea simultană a cerințelor de rază și performanță.
„China nu încetinește, și nici noi n-ar trebui să o facem”, a declarat amiralul James Kilby, citat de Aviation Week.
Materialul notează, în acest context, că China are în prezent cea mai mare marină din lume, iar avertismentele privind ritmul înarmării Beijingului apasă asupra calendarului american. Decizia finală asupra bugetelor rămâne însă la Congres, care a modificat în repetate rânduri planurile Casei Albe.
Recomandate
Franța mizează pe rachete mai ieftine pentru apărarea antidrone , după ce a testat cu succes lansarea unei rachete de pe o dronă asupra altei drone, într-o încercare de a reduce costurile interceptărilor, potrivit Focus . Testul a fost realizat de Forțele Aeriene franceze, care au echipat o dronă MQ-9 Reaper cu o rachetă AGM-114 Hellfire și au tras asupra unui alt aparat de zbor ce simula o țintă inamică. Armata franceză consideră rezultatul un pas important în „lupta dronelor” și susține că soluția poate crește eficiența costurilor, conform postului francez BFM, citat de publicație. De ce contează: costul interceptării începe să dicteze tactica Miza principală a testului este economică: Hellfire, proiectată inițial pentru lovirea țintelor la sol (în special în rol antitanc), este folosită acum și împotriva țintelor aeriene, ceea ce ar permite Franței să înlocuiască muniții mai scumpe în misiuni de apărare antidrone. Publicația notează diferențe de ordinul sutelor de mii de euro pe interceptare: rachetele Mica (aer-aer) folosite anterior împotriva dronelor mai mari ar costa aproximativ 600.000 euro (aprox. 3,0 milioane lei ) bucata; o rachetă AGM-114 Hellfire ar costa aproximativ 100.000 euro (aprox. 500.000 lei ) bucata; o dronă iraniană Shahed ar costa, ca ordin de mărime, 20.000–40.000 euro (aprox. 100.000–200.000 lei ), potrivit articolului. În acest context, trecerea de la Mica la Hellfire ar reduce raportul dintre costul muniției și costul țintei, de la circa „de 20 de ori” la „de 3–5 ori”, conform aceleiași surse. Ce a fost testat și ce capabilități are Hellfire Pentru test, Forțele Aeriene au folosit o dronă MQ-9 Reaper înarmată cu o Hellfire. Racheta AGM-114 Hellfire a fost dezvoltată de Lockheed Martin și este în serviciu din 1984, mai arată articolul. Câteva caracteristici tehnice menționate: viteză: 1.530 km/h (Mach 1,3); rază: 500 metri – 8 kilometri ; ghidaj: laser sau radar cu unde milimetrice; focos: 9 kg . Mesajul Ministerului Apărării: „o nouă capacitate operațională” Ministerul francez al Apărării a salutat testul și a susținut că integrarea și extinderea utilizării Hellfire pe Reaper a fost realizată rapid. „Spiritul de inovație al forțelor aeriene și spațiale a făcut posibil ca, la doar trei luni după intrarea în serviciu a Hellfire pe Reaper, utilizarea acestei muniții, inițial destinată țintelor la sol, să fie extinsă”, se arată în comunicarea citată de Focus. În aceeași declarație, ministerul vorbește despre „o nouă capacitate operațională pentru a contracara amenințarea dronelor”. Context mai larg: presiunea bugetară în războiul cu drone Focus leagă subiectul de o problemă mai generală: în operațiuni militare, costul per interceptare devine tot mai important, mai ales când țintele (dronelor) sunt relativ ieftine. Publicația dă ca exemplu și dificultatea SUA de a găsi soluții „cu costuri adecvate” pentru distrugerea dronelor Shahed în contextul conflictului menționat în articol. [...]
Marina SUA renunță la submarinul nuclear „ USS Boise ” după ce programul de reparații a înghițit aproape 800 milioane de dolari (aprox. 3,7 miliarde lei) și a avansat doar 22% , un semnal despre presiunea bugetară și operațională pe care întârzierile de mentenanță o pun pe flota de submarine, potrivit Focus . Submarinul de atac din clasa Los Angeles este blocat din 2015 într-un port din statul Virginia, iar din 2017 și-a pierdut autorizația de scufundare, devenind practic neoperabil. Planul inițial prevedea o revizie generală, însă proiectul a fost amânat repetat: șantierul naval de stat Norfolk nu a putut prelua lucrarea în 2016 din cauza supraîncărcării cu alte proiecte, iar abia în 2020 „Boise” a fost remorcat către șantierul privat Newport News Shipbuilding , conform informațiilor citate de Focus din Breaking Defense. Costuri în creștere, randament mic al investiției Pentru a încerca salvarea programului, Huntington Ingalls (HII) a primit în 2024 un contract de 1,2 miliarde de dolari (aprox. 5,6 miliarde lei) pentru o „grundsanierung” (refacere majoră), cu lucrări estimate să se întindă cel puțin până în 2029. Între timp, pe măsură ce submarinul a rămas neutilizat, starea lui s-a degradat, potrivit Breaking Defense. Decizia de a opri proiectul a venit după ce secretarul Marinei SUA, John Phelan, a spus, citat de Opex360, că „Boise” a costat deja „aproape 800 milioane de dolari”, iar modernizarea era realizată în proporție de 22%. În evaluarea sa, continuarea reparațiilor ar fi ajuns la 65% din costul unui submarin nou din clasa Virginia, dar ar fi adus doar circa 20% din durata de viață rămasă a navei vechi. Un simptom al blocajelor de mentenanță din flota de submarine Cazul nu este singular. O analiză a Curții de Conturi a SUA (GAO) a constatat că, între 2014 și 2020, submarinele Marinei SUA au petrecut în total 9.563 de zile peste termenele planificate în mentenanță – echivalentul a 26 de ani de indisponibilitate suplimentară. La un moment dat, 18 din 49 de submarine de atac nu erau operaționale, potrivit aceleiași analize. Reorientarea resurselor către programe prioritare Conducerea Marinei SUA justifică renunțarea ca o realocare de personal și bani către proiecte cu impact mai mare. Amiralul Daryl Caudle a numit, potrivit Breaking Defense, decizia „dură, dar necesară”, argumentând că permite concentrarea forței de muncă specializate pe construcția de submarine noi din clasele Virginia și Columbia și pe creșterea disponibilității flotei actuale. În plan bugetar, Breaking Defense notează că Marina SUA ar cere pentru anul fiscal 2027 circa 65,8 miliarde de dolari (aprox. 306 miliarde lei) pentru construcții navale, inclusiv 11,4 miliarde de dolari (aprox. 53 miliarde lei) pentru două submarine Virginia și 10,5 miliarde de dolari (aprox. 49 miliarde lei) pentru un submarin Columbia. Un purtător de cuvânt al Newport News Shipbuilding a declarat pentru Breaking Defense că lucrările la „Boise” vor fi încheiate „ordonat și cu costuri reduse”, iar angajații vor fi redistribuiți către alte proiecte, ceea ce sugerează că impactul imediat asupra locurilor de muncă din șantier ar urma să fie limitat. [...]
Intercepția unei aeronave ruse de către F-16 românești marchează prima misiune operațională a detașamentului „Carpathian Vipers ” în actuala rotație din Lituania , un test practic al capacității României de a livra, în teren, angajamentele NATO de poliție aeriană în regiunea baltică, potrivit Adevărul , care citează Comandamentul Forțelor Întrunite. Aeronavele F-16 dislocate în Lituania au interceptat o aeronavă rusă care zbura fără contact radio în spațiul aerian internațional al Țărilor Baltice. Conform informațiilor transmise, avioanele românești au identificat și escortat un aparat de tip Ilyushin Il-20 aparținând Federației Ruse, au monitorizat situația și l-au însoțit până la părăsirea zonei de responsabilitate. Ce înseamnă operațional această intercepție Evenimentul este relevant în primul rând prin prisma funcționării efective a misiunii de Poliție Aeriană Întărită : detașamentul românesc a trecut de la faza de dislocare la executarea unei misiuni reale, în condiții specifice (aeronavă fără contact radio cu autoritățile de trafic aerian). Context: misiunea României în spațiul baltic (aprilie–iulie 2026) Forțele Aeriene Române au început la 31 martie o nouă misiune de Poliție Aeriană Întărită în spațiul baltic, în cadrul angajamentului României față de securitatea colectivă a NATO, potrivit sursei citate. Detașamentul „Carpathian Vipers” este: format din aproximativ 100 de militari; dotat cu șase aeronave F-16 Fighting Falcon; dislocat la baza aeriană Šiauliai din Lituania; programat să desfășoare misiuni în perioada aprilie–iulie 2026. Ministerul Apărării Naționale arată că obiectivul misiunii este protejarea integrității spațiului aerian al Țărilor Baltice, ca parte a apărării colective NATO. Participări anterioare și ce urmează Forțele Aeriene Române au mai participat la astfel de misiuni în Lituania în 2007, 2023 și 2025. În actuala rotație, intercepția anunțată miercuri este prima misiune operațională a detașamentului românesc, iar activitatea va continua până în iulie 2026, în cadrul aceleiași misiuni de poliție aeriană. [...]
Un arsenal iranian de peste 5.000 de mine marine poate transforma deminarea Strâmtorii Hormuz într-o operațiune de uzură pentru SUA , cu riscuri ridicate pentru nave militare și pentru traficul comercial din zonă, potrivit Focus . Publicația notează că, dincolo de imaginea clasică a minelor de contact (care explodează la coliziune), amenințarea actuală vine din „mine de influență” – arme care nu au contact cu suprafața și se declanșează în funcție de semnături fizice ale navelor. Într-un raport din 2019, serviciul de informații militare al SUA (DIA) estimează că Iranul are „mai mult de 5.000” de astfel de încărcături explozive, unul dintre cele mai mari arsenale de mine din lume. De ce sunt minele moderne greu de neutralizat Textul explică faptul că tehnicile de căutare care funcționează relativ bine împotriva minelor de contact (sonar, radar, observație vizuală) sunt mult mai puțin eficiente în cazul minelor moderne, amplasate pe fundul mării sau ancorate sub apă. Acestea pot reacționa la: semnătura magnetică (de exemplu, un corp de oțel care perturbă câmpul magnetic local); semnătura acustică (zgomotul motoarelor sau al elicelor); presiune (deplasarea apei, relevantă mai ales pentru nave mari). Un element operațional important: astfel de mine pot fi „selective”, fiind concepute să nu reacționeze la ambarcațiuni mici, ci să fie declanșate de nave de război sau petroliere . Cum poate fi minată rapid zona Conform raportului DIA citat, minele pot fi desfășurate „rapid” în Golful Persic și în Strâmtoarea Hormuz cu bărci mici și rapide echipate ca minatoare . Focus mai arată că astfel de ambarcațiuni pot transporta câte două-trei mine și le pot plasa atât în ape adânci, cât și în zone puțin adânci, inclusiv pe coridoare de tranzit intens folosite. Deminarea: proces lent, în timp ce minarea poate fi reluată Identificarea unei mine pe fundul mării poate deveni un proces consumator de timp, pentru că sonarului îi poate fi greu să distingă între „deșeuri” și o mină inactivă. În practică, operațiunile pot necesita dronă subacvatică (vehicul fără echipaj) cu cameră, analiză asistată de inteligență artificială și, în final, evaluare umană a imaginilor transmise. Neutralizarea se poate face fie prin detonare controlată (încărcături plasate lângă mină), fie prin simularea semnăturilor (magnetice/acustice/de presiune) pentru a declanșa mina fără a lovi o navă. Publicația subliniază însă asimetria: verificarea și curățarea durează mult mai mult decât amplasarea unor mine noi . Materialul a fost realizat în colaborare cu The European. [...]
Testele de realimentare în aer ale bombardierului B-21 confirmă o capabilitate-cheie pentru lovituri la distanță mare, cu presiune mai mică pe flota de avioane-cisternă , potrivit WinFuture . Aparatul, produs de Northrop Grumman , a încheiat cu succes primele manevre de realimentare, un pas important în programul de testare care urmărește atingerea maturității operaționale. Testul a avut loc pe 14 aprilie 2026, la Edwards Air Force Base , în California, unde B-21 Raider a fost realimentat de un KC-135 Stratotanker. Reușita demonstrează o cerință tehnică esențială pentru misiuni intercontinentale, în condițiile în care realimentarea în aer elimină limitările clasice de rază și permite lovirea țintelor fără escală. Ce arată noile imagini și de ce contează În cadrul acestor teste au fost publicate, pentru prima dată, imagini din „perspectivă de sus” (vogelperspektive), care scot la iveală detalii de construcție menite să reducă detectabilitatea: prize de aer adânc integrate în fuselaj; o trapă de realimentare pe partea superioară, descrisă ca fiind din două părți; evacuări cu formă de „chevron”, proiectate să reducă semnătura în infraroșu; ferestre de cockpit foarte mici, care reduc secțiunea radar, dar pot limita ușor vizibilitatea fizică a piloților. Eficiența de combustibil, un avantaj operațional Forțele Aeriene ale SUA susțin, într-o comunicare oficială, că B-21 are o eficiență ridicată a consumului de combustibil. Generalul Ken Wilsbach a declarat că bombardierul ar consuma doar „o mică fracțiune” din combustibilul modelelor mai vechi, ceea ce ar reduce încărcarea logistică asupra flotei de avioane-cisternă, deja intens utilizată, și ar crește flexibilitatea comandanților. În termeni operaționali, combinația dintre consum mai mic și realimentare în aer înseamnă mai puține constrângeri pentru planificarea misiunilor și o dependență relativ mai redusă de resursele de sprijin (avioane-cisternă și lanțuri logistice). Arhitectură deschisă și calendarul programului B-21 este descris ca având o „arhitectură deschisă”, adică o proiectare care ar permite integrarea ulterioară de senzori și mijloace de comunicații fără modificări majore ale celulei avionului. Obiectivul este menținerea relevanței tehnologice pe termen lung și adaptarea mai rapidă la amenințări noi. Pe partea de costuri, programul rămâne unul scump: potrivit generalului Dale White, au fost investite până acum peste 5 miliarde de dolari (aprox. 23 miliarde lei) în infrastructura de producție. Dacă testele continuă conform planului, primul avion de serie ar urma să sosească în 2027. [...]
Serbia își accelerează reînarmarea și își împinge cheltuielile de apărare la 3,3% din PIB , pe fondul unei deteriorări a climatului de securitate invocat de președintele Aleksandar Vucic și al unui val de achiziții externe care ridică miza în industria regională de armament, potrivit Digi24 . Vucic a anunțat un „amplu program de reînarmare” și „investiții masive” în armament, susținând că Belgradul trebuie să-și consolideze apărarea în fața unor presupuse planuri ale Croației, Albaniei și Kosovo de a ataca Serbia. Declarațiile au fost făcute într-o conferință de presă comună cu Milorad Dodik, liderul sârbilor din Bosnia și Herțegovina, relatare atribuită de Digi24 agenției Agerpres. Ce înseamnă programul: digitalizare, apărare antiaeriană și drone Președintele sârb spune că a ordonat o serie de măsuri cu impact direct asupra structurii și dotării armatei, inclusiv o orientare mai puternică spre tehnologii fără pilot. În lista de priorități anunțate intră: robotizarea și digitalizarea forțelor armate; achiziționarea de rachete; consolidarea apărării antiaeriene; o „explozie a producției de drone”; „contracte importante” pentru arme și echipament militar. După o întâlnire cu comandanți militari la Belgrad, Vucic a mai spus că a propus înființarea unor unități echipate cu drone de atac cu rază lungă și cu drone „în zbor staționar”. Costuri și achiziții: de la China la Franța, cu un accent pe drone Serbia are deja unul dintre cele mai mari bugete militare din regiune și, recent, a devenit prima țară europeană care s-a dotat cu rachete hipersonice aer-sol CM-400AKG, cumpărate din China. În paralel, Belgradul a cumpărat armament și echipamente din Europa, Israel și China și vrea să-și adapteze strategia la cerințele „războiului modern”, notează Reuters, citată în material. În 2026, Serbia a alocat 3,3% din PIB pentru cheltuielile de apărare, iar armata are un efectiv de 22.500 de soldați. Pe componenta de drone, declarațiile lui Vucic vin la o zi după anunțul privind crearea unei societăți comune sârbo-israeliene pentru fabricarea de drone. Tot în zona achizițiilor din Israel, în 2025 Serbia a cumpărat sisteme de artilerie PULS și drone Hermes de la Elbit Systems , în valoare de 335 milioane de dolari (aprox. 1,5 miliarde lei). În august 2025, a mai achiziționat rachete cu rază lungă, drone și echipamente de război electronic de aproximativ 1,6 miliarde de dolari (aprox. 7,4 miliarde lei). În plus, Serbia a cumpărat avioane-cargo și elicoptere de la Airbus, precum și rachete și drone chineze. Separat, Belgradul a achiziționat avioane de luptă Rafale de la Dassault pentru 2,7 miliarde de euro (aprox. 13,4 miliarde lei), pentru a înlocui MiG-29, descrise ca învechite. De ce contează: presiune bugetară și tensiuni regionale Dincolo de argumentul de securitate invocat de Vucic, dimensiunea financiară a programului indică o repoziționare a Serbiei către un model de apărare mai scump și mai tehnologizat, cu efecte în lanț asupra bugetului public și a industriei de profil (prin contracte și parteneriate de producție). În plan regional, reînarmarea Serbiei a stârnit critici din partea Croației, Bosniei și Kosovo, care o consideră o amenințare la adresa stabilității, acuzație respinsă de Belgrad. Contextul invocat de Vucic include un acord semnat în martie 2025 de Croația, Albania și Kosovo pentru consolidarea cooperării în domeniul apărării, despre care cele trei părți au insistat că nu este îndreptat împotriva nimănui și se înscrie în cooperarea obișnuită între membri sau aspiranți la NATO (Croația și Albania sunt membre; Kosovo aspiră). Diferența de efort militar în regiune Potrivit datelor citate în articol, între 2020 și 2024 cheltuielile militare ale Serbiei au fost de aproximativ șase ori mai mari decât cele ale Albaniei, a doua țară din regiune ca nivel al investițiilor în apărare în acea perioadă. Serbia se declară neutră militar și încearcă să echilibreze parteneriatul cu NATO și aspirațiile de aderare la UE cu relațiile cu Rusia și China, în timp ce își extinde portofoliul de furnizori și programe de înzestrare. [...]
