Știri
Știri din categoria Apărare
SUA direcționează miliarde către noul avion F‑47 al Forțelor Aeriene, iar programul naval F/A‑XX riscă să rămână subfinanțat, într-o repoziționare care poate schimba prioritățile industriei de apărare și ritmul de înlocuire a flotei de pe portavioane, potrivit Focus.
Rearanjarea proiectelor aeriene ar urma să fie vizibilă în bugetul pe 2027, unde, conform publicației franceze Mer et Marine, avionul invizibil radar (tarnkappenjet) F‑47 al US Air Force primește prioritate. F‑47 face parte din programul „Next Generation Air Dominance” (NGAD), considerat esențial pentru viitoarea superioritate aeriană; Boeing a primit contractul, iar prototipul ar urma să zboare pentru prima dată în jurul anului 2028.
Aviation Week indică un decalaj puternic la capitolul bani. Congresul a alocat în acest an 3,45 miliarde de dolari (aprox. 15,9 miliarde lei) pentru faza de dezvoltare a F‑47, iar pentru 2027 Forțele Aeriene ar planifica încă 5 miliarde de dolari (aprox. 23 miliarde lei).
În schimb, pentru F/A‑XX – viitorul avion de luptă al US Navy, gândit să înlocuiască pe termen lung F/A‑18E/F și EA‑18G – finanțarea a fost mai volatilă. Marina ceruse pentru 2026 doar 74 milioane de dolari (aprox. 340 milioane lei) pentru a finaliza proiectele aflate în lucru la Boeing și Northrop Grumman, însă Congresul a intervenit și a ridicat suma la 1,69 miliarde de dolari (aprox. 7,8 miliarde lei). Potrivit materialului, acest lucru ar asigura finanțarea necesară pentru atribuirea contractului de dezvoltare pentru F/A‑XX chiar în acest an.
Totuși, în proiectul de buget pe 2027, pentru F/A‑XX ar fi prevăzute deocamdată doar 140 milioane de dolari (aprox. 640 milioane lei), în pofida unui buget al apărării descris ca fiind la nivel record sub președintele Donald Trump. În ecuația competiției pentru fonduri intră și noul bombardier B‑21, menționat ca rival pentru resurse.
Dincolo de bani, programul F/A‑XX are și constrângeri tehnice importante, potrivit Aviation Week. US Navy ar cere:
În plus, F/A‑XX ar urma să folosească un motor derivat din producția actuală, fără a include motoare adaptive (concepute pentru eficiență mai bună în regimuri diferite de zbor), ceea ce poate îngreuna atingerea simultană a cerințelor de rază și performanță.
„China nu încetinește, și nici noi n-ar trebui să o facem”, a declarat amiralul James Kilby, citat de Aviation Week.
Materialul notează, în acest context, că China are în prezent cea mai mare marină din lume, iar avertismentele privind ritmul înarmării Beijingului apasă asupra calendarului american. Decizia finală asupra bugetelor rămâne însă la Congres, care a modificat în repetate rânduri planurile Casei Albe.
Recomandate
O imagine termică filmată lângă Area 51 alimentează speculații despre un posibil prototip militar , dar specialiștii ridică obiecții tehnice serioase privind autenticitatea materialului, potrivit WinFuture . Imaginea ar surprinde un aparat de zbor necunoscut în apropierea bazei militare din Nevada, cu aripi canard (suprafețe de control în fața aripilor principale) și fără ampenaj vizibil (coadă). Tocmai această configurație a declanșat discuții despre un proiect secret al armatei americane, o iluzie optică sau o posibilă falsificare. De ce este contestată autenticitatea: limitări tehnice și „semnătura” termică Autorii susțin că au folosit o cameră termică comercială Infiray HCH50r. Ingineri și experți în aviație citați de publicație notează însă că nivelul de detaliu vizibil ar fi greu de obținut cu o astfel de cameră dacă obiectul nu ar fi zburat extrem de jos, ceea ce ridică semne de întrebare suplimentare. Un alt punct major: în imagine nu apare nicio urmă termică a jetului de gaze fierbinți. Pentru un motor cu reacție convențional, absența „dârei” de evacuare este considerată fizic improbabilă, ceea ce alimentează scepticismul. Sursa filmării: un canal YouTube fără profil aeronautic Materialul este asociat cu echipa YouTube Project Fear , cunoscută mai degrabă pentru conținut despre locuri abandonate și povești cu fantome, nu pentru analiză aeronautică. Acest context slăbește credibilitatea inițială a afirmațiilor, deși un consilier al echipei apără autenticitatea și invocă procesarea internă a imaginii de către cameră. Explicația alternativă menționată este că lipsa urmei termice ar putea ține de anumite lungimi de undă și de modul în care dispozitivul „traduce” semnalul în imagine. Totuși, în evaluările prezentate, o eroare de procesare sau o manipulare digitală deliberată rămân variante considerate mai probabile, iar inginerii din domeniu privesc filmarea „extrem de critic”. Legătura speculativă cu NGAD și istoricul Area 51 Subiectul a ajuns și în atenția unor surse mai specializate, precum The Aviationist , unde una dintre teoriile populare leagă aparatul de programul Next-Generation Air Dominance (NGAD) al Forțelor Aeriene ale SUA. Sunt menționate și similitudini vizuale cu schițe timpurii ale unui posibil viitor avion de luptă, F-47 (Boeing), în logica în care aeronavele experimentale de tip „X” sunt testate departe de ochii publicului, inclusiv în zona Area 51. WinFuture reamintește că baza are un istoric în testarea unor prototipuri strict secrete, precum U-2, SR-71 Blackbird sau F-117 Nighthawk, iar negările oficiale din trecut au contribuit la mitologia locului. În paralel, apar și comparații cu un mock-up al unui bombardier stealth chinezesc J-20 sau cu „F-19”, un avion fictiv din anii ’80. Concluzia rămâne însă neschimbată: originea și autenticitatea imaginii termice nu sunt confirmate. [...]
Autodetonarea unei drone maritime în Portul Constanța ridică miza de securitate pentru infrastructura critică din zona Mării Negre , după ce dispozitivul descoperit vineri dimineață în Portul Civil Constanța a explodat în jurul orei 10.30, fără victime, potrivit Mediafax , care citează Ministerul Apărării Naționale (MApN) . Incidentul a avut loc în apropiere de sediul Agenției Române de Salvare a Vieții Omenești pe Mare, într-o zonă care fusese deja securizată și izolată de forțe ale Serviciului Român de Informații, Gărzii de Coastă și MApN, în timp ce obiectul era evaluat și se încerca punerea lui în siguranță. MApN precizează că drona maritimă este de tipul celor folosite în războiul din Ucraina . Ministerul mai spune că obiectul nu face parte din dotarea Armatei României și nu a fost implicat în exercițiile recente organizate de MApN în zona Mării Negre. Ce urmează în anchetă Cazul este cercetat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța. În acest stadiu, informațiile publice din comunicarea MApN nu indică originea dispozitivului sau modul în care a ajuns în port. [...]
O dronă-interceptor ucraineană de 1.000–2.500 de dolari (aprox. 4.600–11.500 lei) schimbă ecuația costurilor în apărarea aeriană , într-un moment în care folosirea rachetelor antiaeriene scumpe împotriva dronelor ieftine a devenit tot mai greu de susținut, potrivit Mediafax , care citează publicația italiană Il Post. Sistemul, numit Sting, este realizat în mare parte din componente imprimate 3D și are dimensiunea unui ananas. Drona Sting este produsă de Wild Hornets („Viespile Sălbatice”), o organizație ucraineană care a pornit ca grup de voluntari ce livra drone comerciale unităților de pe front și care s-a transformat ulterior într-un producător de tehnologie militară, conform aceleiași surse. De ce contează: apărare mai ieftină împotriva unui atac „ieftin” și masiv În războiul din Ucraina, Rusia a folosit pe scară largă drone Shahed de origine iraniană pentru atacuri asupra orașelor. Costurile relativ reduse și posibilitatea producerii în masă au făcut din aceste aparate o armă importantă pentru Moscova. Pentru Ucraina, problema a fost una de eficiență economică și operațională: interceptarea dronelor care „costă doar câteva zeci de mii de dolari” cu rachete antiaeriene scumpe a devenit din ce în ce mai dificilă, notează Il Post, citat de Mediafax. Cost, producție și eficiență declarată Potrivit producătorilor, un Sting costă între 1.000 și 2.500 de dolari (aprox. 4.600–11.500 lei), în funcție de echipamente și configurație. În comparație, o dronă Shahed ar costa în jur de 30.000 de dolari (aprox. 138.000 lei). Wild Hornets susțin că: rata de succes împotriva dronelor Shahed ajunge la aproximativ 80%; producția depășește deja 10.000 de unități pe lună. Sting este proiectată să urmărească ținta din spate și să explodeze înainte de impact, astfel încât drona inamică să fie distrusă în aer și să nu se prăbușească peste zone locuite. Impact operațional: apărarea orașelor și control de la distanță Conform datelor citate de Il Post, Rusia a lansat „zeci de mii” de drone Shahed, iar unele atacuri au implicat „sute” de aparate într-o singură noapte. În anumite cazuri, Ucraina ar fi reușit să intercepteze peste 95% dintre dronele lansate spre Kiev, folosind o combinație de sisteme clasice și noile drone-interceptor. Acest rezultat este prezentat ca unul dintre motivele pentru care marile orașe ucrainene continuă să funcționeze relativ normal, în pofida intensității bombardamentelor. Un element tehnologic important menționat este controlul de la mare distanță: producătorii afirmă că operatorii pot pilota dronele Sting de la sute sau chiar mii de kilometri, ceea ce ar reduce riscul pentru echipele aflate în apropierea frontului și ar permite amplasarea dronelor în jurul orașelor vulnerabile, cu activare rapidă la detectarea unui atac. Interes extern și ce urmează Mediafax mai arată că state din Golf – Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite și Qatar – urmăresc evoluția tehnologiei ucrainene, pe fondul propriilor vulnerabilități la atacuri cu drone, în special asupra infrastructurii energetice și aeroportuare. În paralel, inginerii ucraineni lucrează la o versiune îmbunătățită a Sting pentru interceptarea noilor generații de Shahed, care ar folosi motoare cu reacție și pot depăși 400 km/h, iar Ucraina testează și sisteme de apărare bazate pe lasere, potrivit sursei citate. [...]
România își extinde infrastructura de testare pentru tehnologii „dual use” în rețeaua NATO DIANA , după ce propunerea de includere în bugetul de anul viitor a cinci noi Centre de Testare DIANA a fost aprobată la reuniunea Consiliului Director NATO DIANA de la Madrid, potrivit Economedia , care citează un comunicat al ICI București preluat de Agerpres. Decizia contează în primul rând operațional: includerea în buget este prezentată ca o etapă necesară pentru continuarea procesului administrativ și operațional, astfel încât noile centre să poată contribui efectiv la capacitatea DIANA de a evalua, valida și accelera tehnologii cu aplicabilitate atât civilă, cât și de apărare (tehnologii „dual use”). Ce presupune aprobarea și ce urmează Cele cinci Centre de Testare propuse pentru România „ar urma” să extindă capacitatea DIANA de testare și validare a tehnologiilor, însă materialul nu precizează unde vor fi localizate sau ce domenii tehnice vor acoperi. În aceeași reuniune a fost avansată și inițiativa unui Accelerator DIANA afiliat la nivel național, care ar urma să fie găzduit de Universitatea Politehnica din București . Potrivit sursei, procesul oficial de „onboarding” (integrare formală în rețea) pentru Acceleratorul DIANA din România urmează să înceapă în perioada următoare, în baza noului cadru de afiliere al DIANA. Context: rolul DIANA și miza pentru România DIANA (Defence Innovation Accelerator for the North Atlantic) este acceleratorul de inovare al NATO pentru zona Atlanticului de Nord, creat pentru a identifica și stimula inovarea cu beneficii de apărare și securitate. Programul conectează startup-uri, inovatori și cercetători la o rețea de centre de testare și acceleratoare din statele membre, cu accent pe tehnologii civile cu potențial de utilizare în apărare. ICI București, care a susținut demersul, afirmă că obiectivul este conectarea mai bună a infrastructurilor de cercetare și testare din România la inițiativele NATO dedicate tehnologiilor emergente și „dual use”. „Aprobarea propunerii privind includerea a cinci noi Centre de Testare DIANA în România în bugetul de anul viitor este un rezultat important pentru ţara noastră. Pentru ICI Bucureşti, este esenţial ca expertiza în cercetare, tehnologie şi securitate cibernetică să poată fi conectată la iniţiativele NATO dedicate inovării şi tehnologiilor de tip dual use”, a declarat Adrian-Victor Vevera, director general al ICI Bucureşti, citat în comunicat. [...]
Aliații europeni din NATO cer clarificări urgente de la Washington după notificarea SUA privind reducerea semnificativă a contribuției la forța de reacție rapidă a alianței, pe fondul temerilor că măsura poate slăbi capacitatea de descurajare în fața Rusiei, potrivit Biziday . Incertitudinea este alimentată de lipsa unei imagini clare asupra amplorii și calendarului schimbărilor, arată Financial Times (FT) . În paralel, informații apărute în presa germană indică posibile retrageri de resurse considerate critice pentru apărarea aeriană și navală a alianței. Ce capabilități ar putea fi reduse Potrivit informațiilor citate, ar fi vizate inclusiv: retragerea uneia dintre cele două grupuri navale americane de tip portavion alocate NATO; retragerea tuturor submarinelor capabile să lanseze rachete de croazieră; reducerea numărului de aeronave de patrulare maritimă ; reducerea avioanelor de realimentare în aer , de la 79 la 63; reducerea unor avioane de luptă , de la 153 la 99. Aceste ajustări ar afecta în special capacitatea NATO de protecție navală și aeriană, într-un moment în care statele de pe flancul estic cer predictibilitate operațională. De ce contează pentru securitatea regională În discuțiile cu FT, aliații europeni spun că lipsa detaliilor creează îngrijorări privind echilibrul de forțe în Europa. Unii oficiali, inclusiv comandantul forțelor armate letone, avertizează că Rusia ar putea încerca să profite de o posibilă „fereastră de oportunitate” pentru a ataca statele baltice în următorii ani, în timp ce evaluările serviciilor de informații indică un posibil orizont de risc între 2028 și 2029. Poziția SUA și mesajul NATO Comandantul Comandamentului European al SUA, generalul Alexus Grynkewich, a susținut că există o dependență excesivă de forțele americane în modelul de forțe al NATO și că aliații non-americani devin tot mai capabili să asigure preponderența forțelor necesare apărării alianței. NATO a transmis că schimbarea reflectă o realiniere treptată a contribuțiilor, pe fondul creșterii investițiilor europene în apărare, și că reducerea dependenței de contribuția americană ar face alianța mai sustenabilă pe termen lung. Totuși, pentru multe capitale europene rămâne neclar cât de rapid și în ce măsură se va produce această reechilibrare. [...]
Ucraina a contractat 1.500 de motociclete militare și spune că a economisit aproape 12 milioane hrivne (aprox. 1,2 milioane lei) printr-o licitație competitivă, bani care ar urma să fie redirecționați către alte nevoi ale armatei, potrivit Kyiv Post . Agenția de Achiziții pentru Apărare a Ucrainei a semnat contractul miercuri, iar ministrul apărării, Mykhailo Fedorov , a declarat că volumul este de trei ori mai mare decât totalul motocicletelor livrate armatei anul trecut. Toate vehiculele sunt așteptate să ajungă la trupe până la finalul lui 2026. Economie de buget prin competiție între furnizori În procedura de achiziție au participat șase companii. Conform ministrului, competiția din licitație a redus costurile cu aproape 12 milioane hrivne (271.000 de dolari, aprox. 1,25 milioane lei), sumă care va fi realocată către alte necesități militare, inclusiv achiziția de alte vehicule. Într-o declarație citată de publicație, Fedorov a pus economiile pe seama presiunii concurențiale: „Competiția între participanți a făcut posibilă obținerea unor condiții mai bune pentru stat și consolidarea suplimentară a aprovizionării militare.” De ce contează: mobilitate și logistică pe front, dar și precedent de achiziție Motocicletele sunt descrise ca fiind printre cele mai căutate vehicule pe câmpul de luptă, alături de pickup-uri, fiind folosite pentru sarcini logistice precum transportul de personal și operatori de drone către poziții de luptă, recunoaștere și alte misiuni. Fedorov a mai spus că Ucraina a folosit proceduri similare și pentru ceea ce el a numit cea mai mare achiziție a țării de muniție de artilerie de 155 mm cu rază lungă, iar obiectivul este extinderea treptată a licitațiilor competitive în toate programele de achiziții pentru apărare. [...]
