Știri
Știri din categoria Apărare
Qognifly lansează public „Drone Wall”, un sistem autonom de contracarare a dronelor potrivit comunicatului transmis de Qognifly, soluția a fost dezvoltată în România, a fost validată în condiții operaționale, iar compania intră acum într-o etapă de consolidare, cu pregătiri pentru o unitate dedicată în București.
Anunțul vine pe fondul răspândirii dronelor ieftine, care au schimbat rapid regulile în securitatea aeriană. Qognifly susține că nu mai este sustenabil să răspunzi la o amenințare relativ ieftină cu interceptări extrem de costisitoare și își propune să readucă „eficiența economică” în protecția infrastructurii și a comunităților, cu interceptori reutilizabili și automatizare bazată pe inteligență artificială.
În descrierea companiei, Drone Wall este o arhitectură integrată care acoperă întreg lanțul de reacție: detectare, identificare, urmărire, alocare de resurse și interceptare. Soluția este gândită ca un ecosistem unitar, integrabil, care să înlocuiască abordările „pe bucăți”, în care senzori și mijloace de neutralizare lucrează separat.
Componentele-cheie menționate:
Qognifly spune că sistemul rulează „la marginea rețelei” (procesare locală), pentru latență scăzută și reziliență mai bună, și că este rafinat continuu pe baza datelor și a feedbackului operațional din Ucraina, pentru îmbunătățirea clasificării țintelor și a eficienței intervenției.
O diferență importantă, potrivit companiei, este nivelul de autonomie: Drone Wall ar putea funcționa cu un număr minim de operatori, fără a depinde de un „pilot uman” dedicat fiecărei interceptări. Interceptorul este ghidat de radar și coordonat de ADMS într-un flux automatizat, astfel încât sistemul să poată face față unui volum mare de amenințări.
Qognifly avansează și o țintă de raport de cost de aproximativ 1:20 față de soluțiile bazate pe rachete, în ideea unei protecții scalabile pentru infrastructură critică și zone urbane, cu accent pe prevenție și protecție, „nu pe escaladare”.
Compania afirmă că Drone Wall a trecut de stadiul de concept și a fost evaluat în scenarii relevante pentru apărarea aeriană modernă. Pe baza acestor rezultate, Qognifly intră într-o etapă de standardizare a integrării și testării și pregătește o facilitate dedicată în București pentru producție în serie mică (lot pilot), fără să anunțe, deocamdată, începerea producției de serie.
În paralel, Qognifly spune că a semnat memorandumuri de înțelegere cu trei companii din Ucraina, ca parte a strategiei de colaborare regională.
Pe lângă sistemul de contracarare, Qognifly afirmă că are deja platforme aeriene fără pilot „mature” pe piață, livrate în peste 16 țări, inclusiv:
Compania mai precizează că operează o facilitate europeană pentru dezvoltare și integrare UAV, cu control pe întreg lanțul: proiectare aeronautică, materiale compozite, avionica, senzori și software de misiune, ceea ce ar susține tranziția de la prototipuri la preindustrializare în România.
Qognifly menționează discuții avansate cu investitori, inclusiv internaționali, însă spune că a ales să meargă mai departe cu un partener strategic local, iar runda de finanțare ar urma să fie anunțată oficial în perioada următoare. Banii ar accelera testarea, finalizarea interceptorului reactiv și dezvoltarea capabilităților industriale, inclusiv algoritmi de procesare video și radar, coordonare împotriva mai multor drone și interceptori cu viteze de până la 500 km/h.
| Element | Ce spune Qognifly |
|---|---|
| Produs | „Drone Wall”, sistem integrat de detectare–urmărire–interceptare |
| Validare | testat în condiții operaționale, cu feedback din Ucraina |
| Arhitectură | radar + ADMS + interceptori pe 3 raze, inclusiv variantă reutilizabilă cu propulsie reactivă |
| Producție | pregătiri pentru o unitate dedicată în București, loturi pilot, fără anunț de serie |
| Țintă de cost | raport de aproximativ 1:20 față de soluții cu rachete |
Recomandate
SUA mențin pe agendă o posibilă producție de interceptoare Patriot pentru Ucraina , deși președintele Donald Trump și-a exprimat recent rezervele față de un astfel de acord, potrivit Agerpres , care citează patru surse familiarizate cu discuțiile. Miza este una operațională: Kievul caută urgent rachete PAC-3, printre puținele capabile să intercepteze rachete balistice, într-un context în care Ucraina susține că a rămas fără interceptoare Patriot. Discuțiile vizează inclusiv varianta ca Ucraina să producă unele componente, iar asamblarea finală să aibă loc în altă parte a Europei. O opțiune menționată de surse este trimiterea componentelor în Germania pentru asamblare finală. Contextul politic rămâne însă volatil. Luna trecută, Trump i-a spus lui Volodimir Zelenski, la o întâlnire la Ankara, că SUA ar urma să acorde o licență pentru fabricarea rachetelor PAC-3, dar săptămâna trecută a declarat presei că SUA nu au fost de acord să permită Ucrainei să construiască rachete Patriot și că Washingtonul trebuie să fie „foarte atent” când permite altora să le producă. Potrivit a două surse, schimbarea de ton a venit după o întâlnire „dificilă” cu Zelenski la Casa Albă. Ce opțiuni sunt analizate Potrivit celor patru surse citate, pe masă sunt mai multe variante, între care: fabricarea de componente Patriot în Ucraina și asamblarea lor în Germania; includerea Ucrainei într-un program americano-european existent pentru interceptoare Patriot; permisiunea ca Ucraina să construiască o versiune mai ieftină a PAC-3. Emisarul Washingtonului la NATO, Matthew Whitaker , conduce eforturile de a ajunge la un acord și a fost la Kiev luna trecută pentru discuții cu oficiali ucraineni și directori din industria de armament. Una dintre surse a precizat că „nu a fost dat niciun ordin de oprire a discuțiilor”. Casa Albă a refuzat să comenteze. Limitarea-cheie: livrările nu ar veni rapid Chiar dacă se ajunge la un acord, Ucraina nu ar începe să primească rachete noi mai devreme de un an, potrivit sursei. Pentru nevoile imediate, Kievul îndeamnă aliații să transfere o parte din propriile stocuri. În paralel, fosta ambasadoare a Ucrainei în SUA, Olga Stefanișîna, a declarat că Kievul explorează achiziții pe termen lung de PAC-3 și un schimb de livrări cu alte țări pentru a primi rachete mai devreme; ea a mai spus că Lockheed Martin este implicată și ar urma să trimită o echipă în Ucraina. Compania nu a răspuns solicitărilor de comentarii, conform materialului. Pe fundal, oficiali americani citați indică faptul că licențierea producției de arme americane în Europa este discutată activ din 2022, dar avertizează că deschiderea de noi linii de producție nu este simplă, iar producția începe de obicei la trei până la șapte ani după semnarea unui acord de licență. Totodată, stocurile globale de rachete de ultimă generație ar fi scăzut după războiul din Iran, iar interceptoare Patriot destinate Ucrainei ar fi fost redirecționate către armata americană și aliații SUA din Golf, potrivit sursei. [...]
Fire Point vrea să coboare costul interceptării rachetelor balistice sub pragul de 1 milion de euro pe unitate , mizând pe integrarea rapidă a tehnologiilor europene într-un nou sistem antirachetă, într-un moment în care Ucraina se confruntă cu penurii globale de interceptori Patriot. Potrivit The Jerusalem Post , compania ucraineană a semnat acorduri cu peste o duzină de firme europene pentru proiectul Freyja și a intrat în etapa de integrare a componentelor. Ținta declarată este un interceptor balistic sub 1 milion de euro (aprox. 5,1 milioane lei) pe rachetă, „un sfert până la o șesime” din costul unui interceptor Patriot, a spus CEO-ul Fire Point, Iryna Terekh, într-o declarație pentru Reuters preluată de publicație. Miza economică este directă: un cost mai mic pe interceptare ar putea permite Ucrainei să susțină apărarea antirachetă cu volume mai mari, într-un context în care livrările sunt constrânse de stocuri și de cererea globală. Integrarea europeană: radare, ghidaj și comandă-control Fire Point afirmă că are „aproape totul agreat”, cu 13 parteneri industriali deja alăturați, și că lucrează la asamblarea finală a sistemului, inclusiv conectarea interceptorului cu radare de supraveghere, radare de urmărire și sistemul de ghidaj (seeker – senzorul care „vede” ținta în faza finală). Proiectul Freyja a fost lansat oficial la Paris luna trecută, ca inițiativă pan-europeană cu 10 guverne și 12 companii de apărare, între care Eurosam, Leonardo și SAAB, conform informațiilor din articol. Pe partea de integrare operațională: Fire Point furnizează interceptorul FP7.X, o versiune mai rapidă a rachetei sale balistice FP7. Kongsberg (Norvegia) lucrează la centrul de comandă care integrează sistemele; compania nu a răspuns imediat solicitării de comentarii, potrivit materialului. Presa de specialitate a relatat că Diehl Defence (Germania) ar urma să furnizeze sistemul de ghidaj; un purtător de cuvânt Diehl a confirmat discuțiile, fără detalii, iar Terekh a refuzat să comenteze. Calendar și condiția „produsului minim viabil” Obiectivul Fire Point este o primă interceptare reușită până la mijlocul lui 2027. Terekh a mai spus că au avut loc cel puțin cinci teste ale interceptorului. Finanțarea cercetării și dezvoltării ar urma să fie asigurată de companiile participante până la atingerea unui „produs minim viabil” (MVP), definit de Fire Point ca o interceptare reușită a unei rachete balistice. În configurația estimată, lansatorul ar urma să aibă între patru și șase interceptori. În analiza citată, expertul Fabian Hoffmann (Norwegian Institute for Defence Studies) arată că, pentru a menține probabilitatea ca șase interceptori consecutivi să rateze sub 5% (standard de industrie), fiecare interceptor ar trebui să aibă o probabilitate de lovire de circa 40%. El notează că un cost de 1 milion de euro pe interceptor ar fi „impresionant” și „foarte ieftin”, dacă poate fi atins în practică. Arhitectură „deschisă” și extinderea rețelei de furnizori Proiectul ar urma să folosească o arhitectură „open-source” (în sensul de arhitectură deschisă, care permite înlocuirea componentelor), astfel încât diferite opțiuni să poată fi schimbate între ele – de exemplu, un radar Weibel în locul unuia produs de Saab, potrivit unor oficiali ucraineni citați. Numărul partenerilor industriali ar putea crește spre 20, ceea ce, potrivit CEO-ului, ar mări capacitatea de producție. Fire Point spune că discută și cu producători ucraineni de rachete deținuți de stat, fără a-i numi. Context: presiunea pe Patriot și expunerea Ucrainei Ucraina se bazează în prezent pe sistemul american Patriot pentru a doborî rachete balistice, însă penuria globală de interceptori – agravată, potrivit articolului, de războiul din Iran – a crescut vulnerabilitatea apărării antiaeriene. În acest cadru, Freyja este prezentat ca o încercare de a comprima un program care, „de obicei, durează 20 sau 30 de ani”, într-un interval de câțiva ani, cu accent pe cost și pe scalare industrială. [...]
Doborârea unei drone rusești de recunoaștere la 6.400 m arată că Ucraina poate reduce costurile apărării aeriene și, în același timp, poate lovi o verigă critică din „lanțul” de țintire al Rusiei, potrivit Focus . Ucraina susține că a interceptat o dronă rusească ZALA Z-20 la altitudinea de 6.400 de metri, în sudul țării. Conform publicației finlandeze Verkkouutiset, o dronă de interceptare operată de unitatea Gărzii Naționale „Lasar’s Group” ar fi distrus aparatul folosit pentru recunoaștere și desemnarea țintelor. Comandantul Gărzii Naționale, Oleksandr Pivnenko , a confirmat operațiunea, afirmând – potrivit United24 Media – că echipajul a „descoperit și distrus” o dronă inamică de recunoaștere și țintire „la o distanță de peste 100 de kilometri”. În relatarea citată, Rusia ar fi ridicat intenționat drona la 6.400 m, mizând pe faptul că va ieși din raza mijloacelor ucrainene de apărare. De ce contează: costul apărării și eficiența operațională Incidentul este relevant dintr-o perspectivă operațională și de cost, pentru că sugerează că Ucraina poate folosi interceptori mai ieftini pentru a contracara ținte care, altfel, ar necesita muniții scumpe de apărare aeriană. Verkkouutiset indică o comparație de ordinul magnitudinii: o dronă ucraineană de interceptare „Sting” (Wild Hornets) ar costa aproximativ 2.500 de dolari (aprox. 11.500 lei), în timp ce o rachetă Patriot PAC-3 ar ajunge la circa 4 milioane de dolari (aprox. 18,4 milioane lei). Diferența de cost evidențiază miza trecerii la soluții „low-cost” pentru ținte aeriene, mai ales într-un război de uzură. Impact asupra „lanțului” rusesc de recunoaștere și țintire ZALA Z-20 nu este descrisă ca o dronă de linia frontului, ci ca un aparat electric de recunoaștere produs de Zala Aero Group . Potrivit Verkkouutiset, poate rămâne în aer peste șase ore și poate transmite imagini pe distanțe de peste 100 km. Astfel de drone sunt folosite pentru a identifica și marca ținte pentru artilerie și pentru drone de atac de tip Lancet. În această logică, pierderea unei ZALA poate crea un „gol” în capacitatea Rusiei de a găsi rapid ținte și de a ghida lovituri ulterioare. Ce urmează: cursa pentru altitudine și viteză Publicația finlandeză mai notează că ambele părți își ajustează rapid tacticile. Rusia ar încerca să reducă vulnerabilitatea prin ridicarea dronelor de recunoaștere la altitudini mai mari și prin introducerea unor variante Shahed mai rapide, inclusiv cu propulsie cu reacție. În paralel, Ucraina ar dezvolta sisteme capabile să urce mai sus și să fie mai rapide, pentru a menține eficiența interceptărilor. [...]
Acordul pentru producția în Ucraina a obuzierului L119 deschide un test industrial cu miză strategică pentru Kiev: dacă poate trece de la asamblarea de sisteme relativ „mecanice” la fabricarea sub licență a unor arme occidentale mult mai sensibile tehnologic, precum interceptoarele Patriot, potrivit Adevărul , care citează The Wall Street Journal. Un producător ucrainean de armament urmează să demareze producția modelului L119, proiectat de BAE Systems. Este un obuzier ușor, tractabil sau transportabil cu elicopterul, cu o rază de acțiune de până la 17 kilometri, iar astfel de tunuri au devenit o componentă importantă a arsenalului Ucrainei în războiul cu Rusia. De ce contează: producția locală înseamnă mai mult decât „asamblare” Miza nu este doar creșterea numărului de sisteme disponibile pe front, ci capacitatea Ucrainei de a deveni o bază de producție pentru echipamente occidentale de vârf. Obuzierele sunt alcătuite din subsisteme metalice complexe (țeavă, mecanism de încărcare, sisteme hidraulice pentru reducerea reculului), iar Ucraina ar trebui să poată forja și prelucra intern o parte importantă a componentelor. BAE Systems ar urma să licențieze producția pornind de la un model de test, după discuții inițiate de președintele Volodimir Zelenski încă din 2023. Giles Ambrose, director de inginerie, tehnologie și strategie la BAE Systems, spune că obiectivul Ucrainei este să-și poată produce și întreține propriile sisteme și să construiască „o capacitate suverană” în jurul acestora. Obstacolele care au blocat alte proiecte occidentale Materialul indică faptul că, deși mai multe companii occidentale au discutat despre producție pe teritoriul ucrainean, până acum doar câțiva producători străini mai mici de drone au reușit să pornească efectiv fabricarea. Printre dificultățile invocate: temeri legate de siguranță (inclusiv riscul atacurilor rusești); lipsa investițiilor și a comenzilor ferme; îngrijorări privind pierderea proprietății intelectuale. Sunt menționate două precedente: Rheinmetall a discutat despre trei fabrici, inclusiv una cu o capacitate anunțată de 400 de tancuri noi pe an, dar directorul executiv Armin Papperger a spus ulterior că Ucraina nu a asigurat investițiile și comenzile necesare; iar Baykar anunțase în 2022 o fabrică ce urma să fie funcțională în doi ani, însă aceasta nu a fost încă inaugurată și ar fi fost lovită de mai multe ori în atacuri rusești, potrivit presei ucrainene. De la artilerie la Patriot: pragul tehnologic și politic În paralel, Ucraina încearcă să obțină licență pentru fabricarea interceptoarelor Patriot, descrise ca singura metodă fiabilă de a opri rachetele balistice. Textul notează că, în ultimele săptămâni, lipsa interceptoarelor a permis rachetelor balistice rusești să străpungă apărarea antiaeriană ucraineană. Președintele american Donald Trump a declarat că va acorda Ucrainei o licență pentru fabricarea rachetelor destinate sistemului Patriot, iar președintele francez Emmanuel Macron a spus că Ucraina ar putea produce și interceptoare Aster, alături de alte muniții europene. Totuși, fabricarea unui interceptor Patriot este prezentată ca un salt major de complexitate față de obuziere, iar SUA rămân prudente în privința transferului de tehnologie. Ca exemplu, Rheinmetall ar fi dorit să producă interceptoare PAC-3 (versiunea avansată a Patriot), dar nu a primit încă permisiunea. „A trece de la un anunț la o linie de producție funcțională nu este deloc simplu... iar realizarea acestui lucru în Ucraina nu ușurează procesul”, a declarat Ralph Savelsberg, expert în rachete la Academia de Apărare a Țărilor de Jos, pentru The Wall Street Journal. Context operațional: de ce rămâne relevantă artileria tractată Deși dronele ar provoca mai multe pierderi de vieți omenești decât artileria, tunurile grele rămân utile pentru saturarea unei zone cu explozibili și distrugerea clădirilor, într-un mod pe care dronele „încă nu îl pot egala”, potrivit materialului. În plus, artileria tractată este descrisă ca fiind mai ușor de camuflat, cu semnătură termică mai redusă și, astfel, mai greu de detectat de drone, fiind considerată și mai ușor de reparat și mai fiabilă de către artileriștii ucraineni. [...]
Epuizarea rapidă a rachetelor americane de precizie cu rază lungă în războiul de cinci luni cu Iranul ridică semne de întrebare privind capacitatea SUA de a susține operațiuni similare și de a descuraja alți adversari, potrivit unei analize publicate de The Jerusalem Post , care citează Reuters și surse familiarizate cu datele interne. Potrivit a trei persoane care cunosc situația, Armata SUA a consumat o mare parte din stocul de muniții de precizie cu rază lungă, în principal rachete sol-sol ATACMS (Army Tactical Missile Systems) și PrSM (Precision Strike Missiles). Două dintre surse afirmă că SUA au folosit „practic toate” aceste arme, fără a preciza câte mai rămân. Munițiile respective, care costă peste 1 milion de dolari bucata (aprox. 4,6 milioane lei), sunt esențiale pentru lovituri de la distanță, reducând riscul pentru piloți și platforme. În contextul în care PrSM este generația mai nouă destinată să înlocuiască ATACMS, scăderea stocurilor poate influența opțiunile operaționale ale Washingtonului dacă ar relua atacuri la scară mare asupra Iranului, inclusiv printr-o dependență mai mare de misiuni cu avioane pilotate, considerate mai riscante. Ce înseamnă pentru pregătirea militară și descurajare Sursele citate spun că diminuarea stocurilor ar putea limita capacitatea SUA de a răspunde la alte crize și de a descuraja adversari precum Rusia și China. Un al patrulea interlocutor afirmă că US Central Command (CENTCOM) a ajuns aproape să epuizeze rachetele terestre pe care le avea înainte de război, dar a reușit să se reaprovizioneze din stocuri americane din alte regiuni ale lumii. În paralel, în interiorul administrației Trump au avut loc discuții tensionate, în ultima săptămână, despre cât timp pot continua loviturile asupra Iranului fără ca stocurile să scadă la niveluri care ar afecta reacția la alte situații. Casa Albă a transmis o declarație a președintelui Donald Trump, potrivit căreia SUA au „mult mai multe muniții decât oricine din lume” și „mult mai mult decât avem nevoie”, adăugând că industria de apărare produce mai mult și își extinde capacitățile. Producția crește, dar riscul unui deficit rămâne Analiștii citați în material apreciază că producția unor muniții (inclusiv obuze de artilerie și mai multe tipuri de rachete) este la niveluri record, dar avertizează că ar putea să nu acopere necesarul unui război prelungit. Lockheed Martin, producătorul ATACMS și PrSM (și al sistemului THAAD), nu a răspuns imediat solicitărilor privind nivelul stocurilor sau declarațiile lui Trump. Nici Raytheon, producătorul rachetelor Tomahawk și al interceptorilor Patriot, nu a oferit un răspuns imediat. Purtătorul de cuvânt-șef al Pentagonului, Sean Parnell, a declarat că armata SUA „are tot ce îi trebuie” pentru a acționa „la momentul și în locul ales de președinte” și că a derulat operațiuni în mai multe comandamente, menținând în același timp un „arsenal profund” de capabilități. Și munițiile defensive se reduc: Patriot, THAAD și Tomahawk Un raport al Center for Strategic and International Studies (CSIS) publicat săptămâna trecută estimează că între februarie și iulie au fost consumate aproximativ 65% din interceptoarele Patriot, iar stocul de interceptori THAAD ar fi cu cel puțin 38% mai mic decât la începutul războiului. Reuters precizează că nu a văzut datele de stoc, însă două surse spun că aceste estimări corespund datelor interne. În plus, una dintre surse afirmă că SUA au consumat „puțin sub jumătate” din stocul global de rachete de croazieră Tomahawk de la începutul războiului, o cifră pe care Reuters spune că nu a putut să o verifice independent. În acest context, Raytheon (divizie a RTX) ar fi ajuns la un acord preliminar multianual cu Pentagonul pentru creșterea producției de Tomahawk, ca parte a efortului de refacere a stocurilor. Context politic: autoritatea de a purta război fără Congres Conflictul a alimentat dezbaterea privind autoritatea lui Trump de a desfășura ostilități împotriva Iranului fără autorizare din partea Congresului. Potrivit materialului, nu a fost înaintată nicio cerere pentru o declarație de război sau pentru o autorizare de folosire a forței militare. În paralel, două surse spun că lideri militari au avertizat de săptămâni că stocurile de arme defensive se reduc. Mai multe instituții media au relatat recent că Trump ar fi renunțat la o nouă ofensivă majoră în Iran, parțial din cauza acestor avertismente; un oficial american a contestat relatările, susținând că decizia a fost influențată de presiuni din partea statelor din Golf. [...]
Japonia își leagă reînarmarea de creșterea economică , într-un mesaj care pregătește terenul pentru noi majorări de buget și pentru o politică industrială orientată spre producția de armament, potrivit HotNews . În cea mai recentă „carte albă” a apărării, Tokyo susține că investițiile în apărare pot aduce beneficii economiei și nivelului de trai, în paralel cu accelerarea consolidării militare pe fondul tensiunilor regionale. Raportul anual evaluează drept principale riscuri China, Rusia și Coreea de Nord și recomandă ca Japonia să valorifice tehnologia, să finanțeze start-up-uri și să folosească mai multe componente comerciale în producția de armament, într-o încercare de a crește capacitatea industrială și viteza de livrare. Apărarea, prezentată ca politică economică Documentul Ministerului nipon al Apărării argumentează explicit că investițiile în apărare au efecte pozitive „asupra economiei în ansamblu și vieții cetățenilor”, mesaj aliniat cu abordarea prim-ministrei Sanae Takaichi de a folosi cheltuielile strategice ale statului pentru stimularea creșterii economice. Schimbarea de poziționare este susținută și simbolic: coperta raportului este realizată în stil anime și prezintă o familie într-un peisaj urban „futurist”, în locul imaginilor militare dominante în edițiile anterioare, potrivit unui oficial al ministerului. China, „cea mai mare provocare strategică”, și reacția Beijingului Cartea albă afirmă că activitățile militare și alte acțiuni ale Chinei reprezintă „cea mai mare provocare strategică” pentru Japonia și un motiv de îngrijorare pentru comunitatea internațională. În replică, purtătorul de cuvânt al Ministerului Apărării din China, Chen Xi, a acuzat raportul că este „plin de narațiuni false” și că exagerează „așa-zisa amenințare chineză”, susținând că Japonia caută pretexte pentru relaxarea restricțiilor militare postbelice. Tensiunile bilaterale s-au amplificat după ce Takaichi a declarat în noiembrie că Japonia ar putea mobiliza Forțele de Apărare dacă un atac chinez asupra Taiwanului ar amenința supraviețuirea Japoniei, poziție criticată de Beijing. Presiune pe buget: 2% din PIB pentru apărare și spațiu fiscal limitat Japonia a construit un pachet de finanțare care include majorări de impozite, reforme ale cheltuielilor și venituri excepționale pentru a susține cea mai amplă consolidare militară de la al Doilea Război Mondial, ducând cheltuielile de apărare la 2% din PIB. În același timp, sursa notează că Takaichi nu a explicat încă limpede cum ar finanța o extindere suplimentară fără presiune nouă asupra finanțelor publice, deja tensionate: guvernul a asigurat un buget record de 122,3 trilioane de yeni pentru anul fiscal care se încheie în martie 2027 și a adăugat ulterior un pachet suplimentar de 3,1 trilioane de yeni pentru a amortiza costurile mai mari ale energiei pentru gospodării și companii. Unde se duc banii: rachete cu rază lungă și, posibil, drone O parte importantă din noile cheltuieli a mers către rachete capabile să lovească ținte la peste 1.000 de kilometri. Pentru o eventuală creștere suplimentară, experții militari citați se așteaptă ca o componentă semnificativă să fie orientată către drone și alte sisteme fără pilot, pe modelul utilizării lor pe scară largă în războiul din Ucraina. În fundal, administrația Takaichi pregătește o nouă strategie de securitate națională, iar așteptarea centrală este că aceasta va împinge mai departe creșterea cheltuielilor, cu obiectivul de descurajare a unui conflict în jurul Taiwanului care ar putea implica și Japonia. [...]
