Știri
Știri din categoria Apărare
Israelul pregătește a doua fază a războiului cu Iranul, concentrată pe distrugerea bazelor subterane de rachete balistice, după ce primele zile ale conflictului au vizat lansatoarele de la suprafață și infrastructura militară iraniană. Informația a fost relatată de HotNews, citând surse apropiate campaniei militare israeliene.
Potrivit acestor surse, avioanele de vânătoare ale Forțelor Aeriene Israeliene vor începe să atace buncărele adânc îngropate în care Iranul depozitează rachete balistice și echipamente militare, în încercarea de a reduce capacitatea Teheranului de a lovi Israelul cu atacuri aeriene.
Conflictul militar dintre Israel, susținut de Statele Unite, și Iran a intrat deja în a șasea zi, după o serie de bombardamente inițiale care au vizat conducerea militară și politică a Republicii Islamice. Printre victimele acestor atacuri s-a numărat și liderul suprem iranian, ayatollahul Ali Khamenei, iar luptele s-au extins rapid în întreaga regiune, cu atacuri iraniene asupra Israelului, dar și în state din Golful Persic și Irak.
În primele zile ale campaniei, armata israeliană a declarat că a distrus sute de lansatoare de rachete iraniene amplasate la sol, care ar fi putut lovi orașe din Israel. Oficialii militari susțin că, împreună cu armata SUA, au reușit să preia controlul asupra unei mari părți a spațiului aerian al Iranului.
Totuși, o parte importantă a arsenalului iranian se află în instalații subterane fortificate, greu de distrus din aer, motiv pentru care a doua fază a războiului se concentrează pe aceste obiective.
Estimările privind arsenalul de rachete al Iranului variază considerabil:
Dimensiunea stocului rămas ar putea influența decisiv evoluția conflictului, în condițiile în care Teheranul continuă să lanseze rachete asupra Israelului și asupra unor ținte din regiune.
Sursele citate de Reuters spun că avioanele de luptă israeliene au efectuat misiuni aproape continue de la începutul războiului. Unele operațiuni ar fi vizat simultan mai multe fronturi: aceleași aeronave ar fi lovit ținte din Iran la plecare și obiective ale grupării Hezbollah în Liban la întoarcere.
Oficialii americani și israelieni afirmă că numărul atacurilor cu rachete și drone lansate de Iran a scăzut în ultimele zile, scădere atribuită în parte loviturilor asupra infrastructurii militare iraniene.
Pe de altă parte, armata israeliană consideră că Teheranul ar putea economisi o parte din arsenal, pregătindu-se pentru un conflict de durată.
Fostul consilier adjunct pentru securitate națională al Israelului, Eran Lerman, a declarat că obiectivul inițial al campaniei era destabilizarea rapidă a sistemului de putere de la Teheran.
Potrivit acestuia, acest lucru nu s-a întâmplat încă, iar Israelul va continua să intensifice presiunea militară asupra infrastructurii și conducerii Iranului.
„Sistemul de putere trebuie să fie lovit și afectat din ce în ce mai mult”, a spus Lerman.
Recomandate
Războiul din Iran a ajuns la 25 mld. dolari (aprox. 115 mld. lei) pentru Pentagon , primul „preț” oficial comunicat de administrație pentru campania militară americană, potrivit Politico . Suma a fost prezentată într-un moment în care Casa Albă discută un posibil pachet suplimentar de finanțare de până la 200 mld. dolari (aprox. 920 mld. lei), ceea ce mută rapid dezbaterea din zona strategică în cea bugetară. Cifra a fost avansată de Jules Hurst, comptroller interimar al Pentagonului (oficialul responsabil de buget), în timpul unei audieri în Comisia pentru Servicii Armate a Camerei Reprezentanților, la care au participat și secretarul Apărării Pete Hegseth și șeful Statului Major Interarme, gen. Dan Caine. Conflictul durează de două luni și, deși a existat recent un armistițiu, „nu are un final clar”, notează publicația. Hurst a spus că „aproximativ până în această zi” cheltuielile pentru „ Operation Epic Fury ” sunt de circa 25 mld. dolari, „în cea mai mare parte pentru muniții”, dar și pentru „operațiuni și mentenanță” (cheltuieli curente de funcționare) și înlocuirea echipamentelor. Politico precizează că suma este sub multe estimări externe, având în vedere ritmul operațiunilor aeriene și navale și costurile de refacere a stocurilor de apărare antiaeriană. Presiune pentru bani suplimentari și o cerere „în curând” Potrivit articolului, Hurst le-a spus participanților la un summit de apărare din martie, la Washington, că prima săptămână a războiului ar fi costat aproximativ 11 mld. dolari (aprox. 51 mld. lei). Între timp, oficiali ai administrației discută o cerere suplimentară de finanțare de până la 200 mld. dolari pentru conflict și reînnoirea stocurilor de armament, deși au subliniat public că nu au stabilit încă un nivel final. Pentagonul este așteptat să trimită „în curând” solicitarea de fonduri suplimentare, iar Hurst a spus că administrația o va face „odată ce avem o evaluare completă a costului conflictului”. Congresul cere detalii, iar disputa se mută pe rezultate Întrebarea privind costurile a venit de la democratul Adam Smith, membrul de rang al comisiei, care s-a declarat surprins de nivelul de specificitate și a cerut ca detaliile să fie transmise Congresului, după o perioadă lungă în care legislativul a solicitat un număr oficial. Audierea, programată inițial pe bugetul pe 2027, a virat rapid spre Iran și spre întrebarea dacă operațiunea a produs câștiguri strategice. Smith a susținut că programul nuclear al Iranului ar fi „exact” la nivelul de dinaintea războiului și că Teheranul își păstrează capacități precum programul de rachete balistice și posibilitatea de a bloca Strâmtoarea Hormuz . În replică, Hegseth a atacat criticile venite din partea democraților din Congres și „unor republicani”, potrivit Politico. [...]
Noile drone FPV ghidate prin fibră optică folosite de Hezbollah complică apărarea Israelului în zona-tampon din sudul Libanului , pentru că își păstrează controlul chiar și când sunt folosite contramăsuri electronice, potrivit Focus . Miza operațională este directă: crește riscul pentru trupe și pentru liniile de aprovizionare într-un spațiu relativ îngust, unde astfel de drone pot ajunge „aproape oriunde”. Un exemplu invocat este un videoclip din apropierea orașului Taybeh, în care un proiectil trece la mică distanță de un elicopter israelian de evacuare medicală Black Hawk, în timp ce soldații transportau un rănit; explozia are loc lângă aparat, relatează publicația britanică The Telegraph , citată de Focus. De ce contează: cablul înlocuiește radioul, iar bruiajul devine mai puțin eficient Potrivit specialiștilor citați de The Telegraph , este vorba despre drone „First-Person View” (FPV) – adică aparate pilotate „din ochii” dronei, printr-o cameră la bord. Diferența-cheie este modul de control: nu prin semnal radio, ci printr-un cablu subțire (fibră optică) care leagă drona de operator. Consecința operațională este că, în condiții de bruiaj (perturbarea semnalelor radio), controlul rămâne stabil, ceea ce face aceste drone mai greu de oprit prin mijloace electronice uzuale. Focus notează că această soluție este o evoluție a dronelor mici folosite pe scară largă în războiul Rusia–Ucraina , tocmai pe fondul intensificării bruiajului. Costuri mici, efecte mari în teren Un alt element care apasă pe ecuația apărării este raportul cost–efect. Expertul Jakub Janovsky, citat de The Telegraph, spune că un kilometru de cablu de fibră optică ar costa circa 30 de dolari (aprox. 140 lei) la achiziție en-gros. În plus, multe componente ar fi ușor de procurat sau realizate prin imprimare 3D. Deși sunt relativ simple, unele modele ar atinge „raze de acțiune” notabile, iar în zona de securitate din sudul Libanului – descrisă ca relativ îngustă – ar putea lovi practic orice punct, potrivit materialului. Presiune în creștere asupra vehiculelor și trupelor Focus relatează că, în ultimele săptămâni, atacurile asupra vehiculelor israeliene au crescut semnificativ, inclusiv asupra tancurilor și transportoarelor blindate. Sunt menționate și raportări potrivit cărora dronele ar urmări soldați individuali, uneori până în interiorul clădirilor. În același timp, publicația indică un bilanț „potrivit datelor de până acum”: 16 soldați israelieni uciși în sudul Libanului și mulți alții răniți (fără a detalia sursa primară a acestor cifre). Ce urmează: căutarea de contramăsuri și apel către industrie Confruntată cu această amenințare, conducerea armatei israeliene caută soluții de protecție. Potrivit The Telegraph, autoritatea relevantă din cadrul Ministerului Apărării ar fi făcut un apel public către companii și dezvoltatori să propună contramăsuri împotriva acestui tip de drone. În evaluarea expertului Federico Borsari, citat în material, astfel de sisteme ar oferi Hezbollah o opțiune relativ ieftină pentru lovituri precise de la distanță mai mare – un avantaj care, în practică, poate forța adaptări rapide în tactici, protecția convoaielor și procedurile de evacuare medicală în zona de contact. [...]
Conflictul din Iran scoate în evidență o problemă de cost care poate schimba prioritățile de înzestrare ale Occidentului , pentru că armele ieftine, produse în masă, pot forța adversarul să consume interceptoare mult mai scumpe și să-și epuizeze stocurile, potrivit unei analize prezentate de Adevărul . Miza economică devine, astfel, parte din miza militară: apărarea ajunge să coste disproporționat față de atac. Un exemplu sunt dronele Shahed folosite de Iran, care ar costa între 20.000 și 50.000 de dolari (aprox. 92.000–230.000 lei), dar pot obliga adversarii să răspundă cu interceptoare mult mai scumpe: rachete PAC-3 de circa 4 milioane de dolari (aprox. 18,4 milioane lei) sau sisteme THAAD care pot ajunge la 15 milioane de dolari (aprox. 69 milioane lei) per unitate. Chiar și cu rate de interceptare ridicate, dezechilibrul rămâne, iar analiștii descriu fenomenul drept „asimetrie economică”: este mai scump să te aperi decât să ataci. Volumul devine armă: „ieftin și mult” poate copleși „scump și precis” Specialiștii citați în analiză arată că strategia bazată pe volum — lansarea unui număr mare de sisteme ieftine — poate suprasolicita chiar și apărări avansate. În această logică, pierderile mari nu mai sunt neapărat un eșec, ci o componentă acceptată a planului operațional, în contrast cu doctrina occidentală axată pe precizie și tehnologie de vârf. Stocuri și producție: întârzieri, epuizare și vulnerabilități pe termen scurt Presiunea nu este doar financiară, ci și industrială. Analiza notează dificultăți în lanțurile de aprovizionare și limite de producție, cu întârzieri la livrările de interceptoare THAAD, următoarele unități fiind programate abia pentru 2027. În paralel, războiul ar fi accelerat consumul de muniție al SUA: estimările indică faptul că aproape jumătate din anumite tipuri de rachete au fost deja folosite. Refacerea stocurilor ar putea dura între unu și patru ani, ceea ce ar crea vulnerabilități pe termen scurt, mai ales în scenariul unui conflict cu o putere majoră, precum China, unde consumul ar fi și mai ridicat. Dependența de China în reînarmare, risc strategic Un alt punct sensibil este dependența industriei americane de apărare de lanțuri de aprovizionare care includ furnizori din China. Componente considerate esențiale pentru sisteme precum rachetele Tomahawk sau munițiile ghidate ar fi legate, direct sau indirect, de astfel de surse, ceea ce este descris ca risc strategic, în special pe fondul tensiunilor geopolitice și al unui posibil conflict în zona Taiwanului. În context, Adevărul mai amintește și despre demisia secretarului Marinei SUA , pe fondul tensiunilor din Pentagon, într-un material separat: Adevărul . Ce urmează: combinația dintre platforme clasice și sisteme ieftine Concluzia analizei este că platformele tradiționale (avioane de luptă, bombardiere, nave) rămân centrale, dar vor fi completate de sisteme mai simple și mai accesibile, folosite pentru misiuni riscante sau pentru a conserva resursele scumpe. În această „nouă logică”, avantajul nu ar mai veni doar din sofisticare, ci din capacitatea de a echilibra costul, volumul și eficiența în utilizarea armelor. [...]
Ucraina pregătește exportul de armament produs intern, mizând pe venituri care să finanțeze apărarea , după ce capacitățile de producție au ajuns să depășească nevoile imediate ale armatei, potrivit Adevărul . Președintele Volodimir Zelenski a spus că, în anumite segmente, există „un surplus de capacitate de până la 50%”. Decizia are o miză economică directă: exporturile ar urma să aducă bani într-o perioadă în care Ucraina își susține efortul de război și, în același timp, își extinde industria de apărare. Zelenski a afirmat că armata ucraineană va avea prioritate la aprovizionare, iar „ceea ce depășește această valoare va fi exportat”. Ce ar urma să exporte și cu cine discută Kievul Zelenski a indicat că Ucraina lucrează deja cu țări din Orientul Mijlociu, Europa și Caucaz într-un format de cooperare numit „ acorduri pentru drone ”. În plus, a spus că există „o propunere” și pentru partenerii americani. Acordul vizat ar urma să includă: drone; sisteme de apărare; „alte tipuri de arme”. Condițiile anunțate: control și direcționarea veniturilor către apărare Președintele Ucrainei a insistat că termenii trebuie să fie în avantajul țării, cu „o supraveghere clară”, iar veniturile obținute din exporturi să fie folosite pentru consolidarea apărării. „Încă o dată, termenii trebuie să fie în avantajul Ucrainei, trebuie să existe o supraveghere clară, iar veniturile din exporturi trebuie să consolideze apărarea Ucrainei. Așa va fi.” În context, Zelenski a amintit că Ucraina și-a sporit producția de armament de la declanșarea invaziei ruse, în urmă cu peste patru ani. Materialul nu precizează un calendar pentru începerea exporturilor și nici volumele sau țările către care ar urma să fie livrate armele. [...]
Distrugerea celei mai mari rețele de tuneluri Hezbollah din sudul Libanului ridică miza operațională la granița Israel–Liban , prin eliminarea unei infrastructuri subterane descrise de armata israeliană ca fiind pregătită să susțină pe termen lung mii de luptători și să servească drept bază pentru atacuri, potrivit HotNews . Forțele de Apărare ale Israelului (IDF) au anunțat marți că au distrus „cea mai vastă” rețea de tuneluri a Hezbollah din sudul Libanului, despre care susțin că a fost construită cu sprijin semnificativ din partea Iranului, informație relatată de The Jerusalem Post. Ce a găsit IDF în teren și cum arăta rețeaua Armata israeliană afirmă că sistemul era format, în esență, din două tuneluri majore construite de-a lungul unui deceniu, care ajungeau la adâncimi de aproximativ 25 de metri și aveau o lungime totală de 2 kilometri. Deși erau amplasate unul lângă altul, cele două tuneluri nu erau conectate, potrivit Times of Israel. În interior, trupele israeliene spun că au găsit arme și echipamente care ar fi permis membrilor Hezbollah să rămână în subteran perioade îndelungate. Unul dintre tuneluri ar fi avut aproximativ 10 camere, fiecare cu mai multe paturi suprapuse. De ce contează: infrastructură pentru „mii de luptători” și scenarii de atac Potrivit IDF, rețeaua putea găzdui arme, sisteme de comunicații și alte infrastructuri operaționale pentru mii de luptători ai forțelor speciale Radwan din cadrul Hezbollah, miliție libaneză șiită aliată Iranului. IDF susține că tunelurile au fost „finanțate de regimul terorist iranian” și că făceau parte din planul Hezbollah de a „cuceri Galileea”. Armata israeliană mai afirmă că aceste sisteme subterane erau gândite ca punct de sprijin pentru pregătirea unor eventuale atacuri asupra orașelor israeliene, însă planurile de invazie „nu s-au materializat niciodată”. Context: cea mai mare rețea descoperită până acum în sudul Libanului Militarii israelieni mai depistaseră alte trei rețele similare în timpul invaziei în Liban din 2024, însă cea anunțată acum, în apropiere de orașul Kantara, este descrisă drept cel mai mare sistem de tuneluri subterane descoperit până în prezent în sudul Libanului. Kantara este situat în sudul Libanului, la 11 kilometri de frontiera cu Israelul. [...]
Creșterea arsenalului nuclear nord-coreean riscă să depășească apărarea antirachetă a SUA , într-un moment în care sistemul american GMD (apărare la mijlocul traiectoriei, bazată la sol) a fost proiectat pentru un atac „limitat”, nu pentru salve multiple, potrivit Adevărul . Miza este una de capacitate și cost: Washingtonul a cheltuit aproximativ 65 de miliarde de dolari în ultimii 30 de ani pe un sistem descris ca „deja inadecvat”, în timp ce Phenianul își extinde și modernizează rapid mijloacele de livrare. Unde se rupe „plafonul” scutului american Sistemul GMD are 44 de interceptoare desfășurate în Alaska și California, cu opțiunea de a adăuga încă 20. Limitarea practică, conform materialului, este că pentru fiecare țintă ar fi necesare cel puțin două interceptoare. Consecința operațională este directă: dacă ar fi lansate simultan aproximativ 24 de rachete balistice intercontinentale (ICBM), stocul de interceptoare s-ar epuiza. Estimările privind numărul de lansatoare ICBM nord-coreene diferă: analistul Van van Diepen (38 North) indică posibilitatea a 48 de lansatoare; Ankit Panda (Carnegie Endowment for International Peace) estimează 24 de lansatoare ICBM în funcțiune, presupunând continuarea producției. În paralel, Agenția de Informații a Apărării (DIA) din cadrul Departamentului Apărării al SUA a prezentat anul trecut proiectul Golden Dome , cu o ipoteză de lucru de „doar 10” rachete balistice intercontinentale, cifră pe care experții o consideră posibil subestimată. Ritmul de creștere al focoaselor și modernizarea rachetelor Coreea de Nord ar avea în prezent aproximativ 50 de focoase nucleare, iar comunitatea de informații estimează că a acumulat suficiente materiale fisile pentru a rivaliza cu cele ale Israelului, stat care „nici nu confirmă, nici nu neagă” oficial deținerea de arme nucleare. Președintele sud-coreean Lee Jae-myung a declarat la finalul lunii ianuarie că Phenianul poate produce materiale pentru 20 de focoase pe an. Dacă ritmul se menține, până în 2035 arsenalul ar ajunge la 290 de focoase, nivelul Franței, potrivit articolului. Pe partea de livrare, Kim Jong-un trece la ICBM cu combustibil solid (Hwasong-15, -17, -18 și -19), care nu necesită realimentare îndelungată înainte de lansare, fiind mai greu de detectat și lovit preventiv. Tot anul acesta, Coreea de Nord a testat rachete cu focoase cu grupare și momeli, concepute pentru a deruta interceptoarele americane și sud-coreene. Costuri și limitări: Golden Dome și incertitudinile tehnice În timp ce SUA lucrează la Golden Dome, implementarea ar urma să coste peste 1 trilion de dolari (aprox. 4,6 trilioane lei), potrivit estimărilor citate. În același timp, materialul notează limitări fundamentale ale programului nord-coreean, inclusiv: rachetele nu au fost testate niciodată cu focoase reale, astfel că nu se știe dacă rezistă la reintrarea în atmosferă și dacă pot lovi cu precizie ținte de pe teritoriul american; numărul real de ICBM este contestat, cu estimări între 10 și 48. Context geopolitic: Ucraina și finanțarea prin relația cu Rusia Un element separat de risc, potrivit articolului, este că rachetele balistice cu rază scurtă transferate Rusiei pentru utilizare în Ucraina au trecut printr-un „test real de luptă”, oferind Coreei de Nord date despre performanța sistemelor occidentale de interceptare în condiții de război. Totodată, alianța militară cu Rusia, încheiată în 2024, este prezentată ca o sursă de venituri noi pentru finanțarea programului nuclear nord-coreean. Ce urmează: presiune pe descurajare și pe opțiunile aliaților În plan diplomatic, Joel Wit, fost trimis al Departamentului de Stat al SUA implicat în negocierile cu Phenianul, avertizează că reluarea discuțiilor „de unde au rămas în 2019” ar fi o greșeală, deoarece Coreea de Nord „nu mai este la fel ca atunci”. În plan strategic, creșterea puterii nucleare nord-coreene, combinată cu îndoieli privind fiabilitatea „umbrelei nucleare” americane, împinge țări precum Suedia și Coreea de Sud să ia în calcul dezvoltarea propriilor arme nucleare, conform textului. [...]
