Știri
Știri din categoria Apărare
Declarațiile șefului Pentagonului ridică din nou miza politică a „puterilor de război” ale președintelui SUA, într-un moment în care administrația Trump este contestată în Congres pentru conflictul început împreună cu Israelul împotriva Iranului, potrivit G4Media.
Pete Hegseth, prezentat drept „secretar de război” al Statelor Unite, a elogiat „rezultatele militare decisive” în războiul împotriva Iranului și a susținut că forțele armate americane ar trebui să primească Premiul Nobel pentru Pace „în fiecare an”, pe motiv că ar garanta securitatea globală.
„Singura instituţie care ar trebui să câştige Premiul Nobel pentru Pace în fiecare an sunt forţele armate ale Statelor Unite, pentru că suntem garantul securităţii şi protecţiei nu doar ale ţării noastre, ci şi ale multor oameni în această lume.”
Hegseth a răspuns la o întrebare venită de la site-ul TMZ, acreditat la Washington, despre posibilitatea schimbării din nou a denumirii Departamentului Apărării — redenumit anterior „Departamentul de Război” — în „Departamentul Păcii”.
În toamna anului trecut, Donald Trump a semnat un ordin prezidențial prin care Departamentul Apărării a fost redenumit Departamentul de Război, notează articolul. Hegseth a justificat schimbarea prin ideea de „pace prin forță”, susținând că sloganul nu ar fi „doar cuvinte goale” și că scopul final al războiului ar fi obținerea păcii.
Tot în același context, oficialul a afirmat că rolul său este să se asigure că forțele americane pot exercita „violență maximă” asupra adversarilor.
Pe fond, declarațiile vin pe fondul criticilor din partea democraților din Congres, care acuză administrația Trump de depășirea prerogativelor, în condițiile în care președintele nu ar fi avut aprobarea legislativului pentru războiul inițiat împreună cu Israelul împotriva Iranului pe 28 februarie, potrivit materialului.
Minoritatea democratică ar fi încercat fără succes să adopte măsuri care să limiteze prerogativele de război ale președintelui.
Articolul mai arată că Trump și-a exprimat public dorința de a primi Premiul Nobel pentru Pace și a criticat Comitetul Nobel norvegian după ce nu a primit distincția în 2025, deși susține că a pus capăt mai multor conflicte internaționale.
Recomandate
Un studiu chinez descrie un scenariu de atac la 3.000 km care ar putea forța SUA să-și regândească apărarea antirachetă și logistica navală , potrivit Știrile Pro TV , care citează South China Morning Post . Miza, dincolo de retorică, este una operațională: dacă astfel de tactici devin credibile, costurile și modul de desfășurare a grupurilor de portavioane ar putea crește semnificativ. Analiza pornește de la un articol publicat deschis într-o revistă științifică de apărare din China, care propune un „ghid pas cu pas” pentru lovirea unui grup de portavioane american de la 3.000 km (distanță comparată în material cu ruta Shanghai–Guam). Lucrarea aparține unei echipe de la Colegiul de Studii Internaționale al Universității Naționale de Tehnologie a Apărării din Nanjing și a fost publicată pe 25 mai în „Tactical Missile Technology”, fiind coordonată de profesorul asociat Gao Tianyun. De ce contează: răspuns la „dispersarea” flotei americane Textul descrie cum Pentagonul a adoptat conceptul de Operațiuni Maritime Distribuite (DMO), care presupune împrăștierea navelor pe sute de kilometri și împingerea portavioanelor mai în spate, în timp ce nave mai mici sunt trimise în față ca „scuturi” și platforme de senzori. Lucrarea chineză argumentează că această dispersie face țintele mai greu de găsit și lovit simultan, dar propune o metodă de „decojire” a apărării pe straturi. În scenariul descris, stratul exterior ar include distrugătoare Aegis poziționate la 600–800 km în fața portavionului, înarmate cu interceptoare SM‑3, iar mai aproape ar opera inclusiv nave de suprafață fără pilot cu rachete SM‑6 și ESSM, pentru a adăuga un „burete” suplimentar de interceptare. Cum ar arăta atacul, în scenariul descris Planul începe neobișnuit: nu cu un val masiv de pe uscat sau din aer, ci cu folosirea unui submarin pentru a lansa rachete hipersonice antinavă asupra distrugătoarelor Aegis din față, pentru a „sparge” primul strat al apărării. Apoi ar urma un „pachet de foc” care combină mai multe tipuri de muniții, cu scopul de a satura senzorii și de a consuma interceptoarele: drone-momeală ieftine și rachete de croazieră cu cost redus, pentru a „inunda” sistemele de detecție și a epuiza muniția de apărare; rachete de croazieră subsonice cu caracteristici de reducere a detectabilității, care zboară jos, „peste valuri”, pentru a exploata golurile radarului; rachete hipersonice suplimentare, direcționate către țintele rămase de mare valoare. Materialul susține că această combinație ar pune apărarea într-o dilemă: dacă prioritizează amenințările hipersonice, pot trece rachetele care zboară jos; dacă trage în momeli și muniții ieftine, consumă rapid stocurile limitate. „Roiul” fără comandă centrală și ipoteza unei apărări americane „ideale” Un element distinct este tactica „lider‑secundă”: într-un roi, o rachetă urcă și acționează ca cercetaș, transmite date de țintire către rachetele care zboară jos, iar dacă este doborâtă, alta îi preia rolul. În această logică, roiul ar putea continua atacul și sub bruiaj electronic, adaptându-se și redistribuind ținte „din mers”. În același timp, scenariul presupune că marina americană ar avea inclusiv arme care „încă nu există”, precum un interceptor pentru faza de planare a rachetelor hipersonice și SM‑6 IB pentru apărarea terminală. Autorii numesc această abordare „liao di cong kuan”, explicată în material ca ideea de a presupune un adversar puternic și bine echipat. Context industrial: producție și capacitate de susținere Lucrarea leagă conceptul DMO de „dezindustrializarea” SUA și de o capacitate mai mică de a controla baze îndepărtate, argumentând că lipsa șantierelor navale, a pieselor de schimb și a aliaților dispuși să găzduiască baze mari ar limita opțiunile americane. În contrapondere, autorii susțin că China, cu o capacitate de construcții navale superioară și linii de producție de rachete capabile de ritm ridicat, ar putea face fezabile tacticile cu „roiuri” masive. Știrile Pro TV notează că este rar ca Armata Populară de Eliberare să permită publicarea unui plan atât de detaliat într-o revistă accesibilă publicului și că autorii nu au putut fi contactați pentru comentarii. În final, materialul amintește o declarație atribuită secretarului american al Apărării, Pete Hegseth, potrivit căreia China ar putea distruge toate portavioanele americane „în 20 de minute” — afirmație prezentată ca atare, fără elemente de verificare în text. [...]
Administrația SUA își înăsprește controlul asupra cercetării biologice finanțate în străinătate , după ce șefa comunității americane de informații a făcut publice documente care ar indica existența unei rețele de 120 de laboratoare biologice în peste 30 de țări, inclusiv în Ucraina, potrivit HotNews . Demersul este prezentat ca unul neobișnuit: directoarea Serviciului Național de Informații al SUA (DNI), Tulsi Gabbard , a publicat dovezi care, potrivit biroului său, ar demonstra o finanțare „îndelungată” a guvernului american pentru laboratoare unde se desfășoară cercetări pe agenți patogeni, inclusiv unii considerați periculoși. Informațiile sunt relatate de Radio Free Europe/Radio Liberty . De ce contează: risc operațional și de securitate în zone de conflict Biroul DNI susține că rețeaua include „laboratoare din Ucraina” care ar putea fi expuse riscului de „compromitere” din cauza războiului cu Rusia. În comunicat este invocat și un exemplu: comunitatea de informații ar fi avertizat anterior că un laborator biologic finanțat de SUA din Ucraina „găzduia probabil agenți patogeni periculoși” și rămânea vulnerabil la amenințări precum atacuri, confiscări sau distrugeri din partea Rusiei. În plan practic, miza este dublă: pe de o parte, protecția fizică și controlul materialelor biologice în proximitatea unui teatru de război; pe de altă parte, modul în care SUA își calibrează finanțările și supravegherea acestor programe în afara granițelor. Context: programul post-Război Rece și disputa „gain-of-function” Finanțările sunt plasate în contextul unui program numit „ Reducerea cooperativă a amenințărilor ”, prin care SUA au sprijinit protejarea unor programe de cercetare din perioada Războiului Rece asociate dezvoltării de tehnologii de război biologic și chimic. Unele facilități rămase ar fi fost în Kiev, Tbilisi și în alte locații din fosta Uniune Sovietică. În paralel, administrația Trump a analizat dosare legate de aceste laboratoare și a interzis finanțarea federală pentru cercetări de tip „gain-of-function” (modificarea organismelor pentru a le îmbunătăți funcțiile biologice) în anumite țări, precum China, invocând lipsa unei supravegheri adecvate. Componenta politică și de comunicare: acuzații, dezinformare și reacții Pe fondul deteriorării relațiilor dintre Rusia și Occident, Moscova a acuzat tot mai des SUA că ar finanța laboratoare pentru dezvoltarea de potențiale arme biologice. Washingtonul este semnatar al Convenției privind armele biologice din 1975, iar acuzațiile au alimentat, în timp, teorii conspiraționiste pe care guvernul american a încercat să le respingă. În 2023, Departamentul de Stat al SUA a acuzat Rusia că a intensificat „dezinformarea” privind armele biologice pentru a distrage atenția de la invazia Ucrainei, a reduce sprijinul internațional pentru Kiev și a-și justifica războiul. Ce urmează: stoparea finanțării federale pentru „gain-of-function” Potrivit declarațiilor citate, administrația Trump, revenită la Casa Albă în 2025, a adoptat o linie mai dură privind agenții patogeni biologici și a susținut că unele laboratoare finanțate de Washington au lucrat cu „agenți patogeni periculoși și extrem de contagioși”, activități care nu pot rămâne „fără restricții”. În mai 2025, Donald Trump a semnat un decret prezidențial pentru a pune capăt finanțării federale a cercetărilor de tip „gain-of-function”. În același timp, șefa DNI afirmă că biroul său va continua să lucreze cu parteneri guvernamentali pentru a identifica unde sunt aceste laboratoare, ce agenți patogeni conțin și pentru a opri cercetările considerate periculoase. [...]
Flota americană de avioane-cisternă pentru realimentare în aer rămâne sub standardele de pregătire ale Forțelor Aeriene , ceea ce poate limita capacitatea SUA de a susține operațiuni pe termen lung la distanțe mari, inclusiv în Indo-Pacific, potrivit unei analize publicate de Interesting Engineering , care citează un raport al Government Accountability Office (GAO). Problema nu este una de „capabilitate” în sensul clasic (platforme sau armament), ci de logistică: în scenariul unui conflict prelungit cu China, SUA ar putea întâmpina dificultăți în realimentarea și reaprovizionarea forțelor, în special a flotei de aeronave, arată GAO. Raportul indică faptul că procentul de avioane-cisternă disponibile și apte de misiune a rămas „în mod persistent” sub standardele stabilite de Forțele Aeriene pentru această flotă. De ce contează: distanțele din Pacific fac realimentarea un „gât de sticlă” GAO pornește de la realitatea operațională a Indo-Pacificului: misiunile aeriene la mii de kilometri de bazele de origine depind de realimentări repetate în aer. În exemplul folosit în material, un F-35 cu o rază de luptă de circa 700 mile (aprox. 1.127 km) nu ar putea acoperi un traseu de ordinul a 5.000 mile fără mai multe realimentări intermediare, ceea ce face disponibilitatea avioanelor-cisternă critică pentru „masa” de forțe care poate fi proiectată într-o zonă de conflict. O alternativă ar fi apropierea grupărilor de portavioane de Taiwan, dar aceasta le-ar expune unor riscuri mai mari, inclusiv atacuri cu rachete cu rază lungă, submarine sau aviație, notează articolul. Cauzele invocate: avioane îmbătrânite și piese greu de găsit Punctul vulnerabil central este dependența de aeronave vechi, precum Boeing KC-135 Stratotanker , cu celule intrate în serviciu în anii 1950–1960. Deși au fost modernizate, aeronavele vechi cer mai multă mentenanță și sunt mai predispuse la defecțiuni, ceea ce reduce disponibilitatea efectivă. A doua problemă majoră este lanțul de aprovizionare cu piese de schimb pentru sisteme vechi: unii furnizori nu mai există, iar anumite componente trebuie fabricate special. Întreruperile de aprovizionare pot ține aeronave la sol, în așteptarea pieselor. Materialul mai menționează și alți factori care apasă pe disponibilitate: deficit de personal calificat și întârzieri în introducerea echipamentelor de înlocuire, inclusiv a programului Boeing KC-46 Pegasus , care ar fi trebuit să reducă presiunea pe flota veche, dar a avut ani de probleme tehnice și întârzieri. Implicație operațională: ținte „valoroase” într-un conflict cu China În evaluarea prezentată, vulnerabilitatea logistică este amplificată de faptul că China ar avea rachete cu rază lungă concepute pentru a lovi baze și aeronave de sprijin. În acest context, publicația notează că, potrivit South China Morning Post (SCMP), planificatorii militari chinezi ar considera distrugerea avioanelor-cisternă o metodă mai eficientă decât încercarea de a doborî avioane de luptă invizibile radar. Concluzia nu este că un astfel de scenariu ar garanta un avantaj decisiv pentru China — sunt menționate și limitări de partea chineză, precum lipsa experienței de luptă —, dar raportul GAO, așa cum este redat, sugerează că „avantajul de acasă” ar putea cântări mai mult dacă SUA nu își reduc blocajele logistice legate de realimentare și mentenanță. [...]
Războiul informațional al Rusiei vizează erodarea încrederii în democrații , iar sabotajele și asasinatele sunt, în acest tablou, mai degrabă instrumente de presiune decât miza principală, potrivit unei analize prezentate de Adevărul , care îl citează pe Sean Wisswesser , fost ofițer de rang înalt al CIA. În lectura lui Wisswesser, invazia Ucrainei a fost un „punct de cotitură” care a împins serviciile ruse spre acțiuni mai agresive și mai riscante, cu scopul de a destabiliza Occidentul. Fostul ofițer descrie un amestec de metode clasice și operațiuni „low-cost” (cu cost redus), adaptate după expulzarea masivă a diplomaților și spionilor ruși din capitale europene. De la „capcane” la eliminări: instrumente vechi, efecte noi Una dintre tacticile recurente rămâne compromiterea țintelor prin exploatarea vulnerabilităților personale, inclusiv prin așa-numitele „capcane sexuale” („honeytrap”). Wisswesser spune că astfel de operațiuni urmăresc să creeze pârghii de șantaj, indiferent de profilul victimei, și amintește cazul lui Clayton Lonetree, pușcaș marin american de la Ambasada SUA din Moscova, sedus în anii 1980 și ajuns să furnizeze documente secrete Uniunii Sovietice. Pe lângă compromitere, analiza indică folosirea asasinatelor ca metodă de descurajare, cu exemple precum otrăvirea cu poloniu (Aleksander Litvinenko) sau cu noviciok (Serghei Skripal) în Marea Britanie, dar și o serie de „accidente” invocate în spațiul public, inclusiv prăbușiri de avioane – cazul în care a murit Evgheni Prigojin fiind menționat ca reper. Sabotaj „hibrid” după expulzările din Europa După reducerea rețelelor operative din ambasade, Moscova ar fi compensat prin operațiuni mai improvizate, care evită pragul unui conflict direct cu NATO, dar întrețin o stare de insecuritate. În acest tipar intră vandalismul și atacurile asupra infrastructurii, inclusiv secționarea cablurilor submarine – exemplul menționat fiind conductele dintre Finlanda și Estonia. Pentru astfel de acțiuni, Rusia ar apela, potrivit fostului ofițer CIA, la intermediari „consumabili”: infractori de drept comun sau tineri recrutați prin aplicații de mesagerie criptată și plătiți în criptomonede. Logica ar fi obținerea unor „victorii” ieftine, cu negare plauzibilă și cost politic redus. Miza principală: încrederea publică în instituții Deși descrie un arsenal larg, Wisswesser indică drept risc major războiul informațional, pe care îl consideră mai periculos decât sabotajul sau asasinatul, tocmai prin efectul sistemic asupra societăților democratice. El plasează „semnalele” cele mai vizibile în jurul alegerilor prezidențiale americane din 2016 și susține că o strategie similară ar fi fost folosită și în perioada referendumului pentru Brexit . „Adevărata țintă nu este un politician sau un partid. Miza este însăși democrația.” În această cheie, impactul nu se măsoară doar în incidente punctuale, ci în degradarea treptată a încrederii în instituții, proces care poate afecta decizia publică și stabilitatea politică pe termen lung, fără a necesita o confruntare militară directă. [...]
Ordinele de evacuare pentru 30 de sate din sudul Libanului ridică riscul unei escaladări militare la granița Israel–Liban , într-un moment în care este vehiculată ideea unui acord de pace „iminent” în Orientul Mijlociu, potrivit Economica . Mesajele au fost transmise pe X de purtătorul de cuvânt al armatei israeliene pentru limba arabă, colonelul Avichay Adraee, în două postări succesive, a doua vizând localități situate la nord de râul Zahrani. Justificarea invocată pentru evacuări este legată de atacuri atribuite Hezbollah . În aceeași zi, armata israeliană a anunțat că teritoriul Israelului a fost vizat de drone lansate din Liban, fără victime. Armata a precizat că, „în urma alertelor recente privind infiltrarea unui aparat de zbor inamic”, au fost identificate „două impacturi” pe teritoriul statului Israel. Presiune politică pentru represalii Ulterior, doi miniștri israelieni de extremă dreapta, membri ai cabinetului de securitate, au cerut atacuri de represalii asupra suburbiilor sudice ale Beirutului, o zonă considerată bastion al Hezbollah, cunoscută sub numele de Dahiyeh. „Pentru fiecare dronă, o rachetă; pentru fiecare încălcare, foc; pentru fiecare dronă, Dahiyeh trebuie să tremure”, a scris pe X ministrul securității naționale, Itamar ben Gvir . De ce contează Evacuările, combinate cu raportările privind atacuri cu drone și cu apelurile publice la lovituri în Beirut, indică o creștere a tensiunii operaționale pe frontiera de nord a Israelului. În lipsa altor detalii în material despre calendarul sau amploarea măsurilor, rămâne neclar cât de rapid s-ar putea traduce aceste semnale în acțiuni militare extinse. [...]
Posibila producție în Germania a rachetei de croazieră ucrainene „Flamingo” ar putea accelera livrările către Kiev și ar aduce industriei germane acces la un program folosit deja în luptă , potrivit Focus . Publicația relatează că Diehl Defence discută cu compania ucraineană Fire Point despre intrarea în producția acestui tip de armament, într-un moment în care Ucraina se confruntă cu dificultăți de fabricație, iar Germania caută opțiuni europene pentru capabilități cu rază lungă. În noaptea de marți spre miercuri, un „Flamingo” ar fi lovit o fabrică din Rusia care produce componente pentru drone și rachete, la circa 900 km de granița ucraineană, în Ceboksary. Arma, prezentată în 2025 cu interes mediatic ridicat, este folosită tot mai des, deși producția ar întâmpina probleme, notează publicația. Discuții Diehl–Fire Point: ce ar câștiga fiecare parte Conform unui articol din Financial Times, citat de Focus, Diehl Defence speră să intre în producția „Flamingo” și poartă discuții cu Fire Point. Directorul Diehl, Helmut Rauch, a vorbit despre aceste contacte la salonul aeronautic ILA de la Berlin și a sugerat că proiectul ar putea deveni realitate. Colaborarea ar însemna asocierea unui producător german cu tradiție cu o firmă ucraineană înființată abia la finalul lui 2022. Fire Point a devenit rapid relevantă pentru apărarea Ucrainei, în special prin drone de luptă, însă compania este menționată și în context critic: Focus amintește de controverse legate de activitatea intensă de promovare și de posibile conexiuni cu omul de afaceri Timur Minditsch, despre care se spune că ar fi suspectat de corupție (publicația nu oferă detalii suplimentare în textul citat). Miza operațională: navigația și precizia, puncte unde Germania ar putea interveni Pentru „Flamingo”, experții ar vedea potențial, dar ar identifica drept vulnerabilitate precizia, pe fondul lipsei unor sisteme de navigație de care Ucraina ar avea nevoie. Aici, Diehl ar putea contribui cu tehnologie în zona de ghidaj și control al țintei, potrivit declarațiilor atribuite lui Rauch. În scenariul descris, o versiune îmbunătățită ar putea extinde tipul de ținte vizate: nu doar obiective mari, precum platforme industriale, rafinării sau depozite de petrol, ci și ținte mai punctuale. Context german: nevoia de capabilități cu rază lungă și alternative europene Focus mai notează că și Germania ar avea interes pentru un astfel de armament, în condițiile în care livrările promise de rachete americane Tomahawk ar fi incerte „cel puțin” sub administrația președintelui SUA Donald Trump. În acest context, atenția s-ar muta către soluții proprii sau europene. Publicația amintește că nu ar fi prima cooperare germano-ucraineană în industria de apărare: în Bavaria, compania Quantum Systems produce drone pentru forțele armate ucrainene. [...]
