Știri
Știri din categoria Apărare
Planul Pentagonului de a adăuga 44.500 de militari ar împinge bugetul apărării spre 1,5 trilioane de dolari (aprox. 6.900 miliarde lei), însă dimensiunea reală a creșterii depinde de votul Congresului, potrivit Focus. Miza este una bugetară și operațională: finanțarea suplimentară nu acoperă doar personalul, ci și achiziții de armament, cercetare și investiții în baze și cazare pentru militarii tineri.
În planurile de buget pentru anul fiscal 2027, Departamentul Apărării vrea o creștere a efectivelor cu 44.500 de soldați și rezerviști, condiționată de aprobarea Congresului. Informația este atribuită de publicație portalului militar „task and purpose”, care citează documente oficiale.
Bugetul solicitat este de circa 1,5 trilioane de dolari (aprox. 6.900 miliarde lei). Conform articolului, banii ar urma să finanțeze:
Motivul invocat pentru extindere este evoluția neobișnuit de bună a recrutării. În documente oficiale citate în articol se arată că recrutarea în anul fiscal 2025 a atins cel mai ridicat nivel din ultimii peste 15 ani, iar forțele armate vor să capitalizeze această tendință pentru a atrage persoane „motivate și înalt calificate”.
Contextul recent rămâne însă tensionat: armata SUA a pierdut „zeci de mii” de militari între 2021 și 2023, iar în 2023 forțele aeriene, marina și armata nu și-au atins țintele de recrutare, potrivit „task and purpose”. Ca răspuns, Pentagonul a introdus cursuri de pregătire și strategii noi de promovare inspirate din mediul privat.
Pe lângă creșterea totală, articolul detaliază ajustări pe componente:
Tot „task and purpose” este citat cu un exemplu de instrument de recrutare: Forțele Aeriene au introdus prime de înrolare de până la 40.000 de dolari (aprox. 184.000 lei) și susțin că astfel și-au atins ținta de recrutare cu cinci luni mai devreme decât era așteptat, plus „mii” de candidați în plus.
Chiar dacă Pentagonul cere o „end strength” (efectiv-țintă) mai mare, Congresul decide dimensiunea finală, iar parlamentarii pot ajusta cifrele în funcție de situația de securitate, buget și evaluarea șanselor de recrutare.
Articolul amintește că, la bugetul apărării pe 2024, comisia de profil din Senat a recomandat aprobarea unui număr mai mic de militari activi decât ceruse inițial Pentagonul, invocând ideea că problemele de recrutare se rezolvă pe mai mulți ani și că ar trebui urmărit „calitatea înaintea cantității”.
Recomandate
Marina SUA ia în calcul mutarea portului de origine al portavionului USS „Abraham Lincoln ”, o decizie care ar reduce la două numărul portavioanelor staționate în sudul Californiei , potrivit Digi24 . Relocarea vizată ar fi din San Diego (California) la Bremerton, în statul Washington, iar miza este una operațională: redistribuirea capacităților navale între două baze de pe Coasta de Vest. Dacă planul se concretizează, în sudul Californiei ar rămâne doar USS „Theodore Roosevelt” și USS „Carl Vinson”, ceea ce ar însemna o prezență militară mai redusă în această zonă a Coastei de Vest, conform articolului. Ce se știe despre plan și cine l-a indicat public Publicația germană focus.de relatează că Marina SUA are în vedere mutarea portului de origine al USS „Abraham Lincoln” la Bremerton. Informația este legată de declarațiile amiralului Daryl Caudle, menționate și de Forbes și de San Diego Union-Tribune , făcute în timpul unei vizite la baza navală Kitsap din Bremerton, pe 3 iunie. În articol este redată o formulare atribuită amiralului, potrivit presei locale: „Reagan va rămâne aici și cred că Abraham Lincoln își va muta probabil și portul de origine aici.” Caudle ar fi justificat posibila mutare prin necesitatea de a împărți portavioanele între San Diego și baza Kitsap. Tot acolo, el a anunțat și staționarea unui alt portavion în zonă, menționând că „Kennedy” ar urma să fie primul portavion din clasa Ford staționat permanent în această regiune. Context operațional: unde este acum portavionul și ce urmează USS „Abraham Lincoln” operează în prezent în Orientul Mijlociu, ca parte a unui grup de atac al portavionului, notează Digi24. Nava a fost mutată din Norfolk (Virginia) la San Diego în 2020. Separat, articolul menționează că USS „Theodore Roosevelt” se pregătește pentru desfășurare, însă „detaliile nu sunt încă cunoscute”, potrivit relatărilor citate de Digi24 din Forbes și alte publicații. [...]
Submarinul nuclear USS Colorado a reintrat în flotă cu 29 de zile mai devreme , după ce a încheiat mentenanța programată la Pearl Harbor, un rezultat care contează direct în ritmul de disponibilitate operațională al Marinei SUA în Pacific, potrivit Interesting Engineering . USS Colorado (SSN 788), un submarin de atac rapid din clasa Virginia, a finalizat lucrările pe 10 iunie și a revenit în serviciu în cadrul Submarine Squadron 7 , unde va susține obiectivul de „dominare” în Pacific. Nava se afla în mentenanță la Pearl Harbor Naval Shipyard (PHNSY) și la Intermediate Maintenance Facility (IMF). De ce contează: disponibilitate mai mare, fără a „grăbi” lucrările PHNSY și IMF sunt prezentate ca un nod de reparații și mentenanță în Pacific, cu rolul de a menține submarinele de atac rapid și navele de suprafață „apte de luptă”. În acest context, finalizarea înainte de termen înseamnă, practic, o fereastră mai mare de utilizare a platformei în misiuni, fără a aștepta încheierea calendarului de șantier. Comandantul PHNSY & IMF, căpitanul Ryan McCrillis, a pus accentul pe calitatea execuției și pe eliminarea blocajelor, nu pe comprimarea artificială a lucrărilor: „Finalizarea înainte de termen nu înseamnă să te grăbești; înseamnă muncă grea și perseverență. Înseamnă să livrezi din prima lucrări de calitate și să ataci fiecare obstacol cu urgență.” Acesta a atribuit rezultatul unei munci de echipă, de la ucenici până la conducerea șantierului, echipaj, echipa de proiect și sprijin din partea flotei și a structurilor centrale. Ce poate face USS Colorado și ce știm despre configurație Submarinul cu propulsie nucleară este descris ca fiind capabil să execute o gamă largă de misiuni, între care: luptă antisubmarin; luptă împotriva navelor de suprafață; lovituri (strike warfare); sprijin pentru forțe de operațiuni speciale; informații, supraveghere și recunoaștere. USS Colorado a fost pus în serviciu la 17 martie 2018 și este al 15-lea submarin de atac rapid din clasa Virginia, respectiv al cincilea din sub-varianta Block III. Articolul menționează că Block III a inclus o reproiectare de aproximativ 20% pentru reducerea costurilor de achiziție. Din punct de vedere al arhitecturii de armament, sursa notează un prova reproiectat, care înlocuiește 12 tuburi individuale ale sistemului vertical de lansare (VLS) cu două tuburi de încărcătură Virginia (VPT) de diametru mare, fiecare capabil să lanseze șase rachete de croazieră Tomahawk. La nivel de dimensiuni și performanțe, sunt menționate: deplasament de aproximativ 7.800 de tone, lungime de 370 de picioare (aprox. 113 metri), viteză de peste 28,7 mile pe oră (aprox. 46 km/h) și adâncime maximă de operare de peste 800 de picioare (aprox. 244 metri). Propulsia este asigurată de un reactor S9G, cu peste 40.000 SHP (cai-putere la arbore). Ce urmează Odată revenit în flotă, USS Colorado este indicat ca fiind „gata să servească” în Submarine Squadron 7. Materialul nu oferă detalii despre misiuni specifice sau despre următoarea desfășurare, dar subliniază că finalizarea mentenanței înainte de termen crește disponibilitatea platformei într-un teatru – Pacificul – unde ritmul de operare și capacitatea de a menține navele în serviciu sunt esențiale. [...]
Un studiu al Armatei Chineze propune o „lanț de lovire” care ar putea amenința grupările de portavioane americane la circa 3.000 km de China , mizând pe coordonarea dintre senzori (sateliți, drone și alte platforme) și salve de rachete care „colaborează” în zbor, potrivit Interesting Engineering . Miza operațională: dacă un astfel de concept ar funcționa în practică, ar reduce spațiul de manevră al SUA în Pacific, inclusiv în jurul unor puncte precum Guam . Planul, publicat în revista chineză „Tactical Missile Technology”, descrie o abordare de tip „kill-chain” (lanț de identificare–urmărire–țintire–lovire), nu o armă nouă, și susține că grupările navale ar putea deveni vulnerabile chiar și la distanțe de peste 1.620 mile marine (aprox. 3.000 km). Ce presupune strategia: detectare, urmărire continuă, apoi „roi” de rachete Studiul descrie, pe scurt, o secvență în trei pași: Găsirea țintei printr-o combinație de mijloace: sateliți, drone, avioane radar, nave, submarine și culegere de semnale (informații din comunicații și emisii electronice). Urmărire aproape constantă , astfel încât rachetele cu rază lungă să poată primi date de țintire actualizate. Atac în masă , cu „multe rachete” (inclusiv hipersonice și pachete de lovire „pre-strike”), nu una sau două. Odată lansate, rachetele ar urma să coopereze : să-și partajeze datele despre țintă, să distingă navele reale de momeli, să-și aloce ținte diferite și să atace din unghiuri variate. Autorii susțin că o astfel de salbă coordonată ar putea suprasolicita apărarea navală americană, inclusiv distrugătoare cu sistem Aegis, rachete interceptoare, război electronic, momeli și sisteme de apărare de proximitate. De ce contează: pune sub semnul întrebării „dispersarea” ca soluție de protecție Materialul notează că SUA au încercat să reducă riscul prin poziționarea activelor mai departe de coasta Chinei și prin operațiuni mai dispersate în Pacific, inclusiv prin sprijin pe baze precum Guam. Ideea studiului este că, dacă lanțul de detectare și urmărire rămâne funcțional, dispersarea nu garantează protecția. Limitarea-cheie: este un concept, nu o demonstrație de capabilitate Chiar și în prezentarea din sursă apare o rezervă majoră: planul nu este o dovadă că Beijingul poate executa imediat o lovire la 1.620 mile marine . Dificultatea principală nu ar fi neapărat raza rachetelor, ci menținerea datelor de țintire precise pe tot lanțul , în condițiile în care o grupare de portavion se deplasează, se ascunde, bruiază, folosește momeli și ripostează. În interpretarea autorului, publicarea unor astfel de detalii ar putea avea și un rol de semnal strategic către SUA: mesajul că îndepărtarea și dispersarea navelor nu le face automat „intangibile”. [...]
Rusia își mărește din nou schema Armatei cu aproape 10.000 de posturi, într-o mișcare văzută de analiști ca „mobilizare pe tăcute” pentru a compensa pierderile de pe front și presiunea tot mai mare a dronelor ucrainene , potrivit Kyiv Post . Decretul semnat de Vladimir Putin pe 12 iunie ridică efectivele autorizate ale Forțelor Armate ale Federației Ruse la 2.399.130 de persoane, de la plafonul anterior de 2.391.770. În interiorul acestei structuri, numărul militarilor în serviciu activ crește la 1.510.000, adică un plus de peste 7.300 de soldați în „bazinul” de luptă. A doua creștere în patru luni, pe fondul uzurii din teren Este a doua extindere a schemei în doar patru luni. În martie, Kremlinul adăugase aproximativ 2.000 de persoane în cadrul militar, iar acum revine cu o majorare mai consistentă. Analiștii de securitate citați de publicație interpretează aceste ajustări succesive drept o formă de „mobilizare graduală”, menită să refacă discret efectivele, în condițiile în care pierderile din prima linie ar fi ajuns la un nivel estimat de circa 30.000 de militari pe lună. Drona, recunoscută public ca vulnerabilitate operațională Extinderea efectivelor a coincis cu evenimentele de Ziua Rusiei. Într-o abatere de la tradiție, Kremlinul a anulat concertul public anual din Piața Roșie și a mutat festivitățile în interior, într-o întâlnire cu ușile închise între Putin și militari în termen. În discuția transmisă, Putin a admis explicit impactul operațional al tehnologiei ucrainene, în special al dronelor cu rază lungă, despre care a spus că provoacă „crize zilnice” armatei ruse. „Înțelegem pe deplin problemele pe care ni le creează dronele. Comandanții dumneavoastră ne spun asta tot timpul – în fiecare zi. Îmi repetă asta în fiecare zi. Știu ce înseamnă în unele cazuri să ridici capul când aceste drone stau acolo ca muștele.” Militarii i-ar fi spus lui Putin că roiurile de drone ucrainene folosesc semnale la frecvențe între 8 și 12 gigahertzi, ceea ce ar face ca sistemele rusești standard de război electronic și detecție de la sol să „nu le mai vadă”. Ce mai indică relatarea: adaptare tehnologică și schimbare de limbaj Potrivit materialului, militarii au invocat și integrarea de către Ucraina a software-ului ghidat de inteligență artificială și a rețelei de sateliți Starlink , care ar permite ajustarea rapidă a focului de precizie în zone de frontieră precum Sumî. În oglindă, utilizarea „ilicită” a terminalelor Starlink de către Rusia ar fi fost restricționată puternic din februarie, ceea ce ar fi contribuit la creșterea pierderilor și la recucerirea de teritorii de către Ucraina. Putin a susținut că Rusia dezvoltă tehnologii alternative pentru a rămâne „cu un pas înainte”, fără să ofere însă nume, termene sau specificații. Observatorii citați au notat și un detaliu de comunicare: atât Putin, cât și militarii au renunțat repetat la eufemismul oficial „operațiune militară specială” și au folosit direct termenul „război”. [...]
Aliații NATO pregătesc o schimbare de reguli care ar putea accelera reacția la dronele intrate în spațiul aerian al statelor membre , prin extinderea libertății de acțiune a comandantului suprem al alianței în Europa, potrivit news.ro , care citează informații publicate de POLITICO. Miza este una operațională: reducerea întârzierilor generate de „mozaicul” de reguli naționale privind folosirea armelor și a resurselor militare, într-un context în care amenințările aeriene s-au înmulțit pe flancul estic. Ce s-ar schimba: mai multă flexibilitate pentru comandantul suprem în Europa După luni de negocieri, aliații ar urma să aprobe până la summitul NATO din 7-8 iulie o propunere care i-ar oferi generalului american Alexus Grynkewich , comandantul suprem al NATO în Europa, mai multă putere pentru a răspunde amenințărilor aeriene, potrivit surselor citate de POLITICO. În prezent, statele membre stabilesc reguli proprii despre cum și unde pot fi folosite anumite arme naționale. Noua propunere ar urmări să îi permită comandantului suprem: să transfere mai flexibil resurse în interiorul alianței; să stabilească nivelurile de alertă ale echipamentelor militare fără a mai cere aprobări formale, potrivit oficialilor citați. De ce contează: incidente repetate pe flancul estic și reguli neuniforme Țările NATO s-au confruntat cu un număr tot mai mare de incidente, inclusiv roiuri de drone care au pătruns în Polonia și România, încălcări ale spațiului aerian în Estonia și drone suspecte deasupra Letoniei, notează materialul citat. Aceste episoade au provocat pagube și răniți și au alimentat tensiuni politice în statele de pe flancul estic. Unii aliați reclamă de mai mult timp că „rezervele” naționale – adică restricțiile impuse de fiecare stat asupra utilizării propriilor capabilități – creează reguli diferite în interiorul NATO și reduc capacitatea de reacție rapidă. Integrarea apărării antiaeriene cu poliția aeriană Propunerea ar integra oficial sistemele NATO de apărare antirachetă și antiaeriană cu misiunile de poliție aeriană desfășurate de avioanele alianței pe flancul estic și în alte zone, reconfigurându-le ca misiuni de apărare aeriană, potrivit aceleiași surse. Discuțiile privind ridicarea constrângerilor au loc pe fondul incursiunilor tot mai frecvente ale dronelor, cel puțin din octombrie, iar lansarea de rachete balistice iraniene către Turcia, la începutul acestui an, a adăugat un argument de urgență pentru o abordare la nivel de alianță, potrivit unui oficial NATO citat. „Țările se îndreaptă întotdeauna către NATO atunci când o dronă intră în spațiul lor aerian”, a spus oficialul, adăugând că NATO „are nevoie ca națiunile să se achite de partea lor” prin eliminarea restricțiilor. Grynkewich și-ar fi prezentat propunerile de creștere a flexibilității celor 32 de ambasadori ai țărilor NATO la începutul acestui an, potrivit oficialului citat. [...]
Germania își accelerează planurile de capabilități militare în spațiu pe fondul riscului ca Rusia să urmărească plasarea unui dispozitiv nuclear pe orbită, scenariu care ar putea paraliza servicii satelitare esențiale pentru economie și apărare, potrivit Politico . Avertismentul vine de la generalul-maior Michael Traut , comandantul Comandamentului Spațial al Bundeswehr, care a spus că „nu poate exclude” posibilitatea ca Rusia să lucreze la tehnologie pentru a plasa un dispozitiv nuclear în spațiu. Într-un astfel de caz, efectele ar putea face „anumite altitudini orbitale” inutilizabile timp de decenii, prin creșterea resturilor spațiale și riscul de coliziuni în lanț (așa-numitul „ efect Kessler ”). De ce contează: sateliții susțin infrastructura economică Traut a indicat că o detonare nucleară în spațiu nu ar semăna cu un atac convențional pe Pământ, însă ar lovi direct dependența societăților moderne de sateliți, inclusiv pentru comunicații, navigație și servicii critice. El a menționat explicit și domenii cu impact economic, precum bankingul, transporturile și prognoza meteo, pe lângă utilizările militare (țintire și comunicații). Ca reper, comandantul german a invocat testul nuclear american „Starfish Prime” din 1962 și a spus că, dacă „s-ar întâmpla ceva similar astăzi”, „până la o treime” dintre sateliții aflați pe orbita joasă ar putea înceta să funcționeze în săptămânile și lunile următoare. Răspunsul Berlinului: capabilități „non-cinetice” și comunicații satelitare suverane În acest context, Germania își repoziționează spațiul ca pilon central al politicii de apărare. Strategia germană de securitate spațială prevede că Bundeswehr trebuie nu doar să protejeze accesul Germaniei și al aliaților la spațiu, ci și să poată limita capacitatea unui adversar de a-l folosi. Traut a descris o paletă de amenințări care „s-au dezvoltat masiv” în ultimii ani, de la bruiaj GPS și lasere până la atacuri fizice asupra sateliților. La nivelul de jos al escaladării, el a spus că perturbările electromagnetice și interferențele cu laser sunt deja o realitate zilnică, oferind ca exemplu bruiajul GPS în regiunea baltică, cu efecte asupra aviației civile și traficului maritim. În replică, Germania vizează achiziția și dezvoltarea unor sisteme „non-cinetice” (adică fără lovire fizică directă), inclusiv: bruiaje (jammers) și lasere; sateliți de inspecție; pe termen mai lung, „avioane spațiale” (spaceplanes). Traut a argumentat că descurajarea nu poate fi doar defensivă: „Nu intri în arenă doar cu un scut. O descurajare funcțională are întotdeauna o componentă activă, ofensivă.” El a adăugat că „ofensiv” nu înseamnă „agresiv”, dar că Germania trebuie să poată prelua inițiativa într-un conflict, inclusiv prin acțiuni împotriva sistemelor spațiale ale adversarului, nu neapărat pe orbită, ci și în infrastructura mai largă care face sateliții să funcționeze (de la stații la sol la bruiaje). Separat, Berlinul planifică o constelație militară suverană de comunicații satelitare, prin programul SATCOMBw 4, pentru a acoperi cererea în creștere a Bundeswehr pentru conectivitate securizată. Traut a spus că proiectul nu este văzut ca rival pentru constelația europeană IRIS², ci ca o completare, care ar reduce presiunea pe sistemul UE și ar lăsa mai multă lățime de bandă pentru alți utilizatori. Germania vrea, de asemenea, ca viitoarea rețea să poată fi folosită de parteneri europeni, în special de state care nu pot sau nu doresc să-și construiască propriile constelații de sateliți. [...]
