Știri
Știri din categoria Apărare
Aprobarea în Parlament deblochează accesul României la finanțarea SAFE de 16,6 miliarde euro (aprox. 82,5 miliarde lei) și impune un calendar strâns pentru contracte, cu primele semnături cerute până la 31 mai, potrivit Economedia.
Programul SAFE a fost aprobat marți de comisiile de apărare din Parlament, ceea ce permite Ministerului Apărării să treacă la pașii următori. Ministrul Apărării, Radu Miruță, a spus că, după acest vot, „nu mai sunt alte piedici politice” în calea programului european de finanțare pentru achiziții militare, conform declarațiilor citate de MEDIAFAX.
Un element central invocat de ministru este introducerea unei „limite minime obligatorii de localizare” pentru proiecte, adică o parte din producție și investiții să se facă în România. Miruță a susținut că această localizare ar însemna „construire de fabrici în România” și a comparat-o cu practica anterioară, când obligațiile de localizare erau, în unele cazuri, „compensate prin donații” de produse realizate în alte țări.
În acest context, ministrul a legat explicit programul de perspectiva salvării Șantierului Naval Mangalia, aflat în procedură de faliment, afirmând că obligația de a construi „cele patru nave” ar urma să se realizeze „prin salvarea șantierului Mangalia 2 Mai”.
Radu Miruță a vorbit și despre un proiect de fabricare în România, sub licență, a unui „pachet de arme performante”. Potrivit declarațiilor sale, arma este discutată pentru a fi produsă la Cugir, iar muniția asociată la Sadu, în funcție de cerințele tehnice ale solicitării.
Ministrul a precizat că armamentul ar urma să fie folosit de Armata Română, Ministerul Afacerilor Interne, SPP și SRI.
Conform pașilor prezentați în material, urmează:
Recomandate
România își reconfigurează apărarea antiaeriană în zonele cu risc de cădere a dronelor , prin repoziționarea unor mijloace existente și introducerea unor capabilități noi, în contextul în care astfel de incidente pot continua, potrivit Antena 3 . Ministrul Apărării, Radu Miruță , a spus că o parte dintre capabilitățile de luptă antiaeriană din zonele unde există riscul prăbușirii dronelor rusești a fost „reconfigurată” și că au fost adăugate capabilități noi. În același timp, el a descris efortul ca pe construirea unui „zid” de protecție adaptat evoluției tehnologice a dronelor. „Suntem în curs de a face un zid şi pentru aceste drone de la un capăt la celălalt. Acum avem bucăţi în acel zid în funcţie de riscul pe care îl apreciem.” Ce se schimbă, operațional, în teren Miruță a indicat două direcții de lucru în zonele considerate expuse: repoziționarea unei părți din capabilitățile antiaeriene deja existente; introducerea unor capabilități noi , despre care a precizat că sunt „două tipuri” care „înainte nu erau acolo și acum o să fie”. Ministrul a mai spus că există și capabilități care „acopereau” zona într-o anumită configurație, iar modul în care acestea interacționează este „schimbat” în aceste zile. Limitările recunoscute de MApN și riscul de repetare a incidentelor Întrebat ce ar face România dacă o dronă rusească ar ajunge să omoare un cetățean, ministrul a calificat situația drept „o problemă majoră” care „trebuie condamnată” și „prevenită” în măsura în care există suficiente capabilități „în orice scenariu”. El a adăugat că, în contextul „noii realități” a luptei cu drone, Armata Română are metode de protecție pentru unele scenarii, iar pentru altele – considerate cu probabilitate foarte mică – încearcă să acopere treptat „bucata” rămasă neadresată. Totodată, Miruță a spus că este posibil ca în perioada următoare să mai existe situații în care drone rusești să încalce spațiul aerian al României și să se prăbușească pe teritoriul țării. Context: incidente recente la Galați și Tulcea Articolul amintește că o dronă rusească cu încărcătură explozibilă a căzut, în noaptea de vineri spre sâmbătă, peste o casă din Galați, iar bucăți de drone cu încărcătură explozibilă au fost descoperite și în județul Tulcea. [...]
Contractul de 2,6 miliarde de euro (aprox. 12,9 miliarde lei) pentru 232 de blindate Lynx va lăsa în afara producției din România componenta cea mai scumpă, turela , ceea ce limitează în practică „localizarea” la pragul minim asumat, de 40%, potrivit informațiilor prezentate de HotNews . Ministrul Apărării, Radu Miruță , spune că vehiculul va fi realizat local „mai puțin turela”, iar obligația contractuală vizează demonstrarea valorii produse în România, nu lista exactă de subansamble. La nivel de program, România urmează să contracteze prin SAFE (Security Action For Europe) 232 de vehicule șenilate de luptă KF-41 Lynx pentru circa 2,598 miliarde de euro (aprox. 12,9 miliarde lei), cu producție la Automecanica Mediaș (deținută de Rheinmetall ) și un grad de localizare de minimum 40%. Prețul calculat per vehicul este de 11,2 milioane de euro (aprox. 55,8 milioane lei). Ce se produce la Mediaș și ce rămâne în afara țării Întrebat ce înseamnă concret „40% produs în România”, ministrul Apărării a indicat că limitarea majoră este turela, care reprezintă aproximativ jumătate din valoarea unui Lynx și pentru care „tehnica” de producție nu poate fi realizată în România. În consecință, producția locală ar urma să acopere „aproape 100% din restul vehiculului”, astfel încât, la nivel de valoare, să fie atins pragul minim de 40%. „Jumătate din valoarea Lynx-ului este turela, iar tehnica pentru a produce turela nu poate fi făcută în România. Și atunci este o obligație pentru ei de a face aici aproape 100% din restul vehicului. Per ansamblu este minim 40%”, a spus ministrul Radu Miruță. În context, HotNews amintește că Rheinmetall anunța anterior extinderea producției locale și construirea unei rețele de furnizori din România, orientată spre producția locală a vehiculului Lynx la Rheinmetall Automecanica, cu dependență redusă de furnizori externi (detalii în comunicarea companiei: Rheinmetall ). De ce a crescut prețul față de varianta inițială O diferență față de lista inițială SAFE este valoarea totală cerută acum spre aprobare: pentru 298 de vehicule, estimarea a urcat la 3,33 miliarde de euro (aprox. 16,6 miliarde lei), față de circa 3 miliarde de euro (aprox. 15 miliarde lei) anterior, adică o creștere de 12%, potrivit informațiilor prezentate Parlamentului. Din cele 298, doar 232 de vehicule ar urma să fie contractate prin fonduri SAFE (circa 2,6 miliarde de euro), iar diferența de 66 de vehicule ar urma să fie contractată post-2030 din alte surse de finanțare. Ministrul Apărării a explicat creșterea prin cerințe suplimentare, în special includerea rachetelor ghidate antitanc Spike, care nu erau în cererea inițială. El a mai susținut că, raportat la prețurile practicate de Rheinmetall în alte țări, România ar plăti sub media calculată intern de MApN pentru același produs. Context: pachetul SAFE și concentrarea contractelor la Rheinmetall Parlamentul a aprobat sumele și companiile pentru contracte de achiziții militare de 8,33 miliarde de euro (aprox. 41,5 miliarde lei) din SAFE. Din această sumă, un pachet de 7 programe, în valoare totală de 5,69 miliarde de euro (aprox. 28,3 miliarde lei), urmează să fie semnat cu Rheinmetall. Pe lângă contractul Lynx, în pachet sunt menționate și alte achiziții care merg către grupul german, inclusiv proiecte navale și sisteme de apărare antiaeriană, cu valori mai mari decât estimările inițiale, conform informațiilor din documentele transmise Parlamentului și sintetizate de HotNews. Ce urmează și de ce contează pentru industria locală Miza operațională imediată este înlocuirea MLI-84M „Jderul”, ajunse la final de viață, cu o platformă modernă. Din perspectiva industriei, însă, detaliul-cheie este că „localizarea” de 40% este construită în jurul valorii adăugate, nu al fabricării integrale: componenta dominantă ca preț – turela – rămâne în afara țării, iar producția locală se concentrează pe restul vehiculului și pe lanțul de furnizori asociat. În lipsa altor detalii publice despre structura exactă a lucrărilor și subansamblelor, nu este încă clar ce capacități industriale noi vor fi dezvoltate efectiv în România dincolo de asamblare și integrare. [...]
România își schimbă apărarea aeriană pentru a detecta drone la joasă altitudine , după ce incidentul de la Galați a arătat că radarele actuale nu „văd” suficient de jos, potrivit Mediafax . Ministrul Apărării, Radu Miruță , spune că drona nu a fost observată deoarece zbura la circa 50 de metri, sub pragul la care sistemele existente erau eficiente. Miruță a explicat, într-o intervenție la Euronews România, că arhitectura de supraveghere aeriană a fost proiectată istoric pentru amenințări la altitudine mai mare, în timp ce riscurile recente vin tot mai des din zona joasă, unde dronele mici sunt greu de detectat. „Drona de la Galați nu a fost văzută pe radar. Pentru că era la 50 de metri. Radarele noastre vedeau de la o altitudine mai mare.” De ce contează: vulnerabilitatea de la joasă altitudine Ministrul a detaliat că dronele mici au o „suprafață de reflexie redusă” (adică reflectă slab undele radar) și pot zbura în zone greu de monitorizat, precum văi sau regiuni cu relief accidentat, unde semnalul radar poate fi perturbat. „Armata Română a fost gândită să protejeze spațiul aerian la altitudini mai mari. Astăzi, pericolul vine și mai jos, cu obiecte mici, cu suprafață de reflexie redusă.” Ce se schimbă: sisteme anti-dronă și repoziționări în teren Potrivit ministrului, România a început să includă în planul de înzestrare soluții dedicate pentru aceste amenințări, iar „ceea ce am pus în sistem în ultimele luni” ar însemna, în primul rând, capacitatea de a detecta aceste drone. Noile sisteme ar urma să permită detectarea țintelor la altitudine joasă și, în unele cazuri, interceptarea lor. După incidentul de la Galați, autoritățile au repoziționat unele sisteme antiaeriene și au introdus altele noi în zone considerate vulnerabile. Miruță a numit cazul o „bornă majoră” în adaptarea apărării la amenințările cu drone și a susținut că unele scenarii care nu erau acoperite înainte sunt acoperite acum. Calendar: livrări până în 2028 Miruță a precizat că proiectele anti-dronă au fost incluse în planuri recente aprobate de Parlament, însă livrările sunt întinse pe mai mulți ani. „Unele vin în 2027, altele în 2028.” Ministrul a pus întârzierile și pe contextul internațional: cererea globală pentru astfel de sisteme este ridicată, iar producția nu ține pasul cu solicitările statelor. În același timp, a subliniat că riscurile nu pot fi eliminate complet, dar probabilitatea unor incidente similare ar fi în scădere. [...]
Armistițiul fragil din războiul cu Iranul riscă să fie urmat de noi operațiuni militare care ar putea afecta din nou Strâmtoarea Ormuz și, implicit, fluxurile globale de energie , potrivit informațiilor publicate de HotNews . Președintele SUA, Donald Trump, urmează să fie informat joi de șeful Comandamentului Central al SUA (CENTCOM), Brad Cooper, despre noi planuri pentru o eventuală acțiune militară împotriva Iranului. Briefingul este relatat pe baza unor surse citate de Axios și Reuters, iar la discuție este așteptat să participe și generalul Dan Caine, președintele Comitetului șefilor de stat major al SUA. Potrivit Axios, Washingtonul ar urmări să facă Iranul „mai flexibil” la masa negocierilor pe tema dosarului nuclear. În prezent, este în vigoare un armistițiu descris ca „fragil”, care durează de trei săptămâni. Trei opțiuni discutate, cu miza Ormuz în prim-plan Una dintre variantele pregătite de CENTCOM ar viza o serie de lovituri „scurte și puternice” asupra Iranului, care „ar include probabil” ținte de infrastructură, conform surselor publicației citate. În context, HotNews notează că Trump a amenințat anterior cu distrugerea infrastructurii civile a Iranului, iar experți în drept internațional avertizează că astfel de atacuri pot constitui crime de război; Convențiile de la Geneva din 1949 interzic atacurile asupra obiectivelor esențiale pentru civili. A doua opțiune menționată în material ar urmări preluarea controlului asupra unei părți din Strâmtoarea Ormuz pentru a redeschide traficul comercial, o operațiune care „ar putea implica forțe terestre”, potrivit raportului citat. A treia variantă care ar putea fi discutată este o operațiune a forțelor speciale pentru a securiza stocul de uraniu puternic îmbogățit al Iranului, potrivit Axios. De ce contează: risc de presiune pe energie și transport Materialul subliniază că războiul cu Iranul a „zguduit piețele” și a crescut prețurile petrolului, în condițiile în care conflictul a fost aproape să blocheze traficul prin Strâmtoarea Ormuz. Prin această rută treceau aproximativ 20% din transporturile globale de petrol și gaze naturale lichefiate, ceea ce face ca orice operațiune militară în zonă să aibă potențial de impact imediat asupra lanțurilor de aprovizionare și a costurilor energetice. În paralel, războiul rămâne nepopular în SUA, potrivit aceleiași surse, iar Trump a repetat că vede programul nuclear al Iranului drept o „amenințare iminentă”. Ce decizie va rezulta din briefing nu este precizat în material; informațiile indică, deocamdată, doar că sunt pregătite și discutate mai multe scenarii. [...]
China a ajuns la paritate militară cu SUA, iar asta mută presiunea pe capacitatea industrială și pe protecția bazelor , avertizează The War Zone , citând declarațiile lt. gen. Stephen Sklenka , generalul care coordonează zona de instalații și logistică în cadrul United States Marine Corps . Sklenka respinge ideea că Beijingul ar fi doar un „aproape egal” („near peer”) și susține că este un „egal” („peer”), pentru că „rivalizează cu noi în aproape fiecare măsură a influenței naționale”. Mesajul central: într-un conflict viitor, diferența nu va fi dată doar de platforme și tehnologii, ci de capacitatea de a proiecta și susține forțe – iar aici China ar avea avantaje structurale. De ce contează: industria și logistica devin factorul decisiv Generalul leagă direct riscul militar de baza economică și industrială a Chinei, pe care o descrie ca fiind pe „picior de război”. În evaluarea sa, în ultimii 10–15 ani, capacitatea de producție a Chinei a depășit-o pe cea a SUA, inclusiv pe segmente critice pentru un război de durată: nave, oțel, minerale, sateliți și muniții. Un exemplu invocat de Sklenka este construcția navală: capacitatea de șantier a Chinei ar fi „raportată” ca fiind de 230 de ori mai mare decât cea a Statelor Unite. El mai afirmă că Beijingul și-a „mai mult decât dublat” construcția de submarine cu propulsie nucleară și își extinde rapid arsenalul de rachete balistice și de croazieră, în timp ce stocul nuclear ar fi „cel mai rapid în creștere din lume”. Lecțiile din conflictul cu Iran: bazele nu mai sunt „sanctuare” Sklenka folosește drept referință operațiunile militare americane din cadrul „Epic Fury”, arătând că, deși SUA au putut introduce forțe într-un teatru de operații cu cer și mare în mare parte necontestate, Iranul a reușit totuși să provoace pierderi și să lovească bazele cu „sute” de drone și rachete balistice, afectând și aliați din regiune. El adaugă că impactul nu este doar militar, ci și economic, prin „închiderea în curs” a Strâmtorii Hormuz , un punct-cheie pentru transportul global de energie. În acest context, generalul avertizează că o confruntare cu China „ar fi mult mai rea”, inclusiv pentru că Beijingul are o putere economică net superioară și o traiectorie de modernizare militară mai accelerată. Următoarea lovitură ar putea fi non-cinetică: rețele, energie, dezinformare O parte importantă a avertismentului vizează vulnerabilitatea instalațiilor militare americane, inclusiv pe teritoriul SUA (CONUS). Sklenka susține că primele acțiuni într-un conflict major ar putea să nu fie lansate cu rachete sau bombardiere și nici să nu înceapă în Marea Chinei de Sud sau în Strâmtoarea Taiwan, ci prin: atacuri cibernetice asupra rețelelor electrice ale bazelor; campanii de dezinformare care vizează familiile militarilor; atacuri cu roiuri de drone lansate din proximitatea instalațiilor. În acest cadru, el cere tratarea bazelor ca „platforme de luptă”, cu accent pe soluții anti-dronă (contra UAS – sisteme împotriva aeronavelor fără pilot), energie rezilientă, infrastructură întărită și rețele „dure” (mai greu de perturbat). Ce urmează: investiții și implicarea industriei Sklenka spune explicit că este nevoie de „ajutorul industriei” pentru apărarea integrată a bazelor și sugerează o schimbare de doctrină: în unele cazuri, forțele americane nu vor lupta doar „din” baze, ci „pentru” baze. În logica sa, fără mobilizare și desfășurare funcționale – adică fără instalații capabile să reziste atacurilor și să mențină operațiunile – nici creșterea stocurilor de muniții, nici introducerea de noi sisteme de armament sau progresele în inteligență artificială nu ar conta decisiv. [...]
Marea Britanie își consolidează postura navală în nordul Europei printr-o forță comună cu nouă state europene, gândită să funcționeze ca „un complement al NATO”, într-un context în care Londra indică Rusia drept principala amenințare de securitate și vorbește despre o „frontieră maritimă deschisă” în nord, potrivit Stirile Pro TV . Inițiativa este legată de Forța Expediționară Comună (JEF) , un format de cooperare militară care reunește 10 membri. Șeful Marinei Regale, generalul Sir Gwyn Jenkins, a spus că statele participante au semnat săptămâna trecută o declarație de intenție pentru crearea unei „forțe maritime multinaționale”, menită să crească nivelul de pregătire și capacitatea de reacție. Ce se schimbă operațional: o structură de pregătire și luptă „imediată” Noua forță ar urma să se antreneze și să se pregătească împreună, iar, „dacă este necesar”, să fie comandată de la cartierul general militar al Regatului Unit din Northwood (nord-vestul Londrei). Jenkins a descris conceptul ca fiind orientat către disponibilitate rapidă, cu „capacități reale” și „planuri de război reale”. În același timp, generalul a recunoscut implicit presiunea asupra resurselor Marinei Regale, menționând că, în debutul conflictului cu Iran, marina a avut dificultăți în a pune la dispoziție o navă de război. Fără SUA în structură, pe fondul tensiunilor legate de Ormuz Potrivit informațiilor prezentate, forța nu ar include Statele Unite. Contextul este o relație bilaterală tensionată pe tema strâmtorii Ormuz , în condițiile în care SUA ar fi cerut sprijin pentru a forța trecerea, iar Washingtonul ar fi criticat discuțiile britanice și franceze privind patrule defensive după încheierea războiului. Jenkins a afirmat că, deși criza din Orientul Mijlociu rămâne în prim-plan, „Rusia rămâne cea mai gravă amenințare la adresa securității noastre”. Cine sunt partenerii și ce justificare invocă Londra JEF include Țările de Jos, cele cinci state nordice și cele trei state baltice, iar Marea Britanie este cel mai mare membru militar al grupului. Canada ia în considerare aderarea, potrivit aceleiași surse. În planul justificării, Londra indică o intensificare a activităților rusești în proximitatea apelor britanice. La începutul lunii, Marea Britanie a anunțat că a urmărit submarine spion rusești care ar fi desfășurat ceea ce părea a fi supraveghere secretă a infrastructurii submarine din jurul țării. Jenkins a spus că „incursiunile rusești în apele noastre au crescut cu aproape o treime în ultimii doi ani”. Modernizare: drone maritime lângă navele de război Separat de noua forță, Jenkins a mai declarat că „navele de escortă fără echipaj” (drone maritime de mari dimensiuni) ar urma să navigheze alături de navele de război britanice în următorii doi ani, ca parte a unui efort de creștere a capacității militare la costuri mai mici decât în trecut. Un alt element menționat este aplicarea sancțiunilor: deși Marea Britanie a amenințat că va confisca petroliere din „flota fantomă” a Rusiei (care exportă petrol supus sancțiunilor), nu a făcut acest lucru, în timp ce alte țări europene ar fi reușit. [...]
