Știri
Știri din categoria Apărare
Armata României ia în calcul modernizarea lansatoarelor LAROM cu rachete ghidate, pentru a crește semnificativ raza și precizia loviturilor, ca soluție mai ieftină și complementară sistemelor HIMARS, potrivit informațiilor prezentate de HotNews. Planul este, deocamdată, la nivel de intenție și prezentare tehnică, iar extinderea lui depinde de buget.
Potrivit surselor publicației din Ministerul Apărării, Forțele Terestre ar urma să modernizeze în următorii ani cel puțin o parte din actualele sisteme de artilerie reactivă, cu posibilitatea ca programul să se întindă pe o perioadă mai lungă și să acopere întregul arsenal, în funcție de alocările financiare.
În prezent, Forțele Terestre au în dotare 54 de sisteme LAROM, dezvoltate la începutul anilor 2000 pe baza lansatorului APRA-40 (variantă locală a BM-21 Grad), proiect realizat de Aerostar și Elbit. Acestea pot lansa:
însă muniția este neghidată, deci mai puțin precisă decât rachetele moderne utilizate în prezent.
La expoziția BSDA, Aerostar, în parteneriat cu Elbit, a prezentat o variantă LAROM capabilă să folosească și rachete ghidate, pe lângă cele neghidate.
„Noutatea este că putem lansa rachete ghidate Accular de până la 40 de kilometri (…) și racheta Extra (…) de până la 150 de kilometri. Are o precizie de sub 10 metri”, a declarat pentru HotNews Claudiu Acostoae, director în cadrul Aerostar.
Configurația expusă include o platformă cu două lansatoare operate simultan: unul cu 18 tuburi pentru rachete Accular (122 mm), celălalt cu patru tuburi pentru rachete Extra (306 mm). Reprezentantul Aerostar a susținut că upgrade-ul se poate face pe lansatoarele existente și că varianta a fost deja testată de Elbit într-o altă țară care a operaționalizat sistemul. Sistemul ar utiliza și un sistem mobil de control al focului (MFCS) de la Elbit, cu un mod de operare similar software-ului LAROM.
Miza operațională este acoperirea unei zone intermediare de lovire, fără a apela la muniția cu rază foarte mare a HIMARS, în condițiile în care modernizarea ar porni de la echipamente deja existente.
„Este mai ieftin și mai ușor de realizat, deoarece înseamnă modificarea echipamentului existent (…) Poate fi o soluție dacă vrei să tragi la 120 km, dar nu vrei să utilizezi o rachetă care poate ajunge la 300 km”, a explicat Claudiu Acostoae.
România a cumpărat în 2019 trei sisteme HIMARS din SUA, de la Lockheed Martin, pentru circa 1,5 miliarde de dolari (aprox. 6,9 miliarde lei). Primul sistem a intrat în dotare în 2021, iar ultimul a fost operaționalizat în 2024. Fiecare sistem are 18 instalații de lansare, iar contractul a inclus trei tipuri de rachete: M30A1 și M31A1 (bătaie de peste 90 km, câte șase pe lansator) și ATACMS (până la 300 km, câte una pe lansator).
Conform informațiilor disponibile, modernizarea LAROM nu este încă un program de achiziție al MApN, ci se află în faza inițială de prezentare către Armată. Decizia de a trece la implementare și amploarea programului rămân condiționate de buget și de planificarea internă a Ministerului Apărării.
Recomandate
Ucraina testează în luptă interceptorul STING S, mizând pe producție în masă pentru a contracara dronele rusești mai rapide , după ce sistemul a fost folosit pentru doborârea unei drone rusești Geran-5, potrivit Kyiv Post . Imaginile au fost publicate de Regimentul 1020 de rachete antiaeriene și artilerie antiaeriană, care susține că echipajul „Rubin” a folosit interceptorul STING S, produs de compania ucraineană Wild Hornets (Dyki Shershni), pentru a distruge o dronă Geran-5 cu propulsie cu reacție. Publicația precizează că nu a putut verifica independent momentul și locul filmării. De ce contează: apărarea antiaeriană se mută spre interceptori ieftini și scalabili Miza operațională este capacitatea Ucrainei de a răspunde la o amenințare în schimbare: drone de atac rusești tot mai rapide, inclusiv variante cu motor cu reacție. STING S este prezentat ca un instrument nou în „trusa” de apărare aeriană, aflat încă în testare, dar cu planuri de extindere rapidă a producției după finalizarea evaluărilor în luptă. Specificațiile tehnice ale STING S nu au fost făcute publice oficial, iar detaliile disponibile în material sunt atribuite unor „rapoarte” despre versiuni anterioare ale interceptorului. Ce se știe despre STING S și cum ar urma să fie folosit Conform informațiilor citate de publicație despre variantele anterioare ale interceptorului, acestea ar fi avut: acuratețe de lovire de 80–90%; rază operațională de aproximativ 25 km, iar variante mai noi până la 37 km; viteză de croazieră de 140–170 km/h și viteză maximă de până la 280 km/h; capacitate de urcare peste 7.000 m. Kyiv Post mai notează că dronele ar avea fuselaje tipărite 3D, nu ar necesita catapultă la lansare și s-ar putea întoarce la punctul de lansare dacă ținta a fost deja distrusă de un alt interceptor. În paralel, Wild Hornets indică faptul că majoritatea interceptărilor din testele de luptă au folosit „Hornet Vision Ctrl”, o tehnologie de control la distanță care permite operatorilor să se conecteze de la distanță la stații la sol și să piloteze interceptorii din poziții îndepărtate. Compania afirmă că acest lucru ar facilita extinderea rapidă a utilizării după începerea producției în masă și a livrărilor către unități. Ținta: ce este Geran-5 și de ce e mai greu de interceptat Geran-5 este descris ca diferit de alte drone din serie: în locul configurației „delta wing” a Geran-4, ar avea o formă aerodinamică mai apropiată de o rachetă de croazieră. Potrivit materialului, drona ar avea aproximativ 6 metri lungime, anvergura aripilor de până la 5,5 metri și un focos de circa 90 kg. Kyiv Post scrie că Geran-5 ar fi propulsat de un motor cu reacție chinezesc TELEFLY TF-TJ2000A și ar putea atinge 450–600 km/h, ar opera până la 6.000 m altitudine și ar avea o rază declarată de aproximativ 1.000 km. Ce urmează STING S este în prezent testat cu „unități selectate”, iar producătorul spune că intenționează să lanseze rapid producția în masă după încheierea testelor. Până atunci, specificațiile complete rămân nepublice, iar eficiența sistemului poate fi evaluată doar parțial din informațiile disponibile și din materialele video care nu au putut fi verificate independent. [...]
SUA pregătesc redeschiderea unei baze din Războiul Rece în Groenlanda , într-o mișcare care ar consolida operativ prezența militară americană în Arctica, fără a schimba statutul teritoriului, potrivit Adevărul . Planul este inclus într-un acord de securitate care urmează să fie semnat marți, la New York, în marja reuniunilor Adunării Generale a ONU, de Statele Unite, Danemarca și Groenlanda. Textul documentului nu este public, iar surse citate de Reuters spun că unele detalii nu vor fi finalizate înainte de semnare. Ce se schimbă pe teren: două puncte-cheie Cele două locații vizate sunt: Narsarsuaq (sudul Groenlandei) , unde SUA au operat baza militară Bluie West One , închisă în anii 1950; între timp, localitatea a ajuns la „doar câteva zeci de persoane”, potrivit sursei. Mestersvig (coasta de est) , un avanpost folosit în prezent de Sirius Dog Sled Patrol , unitate a forțelor speciale daneze care operează în nord-estul Groenlandei; conform surselor Reuters, SUA intenționează să stabilească o prezență militară și în această zonă. Miza: securitatea Arcticii, împinsă în cadrul NATO Casa Albă nu a oferit detalii despre înțelegere, dar a reiterat că acordul va contribui la „asigurarea și apărarea securității Groenlandei și a Statelor Unite”. Guvernul danez susține că acordul ar urma să plaseze securitatea Arcticii într-un cadru mai larg al NATO , în loc să rămână tratată exclusiv ca responsabilitate bilaterală SUA–Danemarca. Copenhaga mai afirmă că înțelegerea recunoaște suveranitatea Regatului Danemarcei și dreptul groenlandezilor la autodeterminare. Context: tensiuni după presiunile lui Trump Acordul vine după luni de tensiuni legate de Groenlanda, pe fondul declarațiilor repetate ale președintelui american Donald Trump că SUA „trebuie să obțină controlul” asupra insulei. În timpul crizei diplomatice, Trump nu a exclus nici utilizarea forței militare sau a presiunilor economice, potrivit sursei. În acest context, Danemarca și autoritățile groenlandeze au intrat în negocieri cu administrația americană pentru a reduce presiunile și pentru a consolida cooperarea în domeniul securității arctice. De ce contează: revenire la o amprentă militară mai mare În Războiul Rece, SUA aveau 17 instalații militare în Groenlanda și peste 10.000 de militari staționați pe insulă. În prezent, singura bază americană permanentă rămasă este Pituffik Space Base , cu aproximativ 150 de militari americani . Noul acord ar urma să consolideze prezența militară americană în Groenlanda, „fără modificarea statutului teritoriului”, care rămâne parte a Regatului Danemarcei și beneficiază de autonomie. [...]
Polonia vizează creșterea prezenței militare americane la 15.000 de soldați , un obiectiv care ar consolida flancul estic al NATO și ar implica o extindere logistică și operațională pe termen lung, potrivit Adevărul . Ținta a fost avansată de ministrul adjunct al apărării, Stanislaw Wziatek, într-o intervenție la postul RMF FM. Planul descris de oficial include aproximativ 10.000 de militari americani rotați periodic și între 3.500 și 5.000 staționați permanent. În prezent, Polonia găzduiește „între 6.500 și 7.000 de soldați americani prin rotație”, a mai spus Wziatek. Implementare graduală, cu orizont până în 2039 Extinderea prezenței americane ar urma să fie făcută treptat, până în 2039, conform declarațiilor ministrului adjunct. Calendarul lung sugerează un proiect de infrastructură și organizare militară care depășește rotațiile curente și presupune capacități stabile de găzduire și sprijin. Declarațiile vin după ce președintele SUA, Donald Trump , a vorbit săptămâna trecută despre „progrese majore” privind înființarea unei baze militare americane permanente în Polonia, în contextul revizuirii prezenței SUA în Europa. Context: presiunea de securitate pe flancul estic Varșovia își justifică demersul prin deteriorarea mediului de securitate regional, pe fondul războiului declanșat de Rusia în Ucraina, care se apropie de a cincea iarnă. În plan intern, premierul Donald Tusk a avertizat asupra intensificării amenințărilor „hibride” din partea Rusiei, inclusiv atacuri „accidentale” cu drone și rachete care ar putea viza statele ce sprijină Ucraina. Polonia, membră NATO și UE, a acuzat în repetate rânduri Rusia de „sabotaj” începând din 2022. Totodată, țara se află între statele NATO cu cele mai mari cheltuieli de apărare raportate la PIB, alocând aproape 5% pentru acest sector. [...]
Germania își consolidează influența în arhitectura militară a NATO după ce generalul Carsten Breuer a fost ales președinte al Comitetului Militar al Alianței, potrivit HotNews . Decizia a fost luată prin vot secret de șefii armatelor naționale din NATO, într-o reuniune cu ușile închise la Copenhaga . Breuer, general german cu patru stele și șef al armatei germane (Bundeswehr) din 2023, a obținut sprijinul a cel puțin 17 dintre cei 32 de șefi de stat major general din alianță, conform AFP și Politico, citate în articol. Ce înseamnă votul pentru echilibrul intern din NATO Funcția de președinte al Comitetului Militar este una dintre pozițiile-cheie din structura NATO, pentru că reunește și coordonează pozițiile șefilor apărării din statele membre. Alegerea unui militar german în acest rol indică o susținere internă suficient de largă pentru ca Berlinul să joace un rol mai vizibil în deciziile militare ale Alianței. În același timp, faptul că votul a fost secret și că pragul minim menționat este „cel puțin 17” arată că sprijinul a fost majoritar, dar nu neapărat unanim, iar articolul nu oferă detalii despre contracandidați sau despre calendarul exact al mandatului. [...]
Un politolog rus apropiat de Kremlin indică România între primele ținte ale unor lovituri asupra Europei în 2027 , într-un scenariu pe care îl leagă de sprijinul militar pentru Ucraina, potrivit Mediafax . Miza pentru România este una de securitate și de continuitate operațională: astfel de mesaje urmăresc să descurajeze logistica de sprijin și să crească presiunea asupra statelor de pe flancul estic. Serghei Karaganov , prezentat drept un veteran rus în domeniul securității, afirmă că la Moscova „sunt discutate planuri” pentru atacuri „mult mai serioase” nu doar împotriva Ucrainei, ci și împotriva unor țări europene pe care le descrie ca fiind „implicate direct în agresiunea împotriva Rusiei”. El susține că acest lucru „se va întâmpla în decurs de un an”. „Atacuri asupra mai multor țări europene. Inițial, desigur, cu arme nenucleare.” De ce apare România în lista de ținte invocată de Karaganov Karaganov indică Germania, România și Polonia drept primele state vizate, iar în cazul României invocă explicit rolul de „sursă a livrărilor de arme către Ucraina”. „În primul rând, Germania, România – pentru că România este sursa livrărilor de arme către Ucraina – și, din păcate, Polonia. Dar, în primul rând, Germania.” În aceeași logică, el pledează pentru „urcarea bruscă pe scara escaladării” și pentru lovituri mai dure, argumentând că Rusia „s-ar putea epuiza” dacă războiul continuă și că ar fi nevoie de „acțiuni mult mai hotărâte”. Escaladare și componenta nucleară în discursul strategului rus Karaganov afirmă că Moscova ar fi greșit pentru că nu a folosit „potențialul nuclear” „nici măcar politic” de la începutul războiului și susține că ar fi trebuit să recurgă la exerciții și teste nucleare ca parte a escaladării. El spune că Rusia a început să furnizeze arme nucleare pentru rachetele din Belarus și pentru „multe alte mijloace de lansare”, pe care le descrie drept „trepte ale escaladării”. Deși califică folosirea armelor nucleare drept un „păcat uriaș”, nu exclude utilizarea lor, pe care o consideră justificabilă dacă alternativa ar fi „prăbușirea Rusiei și un război termonuclear global”. În plus, afirmă că Rusia trebuie să fie pregătită să folosească racheta Oreșnik cu focos nuclear, admițând că un astfel de atac ar ucide „milioane de oameni”. Context: profilul lui Karaganov și istoricul declarațiilor Karaganov este președinte de onoare al Prezidiului Consiliului pentru Politică Externă și de Apărare, un centru de analiză influent în Rusia, și a fost consilier pentru politică externă în Administrația Prezidențială rusă (2001–2013). Mediafax notează că este considerat apropiat de Vladimir Putin și de ministrul de Externe Serghei Lavrov și că se află pe listele de sancțiuni ale Uniunii Europene, Canadei, Australiei, Elveției și Ucrainei pentru sprijinirea și justificarea publică a războiului. Publicația mai arată că amenințările la adresa statelor europene nu sunt noi: în 2023, Karaganov vorbea despre posibilitatea folosirii „câtorva arme nucleare” împotriva unor țări europene implicate în sprijinirea Ucrainei, iar în 2026 a avansat scenarii de lovituri convenționale asupra unor obiective „simbolice sau logistice” urmate de lovituri nucleare dacă statele vizate nu ar ceda. Interviul citat a fost realizat de Diana Panchenko, jurnalistă de origine ucraineană aflată, la rândul ei, sub sancțiunile Uniunii Europene. [...]
Numirea șefului armatei germane la conducerea Comitetului Militar al NATO mută centrul de greutate al deciziei militare spre Europa , într-un moment în care aliații europeni sunt presați să-și asume mai mult din propria apărare, potrivit Mediafax . Generalul Carsten Breuer, șeful armatei germane, a fost ales sâmbătă viitorul președinte al Comitetului Militar al NATO de către șefii de Stat Major ai celor 32 de state membre, în cadrul unei reuniuni la Copenhaga. Informația a fost anunțată de actualul președinte al Comitetului Militar, amiralul italian Giuseppe Cavo Dragone, într-o postare pe X, potrivit Reuters. Breuer își va prelua funcția vara viitoare, urmând să-i succeadă lui Dragone. Comitetul Militar este cea mai înaltă autoritate militară a Alianței, iar președintele său este principalul consilier militar al secretarului general al NATO, Mark Rutte . De ce contează: presiune pentru „europenizarea” responsabilităților de apărare Numirea vine într-un context de schimbări în interiorul Alianței, pe fondul cererilor președintelui american Donald Trump ca statele europene să își asume un rol mai mare în propria apărare, după decenii în care SUA au avut „principala responsabilitate” în NATO, conform informațiilor din articol. În acest cadru, Germania este indicată drept una dintre țările care și-au crescut puternic bugetul militar, ceea ce întărește semnalul politic și operațional al alegerii unui general german în poziția de vârf a structurii militare a NATO. Ce transmite NATO prin această alegere În mesajul publicat, Dragone a argumentat alegerea prin profilul operațional al lui Breuer și momentul de securitate în care se află Alianța. „Judecata dumneavoastră operațională, cunoașterea profundă a acestei Alianțe și experiența la conducerea forțelor armate germane vor fi de mare folos NATO.” „Șefii apărării și-au pus încrederea în dumneavoastră într-un moment dificil pentru securitatea euroatlantică.” Cine este Carsten Breuer Breuer are 61 de ani și a fost supranumit „generalul cancelarului” după ce Olaf Scholz l-a numit la conducerea unui comitet de criză care a coordonat răspunsul Germaniei la pandemia de COVID-19. Potrivit articolului, el s-a alăturat Bundeswehr-ului în 1984, într-o unitate de apărare antiaeriană, și a urmat cursurile colegiului Statului Major General al SUA de la Fort Leavenworth (Kansas), precum și pregătirea de stat major în Hamburg. [...]
