Știri
Știri din categoria Apărare
Intercepția a 339 de drone în 13 ore indică o presiune operațională ridicată asupra apărării antiaeriene și a traficului aerian din Rusia, potrivit news.ro, care citează un anunț al Ministerului rus al Apărării.
Ministerul Apărării din Rusia susține că unitățile antiaeriene au „interceptat și distrus” 339 de drone ucrainene într-un interval de 13 ore, între 7:00 și 20:00 (ora României), în mai multe regiuni ale țării, inclusiv în zona Moscovei. Potrivit aceleiași informări, interceptările ar fi avut loc în 13 regiuni, dar și în zone de deasupra Mării Negre.
Lista zonelor afectate ar include mai multe regiuni din centrul Rusiei și s-ar extinde către nord-vest, în regiunile Leningrad și Pskov. Primarul Moscovei, Serghei Sobianin, a publicat pe Telegram o serie de mesaje despre acțiuni antiaeriene împotriva dronelor, iar un „număr neoficial” menționat în material indică 14 drone doborâte pe parcursul zilei.
Pe lângă dimensiunea militară, episodul a avut și o componentă operațională pentru transportul aerian. Autoritatea aviației civile din Rusia a anunțat periodic suspendarea zborurilor către diferite aeroporturi, iar agențiile de știri rusești au relatat despre patru ordine de suspendare emise la ore diferite pentru orașul Soci, la Marea Neagră.
Informațiile privind numărul de drone și amploarea interceptărilor provin din comunicările autorităților ruse, preluate de news.ro, și nu sunt însoțite în text de o verificare independentă.
Recomandate
Retragerea unor sisteme S-300 și S-400 din nordul Rusiei riscă să slăbească protecția unor obiective navale strategice , pe fondul presiunii tot mai mari a atacurilor ucrainene cu drone, potrivit Focus . Publicația germană relatează, citând Barents Observer , că în zona Severodvinsk ar fi dispărut din pozițiile anterioare „cel puțin 20” sisteme mobile de apărare antiaeriană S-300 și S-400. Imagini satelitare ar indica faptul că amplasamente de pe insula Iagri și de pe muntele Mironova sunt acum goale. Miza operațională este ridicată: aceste sisteme asigurau protecția unor ținte considerate critice pentru capacitățile navale ale Rusiei, inclusiv șantierul Sevmash (singurul din Rusia care construiește submarine cu propulsie nucleară) și Zviozdocika, descris ca cel mai mare centru de reparații pentru astfel de submarine din țară. Conform aceleiași surse, indiciile ar sugera că, cel puțin temporar, aceste obiective ar fi acoperite doar de mijloace de apărare cu rază scurtă și medie. Presiunea dronelor și „redistribuirea” resurselor Unde au fost mutate sistemele nu este cunoscut oficial. Experți citați de Barents Observer indică însă o posibilă schimbare de priorități, pe fondul resurselor limitate și al intensificării atacurilor ucrainene. Kristian Åtland, expert pe zona arctică, afirmă că un deficit de rachete interceptoare, ca urmare a atacurilor ucrainene, ar fi putut forța Kremlinul să concentreze „o parte considerabilă” din apărarea antiaeriană în alte regiuni. Erik Solli, de la Institutul Norvegian pentru Afaceri Internaționale, spune că accentul ar fi „cel mai probabil” pe apărarea Moscovei, Sankt Petersburgului și a altor centre urbane strategice. Context: mutări similare și vulnerabilități la atacuri asupra rafinăriilor Kyiv Post susține că relocări similare ar fi vizibile și în alte regiuni, inclusiv în Arctica și în zona Saratov. Într-o analiză citată, se arată că înainte de război Rusia ar fi avut circa 116 batalioane cu 927 lansatoare din familia S-300/S-400, iar 580 de lansatoare ar fi fost mutate de la pozițiile permanente de atunci. Separat, publicația rusă din exil Meduza scrie că Rusia nu ar avea nici acum un sistem integrat capabil să respingă constant roiuri mari de drone, iar apărarea existentă ar întâmpina limite în special împotriva țintelor lente, care zboară la joasă altitudine. Atacurile ucrainene asupra rafinăriilor de petrol din primăvara și vara lui 2026 ar fi scos în evidență aceste vulnerabilități. În ansamblu, informațiile sugerează o redistribuire a apărării antiaeriene către zone considerate mai urgente, cu potențialul cost operațional al unei protecții reduse pentru infrastructură militară sensibilă din nordul Rusiei. Unde au ajuns exact sistemele retrase rămâne, deocamdată, neconfirmat oficial. [...]
Iranul susține că a introdus în luptă o dronă kamikaze cu reacție , iar mesajul implicit este că poate crește presiunea asupra apărării antiaeriene americane într-un moment în care Washingtonul caută spațiu pentru negocieri, potrivit Adevărul . Potrivit Corpului Gardienilor Revoluției Islamice (IRGC), noua generație a dronei Hadid 110 ar fi fost folosită pentru prima dată în ultimele două săptămâni, în atacuri asupra unor baze și nave militare americane din regiune. Informația apare pe fondul unei confruntări încă tensionate între Teheran și Washington, în condițiile în care discuțiile privind reducerea ostilităților rămân incerte; The Telegraph este citat de publicație în acest context. Ce schimbă Hadid 110 din perspectiva apărării antiaeriene Elementul central este trecerea la propulsie cu reacție, într-un portofoliu iranian în care multe drone de atac folosesc motoare cu elice și au viteze mai mici. Surse iraniene citate în material susțin că noul model poate depăși 500 km/h, ceea ce ar reduce fereastra de timp pentru detectare și interceptare. Lansarea ar folosi un propulsor cu combustibil solid pentru accelerare inițială, înainte ca motorul cu reacție să intre în funcțiune, ceea ce ar permite desfășurarea rapidă a operațiunilor, conform descrierii din articol. Cum ar încerca să „păcălească” radarele Specialiști militari iranieni susțin că drona a fost proiectată pentru o semnătură radar redusă (adică pentru a fi mai greu „văzută” de radar). Materialul menționează mai multe soluții de design: fuselaj cu design continuu, fără îmbinări vizibile; admisie de aer în formă de „S”, care ar ascunde paletele motorului (un element cu reflexie radar puternică); acoperire cu materiale care ar absorbi radiațiile radar. Combinația dintre viteză și aceste caracteristici ar diminua timpul disponibil sistemelor de apărare pentru detectare, urmărire și interceptare, potrivit prezentării iraniene. Datele de performanță invocate de Teheran Conform informațiilor prezentate de autoritățile iraniene, Hadid 110 ar avea: focos de aproximativ 30 kg; rază de acțiune de circa 350 km; autonomie de aproximativ o oră. Adevărul notează că aceste performanțe ar permite lovirea unor obiective militare din apropierea coastelor Iranului, fără ca arma să fie una „strategică” cu rază foarte lungă. Contextul politic și miza negocierilor Teheranul afirmă că drona este produsă integral în Iran, deși analiști occidentali citați în material consideră că dezvoltarea unor astfel de sisteme ar putea beneficia de sprijin tehnologic extern. În plan intern, programele de drone și rachete balistice sunt controlate de IRGC, nu de armata regulată, iar fiecare nouă capacitate ar consolida influența Gardienilor Revoluției în arhitectura de securitate a țării, potrivit analizei prezentate. Prezentarea dronei vine într-o perioadă de relativă acalmie după două săptămâni de schimburi intense de atacuri, fără un acord oficial de încetare a focului. În același timp, Iranul menține închisă Strâmtoarea Ormuz și spune că nu va accepta ca Washingtonul să stabilească ritmul unui eventual armistițiu. Purtătorul de cuvânt al Ministerului iranian de Externe, Esmail Baghaei, a declarat: Iranul își va apăra interesele „atât timp cât va fi necesar”. El a mai spus că Teheranul discută cu Omanul despre gestionarea traficului maritim prin Strâmtoarea Ormuz, fără implicarea Statelor Unite. De partea americană, președintele Donald Trump a afirmat că pauza actuală a operațiunilor militare urmărește crearea unui spațiu pentru reluarea negocierilor diplomatice. În plus, potrivit unor informații apărute în presa americană, oficialii de la Washington sunt preocupați de diminuarea stocurilor de rachete interceptoare folosite în apărarea antiaeriană, muniții considerate esențiale pentru contracararea unor amenințări precum noua dronă iraniană. În acest cadru, introducerea unei drone mai rapide și mai greu de detectat este văzută de analiști ca un element care poate influența echilibrul militar și negocierile dintre cele două state. Pentru context despre modernizarea altor capabilități iraniene, Adevărul trimite și la analiza despre racheta balistică Kheibar Shekan: Adevărul . [...]
Două aeronave de recunoaștere NATO au operat toată ziua deasupra apelor neutre ale Mării Negre, în proximitatea României , într-o misiune care indică un nivel ridicat de monitorizare aeriană în regiune, potrivit Mediafax , care citează o sursă din controlul traficului aerian al Uniunii Europene, preluată de agenția rusă TASS . Prima aeronavă identificată este un Boeing RC-135W Rivet Joint , aparținând Forțelor Aeriene Regale Britanice . Conform sursei citate, avionul „a înconjurat Marea Neagră de mai multe ori”, deplasându-se de la vest la est și înapoi, fără să intre în spațiul aerian al statelor de coastă, „cu excepția României”. Sursa a mai indicat că aeronava a venit spre Marea Neagră de la baza militară britanică de la Waddington , traversând anterior spațiul aerian al mai multor țări din UE, și că și-a început zborul deasupra Mării Negre din zona unui punct de control aflat la limita ariei deservite de controlorii de trafic aerian bulgari. Misiunea este descrisă ca având scopul de a obține informații de recunoaștere, iar avionul se îndrepta ulterior spre baza de origine. A doua aeronavă: Bombardier Artemis II, cu bază permanentă la Constanța A doua aeronavă observată este un Bombardier Artemis II , descris ca avion de recunoaștere deținut de NATO, cu bază permanentă pe aeroportul din Constanța . Potrivit aceleiași surse, acesta a efectuat mai multe cercuri de la vest la est și înapoi în partea de sud a Mării Negre. În relatarea citată, aeronava ar opera „destul de frecvent” în zonă, fără a intra în spațiul aerian al vreunei țări de coastă. Aceleași informații menționează că Bombardier Artemis II apare și în regiunea Kaliningrad, unde ar încerca de regulă să survoleze de mai multe ori, folosind spațiul aerian al Poloniei și Lituaniei și zone de deasupra apelor neutre ale Mării Baltice. De ce contează Faptul că una dintre aeronavele de recunoaștere are bază permanentă la Constanța , iar cealaltă a fost raportată ca intrând în spațiul aerian al României , indică rolul operațional al infrastructurii și al coridorului aerian românesc în misiunile de supraveghere din Marea Neagră, într-un context regional tensionat. Informațiile provin din declarații atribuite unei surse din controlul traficului aerian al UE, citate de TASS; Mediafax nu indică o confirmare separată din partea NATO sau a autorităților române. [...]
Imagini difuzate de televiziunea de stat arată integrarea „câinilor-robot” în exerciții amfibii , inclusiv în roluri de sprijin cu armament greu la nivel de infanterie, potrivit IT Home . Într-un material video publicat de CCTV News, „lupul mecanic” apare în timpul unui antrenament de debarcare purtând, între altele, un lansator de rachete individual, alături de pușcă și mitralieră. Ce se vede în exercițiu și de ce contează operațional În secvențele prezentate, unități amfibii chineze sunt descrise ca operând „multi-arme”, cu cooperare între mai multe tipuri de trupe, iar robotul este prezentat drept „ajutor” pentru militari în scenarii de luptă la sol și în zona litorală. Relevanța practică a imaginilor ține de faptul că platforma este arătată nu doar ca mijloc de recunoaștere, ci și ca purtător de armament de sprijin, ceea ce sugerează o extindere a rolului în misiuni tactice. Cum este descrisă platforma „mașină-lup” Publicația reamintește informații prezentate anterior despre platformă, atribuite proiectantului-șef Chen Peng de la institutul chinez de cercetare în automatizarea industriei de armament . „Mașină-lup” ar avea un „creier în cloud” (un sistem de coordonare și alocare a sarcinilor prin rețea) care permite distribuirea rapidă a misiunilor între unități. În funcție de rol, fiecare robot ar putea fi folosit pentru: cercetare și recunoaștere (inclusiv „deschiderea drumului”); transport și sprijin logistic (livrare de materiale și asigurare); lovire / sprijin de foc . Încărcături și variante menționate Conform aceluiași material, generația mai nouă ar putea transporta mai multe tipuri de armament, inclusiv: micro-rachete ; lansatoare de grenade , cu scopul de a asigura „suprimarea” țintelor prin foc. Totodată, sunt menționate trei denumiri asociate rolurilor: „Shadow” (recunoaștere), „Yuxue” (lovire) și „Jidi” (sprijin/garanție logistică). Informațiile din articol nu includ date tehnice (autonomie, masă, calibru, rază de acțiune) sau detalii despre intrarea în dotare, ci doar utilizarea ilustrată în exercițiul prezentat la televiziunea de stat. [...]
Iranul ar urma să primească în câteva săptămâni până la 400 de lansatoare antiaeriene portabile din China , într-o achiziție de 60–70 de milioane de dolari (aprox. 270–320 milioane lei), care i-ar întări rapid apărarea la joasă altitudine după loviturile SUA și Israel, potrivit HotNews , care citează Reuters . Contractul vizează 300–400 de sisteme MANPADS (sisteme portabile de apărare antiaeriană), inclusiv rachete chinezești QW-12 și FN-16, au declarat pentru Reuters trei surse familiarizate cu acordul. Acordul ar fi fost semnat cu Zhongqing Baoshang International Investment , companie cu sediul în Hong Kong, descrisă de surse drept intermediar între partea iraniană și furnizorul chinez. De ce contează: un „strat” mobil de apărare, greu de neutralizat Miza operațională este creșterea rapidă a capacității Iranului de a lovi ținte aeriene care zboară la altitudini joase – aeronave, elicoptere și drone – cu sisteme ușor de dispersat și relocat. În contextul războiului din Orientul Mijlociu, sursa notează că luptele au scos la iveală limitele Iranului în protejarea obiectivelor militare și a infrastructurii strategice, mai ales în fața aeronavelor avansate și a munițiilor ghidate cu precizie. În material se arată că astfel de sisteme au fost folosite cu succes și de Ucraina în primele faze ale invaziei ruse, pentru a doborî avioane militare care zburau la altitudini joase și medii. Ce sisteme sunt vizate și ce pot face QW-12 și FN-16 sunt descrise ca sisteme sol-aer portabile, lansate de pe umăr și ghidate în infraroșu, destinate angajării țintelor la joasă altitudine. Experți citați în articol susțin că, deși QW-12 ar fi mai puțin performant decât variante mai noi (QW-18 și QW-19), poate oferi în continuare protecție eficientă pe rază scurtă, în special împotriva dronelor și a altor ținte care zboară jos. O sursă europeană din domeniul securității a declarat că autoritățile din țara sa sunt la curent cu mai multe contracte aflate în discuție privind posibila vânzare către Iran a unor sisteme din seria QW, inclusiv QW-12, QW-18 și QW-19. Livrare: rută aeriană, apoi tranzit prin Pakistan; detaliile pot fi schimbate Potrivit unui plan convenit, livrările ar urma să fie făcute inițial pe cale aeriană din Urumqi (vestul Chinei), apoi să tranziteze Pakistanul către Iran. Sursele au avertizat însă că, deși acordul ar fi fost semnat, calendarul, cantitățile și alte elemente de implementare pot suferi modificări. Două surse din serviciile occidentale de informații și un oficial iranian au mai spus că Teheranul a analizat și rute terestre, pentru transport mai discret al echipamentelor militare și al componentelor cu dublă utilizare, pentru a reduce riscul de perturbare a livrărilor. Reacții: Beijingul neagă, Trump spune că ar fi „surprinzător” Ministerul chinez de Externe a respins informațiile: „Relatările respective sunt complet nefondate. China a jucat în mod constant un rol în promovarea păcii și încheierea conflictului.” Întrebat separat, purtătorul de cuvânt al Ministerului chinez al Apărării, Jiang Bin, a spus că „nu este familiarizat cu situația respectivă”. La Washington, președintele american Donald Trump a declarat că ar fi surprinzător ca Iranul să primească astfel de echipamente din China, invocând asigurări pe care spune că le-a primit de la Xi Jinping că Beijingul nu se va implica în război de partea Iranului. Reuters a relatat anterior și despre negocieri pentru un posibil acord separat privind rachete de croazieră antinavă; agenția precizează că nu a putut stabili dacă acel acord a fost finalizat. [...]
Interceptarea și doborârea a două drone în mai puțin de 24 de ore arată că Poliția Aeriană a României funcționează în regim de reacție continuă , cu proceduri standardizate și o coordonare strânsă între echipajul din aer și echipele de la sol, potrivit HotNews , care citează un interviu publicat de Ministerul Apărării Naționale (MApN). Pilotul de F-16 care a executat cele două misiuni a descris ritmul alert al alertei nocturne și faptul că, la decolare, nu cunoștea ținta exactă, dar știa miza operațională: apărarea spațiului aerian. Identitatea militarului nu a fost făcută publică, interviul fiind publicat fără dezvăluirea numelui. Ce spune pilotul despre misiuni: aceeași presiune, aceeași procedură În interviu, pilotul afirmă că ambele interceptări au fost „la fel de solicitante” și au cerut același nivel de concentrare pentru neutralizarea țintei. Diferența a fost mai degrabă în durata angajării: „N-am știut pentru ce decolăm, dar am știut că noi mergem să ne apărăm țara.” „Una s-a lăsat repede dată jos, iar alta, poate, un timp mai mare decât la prima interceptare.” Pilotul insistă și pe rolul echipei de la sol în misiunile de noapte, descriind cooperarea dintre tehnicul de bord, controlorii de trafic aerian și colegii implicați în siguranța zborului și identificarea țintei. Datele operaționale comunicate de MApN: detectare, ridicare de la sol, neutralizare MApN a anunțat că sâmbătă, la ora 08:22, sistemele radar au detectat o nouă țintă aeriană în apropierea frontierei cu Ucraina, care a intrat fără autorizare în spațiul aerian românesc. Două aeronave F-16 aflate în serviciul de luptă Poliție Aeriană au fost ridicate pentru interceptare. Conform comunicării ministerului, același pilot care participase la misiunea de vineri dimineață, aflat la manșa aceleiași aeronave și sprijinit de același coleg, a executat procedurile standard de identificare și neutralizare. Drona a fost doborâtă „în condiții de siguranță” deasupra unei zone nepopulate, în proximitatea frontierei cu Ucraina, la circa 10 km de Sfântu Gheorghe. De ce contează: presiune pe resurse și pe lanțul de comandă, nu doar pe pilot Mesajul central al interviului este că astfel de incidente nu sunt gestionate ca episoade izolate, ci ca misiuni care pun la lucru un întreg lanț operațional, de la supravegherea radar și decizia de ridicare de la sol până la coordonarea din aer și de la sol. În același timp, frecvența alertelor („de mai multe ori” într-o singură noapte, în relatarea pilotului) indică un regim de disponibilitate permanentă. Separat, șeful Statului Major al Apărării, generalul Vlad Gheorghiță , a declarat că pilotul care a angajat drona este căpitan, iar cel care l-a asistat este locotenent, ambii având cel mult 28 de ani, potrivit informațiilor redate de HotNews. [...]
