Știri
Știri din categoria Apărare
Marina germană își pregătește navele de vânătoare de mine pentru o posibilă misiune în Strâmtoarea Hormuz, dar avertizează că nu are rezerve de personal, ceea ce ar obliga la tăieri din alte priorități dacă Berlinul decide trimiterea unui contingent, potrivit Focus.
Echipajul celui de-al treilea escadron de dragare a minelor din Kiel se antrenează pentru un posibil scenariu de misiune în zona Golfului Persic, cu obiectivul declarat de a contribui la securizarea navigației internaționale. Într-un astfel de context, navele specializate în vânătoarea de mine ar fi esențiale pentru menținerea rutelor maritime deschise.
Germania are opt nave de vânătoare de mine, fiecare cu loc pentru 42 de militari, notează publicația. Aceste nave pot neutraliza încărcături explozive de pe fundul mării cu ajutorul dronelor subacvatice și al scafandrilor specializați în mine.
Problema majoră este însă resursa umană. Viceamiralul Jan Christian Kaack a declarat pentru Sat.1 că marina este deja „complet încărcată” de angajamentele NATO și a avertizat:
„Dacă există o altă prioritizare – nu avem nicio rezervă – trebuie să reducem altceva ca prioritate.”
Kaack a mai spus că situația exactă a amenințărilor din teren este „complet neclară”, iar planificarea se bazează în prezent pe un „scenariu de tip worst case” (cel mai nefavorabil scenariu).
Rămâne incert dacă va exista, în final, o trimitere efectivă de forțe. Cancelarul federal Merz condiționează misiunea de aprobarea Bundestagului și de existența unei încetări a focului stabile în regiune, condiție care, potrivit informațiilor din material, „nu este în vedere” în acest moment.
Recomandate
SUA mută un portavion din Pacific spre Golful Persic, lăsând regiunea fără acoperire aeronavală pe termen nedeterminat , într-o repoziționare care ridică miza strategică în Asia în timp ce Washingtonul menține presiunea asupra Iranului, potrivit Biziday . Portavionul USS George Washington a plecat din Vietnam și a fost observat traversând Strâmtoarea Singapore, însoțit de un crucișător și un distrugător. Un oficial al Marinei SUA, citat sub protecția anonimatului, a confirmat că gruparea se îndreaptă către Golful Persic. Anterior, The Wall Street Journal a relatat că George Washington ar urma să îl înlocuiască pe USS Abraham Lincoln , aflat de peste 260 de zile pe mare. Înlocuirea lui „Abraham Lincoln”, pe fondul tensiunilor legate de echipaj Mutarea vine după apariția unor informații potrivit cărora mai mulți membri ai echipajului de pe USS Abraham Lincoln ar fi încercat să sară peste bord. Secretarul de Război al SUA, Pete Hegseth, a respins însă relatarea, susținând că informațiile ar fi „complet denaturate”. În paralel, mai mulți congresmeni democrați au cerut Pentagonului explicații oficiale. Blocada din Strâmtoarea Hormuz și problemele de aprovizionare Deși ostilitățile dintre SUA și Iran „s-au calmat” în ultimele săptămâni, Marina americană menține blocada asupra porturilor iraniene din Strâmtoarea Hormuz. Hegseth a declarat că blocada poate fi menținută pe termen nelimitat, în timp ce președintele Donald Trump nu a oferit clarificări despre cum s-ar putea încheia războiul. În același timp, navele americane din zona Golfului Persic se confruntă și cu dificultăți logistice. Marina SUA a recunoscut că războiul a creat un mediu „extrem de disputat”, care a perturbat centrele tradiționale de aprovizionare, ceea ce a dus la penurii și la pierderea corespondenței la bordul portavionului. Conducerea a prioritizat aprovizionarea pentru misiuni în această ordine: alimente, articole de igienă, apoi corespondența. Efectul colateral: fără portavion american în Pacific Trimiterea USS George Washington în Golf creează o situație „destul de neobișnuită”: SUA ar urma să rămână fără niciun portavion în Oceanul Pacific pentru o perioadă nedeterminată, ceea ce, potrivit aceleiași surse, „lasă spațiu de manevră Chinei”. Contextul operațional: USS Abraham Lincoln a plecat pe 21 noiembrie din San Diego (California) și a ajuns în Orientul Mijlociu în ianuarie, iar primele atacuri aeriene ale SUA și Israelului împotriva Iranului au avut loc la 28 februarie, conform Associated Press. [...]
NATO riscă să fie prinsă fără capacitate de reacție pe două fronturi , într-un scenariu în care Rusia ar ataca un stat aliat din Europa de Est, iar China ar declanșa simultan o ofensivă împotriva Taiwanului, potrivit unei analize preluate de G4Media . Miza, dincolo de geopolitică, este una operațională: planificarea, stocurile și capacitatea industrială ar putea să nu susțină un conflict prelungit în două teatre, iar Europa ar putea rămâne cu o povară disproporționată dacă SUA își mută resursele spre Asia. Lacuna de planificare: scenariul „pentru care nu suntem pregătiți” Analiza pornește de la ideea că planificatorii militari occidentali evită să discute public despre un atac coordonat Rusia–China, deși riscul este menționat tot mai des. Florence Gaub, directoarea diviziei de cercetare de la Colegiul de Apărare al NATO din Roma , spune că acesta este scenariul pentru care alianța nu este pregătită și că există conștientizarea problemei, fără ca ea să fie corectată. În același registru, Mark Montgomery, contraamiral în rezervă al Marinei SUA, afirmă că ultima analiză serioasă a unui război pe două fronturi ar fi fost făcută în urmă cu aproximativ 15 ani și că rezultatele au indicat lipsuri la stocuri și la capacitatea industrială, plus dependența de aliați. Potrivit lui, între timp „fiecare dintre acești indicatori a scăzut”, iar creșterile de bugete în Europa nu s-ar fi transformat încă în îmbunătățiri ale forțelor. De ce contează pentru Europa de Est, inclusiv România Textul descrie o „fereastră de oportunitate” percepută de adversari, pe fondul presiunilor asupra resurselor americane și al tensiunilor politice transatlantice. În acest context, Rusia ar testa deja apărarea aliată: sunt menționate încălcări repetate ale spațiului aerian în state NATO din Europa de Est, inclusiv România, Polonia și țările baltice. Este invocat și un episod din Germania: autoritățile ar fi descoperit la începutul lunii o dronă suspectată a fi de origine rusă, încărcată cu explozibili, la aeroportul din Leipzig, care „se pare” că se pregătea să lovească un avion de marfă ucrainean deasupra teritoriului NATO. Separat, evaluări recente ale serviciilor de informații americane, potrivit materialului, ar indica faptul că Rusia ar putea încerca să testeze hotărârea NATO în următorii ani printr-un atac cibernetic sau o incursiune limitată. Fostul președinte al Comitetului Militar al NATO, amiralul Rob Bauer, este citat cu ideea că o astfel de acțiune ar avea șanse mai mari dacă ar fi sincronizată cu un atac chinez asupra Taiwanului, iar el spune că nu cunoștea existența unui efort concertat în alianță pentru un astfel de scenariu. Exercițiile și „crizele multiple”: prea puține simulări, prea multă complexitate O parte importantă a problemei, potrivit textului, este lipsa exercițiilor relevante. Deși există jocuri de război (simulări) frecvente, scenariile cu „crize multiple” sunt rare, pentru că devin rapid confuze și greu de gestionat în formate standardizate. David Santoro, de la Pacific Forum, descrie un exercițiu din 2023 în care Taiwanul era atacat de China, iar Coreea de Nord invada Coreea de Sud; chiar și fără Europa în ecuație, participanții s-ar fi chinuit să împartă sarcinile. Eric Heginbotham (MIT) spune că problema nu ar fi „prea complicată de studiat”, dar că, în spațiul public, nu pare să fi făcut-o „cineva” la scară relevantă, deși admite posibilitatea unor analize clasificate. Riscul operațional major: SUA prioritizează Asia, Europa rămâne să se apere singură Materialul descrie și concluzii din simulări realizate de Centrul European pentru Valori și Politică de Securitate, un institut din Praga. Directorul său, Jakub Janda, spune că în aproape toate scenariile analizate, SUA acordă prioritate amenințării chineze și transferă resurse din Europa în Asia, lăsând aliații europeni să gestioneze singuri presiunea Rusiei. Un exemplu ipotetic din aceste simulări indică o vulnerabilitate economică și industrială: China ar putea începe gradual, prin blocarea exportului de materii prime către sectorul european de apărare, menținând embargoul cinci luni, până când fabricile europene rămân fără stocuri și opresc producția, după care Rusia ar putea ataca în Europa de Est. În paralel, textul subliniază o problemă de coeziune: SUA ar putea cere Europei sancțiuni dure împotriva Chinei în cazul unui atac asupra Taiwanului, dar guvernele europene ar fi reticente, pentru că percep amenințarea rusă ca fiind mai imediată. Ce urmează: presiune pentru planuri comune și capacitate industrială Concluzia implicită a analizei este că, într-un conflict pe două fronturi, avantajul ar reveni părții care acționează unitar și își menține coeziunea în timp. Pentru NATO, problema imediată nu este doar scenariul în sine, ci lipsa unui plan clar de prioritizare a resurselor, a exercițiilor la scară relevantă și a unei baze industriale capabile să susțină simultan nevoile Europei și ale Indo-Pacificului. [...]
Mexicul primește acces la piața digitală a armatei SUA pentru achiziții de drone și sisteme antidrone , într-un acord care poate schimba rapid capacitatea operațională a autorităților mexicane în lupta cu cartelurile, potrivit Economica . Într-un mesaj publicat pe rețelele de socializare, ambasadorul SUA în Mexic, Ken Salazar Johnson, a transmis că secretarul american pentru armată, Daniel Driscoll, și Ministerul Apărării Naționale din Mexic au semnat „o declarație de intenție” pentru consolidarea capacităților „strategice și operaționale” prin inovare în apărare și tehnologii noi, relatează Agerpres. Ce include acordul și de ce contează operațional Elementul central este accesul Mexicului la „piața digitală a armatei SUA”, un canal prin care Ministerul Apărării mexican ar urma să poată cumpăra: sisteme aeriene fără pilot (drone); sisteme antidrone, „la costuri competitive”, conform mesajului citat. În termeni practici, acest tip de acces poate accelera achizițiile și standardizarea echipamentelor, cu impact direct asupra modului în care sunt desfășurate operațiunile de supraveghere și contracarare a dronelor folosite de grupări criminale. Ambasadorul a susținut că tehnologia „va consolida capacitatea (SUA) de a combate cartelurile” și de a aborda provocările bilaterale de securitate. Context: cooperare bilaterală și presiune pe rețelele criminale Într-un al doilea mesaj, Johnson a legat cooperarea de securitate de agenda promovată de președintele american Donald Trump și de președinta mexicană Claudia Sheinbaum, afirmând că mesajul către infractori este că „vor fi capturați și trași la răspundere”. Tot ca exemplu de cooperare, Johnson a menționat că „într-o singură zi” autoritățile americane au returnat în Mexic trei fugari căutați: un membru al Cartelului Jalisco Noua Generație (CJNG), căutat pentru o infracțiune legată de arme de foc în statul Guanajuato, un fugar căutat pentru omucidere în Zacatecas și un al treilea căutat pentru fraudă. Deocamdată, materialul nu oferă detalii despre calendarul achizițiilor, tipurile de sisteme vizate sau valoarea potențială a contractelor, astfel că amploarea efectivă a programului rămâne de confirmat. [...]
Ucraina ar putea dobândi în 3–6 luni capacitatea de a lovi Rusia cu rachete balistice produse intern , ceea ce ar ridica miza militară și ar reduce dependența de arme mai lente și mai ușor de interceptat, potrivit Biziday . Până acum, Ucraina s-a bazat în principal pe drone cu rază lungă și pe rachete de croazieră pentru lovituri în interiorul Rusiei, însă aceste sisteme sunt „mai lente și mai ușor de doborât”, notează publicația. În iunie, producătorul Fire Point a testat o rachetă balistică, un semnal că programul intră într-o etapă mai avansată. Într-un interviu pentru CBS News , Mihailo Fedorov a spus că programul ucrainean de rachete balistice a fost accelerat în perioada în care a condus Ministerul Apărării, mandat încheiat în iulie. Fedorov estimează că Ucraina ar putea lansa o rachetă balistică asupra Rusiei până la finalul anului, adică în următoarele „trei până la șase luni”. De ce contează: schimbare de capabilitate, nu doar de ritm Dacă estimarea se confirmă, Ucraina ar trece de la lovituri la distanță bazate pe platforme mai vulnerabile (drone și rachete de croazieră) la o capabilitate balistică proprie, cu implicații directe asupra: eficienței operaționale a atacurilor la distanță (arme mai greu de contracarat, în general, decât cele lente); presiunii asupra apărării antiaeriene ruse , care ar trebui să gestioneze un tip de amenințare diferit; autonomiei industriale și militare a Ucrainei, prin dezvoltarea internă a unui sistem de armament cu complexitate ridicată. Fedorov a avertizat totodată că, deși Ucraina inovează rapid, și Rusia își accelerează propriile dezvoltări tehnologice. Context politic: demitere și schimbări la vârful armatei Fedorov a fost demis luna trecută de președinte, în urma unei dispute „ireconciliabile” cu generalul-șef Oleksandr Sîrskîi , potrivit Biziday. Decizia a generat proteste, iar la o săptămână după aceea Volodimir Zelenski l-a schimbat din funcție și pe Sîrskîi. În interviu, Fedorov nu a discutat despre o posibilă revenire în guvern. [...]
Rusia a construit cel puțin 10 baze noi de lansare pentru drone lângă granițele cu Ucraina și Belarus, o infrastructură care ar putea aduce teritoriu NATO , inclusiv Varșovia, în raza de acțiune a noilor drone de atac cu bătaie lungă , potrivit Kyiv Post . Miza imediată este una operațională: Moscova își crește capacitatea de a lansa mai multe drone, mai rapid și de mai aproape de flancul estic al Alianței. Informația se bazează pe imagini satelitare și documente scurse analizate de The Telegraph, care ar fi identificat cel puțin 59 de „șine” (rampe) noi de lansare, distribuite în 10 locații militare și civile din Rusia. O parte dintre aceste baze ar fi deja folosite pentru atacuri asupra Ucrainei. Infrastructură nouă, capacitate mai mare de lansare Rețeaua include baze militare reutilizate, aeroporturi civile și facilități noi construite în zone izolate. Compania de informații despre drone DroneSec a analizat imagini satelitare și a concluzionat că aproximativ 20 dintre noile rampe ar fi suficient de lungi pentru a opera cele mai noi drone rusești cu rază lungă. Kyiv Post notează că unele locații sunt în extindere, cu rampe suplimentare în construcție, ceea ce sugerează pregătiri pentru lansări în volume mai mari. Unul dintre punctele menționate ar avea, potrivit relatării, capacitate de stocare pentru peste 1.000 de drone. Din cele 10 locații identificate, șapte ar fi fost folosite în atacuri recente asupra Kievului, conform datelor de urmărire din surse deschise citate în material. Drone mai rapide și cu încărcătură mai mare Rusia ar fi accelerat modernizarea variantei sale a dronei Shahed (proiect iranian), dezvoltând versiuni mai rapide, capabile să parcurgă „sute de mile” (câteva sute de kilometri) și să transporte focoase mai grele. Conform unor documente guvernamentale ucrainene scurse, citate de Kyiv Post, modelele Geran-4 și Geran-5 ar putea transporta încărcături de până la 90 de kilograme și ar atinge viteze care le fac mai greu de interceptat de apărarea antiaeriană. În plus, serviciile de informații militare ucrainene ar fi avertizat că Rusia experimentează înarmarea dronelor Geran cu rachete aer-aer, ceea ce ar putea permite atacarea aeronavelor care apără orașele ucrainene. Alimentarea noilor baze ar veni din facilități de producție din Rusia, inclusiv din zona economică specială Alabuga, descrisă ca unul dintre principalele centre de fabricație de drone ale Moscovei. De ce contează pentru NATO Materialul subliniază că extinderea nu înseamnă, în sine, că Rusia se pregătește să atace NATO „imediat”, însă infrastructura îi oferă Kremlinului opțiuni suplimentare de escaladare. Unele dintre aceste amplasamente ar putea pune Varșovia în raza de acțiune a celor mai noi drone rusești cu bătaie lungă. În paralel, oficiali europeni și americani din zona de informații au avertizat, potrivit articolului, că Rusia ar putea lua în calcul provocări împotriva Poloniei, inclusiv atacuri asupra infrastructurii critice sau operațiuni de tip „steag fals” menite să dea vina pe Ucraina. NATO a transmis că își consolidează capacitatea de a detecta, opera și contracara dronele, pe fondul schimbărilor rapide din războiul modern. [...]
Donald Trump a decis să reducă semnificativ implicarea SUA în exercițiile militare anuale cu Coreea de Sud , o mișcare care poate afecta postura operațională de descurajare a alianței în fața Phenianului, în condițiile în care manevrele din acest an sunt calibrate inclusiv pe lecțiile învățate de armata nord-coreeană în războiul din Ucraina, potrivit Agerpres . Decizia a fost anunțată de Trump pe platforma Truth Social , unde a descris exercițiile drept „costisitoare” și a susținut că acestea „transmit un semnal total nepotrivit și ostil” Coreei de Nord. Președintele american a invocat „relația foarte bună cu Kim Jong Un” și a afirmat că, de la revenirea sa la Casa Albă în 2025, Phenianul nu s-a arătat „amenințător” și a fost „respectuos”. Ce se schimbă în plan operațional Exercițiile, denumite „ Scutul Libertății Ulchi ”, au început luni și sunt programate să dureze 11 zile. Ele fuseseră planificate să implice 18.000 de soldați sud-coreeni, alături de efective din contingentul american de 28.500 de militari staționați în Coreea de Sud. Ministerul Apărării de la Seul a transmis că manevrele au început „conform planului”, însă anunțul de la Washington introduce incertitudine asupra nivelului efectiv de participare americană. De ce contează: exerciții ajustate la amenințări noi Ediția din acest an este concepută pentru a integra experiența acumulată de trupele nord-coreene care au operat alături de armata rusă pe frontul ucrainean, în contextul apropierii strategice dintre Phenian și Moscova. Colonelul Ryan Donald, purtător de cuvânt al Comandamentului comun al forțelor americane și sud-coreene, a spus pe 10 august că nord-coreenii „au învățat lucruri noi și le-au adus înapoi în Coreea de Nord”, iar antrenamentul ia în calcul această evoluție, inclusiv pe componente precum dronele, atacurile cibernetice și bruierea semnalelor GPS. Reacții și riscuri: descurajare mai slabă, beneficii incerte Coreea de Nord a denunțat exercițiile și a avertizat asupra unui posibil răspuns prin măsuri sporite de „descurajare”, considerând manevrele o repetiție pentru o invazie. Potrivit materialului, Phenianul a lansat miercuri o rachetă balistică în Marea Japoniei „în semn de protest”. În planul evaluărilor, Leif-Eric Easley, profesor la Universitatea Ewha din Seul, consideră că reducerea exercițiilor comune „va slăbi descurajarea” în fața unor potențiale conflicte în Asia, iar „economiile realizate sunt marginale”, în timp ce beneficiile diplomatice sunt incerte. Trump a invocat și faptul că Seulul nu a participat la operațiunile militare americane împotriva Iranului, susținând că a cerut Coreei de Sud să se alăture demersului de „denuclearizare” a Iranului, dar a primit un refuz. Ce urmează Pe termen scurt, rămâne de văzut cum va fi transpusă „reducerea semnificativă” în parametri concreți ai exercițiilor aflate deja în desfășurare și dacă aceasta va modifica planificarea comună SUA–Coreea de Sud. În paralel, Seulul a încercat în ultimul an o abordare mai conciliantă față de Phenian, însă autoritățile nord-coreene nu au răspuns, potrivit informațiilor citate. [...]
