Știri
Știri din categoria Apărare
China mizează pe apărarea antidrone „la rucsac”, cu cost pe lovitură mai mic și desfășurare rapidă, după ce un furnizor militar a prezentat la Beijing două lasere portabile care pot fi operate de unul-două persoane, potrivit Tom's Hardware.
La expoziția Defence Information Equipment & Technology Exhibition 2026, deschisă marți la Beijing, compania Harbin Xinguang Optic-Electronics Technology a demonstrat modelele Lijian II și Lijian III, descrise ca sisteme antidrone „man-portable” (transportabile de militari). Conform South China Morning Post, fiecare unitate ar costa circa 2 milioane de yuani (295.000 dolari, aprox. 1,35 milioane lei), ar consuma în jur de 2 kW și ar cântări 30 kg (66 lb) respectiv 25 kg (55 lb).
Sistemele sunt împărțite în trei componente: emițătorul laser, un răcitor de aer și un terminal de control portabil. Emițătorul ar avea aproximativ 15 kg, iar sistemul de răcire circa 10 kg, suficient de ușoare pentru a fi cărate de unul sau doi soldați. Ambele modele ar avea un unghi de ridicare de peste 90 de grade și o rază de acțiune de aproximativ 500 de metri (1.640 ft).
Pentru Lijian III, compania spune că poate „arde” o dronă în 4 secunde și că are nevoie de mai puțin de 5 secunde pentru răcire înainte de o nouă tragere. Harbin Xinguang susține, printr-un promotor de produs citat de SCMP, că unitățile portabile sunt „mai ușor de operat” și pot fi „desfășurate și recuperate rapid”.
Publicația notează că un laser de 2 kW este potrivit pentru ținte mici, lente și la altitudine joasă, la distanță scurtă, cu un „cost per lovitură” mai favorabil: doborârea unei drone de tip quadcopter sau FPV ar consuma energie, nu muniție lansată de pe umăr, care poate costa „zeci de mii de dolari” pe lovitură.
În același timp, portabilitatea vine cu un compromis de putere. Tom’s Hardware compară clasa de 2 kW cu sisteme mai puternice: armata SUA testează un laser de 20 kW montat pe vehicul (LOCUST), iar Israelul a introdus în serviciu un sistem de 100 kW (Iron Beam). Acestea ar sacrifica mobilitatea pentru a angaja ținte la distanțe mai mari.
Un element sensibil este utilizarea inteligenței artificiale pentru identificarea țintelor și angajarea dronelor care intră în raza sistemului, pe baza unor senzori externi, precum radarul. Harbin Xinguang ar fi plasat deja astfel de arme la unele facilități din China, inclusiv aerodromuri militare, și caută comenzi suplimentare prin expoziție.
Tom’s Hardware precizează că specificațiile provin din materialele de prezentare ale producătorului și din declarațiile unui reprezentant al companiei și nu au fost testate independent.
Recomandate
O agenție jamaicană de administrare a spectrului radio a inspectat sisteme-cheie de pe portavionul USS Nimitz , într-un demers care arată cât de mult a devenit „spectrul” o infrastructură critică pentru operațiuni militare și maritime , potrivit Focus . Vizita a avut loc în Jamaica și a fost posibilă în contextul apropierii de scoaterea din serviciu a navei. Grupul a fost format din experți ai „ Spectrum Management Authority ” (SMA) și a fost condus de șefa instituției, Maria Myers-Hamilton. Potrivit relatării, delegația a vizitat zone centrale ale portavionului și a văzut tehnologii folosite pentru comunicații, navigație, supraveghere și coordonarea zborurilor. De ce contează: spectrul radio, dincolo de telecom, devine o condiție de operare Myers-Hamilton a susținut că sistemele radio depind de un spectru „fiabil, fără interferențe” pentru a sprijini operațiuni militare și maritime. În același context, ea a atras atenția că spectrul radio este adesea asociat public cu servicii civile precum telefonia mobilă, televiziunea și internetul, însă utilizarea lui are implicații mai largi. „Mulți oameni asociază spectrul radio în primul rând cu telefoanele mobile, televiziunea și serviciile de internet, dar importanța lui merge mult dincolo de atât.” „Această vizită a arătat cât de indispensabil este spectrul pentru siguranța pe mare, securitatea națională, navigație și comunicațiile de urgență.” În articol, spectrul radio este explicat ca întregul domeniu al undelor electromagnetice care se propagă ca unde radio, de la frecvențe foarte joase (de exemplu, kilohertzi, menționați în legătură cu submarinele) până la frecvențe foarte înalte (gigahertzi, exemplu: Wi‑Fi). Mesajul militar: comunicațiile, esențiale pentru siguranță și eficiență Colonelul Tom Logan, citat în material, a subliniat la rândul său rolul comunicațiilor fiabile în operațiunile maritime, de la sprijinirea navigației și coordonarea mișcărilor navelor până la răspunsul la urgențe și menținerea pregătirii operaționale. „Comunicarea fiabilă este esențială pentru operațiuni maritime sigure și eficiente.” Date despre USS Nimitz și calendarul retragerii Focus include și câteva date tehnice despre portavionul USS Nimitz, aflat în serviciu din 1975, cu încheiere planificată a serviciului în martie 2027: Lungime totală: 333 metri Lățime (punte de zbor): 76,8 metri Lățime la linia de plutire: 40,8 metri Pescaj: 11,3–12,5 metri Suprafața punții de zbor: aprox. 1,6 hectare Echipaj navă: aprox. 3.532 persoane Echipaj aerian (Air Wing): 2.480 persoane Materialul notează că vizite ale oaspeților străini sunt posibile înainte de retragerea navei, însă nu precizează motivul exact al vizitei dincolo de prezentarea și discuțiile despre rolul spectrului și al comunicațiilor în operațiuni. [...]
Marina Germană mizează pe „ Sea Tiger ” pentru a-și extinde rapid capacitatea de vânătoare de submarine , într-un context în care Berlinul spune că urmărește de ani buni modernizarea continuă a flotei ruse, potrivit Focus . Elicopterul de luptă, introdus la începutul acestui an, este prezentat ca un „salt” operațional față de vechiul „Sea Lynx”, prin faptul că poate detecta și ataca singur un submarin, fără sprijinul unui al doilea aparat. În timpul exercițiului NATO „Baltops ” din Marea Baltică, publicația a urcat pe fregata „Sachsen-Anhalt” și a urmărit operarea „Sea Tiger”, care înlocuiește treptat „Sea Lynx”. Un pilot al Marinei Germane, Helge Hansen, spune că noul aparat este o „răspuns” la înarmarea Rusiei, pe care o descrie drept un proces urmărit de aproximativ 15 ani. Ce se schimbă operațional: detectare și lovire dintr-o singură platformă Diferența centrală față de „Sea Lynx”, potrivit pilotului citat, este „independența totală” în misiunile antisubmarin: „Sea Tiger” poate atât să localizeze, cât și să angajeze ținta imediat, cu „o precizie și o viteză” mai mari decât înainte. Un rol important îl au: sonarul imersabil (coborât din aer sub așa-numita „sprungschicht”, strat al apei care poate bloca detecția sonară deasupra/dedesubt, descris în articol ca un „oglindă acustică”); geamandurile sonar aruncate pentru a crește suprafața supravegheată și acuratețea localizării. Armament și senzori: torpile MU-90 și racheta antinavă Marte ER După detectare, „Sea Tiger” poate lansa până la două torpile MU-90 , descrise ca având propulsie electrică silențioasă și o viteză de peste 90 km/h. Hansen susține că generația de torpile și senzorii lor fac mai dificilă evitarea atacului sau inducerea în eroare prin ținte false. „Dacă am localizat un submarin, nu are nicio șansă să scape.” Pe lângă misiunile antisubmarin, aparatul poate lovi și ținte de suprafață cu racheta „Marte ER” , pentru care articolul menționează o rază de acțiune de peste 100 km . Livrări și calendar: 31 de aparate până în 2030 Două elicoptere au fost deja livrate către Marinefliegergeschwader 5 din Nordholz, iar planul este ca totalul să ajungă la 31 până în 2030 , conform articolului. Publicația mai notează că „Sea Tiger” ar avea o rază de circa 900 km și 4,5 ore de zbor, ceea ce, împreună cu camerele optice și în infraroșu, ar extinde semnificativ „cercul de efect” al fregatelor, prin supraveghere de la altitudine („un centru de operațiuni zburător”, în formularea pilotului). Context de securitate: interacțiuni mai agresive în Marea Baltică Hansen descrie și un incident recent în care două avioane rusești Su-27 ar fi trecut la joasă altitudine peste fregată, la aproximativ 150 m, imediat după aterizarea elicopterului, apreciind că stilul de zbor ar fi devenit „mai agresiv” după invazia Rusiei în Ucraina. În perioada următoare, pilotul spune că prioritatea este acumularea de ore de zbor în teste și corectarea eventualelor probleme împreună cu producătorii, astfel încât noul elicopter de bord să devină „complet operațional” cât mai curând. [...]
Un rezultat de 9:0 în simulări ridică semne de întrebare pentru utilizatorii Eurofighter , în condițiile în care China susține că avionul său J-10CE a câștigat de nouă ori din nouă împotriva Eurofighter Typhoon în exerciții desfășurate în 2024, potrivit Focus . Informația este atribuită de publicație „ South China Morning Post ”, care citează postul de stat chinez CCTV. Detaliile-cheie lipsesc însă: China nu a publicat unde au avut loc exercițiile și în ce condiții s-au desfășurat, ceea ce face dificil de evaluat dacă scorul reflectă un avantaj tehnic real sau un cumul de factori (pregătirea piloților, armamentul folosit, scenariul de luptă). Ce se știe despre exerciții și de ce contează operațional Potrivit materialului, mai multe publicații presupun că ar fi fost vorba despre o simulare cu participarea Pakistanului și Qatarului, iar descrierea ar corespunde exercițiului aerian „ Zilzal-II ”, organizat în 2024. Argumentul invocat este că, în afara Chinei, Pakistanul (alături de Azerbaidjan) era la acel moment printre puținele state care operau J-10CE. Presa pakistaneză ar fi relatat că au avut loc: cinci lupte aeriene la distanță mică (dogfight, „luptă în apropiere”); patru angajări dincolo de raza vizuală (BVR – „luptă fără contact vizual direct”). În ambele tipuri de confruntări, Pakistanul cu J-10CE ar fi ieșit învingător în fața Qatarului cu Eurofighter, conform aceleiași surse. Comparația tehnică: diferențe, dar fără concluzie fermă Focus notează câteva diferențe tehnice, fără a putea stabili „cine are avantajul” în mod decisiv, în lipsa datelor despre scenariu și configurații: Dimensiuni : J-10CE are 16,43 m lungime și 9,75 m anvergură; Eurofighter are 15,96 m lungime și 10,95 m anvergură. Greutate la decolare : Eurofighter poate ajunge la 23,5 tone, J-10CE la 19,3 tone. Viteză maximă : Eurofighter este mai rapid (Mach 2,35), J-10CE ajunge la Mach 1,8. Implicații pentru Europa: modernizare pe termen scurt, înlocuire pe termen lung Publicația subliniază că multe armate europene folosesc Eurofighter, dar rămâne neclar dacă aceste rezultate ar trebui tratate drept un semnal de alarmă pentru state precum Germania. O posibilă explicație este că o simulare cu o versiune mai nouă de Eurofighter ar putea produce rezultate diferite. În acest context, Focus amintește că Airbus a prezentat recent o versiune modernizată, Tranche 4 , care include un nou radar capabil să detecteze ținte la distanțe mai mari, mai rapid și mai precis decât radarele mecanice mai vechi. Pe termen lung, Eurofighter ar urma să fie înlocuit în Germania de Future Combat Air System (FCAS) , proiect franco-german despre care Focus menționează că are un cost de 100 de miliarde (moneda nu este precizată în sursă) și că a generat în mod repetat titluri negative; în plus, șeful Airbus ar fi admis recent că FCAS nu este „la zi” pentru lupta împotriva dronelor. [...]
Creșterea explozivă a utilizării dronelor terestre (UGV) schimbă logistica și evacuarea pe frontul din Ucraina , pe fondul extinderii „zonei de ucidere” create de dronele aeriene, potrivit Mediafax . Datele Ministerului Apărării de la Kiev indică o accelerare puternică: frecvența misiunilor executate de vehicule terestre fără pilot (UGV) a urcat de la aproximativ 2.900 de utilizări într-o lună de toamnă la circa 14.000 în luna mai, adică o medie de 455 de misiuni pe zi. În total, între ianuarie și începutul lunii iunie, UGV-urile ar fi fost folosite de aproximativ 50.000 de ori pe linia frontului, potrivit TVPWorld . De ce contează: reducerea riscului în aprovizionare și evacuare Expansiunea UGV-urilor este legată direct de dominația dronelor aeriene (UAV) pe front, care, potrivit experților citați, au extins „zona de ucidere” până la aproximativ 30 km de linia frontului. În aceste condiții, misiunile clasice de aprovizionare și evacuare a răniților devin mult mai riscante pentru personal. UGV-urile sunt folosite în special pentru: transport de muniție și provizii; evacuarea militarilor răniți; reducerea expunerii soldaților în misiuni repetitive și periculoase. Fostul ofițer neozeelandez Ruben Stewart, citat în material, susține că aceste sisteme schimbă „calculul economic și de risc al războiului terestru”, prin eliminarea treptată a omului din sarcinile cu pericol ridicat. Industrializare rapidă și integrarea inteligenței artificiale Ministerul Apărării ucrainean, inclusiv prin oficiali precum Mykhailo Fedorov , susține că platformele terestre fără pilot „salvează vieți” și sunt extinse rapid pe întreg frontul. În paralel, platforma guvernamentală Brave1 raportează o creștere accelerată a ecosistemului: de la aproape zero la peste 550 de dezvoltări UGV și peste 270 de producători în doar câțiva ani. Direcția tehnologică urmărită include integrarea inteligenței artificiale, pentru funcționare autonomă în cazul pierderii semnalului și detectarea automată a amenințărilor, precum și dezvoltarea unor modele capabile să reziste la atacuri multiple cu drone FPV. De la logistică la luptă: roluri extinse pe câmpul de luptă Dacă inițial UGV-urile au fost folosite mai ales pentru logistică și evacuare, ele sunt adaptate acum și pentru: deminare (exemplu: aprobarea dronei NEO-1, cu detectoare de metale și camere); recunoaștere; misiuni de luptă directă. Materialul menționează și echiparea unor vehicule cu sisteme de război electronic sau armament greu, inclusiv mitraliere de calibru 12,7 mm. Potrivit producătorilor citați, aceste platforme ar fi fost implicate inclusiv în capturarea de prizonieri de război, un semnal al extinderii rapide a utilizărilor operaționale. Ce urmează: „robotizarea” ca răspuns la deficitul de personal Concluzia experților citați este că UGV-urile devin o componentă tot mai importantă a „robotizării” războiului modern. În contextul deficitului de personal militar și al intensității conflictului, Ucraina accelerează adoptarea acestor tehnologii pentru a limita pierderile umane și pentru a-și menține capacitatea operațională pe front. [...]
Myanmar ar putea face un salt operațional în forțele navale prin construirea primului său submarin de atac, cu sprijin nord-coreean , potrivit Focus . Informația se bazează pe imagini satelitare care „par să arate” începutul lucrărilor, însă fotografiile nu ar fi publice, ceea ce limitează verificarea independentă. Datele prezentate indică un submarin de circa 40 de metri, care ar urma să fie construit după modelul nord-coreean Sang-O, conform Military Watch Magazine . Aceeași informație despre caracterul nepublic al imaginilor este atribuită și publicației indiene Navbharat Times . De ce contează: trecerea de la platforme second-hand la capabilități de atac Myanmar ar avea deja două submarine, însă ambele sunt nave la mâna a doua și nu sunt submarine de atac. În acest context, un submarin de atac construit local ar reprezenta o schimbare de fond: nu doar o extindere a flotei, ci apariția unei capabilități navale cu utilizare ofensivă (de exemplu, lovire cu torpile sau minare), cu implicații directe pentru securitatea regională în apele de coastă. Ce ar însemna un design de tip Sang-O Potrivit informațiilor citate, submarinul ar fi similar clasei Sang-O, un tip de submarin diesel-electric de coastă. Acest tip de navă este descris ca fiind optimizat pentru zone litorale aglomerate și pentru operațiuni discrete aproape de țărm, inclusiv: lansarea de torpile sau plasarea de mine; apropiere „ascunsă” de zone de coastă; posibilitatea de a integra, în anumite configurații, celule de lansare pentru rachete de croazieră (menționată ca opțiune). Context: cooperare militară de durată și exporturi nord-coreene Materialul indică faptul că Myanmar ar fi achiziționat de-a lungul deceniilor echipamente militare din Coreea de Nord. În paralel, Coreea de Nord ar fi exportat încă din anii 1980 submarine și tehnologii asociate către alte state, inclusiv Iran, ceea ce sugerează existența unor canale și know-how pentru astfel de transferuri. În lipsa accesului public la imaginile satelitare invocate, amploarea proiectului și stadiul real al construcției rămân, deocamdată, incerte. [...]
Forțele Aeriene ale SUA au introdus în serviciu un Boeing 747 donat de Qatar ca nou Air Force One , o decizie care redeschide discuția despre costurile reale și riscurile de securitate ale transformării unui avion de lux într-o platformă prezidențială complet militarizată, potrivit HotNews . Armata aerului americană a anunțat vineri că a primit aeronava și a publicat primele imagini cu avionul „proaspăt vopsit” în culorile roșu-alb-albastru, despre care spune că este „dotat cu cele mai recente modificări aduse de guvern” și că „a intrat în serviciu” pentru președinte. Jurnaliștii care îl însoțeau pe Donald Trump au publicat, la rândul lor, imagini cu avionul într-un hangar al unei baze aeriene din apropierea Washingtonului. Miza operațională: conversia rapidă, dar scumpă, a unui avion donat Statele Unite au acceptat în mai 2025 un Boeing 747 oferit cadou de Qatar, iar Forțele Aeriene au fost solicitate să găsească rapid o soluție de modernizare pentru a-l face utilizabil ca Air Force One. Secretarul american al Apărării, Pete Hegseth, a acceptat aeronava, evaluată la 400 de milioane de dolari (aprox. 1,8 miliarde lei), pentru a deveni avionul oficial al președintelui Donald Trump. Potrivit experților citați în material, adaptarea avionului va necesita îmbunătățiri majore, în special pe zona de securitate și comunicații, inclusiv: sisteme de comunicații care să împiedice interceptările; dotări pentru respingerea atacurilor cu rachete; alte modificări semnificative de securitate. Costurile acestor modificări ar putea ajunge la „câteva sute de milioane de dolari”, însă suma exactă nu este cunoscută. Context: controversă etică și comparația cu programul Boeing Acceptarea aeronavei a generat controverse legate de aplicarea legilor privind cadourile primite de la guverne străine, menite să prevină corupția și influențele neadecvate. Democrații au încercat să blocheze acceptarea avionului, în timp ce Qatarul a respins îngrijorările, iar Donald Trump a respins obiecțiile etice, spunând că ar fi „o prostie” să nu accepte avionul. În paralel, HotNews notează că presiunea bugetară rămâne relevantă: proiectul Boeing pentru construirea a două noi avioane Air Force One depășește 5 miliarde de dolari (aprox. 23 miliarde lei), un reper care sugerează de ce chiar și un avion „donat” poate ajunge să implice costuri publice foarte mari pentru a atinge standardele cerute de rolul prezidențial. [...]
