Știri
Știri din categoria Apărare

China mizează pe apărarea antidrone „la rucsac”, cu cost pe lovitură mai mic și desfășurare rapidă, după ce un furnizor militar a prezentat la Beijing două lasere portabile care pot fi operate de unul-două persoane, potrivit Tom's Hardware.
La expoziția Defence Information Equipment & Technology Exhibition 2026, deschisă marți la Beijing, compania Harbin Xinguang Optic-Electronics Technology a demonstrat modelele Lijian II și Lijian III, descrise ca sisteme antidrone „man-portable” (transportabile de militari). Conform South China Morning Post, fiecare unitate ar costa circa 2 milioane de yuani (295.000 dolari, aprox. 1,35 milioane lei), ar consuma în jur de 2 kW și ar cântări 30 kg (66 lb) respectiv 25 kg (55 lb).
Sistemele sunt împărțite în trei componente: emițătorul laser, un răcitor de aer și un terminal de control portabil. Emițătorul ar avea aproximativ 15 kg, iar sistemul de răcire circa 10 kg, suficient de ușoare pentru a fi cărate de unul sau doi soldați. Ambele modele ar avea un unghi de ridicare de peste 90 de grade și o rază de acțiune de aproximativ 500 de metri (1.640 ft).
Pentru Lijian III, compania spune că poate „arde” o dronă în 4 secunde și că are nevoie de mai puțin de 5 secunde pentru răcire înainte de o nouă tragere. Harbin Xinguang susține, printr-un promotor de produs citat de SCMP, că unitățile portabile sunt „mai ușor de operat” și pot fi „desfășurate și recuperate rapid”.
Publicația notează că un laser de 2 kW este potrivit pentru ținte mici, lente și la altitudine joasă, la distanță scurtă, cu un „cost per lovitură” mai favorabil: doborârea unei drone de tip quadcopter sau FPV ar consuma energie, nu muniție lansată de pe umăr, care poate costa „zeci de mii de dolari” pe lovitură.
În același timp, portabilitatea vine cu un compromis de putere. Tom’s Hardware compară clasa de 2 kW cu sisteme mai puternice: armata SUA testează un laser de 20 kW montat pe vehicul (LOCUST), iar Israelul a introdus în serviciu un sistem de 100 kW (Iron Beam). Acestea ar sacrifica mobilitatea pentru a angaja ținte la distanțe mai mari.
Un element sensibil este utilizarea inteligenței artificiale pentru identificarea țintelor și angajarea dronelor care intră în raza sistemului, pe baza unor senzori externi, precum radarul. Harbin Xinguang ar fi plasat deja astfel de arme la unele facilități din China, inclusiv aerodromuri militare, și caută comenzi suplimentare prin expoziție.
Tom’s Hardware precizează că specificațiile provin din materialele de prezentare ale producătorului și din declarațiile unui reprezentant al companiei și nu au fost testate independent.
Recomandate

Evaluarea ISW indică o presiune militară rusă susținută, cu efect direct în creșterea victimelor civile din Ucraina , pe fondul atacurilor cu drone și rachete și al unor limitări de viteză ale sistemului Starshield care îngreunează apărarea antiaeriană, potrivit Kyiv Post , care publică sinteza din 18 noiembrie 2026 a Institute for the Study of War (ISW). Atacurile la distanță lungă și problema apărării aeriene ISW notează că loviturile rusești cu drone și rachete asupra Ucrainei „continuă să provoace victime civile în creștere”, în timp ce restricțiile de viteză ale Starshield (serviciu de comunicații prin satelit) ar afecta eforturile Ucrainei de a se apăra împotriva acestor atacuri. În noaptea de 17 spre 18 noiembrie, Rusia ar fi lansat 141 de drone cu rază lungă, inclusiv 73 de drone cu propulsie cu reacție, conform evaluării citate. Presiune pe logistica rusă: podul Kerci și rafinăriile din Krasnodar Analiza mai arată că loviturile recente ale Ucrainei asupra Podului Strâmtorii Kerci se înscriu într-un efort mai amplu de a degrada liniile terestre de comunicații ale Rusiei (rutele logistice care susțin operațiunile militare) la nivelul întregului teatru de operații. Separat, forțele ucrainene ar fi lovit recent două rafinării de petrol din regiunea Krasnodar Krai, potrivit ISW. Mesaje politice și riscuri de escaladare în regiune ISW mai consemnează că Vladimir Putin a folosit prima zi a summitului APEC din China (18 noiembrie) pentru a proiecta Rusia drept o mare putere „egală” cu China și SUA și pentru a prezenta rezolvarea războiului din Ucraina ca parte a unei relații mai largi Rusia–China–SUA. În plan intern, Ministerul rus al Apărării ar pune accent pe presupusul succes al recrutării, deși ISW indică o rată de recrutare în scădere și pierderi în creștere, în încercarea de a reduce temerile privind o posibilă mobilizare involuntară. Totodată, serviciile de informații ruse ar fi planificat, dar nu ar fi executat, o operațiune de sabotaj la final de octombrie sau început de noiembrie, care ar fi dat vina pe Ucraina pentru un atac „din Polonia” asupra enclavei ruse Kaliningrad, cu scopul de a submina sprijinul politic occidental pentru Ucraina. În acest context, ISW menționează avertismentele publice ale premierului polonez Donald Tusk privind o posibilă amenințare rusă la adresa Poloniei sau a unui alt stat NATO și apreciază că discuțiile publice ale liderilor europeni și măsurile de întărire a frontierei cu Kaliningrad ar fi putut descuraja sau perturba planul. Situația de pe front, pe 18 noiembrie Potrivit evaluării ISW, pe 18 noiembrie nu au fost raportate avansuri teritoriale nici de partea rusă, nici de partea ucraineană. [...]

Ucraina a folosit o rețea de drone-releu pentru a menține controlul armelor la distanță în timpul loviturilor asupra Podului Crimeei , ocolind limitările impuse accesului la Starshield (versiunea militară a Starlink), potrivit Kyiv Post . Soluția – descrisă de militari drept „modemuri zburătoare” – a avut un rol operațional direct: a păstrat legătura video în timp real dintre operatori și dronele/misiile de atac, în pofida bruiajului și a apărării antiaeriene ruse. Sistemul s-a bazat pe „zeci” de drone care funcționau ca relee de comunicații, au spus specialiști din cadrul Centrului 7 Separat al Forțelor Sistemelor Fără Pilot ale Ucrainei, citați de Financial Times. Dacă unele erau doborâte sau bruiate, altele preluau conexiunea, menținând continuitatea controlului și a transmisiunii video. De ce a contat ocolirea Starshield Un consilier pe tehnologie al președintelui Volodîmîr Zelenski, Serhii Beskrestnov, a sugerat după atac că accesul Ucrainei la Starshield ar fi fost restricționat cu puțin timp înaintea operațiunii. Într-o postare pe Facebook, el a afirmat că, „dintr-o coincidență ciudată”, limitarea a apărut chiar înainte de lovituri, iar specialiștii ruși ar încerca acum să înțeleagă cum a fost menținută o conexiune stabilă în Crimeea, unde Rusia folosește echipamente puternice de blocare a comunicațiilor. Beskrestnov a adăugat: „Să rămână acesta micul nostru secret.” Un militar ucrainean citat de Financial Times a spus că Starshield ar fi fost limitat la viteze de conexiune de 161 km/h pentru mai mult de o săptămână, în timp ce operațiunea ar fi avut nevoie de funcționarea comunicațiilor la viteze mai mari, motiv pentru care forțele ucrainene au ales să nu se bazeze pe sistemul prin satelit. Ce s-a întâmplat la Podul Crimeei Operațiunea s-a desfășurat în două valuri, în nopțile de 16 și 17 noiembrie. Loviturile au doborât arcul rutier de 227 de metri al podului, în timp ce arcul feroviar vecin a rămas în picioare, iar traficul feroviar a fost reluat după o suspendare temporară. Imagini cu o cameră montată pe o rachetă ucraineană Flamingo, surprinzând apropierea de secțiunea centrală a podului, s-au răspândit rapid online după atac. Context: o tehnologie adaptată din tacticile Rusiei Materialul notează și o ironie tehnologică: Rusia ar fi fost prima care a folosit drone-releu, iar Ucraina ar fi adoptat această abordare în 2023. Potrivit lui Beskrestnov, multe dintre aceste drone au fost ulterior echipate cu modemuri furnizate Rusiei de China, iar Ucraina ar fi învățat abia în această vară cum să le blocheze semnalele. Pentru Ucraina, episodul indică o direcție operațională: redundanță și autonomie în comunicațiile de luptă, astfel încât misiunile să nu depindă de o singură infrastructură – mai ales în zone saturate de război electronic. [...]

Întâlnirea prințului moștenitor saudit cu șeful US CENTCOM indică o intensificare a coordonării militare SUA–Arabia Saudită pe fondul reluării confruntărilor cu rebelii houthi și al riscurilor crescute pentru infrastructura energetică și rutele maritime, potrivit The Jerusalem Post . Prințul moștenitor Mohammed bin Salman s-a întâlnit la Riad cu amiralul Brad Cooper, comandantul Comandamentului Central al SUA (US CENTCOM), într-o vizită care este a treia raportată public a lui Cooper în Arabia Saudită de la reaprinderea ostilităților dintre regat și houthi, în iulie. Cei doi au discutat relațiile bilaterale, în special pe componenta militară, precum și evoluțiile regionale, conform agenției de presă de stat SPA, citată de Reuters. Cooper a avut și o întrevedere separată cu ministrul saudit al apărării, prințul Khalid bin Salman . Discuțiile au vizat cooperarea în domeniul apărării și „modalități de a obține securitate, stabilitate și pace în regiune”, potrivit SPA. De ce contează: presiune pe exporturile de petrol și pe o rută maritimă-cheie Arabia Saudită, partener de securitate de lungă durată al SUA, se confruntă cu tensiuni în creștere cu houthi din iulie, când conflictul mai larg din Orientul Mijlociu s-a extins în Yemen, determinând Riadul să caute sprijin defensiv și ofensiv de la aliați. În acest context, houthi și-au intensificat atacurile asupra orașelor saudite și asupra infrastructurii energetice și au avansat de-a lungul coastei yemenite la Marea Roșie către strâmtoarea Bab el-Mandeb , ceea ce, potrivit sursei, amenință: o rută maritimă importantă pentru transportul global; exporturile de petrol ale Arabiei Saudite. Ce sprijin a cerut Riadul și ce a acceptat Washingtonul În septembrie, trei surse familiarizate cu subiectul au declarat pentru Reuters că prințul moștenitor a cerut asistență militară de la președintele SUA, Donald Trump, pentru a ajuta la combaterea houthi. Trump nu a fost de acord cu lovituri americane împotriva grupării, însă Washingtonul ar fi transmis că va oferi sprijin prin schimb de informații și asistență pentru stabilirea țintelor, potrivit acelorași surse. În lipsa unor detalii suplimentare despre decizii concrete rezultate din întâlnirile de la Riad, rămâne de urmărit dacă dialogul se va traduce într-o extindere a cooperării operaționale SUA–Arabia Saudită, în special pe protecția infrastructurii energetice și pe securizarea zonei Bab el-Mandeb. [...]

Retragerea portavionului USS George Washington din Orientul Mijlociu reduce concentrarea rară de putere navală americană din regiune , după o desfășurare de trei luni, potrivit The Jerusalem Post , care citează US Naval Institute News (USNI). Portavionul, cu baza în Japonia, operează acum în aria de responsabilitate a Flotei a 7-a a SUA și va desfășura „operațiuni de rutină”, a declarat comandorul Katie Koenig, purtător de cuvânt al Flotei Pacificului, declarație preluată de ABC News. USNI notează că nu este clar dacă nava se întoarce direct în portul de bază din Japonia sau va face o escală pe traseu, în timp ce se deplasează spre est. Ce se schimbă în dispozitivul naval al SUA din regiune Plecarea USS George Washington vine la câteva zile după ce USS Theodore Roosevelt a intrat în aria de responsabilitate a Comandamentului Central al SUA (CENTCOM) , alăturându-se portavioanelor USS George Washington și USS George H.W. Bush, care operau deja în zonă. Prezența simultană a trei portavioane americane în Orientul Mijlociu a fost descrisă ca o concentrare rară de forță, întâlnită anterior în aprilie și, înainte de asta, în timpul celui de-al Doilea Război din Golf, în 2003. Contextul misiunii USS George Washington USS George Washington a ajuns în Orientul Mijlociu în august, în aceeași săptămână în care USS Abraham Lincoln a început revenirea către SUA după o misiune de luptă de 10 luni, pentru a intra într-o perioadă de mentenanță planificată, potrivit Marinei SUA. Separat, USS George H.W. Bush a fost desfășurat în Orientul Mijlociu în aprilie, după plecarea din baza Naval Station Norfolk, Virginia. În lipsa unor detalii oficiale despre următoarea escală sau destinația imediată, rămâne de urmărit dacă repoziționarea USS George Washington va fi compensată prin menținerea altor capabilități navale în zona CENTCOM sau dacă prezența portavioanelor va reveni la un nivel mai apropiat de normalul operațional. [...]

Marea Britanie își extinde sprijinul militar pentru Ucraina cu peste 1.000 de rachete de apărare aeriană, livrări așteptate din mijlocul lui decembrie , într-un pachet care include și lansatoare și care va fi produs în Regatul Unit, potrivit Kyiv Post . Miza imediată este acoperirea deficitului de interceptoare înainte de iarnă, pe fondul intensificării atacurilor rusești cu drone și rachete asupra infrastructurii critice. Decizia a fost anunțată de secretarul britanic al apărării, Wes Streeting, în marja celei de-a 37-a reuniuni a Ukraine Defense Contact Group (UDCG) , găzduită la sediul NATO și co-prezidată împreună cu ministrul german al apărării, Boris Pistorius. La reuniune erau așteptate circa 50 de țări să își asume noi angajamente de sprijin militar pentru Kiev. „În Ucraina, președintele [rus Vladimir] Putin folosește iarna ca armă”, a declarat Streeting, potrivit Ministerului britanic al Apărării. Ce include pachetul și când ar urma să ajungă Conform Ministerului britanic al Apărării, primele livrări către Forțele Armate ale Ucrainei sunt așteptate să înceapă la mijlocul lunii decembrie. Noul lot se adaugă celor 400 de rachete sol-aer pe care Regatul Unit le-a trimis deja Ucrainei. Pachetul include: peste 1.000 de rachete de apărare aeriană cu rază scurtă și lansatoarele aferente; „peste o duzină” de radare de apărare aeriană, provenite de la furnizori britanici și alți furnizori europeni, pentru detectarea mai timpurie a atacurilor. Producție în Belfast și rolul industriei de apărare Intercepatoarele vor fi fabricate de Thales la uzina sa din Belfast, Irlanda de Nord, potrivit aceleiași surse. Ministerul britanic al Apărării susține că sistemele au avut rezultate bune împotriva dronelor Shahed, proiectate în Iran, folosite de Rusia pentru lovirea orașelor și a infrastructurii, inclusiv a rețelelor de energie, încălzire și apă. În context, materialul notează că Rusia și-a crescut în ultimele luni dependența de drone cu propulsie cu reacție, mai greu de interceptat din cauza vitezei, indicată la 400–600 km/h. Context financiar: angajamente mai largi și fondul de iarnă Pachetul este prezentat ca răspuns la solicitări directe ale conducerii Ucrainei și se înscrie în angajamentul mai amplu al Regatului Unit, de 10 miliarde lire sterline (aprox. 58 miliarde lei). Separat, Reuters (citat de Kyiv Post) relatează că un pachet britanic de 240 milioane lire sterline (aprox. 1,4 miliarde lei) reprezintă doar o parte dintr-un fond de iarnă de 500 milioane lire sterline (aprox. 2,9 miliarde lei), restul sprijinului urmând să fie anunțat la o reuniune a „Coalition of the Willing” programată pentru joi, 19 noiembrie. Sursa primară pentru detaliile pachetului este comunicatul UK Ministry of Defence . [...]

Patrula record de 217 zile a submarinului britanic HMS „Vengeance ” scoate în evidență presiunea operațională asupra flotei nucleare a Regatului Unit , într-un moment în care Londra se bazează pe doar patru submarine din clasa Vanguard pentru a menține permanent unul la mare. Imaginile publicate de TWZ arată nava acoperită de depuneri marine, cu urme de coroziune și plăci anecoice lipsă, după o misiune de descurajare nucleară prelungită. HMS „Vengeance”, un submarin nuclear purtător de rachete balistice (SSBN), de 15.000 de tone, a revenit la HM Naval Base Clyde (Faslane) , în Scoția, după o misiune descrisă ca fiind parte din „Operation Relentless” – operațiunea prin care Marea Britanie menține „cel puțin un submarin nuclear, înarmat, în mare în orice moment”, potrivit unui comunicat al guvernului britanic. În practică, asta înseamnă rotații strânse și perioade lungi de imersiune pentru platforme vechi. Ce arată imaginile: uzură vizibilă după luni sub apă Fotografiile transmise publicației de fotograful naval Michael Deveney indică o degradare externă severă, asociată unei perioade îndelungate în mediul marin: depuneri masive de alge și alte organisme („biofouling”, depuneri biologice); rugină vizibilă și urme de coroziune; plăci anecoice lipsă (panouri menite să absoarbă undele sonar și să reducă detectabilitatea); semne de uzură pe catarge, după expunere prelungită la apă sărată. TWZ notează că, pentru un submarin conceput să rămână ascuns luni la rând, nu există soluții „din mers” pentru a curăța coca sau a opri acumulările. Sunt menționate vopsele anti-depuneri ca direcție explorată de Royal Navy și Ministerul Apărării din Regatul Unit, dar orice navă scufundată atât de mult timp va acumula depuneri. Recordul de 217 zile și întrebarea-cheie: cât poate duce sistemul Potrivit articolului, HMS „Vengeance” a început patrula la 12 aprilie și a petrecut 217 zile în imersiune, depășind precedentul record de 205 zile stabilit de HMS „Vanguard”. The Guardian a relatat că durata neobișnuită a misiunii a alimentat întrebări privind presiunea asupra echipajelor și fiabilitatea submarinelor îmbătrânite trimise în misiuni extinse. O altă piesă de context vine de la Navy Lookout , care susține că patrula a fost prelungită cu cel puțin o săptămână față de plan, deoarece submarinul care urma să preia misiunea ar fi avut o problemă și a fost nevoit să revină la Faslane pentru asistență. De ce contează: patru submarine vechi țin singure descurajarea nucleară Cele patru submarine din clasa Vanguard reprezintă întregul pilon de descurajare nucleară al Regatului Unit. TWZ amintește că cel mai vechi a fost introdus în serviciu acum 33 de ani, iar cel mai „tânăr” acum 27 de ani – o vechime care, combinată cu cerința de prezență continuă la mare, crește riscul de „întindere” a resurselor. Din punct de vedere al încărcăturii, fiecare navă are 16 tuburi pentru rachete balistice UGM-133 Trident II, însă, „în practică”, doar opt ar fi încărcate. În patrulele Operation Relentless, submarinele Vanguard pot transporta maximum 40 de focoase, iar fiecare rachetă Trident poate avea mai multe focoase cu ținte independente (MIRV). Înlocuirea întârzie, iar costurile sunt mari Înlocuitorul – clasa Dreadnought – nu este programat să intre în serviciu decât la începutul anilor 2030, iar costul total estimat al programului este de circa 43 miliarde de dolari (aprox. 198 miliarde lei), potrivit articolului. TWZ precizează că această sumă nu include costul înlocuirii focoaselor pentru rachetele Trident. Analistul William Alberque (Pacific Forum) este citat susținând că Marea Britanie ar avea nevoie de mai multe submarine, „cel puțin unul”, argumentând că presiunea asupra sistemului este prea mare și că economiile pe termen scurt ale unei flote mai mici se pot transforma în costuri mai mari pe termen lung, atât pentru forță, cât și pentru platforme. În paralel, TWZ plasează cazul într-un context mai larg: misiunile mai lungi tind să împingă navele spre perioade mai mari în port pentru mentenanță, cu efecte în cascadă asupra ciclurilor de reparații și asupra gestionării personalului. [...]