Știri
Știri din categoria Apărare
Italia vrea să urce cheltuielile de apărare la 2,8% din PIB în 2026, dar o parte din creștere vine din reclasificarea unor costuri interne – inclusiv activități ale poliției – care pot fi acum luate în calcul în ținta NATO, potrivit Adevărul. Mesajul premierului Giorgia Meloni, transmis în Parlament înaintea summitului NATO din iulie, pune presiune pe modul în care alianța măsoară „efortul” de apărare: nu doar prin procente, ci și prin relevanța capabilităților finanțate într-o eră dominată de drone și infrastructură de date.
Creșterea anunțată ar însemna un plus de aproximativ 0,71 puncte procentuale față de anul trecut. Meloni a precizat însă că o parte importantă a majorării provine din includerea unor cheltuieli de securitate internă, permise de regulile NATO.
Meloni a susținut că războiul din Ucraina arată cum se schimbă conflictele moderne și a avertizat că discuția despre apărare nu ar trebui redusă la bugete și procente din PIB.
„Linia frontului este blocată și dominată de drone. Nimic nu se mișcă din această cauză, iar noi am văzut tancuri care costă milioane de euro distruse de drone care costă, în medie, 20.000 de euro”
În această logică, premierul italian a cerut o reevaluare a priorităților, cu accent pe capabilități precum sateliții și infrastructura de date, în raport cu sistemele militare tradiționale.
Disputa privind nivelul cheltuielilor de apărare rămâne un punct sensibil între aliați. În același context, este menționat faptul că președintele american Donald Trump a criticat statele europene pentru investiții insuficiente și a cerut alocări de până la 3,5% din PIB pentru domeniul militar.
Potrivit Reuters, dezbaterea este intensă și în Marea Britanie, unde ministrul Apărării, John Healey, și-a prezentat demisia pe fondul unui conflict legat de finanțarea armatei, iar ministrul italian al Apărării, Guido Crosetto, a sugerat că dificultăți similare există și în alte state europene în încercarea de a obține resurse suplimentare.
Recomandate
Marea Britanie își accelerează pregătirile de apărare până în 2030 , pe fondul intensificării războiului „hibrid” al Rusiei împotriva NATO, iar guvernul de la Londra leagă explicit această țintă de creșterea capacităților militare și de o campanie de pregătire civilă, potrivit The Jerusalem Post . Secretarul britanic al apărării, Wes Streeting , a scris în The Telegraph că „prioritatea definitorie” a mandatului său este ca țara să fie „gata să lupte și să câștige un război”. El susține că, pentru a preveni „ce e mai rău”, Regatul Unit trebuie să se pregătească, în primul rând prin extinderea capabilităților, astfel încât adversarii „să se gândească de două ori” înainte de un atac. Streeting avertizează că schimbarea majoră nu este „disponibilitatea” adversarilor de a face rău, ci „capacitatea” lor. În evaluarea sa, până în 2030 „forța” și „economia de război” ale adversarilor ar putea ajunge la un nivel care să permită un atac, ceea ce ar lăsa „puțin peste 1.000 de zile” pentru îndeplinirea misiunii de a fi pregătiți, împreună cu aliații, „să lupte și să câștige”. Pregătire civilă: campania „Be Ready” În paralel cu mesajul privind accelerarea pregătirilor militare, Streeting face trimitere la lansarea campaniei britanice „Be Ready ”, menită să pregătească populația pentru scenarii de război. Conform The Telegraph, campania recomandă cetățenilor și rezidenților să aibă din timp stocuri de bunuri esențiale pentru cel puțin trei zile. Miza bugetară și disputa politică Pe fondul dezbaterilor interne despre cheltuielile de apărare, Streeting spune că este dispus să le poarte, dar acuză guvernările conservatoare că au lăsat Marea Britanie cu „cea mai mică armată” de la războaiele napoleoniene, au ratat toate țintele de recrutare și au supravegheat scăderea moralului. El afirmă, totodată, că actualul guvern livrează „cea mai mare creștere susținută” a cheltuielilor de apărare de la finalul Războiului Rece și că, sub actualul premier și ministru de finanțe laburist, Regatul Unit va atinge ținta de cheltuieli NATO. Streeting avertizează însă că investițiile suplimentare vin cu „alegeri și compromisuri” pentru bugetele altor domenii și promite utilizarea „fiecărui penny” cu maximă eficiență. Context: avertisment și din partea fostului șef al armatei Fostul șef al armatei britanice, generalul Sir Patrick Sanders, a declarat pentru The Telegraph că nu știe „de câte semnale mai avem nevoie” pentru a înțelege urgența creșterii rezilienței în următorii cinci ani. El apreciază că lumea a devenit „la fel de periculoasă, dacă nu mai periculoasă” decât în Războiul Rece și pune accent pe capacitatea de recuperare după lovituri, protecția populației civile și conștientizarea faptului că astfel de riscuri „ar putea avea loc în Regatul Unit”, nu doar „în altă parte”. [...]
Detectarea unui submarin rusesc în „înaltul Nord” reaprinde discuția despre o vulnerabilitate operațională a NATO: capacitatea de luptă antisubmarin (ASW) în Arctica , într-un moment în care Marea Britanie avertizează că nu are suficiente nave specializate pentru astfel de misiuni, potrivit Focus . Un submarin rusesc din clasa Kilo a fost observat de un grup naval NATO, informație confirmată de Comandamentul Maritim al NATO la 26 octombrie, care a publicat și o fotografie cu submarinul la suprafață. Alianța nu a precizat locația exactă și nici identitatea unității, iar o acțiune de interceptare sau o confruntare nu au fost raportate. Într-un mesaj pe X, Comandamentul a insistat că „lupta antisubmarin este muncă de echipă”, descriind cooperarea zilnică între nave, submarine, aeronave și elicoptere ale statelor aliate pentru detectarea și urmărirea amenințărilor subacvatice. NATO a caracterizat postura drept defensivă și orientată spre descurajare. De ce contează: „înaltul Nord” și presiunea pe capabilitățile antisubmarin Pentru Rusia, zona este strategică prin rolul Flotei de Nord și al rutelor maritime dintre bazele acesteia și Atlantic. În paralel, în Marea Britanie crește îngrijorarea că Marina Regală nu este suficient pregătită pentru operațiuni în Arctica, pe fondul unei „lipsuri de capabilități” în lupta antisubmarin, arată materialul. Comisia britanică pentru apărare a avertizat, într-un raport publicat în această lună, asupra unor lacune în domeniul ASW. Concret, Marea Britanie ar avea cinci fregate Type 23 echipate cu sonar remorcat, dar ar avea nevoie de opt nave specializate. Potrivit raportului, deficitul ar putea persista până la intrarea în serviciu a noilor fregate Type 26. Recomandările și observațiile comisiei includ: menținerea în serviciu a navelor Type 23 până la sosirea înlocuitorilor; îndoieli privind frecvența reală cu care submarinele britanice de atac ies în misiuni; refacerea capabilităților de operare sub gheață; evaluarea contribuției nucleare britanice la NATO, despre care comisia spune că nu este valorificată la maximum. Ce poate face clasa Kilo și de ce este numită „Gaura Neagră” Clasa Kilo include submarine diesel-electrice de atac, construite în număr mare din anii 1980, proiectate pentru lupta împotriva altor submarine și a navelor de suprafață. În funcție de versiune, pot transporta: torpile; mine; rachete de croazieră Kalibr. Kalibr este descrisă ca o armă de precizie cu rază mare de acțiune, de până la 2.500 km, capabilă să lovească ținte terestre și maritime. Versiunile modernizate (proiectul 636.3) sunt atât de silențioase în regim pe baterii încât analiști americani le-ar fi poreclit „Black Hole” („Gaura Neagră”), potrivit publicației de specialitate UK Defence Journal, citată de Focus. Marina rusă operează submarine Kilo inclusiv în Flota de Nord, dar și în Marea Baltică, Marea Neagră și Pacific. Context operațional: gruparea britanică de portavion, în Arctica și Atlanticul de Nord În acest context, gruparea britanică de portavion se află în prezent în Arctica și în Atlanticul de Nord. A doua fază a operațiunii NATO „Firecrest” include portavionul HMS Prince of Wales și distrugătorul HMS Dauntless, iar la bord se află și elicoptere Merlin Mk2 pentru lupta antisubmarin. Pentru NATO, episodul confirmă că monitorizarea subacvatică în nordul îndepărtat rămâne o misiune de rutină, dar și că presiunea pe resursele specializate — în special pe flotele europene — este în creștere, pe măsură ce Rusia își menține activitatea navală în zonă. [...]
România cere un răspuns NATO mai ferm la Marea Neagră , pe fondul deteriorării situației de securitate și al intensificării amenințărilor hibride pe flancul estic, potrivit G4Media . Premierul Luca Niculescu a discutat telefonic, joi, cu secretarul general al NATO, Mark Rutte . Într-o postare pe X, premierul a spus că discuția a fost „substanțială” și a vizat două teme principale: degradarea mediului de securitate din Marea Neagră și creșterea amenințărilor hibride cu care se confruntă aliații NATO pe flancul estic. „Escaladarea tensiunilor din regiunea noastră necesită o vigilență sporită din partea aliaților și un răspuns ferm și coordonat.” Ce element concret invocă România: supraveghere și recunoaștere suplimentare Luca Niculescu afirmă că le-a mulțumit secretarului general și aliaților pentru „atenția constantă” acordată securității Mării Negre, menționând explicit „capacitățile suplimentare de supraveghere și recunoaștere” pentru regiune, „anunțate recent”. În material nu sunt oferite detalii despre natura acestor capabilități, calendarul lor sau statele care le asigură. [...]
Presiunea Washingtonului asupra dependenței militare a Europei ar putea accelera autonomia strategică a UE , cu efecte directe asupra achizițiilor de armament, investițiilor în sateliți și a modului în care este finanțat sprijinul pentru Ucraina, potrivit unei analize citate de Adevărul . The Times descrie situația drept un „paradox amar”: încercarea administrației Donald Trump de a folosi pârghiile tehnologice și militare ale SUA ar putea împinge Europa să-și construiască mai repede alternative proprii. Miza, în lectura publicației britanice, este una operațională și economică: pe măsură ce europenii își reduc vulnerabilitățile, scade și capacitatea SUA de a condiționa decizii politice prin controlul asupra livrărilor și tehnologiilor critice. Unde este dependența critică și ce încearcă Europa să înlocuiască Analiza indică faptul că Europa poate substitui deja o parte importantă din ajutorul financiar american pentru Ucraina și o parte din armament, dar rămâne puternic dependentă de SUA în câteva zone-cheie: rachete interceptoare Patriot; sateliți de avertizare timpurie pentru lansări de rachete balistice; comunicații la scară Starlink. The Times atribuie această vulnerabilitate unei dependențe acumulate timp de aproape trei decenii de superioritatea militară americană. În paralel, statele europene accelerează programe proprii: comenzi pentru SAMP/T NG, dezvoltarea programului multinațional FREYJA și căutarea de surse suplimentare de interceptori, inclusiv în Japonia. Publicația punctează și implicația economică a acestei repoziționări: fiecare euro direcționat către sisteme europene înseamnă bani care nu mai ajung la companiile americane de apărare și echipamente a căror livrare nu mai poate fi blocată politic la Washington. Sateliți și comunicații: alternative parțiale acum, capacitate completă abia în anii 2030 În zona spațială, autorii susțin că sateliții europeni radar și optici ar putea înlocui într-un termen relativ scurt o parte semnificativă din capacitățile americane de culegere de informații. Pentru comunicații, OneWeb și GovSatcom sunt menționate ca opțiuni care pot oferi acoperire parțială pentru Europa și Ucraina dacă apar probleme cu Starlink. În schimb, un sistem european complet, capabil să detecteze independent lansările de rachete balistice, este estimat să nu fie disponibil înainte de anii 2030. Aceste „strangulări” tehnologice sunt descrise drept principalele pârghii de influență ale Washingtonului în prezent. Cum ar putea fi finanțată reziliența: credite UE și active rusești înghețate Până la înlocuirea tehnologiilor americane, Europa își poate folosi, potrivit analizei, puterea economică și financiară. Sunt menționate: creditul de 90 de miliarde de euro acordat de UE Ucrainei; aproximativ 202 miliarde de euro din active rusești înghețate. Printre alte instrumente, autorii includ interzicerea completă a serviciilor europene pentru transportul petrolului rusesc și intensificarea luptei împotriva „flotei fantomă” a Rusiei, cu argumentul că astfel de măsuri ar putea lovi mai puternic capacitatea Moscovei de a-și finanța războiul fără costuri suplimentare semnificative pentru contribuabilii europeni. Industria de apărare a Ucrainei, integrată în ecosistemul european Un element important al viitoarei independențe europene față de SUA ar putea fi industria ucraineană de apărare. Analiza notează că producția de drone din Ucraina a crescut anul acesta cu 370%. Este dat și un exemplu de diferență de cost: rachetele de croazieră ucrainene Flamingo ar costa sub 600.000 de dolari bucata (aprox. 2,8 milioane lei), față de circa 3,5 milioane de dolari (aprox. 16,3 milioane lei) pentru un Tomahawk american. Danemarca este menționată ca stat care a acordat o garanție de stat pentru un credit destinat producătorului rachetei Flamingo. Modelul propus de autori este „capital european plus tehnologie și producție de armament ucrainene”, ca formulă de adaptare într-un context în care politica de la Washington este descrisă drept imprevizibilă. De ce contează: pârghiile SUA se pot eroda pe măsură ce Europa își construiește alternative Concluzia analizei este că presiunea politică funcționează doar până când partea vizată își creează o alternativă. Autorii invocă, între altele, întârzieri în livrările de sisteme americane de apărare antiaeriană, probleme legate de Starshield și decizia Casei Albe de a atenua presiunea economică asupra Moscovei ca factori care ar fi accelerat nevoia Europei și Ucrainei de a reduce dependența. În această logică, încercarea Washingtonului de a transforma superioritatea militară și tehnologică într-un instrument de constrângere ar putea diminua treptat valoarea acestor pârghii, pe măsură ce Europa investește în substituție și își consolidează propriile capacități. [...]
Planurile CENTCOM pentru noi lovituri asupra Iranului cresc riscul unei escaladări care ar putea afecta securitatea rutelor energetice din Golf , în condițiile în care decizia finală rămâne la președintele Donald Trump, iar ambele părți transmit semnale că se pregătesc pentru o nouă rundă de confruntări, potrivit Al Jazeera . Comandamentul Central al SUA (CENTCOM), responsabil de operațiunile americane în Orientul Mijlociu, ar avea „opțiuni” pregătite pentru lovituri de continuare dacă sunt autorizate de Casa Albă, iar planificatorii militari ar fi elaborat mai multe variante pentru secretarul apărării Pete Hegseth, conform relatării citate de Al Jazeera din publicația americană The Hill. Materialul plasează o parte din scenarii după alegerile de la 3 noiembrie din SUA, însă Trump a sugerat sâmbătă că o lovitură ar putea avea loc chiar „mâine”, lăsând totodată deschisă și posibilitatea unui acord cu Teheranul. Ținte posibile și pregătiri militare în creștere Potrivit informațiilor prezentate, pregătirile militare ar avansa, dar nu este clar ce opțiuni ar aproba Trump și nici calendarul. Al Jazeera notează că Axios a relatat anterior că Pentagonul ar fi cerut CENTCOM să finalizeze pregătirile pentru o posibilă reluare a operațiunilor majore, iar sursele Axios au indicat că o campanie reînnoită ar putea viza facilități energetice iraniene, infrastructură și situri nucleare. În paralel, The New York Times a relatat că SUA și Israel ar fi elaborat planuri comune pentru un atac după alegerile de la mijloc de mandat. În același timp, un memorandum de informații trimis vineri de directorul comunității de informații, Jay Clayton, către secretarul de stat Marco Rubio ar susține că Iranul și-a intensificat substanțial eforturile de a viza personal american, cu comploturi „letale” ajunse în „stadii avansate” în Orientul Mijlociu și în alte zone. Pe acest fond, Departamentul de Stat a ordonat reduceri de personal la mai multe ambasade din regiune, iar memo-ul raportat public nu ar indica ținte specifice și nici un orizont temporal pentru eventualele atacuri. Al Jazeera mai consemnează că SUA trimit în Orientul Mijlociu, până la finalul lui noiembrie, un al treilea grup de luptă al unui portavion ( USS Theodore Roosevelt ), aproximativ 10.000 de militari suplimentari și a 13-a Unitate Expediționară de Pușcași Marini. Reacția Iranului: negocieri, dar și avertismente privind extinderea confruntării Președintele iranian Masoud Pezeshkian a acuzat Washingtonul că a deraiat negocierile, dar a spus că eforturile pentru un acord ar trebui să continue. În același timp, Teheranul a avertizat că noi atacuri americane ar atrage un răspuns mai amplu. Iranul a anunțat și doborârea unei drone LUCAS „dezvoltate în SUA” deasupra orașului-port Bandar Abbas, potrivit agenției semi-oficiale Tasnim. Separat, Reuters a relatat, citând oficiali de securitate iranieni, că Teheranul ar avea planuri de a viza cabluri submarine de comunicații din Golf în cazul reluării atacurilor SUA și Israelului. În plus, Iranul a vorbit despre o schimbare către o doctrină militară „ofensivă”, avertizând că statele care găzduiesc baze folosite în atacuri americane ar putea deveni ținte. Un purtător de cuvânt al Gardienilor Revoluției, Hossein Mohebi, a descris public această repoziționare. De ce contează: presiune pe securitatea maritimă și infrastructura energetică Al Jazeera leagă riscul de escaladare de intensificarea atacurilor asupra navelor din apropierea Strâmtorii Hormuz , menționând că octombrie a devenit cea mai gravă lună pentru atacuri asupra transportului maritim de la declanșarea războiului SUA–Israel în februarie, cu peste 120 de atacuri raportate până acum. Într-un astfel de context, orice extindere a confruntării ar putea amplifica riscurile pentru rutele de export de energie și pentru infrastructura critică din regiune. Analiști citați de Al Jazeera susțin că pregătirile funcționează atât ca descurajare pe termen scurt, cât și ca opțiune militară reală după alegeri, iar „riscul de calcul greșit” și de escaladare rapidă rămâne ridicat. În plan politic, momentul este sensibil: Trump ar fi presat să evite o escaladare înainte de alegeri, în timp ce premierul israelian Benjamin Netanyahu ar împinge pentru un atac, pe fondul scăderii sprijinului în sondaje înaintea alegerilor de marți, potrivit articolului. [...]
Mesajul Ambasadei SUA reconfirmă cooperarea militară operațională România–SUA pe flancul estic al NATO , într-un context în care exercițiile comune și instruirea sunt prezentate ca elemente-cheie pentru securitatea regională, potrivit Agerpres . Ambasada Statelor Unite la București a transmis, de Ziua Armatei Române , că militarii americani și români „lucrează umăr la umăr” pentru siguranța flancului estic al Alianței și că „împreună suntem mai puternici”. Mesajul a fost publicat pe pagina de Facebook a Ambasadei SUA. „Astăzi, salutăm Armata României și parteneriatul de apărare construit pe încredere și pe angajamentul comun față de NATO. Prin exerciții comune și instruire, militarii americani și cei români lucrează umăr la umăr pentru siguranța flancului estic al Alianței. #StrongerTogether” Context: Ziua Armatei Române, marcată anual pe 25 octombrie Ziua Armatei Române este celebrată în fiecare an la 25 octombrie, prin ceremonii militare și religioase, precum și depuneri de coroane și jerbe de flori, în București și în țară. Sărbătoarea a fost instituită prin Decretul nr. 381 din 1 octombrie 1959 și este marcată prin ceremonii în principalele garnizoane, în bazele militare unde sunt dislocați militari români, în teatrele de operații, dar și în statele unde România are atașați ai apărării sau reprezentanțe permanente. [...]
