Știri
Știri din categoria Apărare
Armata israeliană a publicat imagini cu bombardamente în centrul Teheranului potrivit HotNews.ro, anunțând că pentru prima dată de la începutul operațiunii „Roaring Lion” au fost lovite ținte din „inima Teheranului”. Înregistrarea video, distribuită pe rețeaua X de Forțele de Apărare ale Israelului, arată distrugerea unor clădiri descrise drept sedii ale regimului iranian.
Potrivit armatei israeliene, în ultima zi au fost desfășurate lovituri „la scară largă” pentru a obține superioritatea aeriană și pentru a deschide calea către capitala Iranului. IDF a precizat că au fost vizate peste 30 de ținte din vestul și centrul țării, inclusiv sisteme de apărare antiaeriană, lansatoare de rachete, centre de comandă și alte obiective militare.
Ulterior, au fost publicate și imagini cu bombardarea a două avioane militare iraniene, despre care armata israeliană afirmă că au fost distruse la sol.
De partea cealaltă, Iranul a continuat atacurile de represalii. Sirenele au sunat duminică dimineață în mai multe zone din Israel, iar explozii au fost raportate și în Dubai, Doha și Manama, capitala Bahrainului. Escaladarea schimburilor de lovituri amplifică tensiunile regionale, într-un conflict care s-a extins rapid dincolo de granițele Iranului.
Publicarea imaginilor de către armata israeliană are rolul de a demonstra capacitatea de a lovi ținte strategice din centrul capitalei iraniene, într-un moment în care confruntarea directă dintre cele două state a intrat într-o fază deschisă.
Recomandate
Un arsenal iranian de peste 5.000 de mine marine poate transforma deminarea Strâmtorii Hormuz într-o operațiune de uzură pentru SUA , cu riscuri ridicate pentru nave militare și pentru traficul comercial din zonă, potrivit Focus . Publicația notează că, dincolo de imaginea clasică a minelor de contact (care explodează la coliziune), amenințarea actuală vine din „mine de influență” – arme care nu au contact cu suprafața și se declanșează în funcție de semnături fizice ale navelor. Într-un raport din 2019, serviciul de informații militare al SUA (DIA) estimează că Iranul are „mai mult de 5.000” de astfel de încărcături explozive, unul dintre cele mai mari arsenale de mine din lume. De ce sunt minele moderne greu de neutralizat Textul explică faptul că tehnicile de căutare care funcționează relativ bine împotriva minelor de contact (sonar, radar, observație vizuală) sunt mult mai puțin eficiente în cazul minelor moderne, amplasate pe fundul mării sau ancorate sub apă. Acestea pot reacționa la: semnătura magnetică (de exemplu, un corp de oțel care perturbă câmpul magnetic local); semnătura acustică (zgomotul motoarelor sau al elicelor); presiune (deplasarea apei, relevantă mai ales pentru nave mari). Un element operațional important: astfel de mine pot fi „selective”, fiind concepute să nu reacționeze la ambarcațiuni mici, ci să fie declanșate de nave de război sau petroliere . Cum poate fi minată rapid zona Conform raportului DIA citat, minele pot fi desfășurate „rapid” în Golful Persic și în Strâmtoarea Hormuz cu bărci mici și rapide echipate ca minatoare . Focus mai arată că astfel de ambarcațiuni pot transporta câte două-trei mine și le pot plasa atât în ape adânci, cât și în zone puțin adânci, inclusiv pe coridoare de tranzit intens folosite. Deminarea: proces lent, în timp ce minarea poate fi reluată Identificarea unei mine pe fundul mării poate deveni un proces consumator de timp, pentru că sonarului îi poate fi greu să distingă între „deșeuri” și o mină inactivă. În practică, operațiunile pot necesita dronă subacvatică (vehicul fără echipaj) cu cameră, analiză asistată de inteligență artificială și, în final, evaluare umană a imaginilor transmise. Neutralizarea se poate face fie prin detonare controlată (încărcături plasate lângă mină), fie prin simularea semnăturilor (magnetice/acustice/de presiune) pentru a declanșa mina fără a lovi o navă. Publicația subliniază însă asimetria: verificarea și curățarea durează mult mai mult decât amplasarea unor mine noi . Materialul a fost realizat în colaborare cu The European. [...]
Serbia vrea să ajungă la o producție de până la 80.000 de drone în doi ani, printr-un parteneriat 50-50 cu Israelul , mizând pe transfer de tehnologie și pe capacități industriale locale, potrivit G4Media . Ținta, dacă se materializează, ar ridica semnificativ volumul de producție al industriei de apărare sârbe și ar consolida o linie de fabricație cu potențial de utilizare operațională rapidă. Planul a fost prezentat de președintele Serbiei, Aleksandar Vučić , care a spus că asocierea „în proporție de 50-50” ar urma să combine tehnologia israeliană cu infrastructura și capacitățile de producție ale Serbiei. În această formulă, Israelul ar furniza know-how și „tehnologie de ultimă generație”, iar Serbia ar pune la dispoziție infrastructura pentru producție și dezvoltare. În ținta de producție intră și muniții de tip „loitering” (muniții rătăcitoare, care pot sta în aer până identifică o țintă), precum și sisteme fabricate pe plan intern. Vučić a afirmat că obiectivul este fabricarea a „până la 80.000 de drone” în aproximativ doi ani. Ce se schimbă operațional pentru industria sârbă de apărare Serbia și-a extins în ultimii ani capacitățile de drone ale industriei sale de apărare, dezvoltând sisteme pentru misiuni de atac și de informații, iar o parte dintre acestea „au intrat deja în uz operațional”, conform informațiilor citate. Anunțul se leagă și de un plan mai amplu, dezvăluit la sfârșitul anului trecut, privind deschiderea unei unități de producție de drone „la scară largă”. Contextul relației cu Israelul Serbia a furnizat muniție Israelului în timpul războiului în curs, în condițiile în care „mai multe țări europene au suspendat exporturile de echipamente de apărare către Israel”, mai notează materialul. Informația despre planul comun este relatată de ynetnews.com, conform G4Media. [...]
Rheinmetall intră într-un contract de aproape 300 milioane euro pentru drone de luptă , într-o achiziție care accelerează dotarea unei brigăzi NATO staționate în Lituania și arată cum Germania își redistribuie bugetele către capabilități testate indirect de războiul din Ucraina, potrivit G4Media . Comanda a fost aprobată de Comisia de buget a Bundestag-ului, care a dat undă verde unui acord-cadru pentru achiziția de drone „de la un al treilea fabricant”, după două aprobări similare acordate în februarie. Ministerul Apărării a confirmat acordul-cadru într-un comunicat, fără să indice suma și fără să numească furnizorul, însă deputatul social-democrat Andreas Schwarz, membru al comisiei, a declarat pentru AFP că este vorba despre Rheinmetall și că există o „comandă fermă de circa 298 milioane de euro” (aprox. 1,48 miliarde lei), condiționată de respectarea cerințelor de calitate. Ce cumpără Germania: „loitering munitions”, drone cu încărcătură explozivă Dronele care urmează să fie livrate sunt din categoria „loitering munitions” (muniții rătăcitoare): platforme cu încărcătură explozivă care pot rămâne o perioadă îndelungată în zbor înainte de a lovi o țintă, identificată cu ajutorul senzorilor. De ce contează: dotarea brigăzii din Lituania și diversificarea furnizorilor Potrivit Ministerului Apărării, comenzile atribuite primilor trei producători au ca obiectiv să echipeze, „așa cum este prevăzut”, în 2027 brigada blindată 45 staționată în Lituania cu „un ansamblu complet de capacități de recunoaștere și de angajament”. În februarie, deputații germani aprobaseră o primă comandă pentru două start-up-uri germane, Stark Defence (Berlin) și Helsing (München), în cadrul unor contracte cu o valoare inițială de 536 milioane de euro (aprox. 2,66 miliarde lei). În acel moment, Rheinmetall nu avea încă un prototip funcțional, însă între timp compania din Düsseldorf și-a prezentat sistemul unui potențial client din NATO, reintrând în cursa pentru un contract cu Bundeswehr. Schwarz a legat explicit achizițiile de lecțiile războiului din Ucraina și a indicat că obiectivul este și distribuirea achizițiilor între mai mulți furnizori, pentru a susține aprovizionarea, concurența și inovația. [...]
Portavionul american USS „George H.W. Bush” ocolește Africa pentru a evita ruta prin Marea Roșie , o decizie care prelungește semnificativ tranzitul și complică logistica și planificarea operațională a Marinei SUA, pe fondul riscurilor de securitate din zona Bab al-Mandab , potrivit Focus . Nava (CVN-77), cu propulsie nucleară, a fost observată în largul Namibiei și „înconjoară” în prezent continentul african, urmând să treacă pe la Capul Bunei Speranțe către Oceanul Indian. Conform revistei Forbes, este de așteptat ca portavionul să fie apoi dislocat în Orientul Mijlociu, în condițiile în care armistițiul din regiune urmează să se încheie în curând. De ce evită SUA Marea Roșie: riscul din Bab al-Mandab Departamentul american al Apărării nu a oferit, până acum, o justificare oficială pentru acest tranzit neobișnuit și mai lung. În mod normal, portavioanele care pleacă de pe Coasta de Est a SUA folosesc ruta prin Mediterană, Canalul Suez și Marea Roșie. Forbes, citând un material al USNI News , indică însă motive de securitate: ocolirea Africii elimină trecerea prin Marea Roșie și strâmtoarea Bab al-Mandab, zone unde, în ultimii ani, au avut loc numeroase atacuri cu drone și rachete ale milițiilor huthi susținute de Iran asupra navelor comerciale și a celor americane. Efecte operaționale: timpi mai mari, presiune pe planificare Aceeași sursă notează că, anterior, și multe nave comerciale au evitat ruta directă și au ales traseul mai lung pe la Capul Bunei Speranțe. Focus menționează explicit că timpii de navigație prelungiți apasă asupra logisticii și a planificării misiunilor Marinei SUA. În Orientul Mijlociu operează deja portavionul USS „Abraham Lincoln” (CVN-72), iar Forbes mai arată că USS „Gerald R. Ford” (CVN-78) ar opera din nou în estul Mării Mediterane. Context: un „gât de sticlă” pentru comerțul global Strâmtoarea Bab al-Mandab leagă Marea Roșie de Golful Aden și are aproximativ 20 de mile (circa 32 km) lățime. Potrivit Focus, pe aici treceau cândva anual peste 20.000 de nave, reprezentând aproximativ 12% din comerțul mondial, inclusiv transporturi de petrol și gaze. Forbes descrie traseul ca fiind istoric periculos din cauza apelor puțin adânci, recifelor și vânturilor puternice, la care se adaugă acum riscul politic. Huthii și-au suspendat atacurile după un acord de pace mediat de SUA în Yemen, dar, potrivit Focus, au amenințat din nou cu lovituri după începerea operațiunilor de luptă ale SUA în februarie 2026. [...]
Franța mizează pe rachete mai ieftine pentru apărarea antidrone , după ce a testat cu succes lansarea unei rachete de pe o dronă asupra altei drone, într-o încercare de a reduce costurile interceptărilor, potrivit Focus . Testul a fost realizat de Forțele Aeriene franceze, care au echipat o dronă MQ-9 Reaper cu o rachetă AGM-114 Hellfire și au tras asupra unui alt aparat de zbor ce simula o țintă inamică. Armata franceză consideră rezultatul un pas important în „lupta dronelor” și susține că soluția poate crește eficiența costurilor, conform postului francez BFM, citat de publicație. De ce contează: costul interceptării începe să dicteze tactica Miza principală a testului este economică: Hellfire, proiectată inițial pentru lovirea țintelor la sol (în special în rol antitanc), este folosită acum și împotriva țintelor aeriene, ceea ce ar permite Franței să înlocuiască muniții mai scumpe în misiuni de apărare antidrone. Publicația notează diferențe de ordinul sutelor de mii de euro pe interceptare: rachetele Mica (aer-aer) folosite anterior împotriva dronelor mai mari ar costa aproximativ 600.000 euro (aprox. 3,0 milioane lei ) bucata; o rachetă AGM-114 Hellfire ar costa aproximativ 100.000 euro (aprox. 500.000 lei ) bucata; o dronă iraniană Shahed ar costa, ca ordin de mărime, 20.000–40.000 euro (aprox. 100.000–200.000 lei ), potrivit articolului. În acest context, trecerea de la Mica la Hellfire ar reduce raportul dintre costul muniției și costul țintei, de la circa „de 20 de ori” la „de 3–5 ori”, conform aceleiași surse. Ce a fost testat și ce capabilități are Hellfire Pentru test, Forțele Aeriene au folosit o dronă MQ-9 Reaper înarmată cu o Hellfire. Racheta AGM-114 Hellfire a fost dezvoltată de Lockheed Martin și este în serviciu din 1984, mai arată articolul. Câteva caracteristici tehnice menționate: viteză: 1.530 km/h (Mach 1,3); rază: 500 metri – 8 kilometri ; ghidaj: laser sau radar cu unde milimetrice; focos: 9 kg . Mesajul Ministerului Apărării: „o nouă capacitate operațională” Ministerul francez al Apărării a salutat testul și a susținut că integrarea și extinderea utilizării Hellfire pe Reaper a fost realizată rapid. „Spiritul de inovație al forțelor aeriene și spațiale a făcut posibil ca, la doar trei luni după intrarea în serviciu a Hellfire pe Reaper, utilizarea acestei muniții, inițial destinată țintelor la sol, să fie extinsă”, se arată în comunicarea citată de Focus. În aceeași declarație, ministerul vorbește despre „o nouă capacitate operațională pentru a contracara amenințarea dronelor”. Context mai larg: presiunea bugetară în războiul cu drone Focus leagă subiectul de o problemă mai generală: în operațiuni militare, costul per interceptare devine tot mai important, mai ales când țintele (dronelor) sunt relativ ieftine. Publicația dă ca exemplu și dificultatea SUA de a găsi soluții „cu costuri adecvate” pentru distrugerea dronelor Shahed în contextul conflictului menționat în articol. [...]
Marina SUA renunță la submarinul nuclear „ USS Boise ” după ce programul de reparații a înghițit aproape 800 milioane de dolari (aprox. 3,7 miliarde lei) și a avansat doar 22% , un semnal despre presiunea bugetară și operațională pe care întârzierile de mentenanță o pun pe flota de submarine, potrivit Focus . Submarinul de atac din clasa Los Angeles este blocat din 2015 într-un port din statul Virginia, iar din 2017 și-a pierdut autorizația de scufundare, devenind practic neoperabil. Planul inițial prevedea o revizie generală, însă proiectul a fost amânat repetat: șantierul naval de stat Norfolk nu a putut prelua lucrarea în 2016 din cauza supraîncărcării cu alte proiecte, iar abia în 2020 „Boise” a fost remorcat către șantierul privat Newport News Shipbuilding , conform informațiilor citate de Focus din Breaking Defense. Costuri în creștere, randament mic al investiției Pentru a încerca salvarea programului, Huntington Ingalls (HII) a primit în 2024 un contract de 1,2 miliarde de dolari (aprox. 5,6 miliarde lei) pentru o „grundsanierung” (refacere majoră), cu lucrări estimate să se întindă cel puțin până în 2029. Între timp, pe măsură ce submarinul a rămas neutilizat, starea lui s-a degradat, potrivit Breaking Defense. Decizia de a opri proiectul a venit după ce secretarul Marinei SUA, John Phelan, a spus, citat de Opex360, că „Boise” a costat deja „aproape 800 milioane de dolari”, iar modernizarea era realizată în proporție de 22%. În evaluarea sa, continuarea reparațiilor ar fi ajuns la 65% din costul unui submarin nou din clasa Virginia, dar ar fi adus doar circa 20% din durata de viață rămasă a navei vechi. Un simptom al blocajelor de mentenanță din flota de submarine Cazul nu este singular. O analiză a Curții de Conturi a SUA (GAO) a constatat că, între 2014 și 2020, submarinele Marinei SUA au petrecut în total 9.563 de zile peste termenele planificate în mentenanță – echivalentul a 26 de ani de indisponibilitate suplimentară. La un moment dat, 18 din 49 de submarine de atac nu erau operaționale, potrivit aceleiași analize. Reorientarea resurselor către programe prioritare Conducerea Marinei SUA justifică renunțarea ca o realocare de personal și bani către proiecte cu impact mai mare. Amiralul Daryl Caudle a numit, potrivit Breaking Defense, decizia „dură, dar necesară”, argumentând că permite concentrarea forței de muncă specializate pe construcția de submarine noi din clasele Virginia și Columbia și pe creșterea disponibilității flotei actuale. În plan bugetar, Breaking Defense notează că Marina SUA ar cere pentru anul fiscal 2027 circa 65,8 miliarde de dolari (aprox. 306 miliarde lei) pentru construcții navale, inclusiv 11,4 miliarde de dolari (aprox. 53 miliarde lei) pentru două submarine Virginia și 10,5 miliarde de dolari (aprox. 49 miliarde lei) pentru un submarin Columbia. Un purtător de cuvânt al Newport News Shipbuilding a declarat pentru Breaking Defense că lucrările la „Boise” vor fi încheiate „ordonat și cu costuri reduse”, iar angajații vor fi redistribuiți către alte proiecte, ceea ce sugerează că impactul imediat asupra locurilor de muncă din șantier ar urma să fie limitat. [...]
